Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc (secolele IX-XVIII) – I

Formarea statelor medievale româneşti

I.Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeți la cerințe:

A: „Iar când au fost la cursul anilor 1290, fiind în Ţara Ungurească un voievod ce l-au chemat
Radu Negrul voievod, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu
mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi, de tot felul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviţei,
început-au a face ţară nouă. Întâi au făcut oraşul ce-i zic Câmpulung. Acolo au făcut şi o biserică mare şi
frumoasă şi înaltă. De acolo au descălecat la Argeş şi iar au făcut oraş mare şi s-au pus scaunul de domnie,
făcând curţi de piatră şi case domneşti şi o biserică mare şi frumoasă. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul,
unii (...) ajungând până în apa Siretului şi până la Brăila; alţii s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut
oraşe şi sate până la amrginea Dunării şi până la Olt. Atunci şi Băsărăbeştii cu toată boierimea ce era mai
înainte peste Olt (...) au venit la Radul–vodă, închinându-se să fie sub porunca lui.”
(Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Româneşti)

B: „Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei (...) întorcându-ne căutătura privirii
noastre spre viteazul bărbat Balc, voievodul nostru maramureşean şi rechemând în amintirea înălţimii
noastre nenumăratele lui slujbe, şi mai cu osebire în zisa noastră ţară moldovenească (...) am dăruit şi am
hărăzit pomenitului voievod Balc (...) moşia numită Cuhea, ce se află în ţara noastră a Maramureşului, cu
alte două sate trecute în mâinile noastre regeşti de la voievodul Bogdan şi fii săi, necredincioşi ai noştri,
pentru blestemata lor vină de necredinţă, din aceea că acel Bogdan şi fiii săi (...) plecând pe ascuns din zisul
nostru regat al Ungariei în sus – pomenita ţară moldovenească uneltesc să o păstreze spre paguba Majestăţii
noastre, drept care noi l-am lipsit cu totul pe acel Bogdan şi fiii lui sus – zişi de sus – numitele moşii.”
(Diploma regelui Ludovic de Anjou al Ungariei)

1. Menţionaţi, pe baza sursei A, acţiunea desfăşurată de Negru–Vodă atât la Câmpulung, cât şi la Argeş.
2. Selectaţi pe baza sursei A o acţiune cu rol politic desfăşurată de Radu Negru voievod, după întemeierea
oraşului Câmpululung.
3. Menționați o deosebire între sursele A și B.
4. Menţionaţi, pe baza sursei B, două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
5. Prezentaţi o acţiune prin care românii din Transilvania şi-au adus contribuţia la întemeierea statelor
medievale româneşti extracarpatice.
6. Prezentaţi câte un fapt istoric prin care Ţara Românească şi-a afirmat statutul de independenţă faţă de
statele vecine în secolul al XIV-lea.
7. Prezentaţi o instituţie medievală din Ţara Românească şi Moldova.
8. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia autonomiile locale au contribuit la
constituirea statului în spaţiul medieval românesc. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin
utilizarea faptelor istorice relevante, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).

II.Citiţi cu atenţie textul de mai jos, apoi răspundeți la cerințe:

„Iar ducele maghiar Arpad, trecând câteva zile după ce s-a sfătuit cu nobilii săi, a trimis soli în
fortăreaţa Bihor, la ducele Menumorut, cerându-i ca din dreptul strămoşului său, regele Atilla, să-i cedeze
pământul de la fluviul Someş până la hotarul Nirului şi până la poarta Mezesyna. Şi i-a trimis daruri (...), iar
în solia aceea au fost trimişi doi oşteni neînfricaţi: Usubuu, tatăl lui Zoloucu, şi Velec, din ai cărui urmaşi
descinde episcopul Torda. Căci erau aceştia de neam nobil (...)
Trimişii lui Arpad (...) au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe care i le
trimisese ducele lor. În urmă însă, comunicându-i solia ducelui Arpad, au pretins teritoriul pe care l-am
numit mai sus. Iar ducele Menumorut i-a primit cu bunăvoinţă şi încărcându-i cu diferite daruri, a treia zi le-
a spus să se întoarcă acasă. Totuşi, le-a dat răspunsul zicându-le: Spuneţi lui Arpad, ducele Hungariei,
domnului vostru. Datori îi suntem ca amic unui amic, cu toate ce-i sunt necesare, fiindcă e om străin şi duce
lipsă de multe. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom
fi în viaţă (...)

1
 Iar ducele Arpad şi nobilii săi, aflând aceasta s-au aprins de mânie şi au poruncit numaidecât să se
trimită o armată împotriva lui (...) Şi s-au luptat între ei 12 zile. A treisprezecea zi însă, după ce ungurii şi
secuii au umplut şanţurile fortăreţei şi voiau să aşeze scări pe ziduri, ostaşii ducelui Menumorut, văzând
curajul ungurilor, le-au deschis fortăreaţa (...) auzind aceasta Menumorut (...) nu stă la îndoială să-i dea
întregul său regat, şi lui Zulta, fiul lui Arpad, pe fiica sa”. (Anonymus, Gesta Hungarorum)

1. Selectaţi din sursa dată două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.

2. Menţionaţi, pe baza sursei, un motiv al desfăşurării conflictului.
3. Precizaţi, pe baza sursei, o informaţie referitoare la deznodământul conflictului.
4. Formulaţi un punct de vedere privind importanţa cronicii „Gesta Hungarorum”.
5. Menţionaţi o altă formaţiune politică din interiorul arcului carpatic, precizând şi o urmare a unei acţiuni
întreprinsă de conducătorul acesteia.
6. Enumeraţi alte două cronici maghiare în care sunt menţionaţi românii din Evul Mediu.
7. Formulaţi, pe baza sursei, un punct de vedere referitor la modul în care se întreţin relaţiile diplomatice
între cele două părţi, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
8. Menţionaţi doi conducători ai autonomiilor locale româneşti din spaţiul extracarpatic.
9. Menţionaţi o caracteristică a instituţiei centrale din Transilvania din secolele XIV-XV.

III.Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeți la cerințe:

A. „Nu le lipsea domnilor nicio superioritate a puterii supreme cu care se

mândresc principii cei mai mari. Afară de Dumnezeu şi sabia lor, nu recunoşteau pe
nimeni superior în ţară (...) războiul, pacea, viaţa, moartea şi bunurile tuturor
locuitorilor depindeau de voinţa lor şi de toate acestea puteau să dispuie după voinţă,
pe drept sau pe nedrept, fără să se poată împotrivi cineva (...). Toate demnităţile
civile şi militare stau în puterea domnului” (Dimitrie Cantemir, Descrierea
Moldovei)

B. „Puterea domnului în ambele principate, departe de a fi absolută, era

îngrădită pe de o parte de aşezămintele dreptului înscris „Obiceiului pământului” (...),
pe de alta de sfatul principalilor demnitari, pe care îi consulta în toate împrejurările
însemnate. El nu era deci „un autocrat obişnuit să dispuie fără nicio consideraţie de
persoana şi bunurile supuşilor săi”. (C. C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II)

1. Menţionaţi o asemănare şi o deosebire între sursele A şi B.

2. Precizaţi două atribuţii ale domniei, după cum rezultă din cele două surse.
3. Formulaţi un punct de vedere privind raportul existent între oricare două instituţii
medievale din spaţiul românesc.
4. Prezentaţi evoluţia instituţiei domniei din Ţările Române în secolele XVI-XVIII.
5. Precizaţi, pe baza surselor date, doi factori care limiteau puterea domnului.
6. Menționați două informații despre „sfatul principalilor demnitari” la care face
referire sursa B.
7. Scrieți litera corespunzătoare sursei care combate ideea puterii absolute a
domnitorului, selectând o informație în acest sens.
8. Menționați 3 atribuții de politică externă a domnului din statele extracarpatice.

2
Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc (secolele IX-XVIII) – II
Formarea statelor medievale româneşti
I.Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeți la cerințe:

A.”Victoria căpeteniei tribale maghiare Tuhutum asupra lui Gelu, la începutul secolului al
X-lea, nu a avut ca urmare o ocupare de mai lungă durată a Transilvaniei. Numărul mic al
mormintelor maghiare din secolul al X-lea – de la Biharea-Oradea, Șiclău, Cluj etc. – indică faptul
că în urma campaniei lui Tuhutum nu a avut loc o colonizare maghiară mai semnificativă. Nu se
știe cum a ajuns Gylas cel Tânăr în stăpânirea Transilvaniei, în jurul anului 1000. Anonymus
relatează că prin 1002 (?) s-a ajuns la o bătălie între voievodul Transilvaniei, Gylas cel Tânăr, și
regele Ștefan cel Sfânt al Ungariei, deoarece Gylas a refuzat să treacă la creștinism. Ștefan l-a
înfrânt și l-a dus împreună cu toată familia în Ungaria. Țara sa ”mare și bogată” a intrat în
stăpânirea regelui ungar”. (Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Istoria
Transilvaniei)

B.”Românii, ca popor cucerit și supus, nu au beneficiat de avantaje și privilegii globale din

partea autorităților Regatului Ungariei, așa cum au beneficiat celelalte populații venite în grupuri
compacte în Transilvania. Prin urmare, ei s-au străduit să supravețuiască în noile condiții și să-și
adapteze vechile instituții teritorial-administrative realităților implantate dinspre Apus.
Organizațiile teritoriale ale românilor, de tradiție romană, cristalizate în perioada de conviețuire cu
slavii, dar influențate și de alți migratori, au fost țări (terrae), cnezate (judeci), voievodate (ducate)
și, mai rar, jupanate (...) Aparent, toate organizațiile teritoriale românești erau anihilate. Dar, pe
măsura extinderii controlului efectiv al autorităților asupra teritoriului, atât pe pământul nobiliar (al
comitatelor), cât și pe cel atribuit sașilor și secuilor (în speță, în scaune) ies la iveală, așa cum au
reușit să supravețuiască și să se adapteze, structurile teritoriale românești, fie în zona voievodală,
fie în Banat și Părțile Vestice. Autoritățile au numit inițial aceste enclave de organizare românească
după cum le numeau locuitorii lor, românii înșiși, adică țări (terrae), cnezate, voievodate, dar, după
1300, devine curentă noțiunea de districte ale românilor (districtus valachorum). Districtele sunt
teritorii relativ bine delimitate geografic (pe văi, în depresiuni), multe din ele fiind nuclee ale unor
vechi formațiuni politice, în care populația românească a reușit să rămână compactă.”
(Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Istoria Transilvaniei)

1.Selectați din sursa A un argument care demonstrează că, după înfrângerea lui Gelu, maghiarii nu s-au
stabilit în număra mare în Transilvania.
2. Selectați din sursa A două informații aflate în relație cauză-efect.
3. Menționați din sursa A numele a doi conducători de autonomii locale din Transilvania.
4. Scrieți litera corespunzătoare sursei care susține că românii și-au păstrat, în unele zone, vechile forme de
organizare, selectând o informație în acest sens.
5. Menționați spațiul istoric precizat în ambele surse.
6. Selectați din sursa B două informații aflate în relație cauză-efect.
7. Enumerați două dintre populațiile la care face referire fragmentul evidențiat în sursa B.
8. Selectați din sursa B o caracteristică a formelor de organizare a românilor din Transilvania în secolul XIV.
9. Prezentați două fapte istorice referitoare la acțiunile militare în care este implicat spațiul românesc în
secolul al XIV-lea.
10. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din interiorul arcului carpatic în secolele XIV-XV.

3
II.Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeți la cerințe:
A. „Domnul [Nicolae Alexandru] a chemat cu câtva timp înainte pe Prea Sfinţitul Mitropolit (...), pe Iachint
şi a primit cu foarte mare bucurie binecuvântarea sa, care a devenit Prea sfinţit mitropolit a toată Ţara
Românească. (...) Se rânduia (...) ca toţi clericii din acea ţară şi ceilalţi sfinţi călugări sau laici (...) să
împlinească toate câte va spune şi cu ce-i va sfătui şi învăţa pe ei, cu privire la folosul lor sufletesc. Prin
scrisoarea adresată domnitorului Nicolae Alexandru, patriarhul [din Constantinopol, în 1359] îl înştiinţa că a
hotărât – împreună cu sinodul - având şi încuviinţarea împăratului [bizantin], ca Iachint să fie de acum
înainte legiuit arhiereu a toată [Ţara Românească].”
(M. Păcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Române)

B. „Iosif, primul mitropolit cunoscut în Biserica Moldovei, era un pământean rudă cu domnii ţării, desigur
pregătit într-o mănăstire moldovenească. Lupta stăruitoare dusă de domn [Petru I Muşat], de cler şi
credincioşi cu Patriarhia [din Constantinopol] pentru recunoaşterea unui mitropolit din propriul lor neam a
fost încununată de izbândă [în 1401]. Curajul moldovenilor de a izgoni un mitropolit grec trimis de
Patriarhie şi de a se împotrivi hotărârilor sinodului patriarchal dezvăluie o maturitate, o experienţă
bisericească pe care au dobândit-o într-un timp mai îndelungat.”
(M. Păcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Române)

1.Precizați secolul la care se referă sursa A.

2. Numiți statul la care se referă sursa A, respectiv sursa B.
3. Precizați instituția reprezentată de Nicolae Alexandru și Petru I Mușat, menționând și două caracteristici
ale acesteia.
4. Numiți orașul precizat atât în sursa A, cât și în sursa B.
5. Selectați din sursa B două informații aflate în relație cauză-efect.
6. Precizați instituția reprezentată de Iachint și Iosif, menționând o caracteristică a acesteia.
7. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Nicolae Alexandru şi Patriarhie în
privinţa numirii mitropolitul, susţinându-l cu o explicaţie din text.
8. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Petru I Muşat (şi urmaşii lui) şi
Patriarhie în privinţa numirii mitropolitul, susţinându-l cu o explicaţie din text.
9. Prezentați o altă instituție medievală românească din secolele XIV-XVI, în afara celor la care fac referire
sursele A și B.

III.Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeți la cerințe:

A. „Boierimea şi cu alţii […], cu toţii făcură sfat [în Ţara Românească, în 1688] şi aleseră dintre dânşii un
boier anume Constantin Brâncoveanu, marele logofăt, de-l ridicară să le fie domn (...). Atunci cu toţii se
închinară lui cu mare bucurie şi toţi cu un glas bun, ziseră: Într-un ceas bun să ne fii măria ta domn până la
adânci bătrâneţi. Şi îndată-l duseră în sfântă mitropolie cu mare cinste, [însoţindu-l] părintele Theodosie
mitropolitul. Şi patriarhul Dionisie i-a citit deasupra capului [slujba de binecuvântare]. Şi aşa ieşind de
acolo, l-au pus în scaun domnesc.” (Letopiseţul Cantacuzinesc)

B. „Domnilor Moldovei, (...) li s-a lăsat libertatea întreagă (...) de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, de a
face boieri ori de a scoate din boierie, (...), ba chiar de a face episcopi. (…). Pentru a da demnităţile,
domnului nu-i era prescrisă nicio regulă, (...) nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică în public (...). Aceeaşi
putere o are nu numai asupra călugărilor de rând, ci şi asupra mitropolitului, episcopilor, arhimandriţilor şi
egumenilor (...). Domnul poate să-i înlăture din slujba şi din rangul lor bisericesc fără să fie împiedicat de
nimic (...) şi fără învoirea patriarhului de la [Constantinopol].”
(D. Cantemir, Descrierea Moldovei)
1. Precizați secolul la care se referă sursa A.
2. Numiți statul precizat în sursa B.
3. Precizați două demnități ecleziastice/ranguri boierești menționate atât în sursa A cât și în sursa B.
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Domnie şi Biserică, susţinându-
l cu o explicaţie din text.
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Domnie şi Biserică, susţinându-
l cu o explicaţie din text.
6. Precizați, pe baza sursei B, două prerogative ale domnului în domeniul ecleziastic.
7. Menționați două fapte istorice referitoare la întemeierea Țării Românești aflate în relație cauză-efect
4
Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii – I
Politica de cruciadă a domnitorilor români

I. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. „[În 1330] Carol Robert a decis să întreprindă o mare campanie împotriva Ţării Româneşti
pentru a-l înlătura pe Basarab, în locul căruia intenţiona să numească un dregător regal; (…). Evitând o luptă
decisivă, Basarab a atras oastea ungară adânc în interiorul ţării. Lipsit de mijloace de aprovizionare, Carol
Robert a fost silit în cele din urmă să ordone retragerea, fără a-şi fi împlinit ţelul. Dar, pe drumul de
înapoiere, în munţi, într-o trecătoare foarte îngustă, pe înălţimile căreia se instalase oastea lui Basarab,
cavaleria regatului a fost prinsă (…) şi a suferit un cumplit măcel. Regele însuşi a scăpat cu greu din
dezastru în vreme ce o parte însemnată a elitei nobiliare şi ecleziastice a regatului său a rămas pe câmpul de
luptă. Pentru tânărul stat românesc dintre Carpaţi şi Dunăre, înfruntarea cu marea oaste a unuia dintre cele
mai puternice state ale vremii (…) a însemnat eşecul definitiv al încercării de a lichida Ţara Românească. ”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K.Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

B. „Ultimul război pe care l-a purtat Iancu de Hunedoara cu turcii a fost la Belgrad, în 1456.
Stăpânirea acestei cetăţi însemna, de fapt, drum liber spre şesul din faţă; nu degeaba i se spunea doar <cheia
regatului Ungariei> (...) De aceea Mohamed al II-lea se hotârî să o cuprindă. (...) Asaltul general se produse
în după-amiaza zilei de 21 iulie. Turcii reuşesc în cele din urmă să pătrundă în oraş; cetatea însă rezistând cu
îndârjire, un contraatac viguros îi sileşte să se retragă. A doua zi, are loc o nouă luptă la marginea oraşului.
Izbiţi din plin de artileria lui Iancu (...) precum şi de cruciaţii lui Capistrano, turcii sunt cuprinşi de panică şi
se retrag în dezordine. (...) Vestea că Belgradul nu putuse fi luat şi că Mahomed al II-lea, cuceritorul
Constantinopolului, a trebuit să fugă, rănit, produse o extraordinară bucurie în toată Europa. Papa a trimis o
scrisoare entuziastă, numind pe Iancu <atletul cel mai puternic – unic – al lui Hristos>.” (Constantin C.
Giurescu, Istoria românilor)

C. „În august [1595], marele vizir [al Imperiului Otoman], Sinan-paşa a reuşit să treacă Dunărea şi
să se îndrepte spre Bucureşti, dar la Călugăreni, într-o zonă deluroasă, împădurită, străbătută de un rîu şi
presărată cu mlaştini, armata lui Mihai [Viteazul] a repurtat una din cele mai mari biruinţe din istoria
românilor, obligându-l pe Sinan să se retragă. Disproporţia de forţe era însă prea mare pentru ca muntenii să
rişte o nouă bătălie decisivă, de aceea Mihai s-a retras spre munţi aşteptând sosirea ajutoarelor ardelene şi
moldovene, în timp ce turcii au ocupat Bucureştii şi Târgovişte, luând măsuri pentru transformarea ţării în
paşalâc. Ocupaţia a fost însă de scurtă durată, Mihai, Sigismund [Bathory, principele Transivaniei] şi Ştefan
Răzvan, domnul Moldovei, reuşind să-i alunge pe otomani din Principat şi să-i zdrobească complet în timp
ce încercau să se retragă peste Dunăre.” (Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini până
în zilele noastre)

1.Menţionaţi , pe baza surselor A şi B, câte un motiv al desfăşurării conflictelor.

2. Menţionaţi, pe baza surselor A şi C, câte o informaţie referitoare la rezultatul confruntărilor militare.
3. Menţionaţi, pe baza surselor A şi C, o asemănare referitoare la modalitatea de acţiune a domnitorilor
români în confruntările militare cu duşmanii în Evul Mediu şi selectaţi ca argumente câte o informaţie prin
care să susţineţi această asemănare.
4. Formulaţi un punct de vedere referitor la rolul lui Iancu de Hunedoara în lupta antiotomană, folosind ca
argument o informaţie istorică din sursa B.
5. Numiţi instituţia reprezentată de Basarab I şi Mihai Viteazul, respectiv Iancu de Hunedoara şi menţionaţi
pe baza sursei C o atribuţie a acestei instituţii.
6. Prezentaţi o caracteristică a luptelor purtate de români în Evul Mediu selectând câte o informaţie din sursa
A, respectiv sursa B.
7. Selectaţi din sursa B, respectiv sursa C, două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
8. Prezentaţi o acţiune militară la care a participat un domnitor român în secolul al XIV-lea, cu excepţia celei
precizate în sursa A.
9. Prezentaţi o acţiune politico-diplomatică la care a participat un domnitor român în secolul al XV-lea.
10. Menţionaţi două obiective promovate în politica externă de domnitorii români în secolele XIV-XVI.
11. Precizaţi o deosebire şi o asemănare între politica de cruciadă a lui Iancu de Hunedoara, respectiv Ştefan
cel Mare.
5
 II. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. „Ştefan cel Mare, dându-şi seama că nu va putea rezista în faţa expediţiei

otomane, se gândise să izbâdească în alt chip. Astfel, a pus pe locuitori să fugă
dincolo de munţi. (....) a poruncit ca toate grânele să fie tăiate, până şi papura din
mlaştini şi, după ce s-au tăiat ierburile şi grânele, a pus să fie ars totul, astfel că
sultanul a rămas păcălit, deoarece crezuse că găseşte ţara îmbelşugată în grâne şi
păşuni, cum este ea, într-adevăr, şi a găsit-o deşartă de oameni (...) Ştefan se retrăsese
înlăuntrul ţării (...) El pusese să se taie o parte dintr-o pădure şi se întărise în acel loc,
cu câteva tunuri; tabăra sultanului trebuia să se îndrepte într-acolo spre a merge la
Suceava, unul dintre oraşele însemnate ale Moldovei. Înainte, ca avangarda armatei
sultanului, mergea Soliman-paşa, care fusese înfrânt în iarna dinainte dde către
voievodul Ştefan.”
(G.M. Angielello, Istoria turcilor)

B. „La Călugăreni, Sinan s-a oprit din pricina unui pod de lemn, pe care l-a
văzut deasupra mlaştinii; nu mai fusese, niciodată, niciun pod acolo, în afară de cele
construite de turci, uneori, pentru a trece peste apă. Bănuiala era întemeiată, căci s-a
văzut pe urmă că voievodul pusese să-l facă pentru a-l îmbia pe turci să-l treacă,
întrucât de partea celaltă a mlatinii era o pădure deasă, în care se ascunsese împreună
cu puţinii oameni de care dispunea şi cu 12 tunuri. Se gândea să-i lase să treacă şi, în
clipa în care ar fi trecut un număr de otomani, pe care i-ar putea ataca cu scucces (....)
să-i nimicească. Voievodul era silit să recurgă la şiretloicuri pentru a obţine victorii
mari cu preţul cel mai mic şi fără a-şi pune în cumpănă forţele”.
(D. Galan, Memorii)

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa B.

2. Menţionaţi funcţia la care face referire atât sursa A, cât şi sursa B.
3. Precizaţi litera sursei care se referă la o înfrângere a otomanilor de către români,
selectând o informaţie în acest sens.
4. Selectaţi din sursa B două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
5. Menționați dușmanii românilor menționați atât în sursa A, cât și în sursa B.
6. Prezentaţi o caracteristică a confruntărilor militare ale românilor în Evul Mediu,
selectând două informaţii din sursa A.
7. Menţionaţi o asemănare şi o deosebire între politica externă a lui Ştefan cel Mare
și Mihai Viteazul.
8. Prezentați două confruntări militare la care au participat românii în secolele XIV-
XV.
9. Argumentaţi, prin două fapte istorice, afirmaţia conform căreia, diplomaţia
domnitorilor români, la începuturile modernităţii, contribuie la apărarea intereselor
statului. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea faptelor
istorice relevante, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).

6
Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii – II
Politica de cruciadă a domnilor români între secolele XIV-XVI

I. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. „Noi, Mihai, voievodul [Ţării Româneşti] facem cunoscut că (...) deoarece această provincie Ţara
Românească [este] de mai mult de o sută de ani sub jugul turcesc şi este supusă unei grele robii, noi sătui de
această lungă robie (...), am hotărât să o aducem la starea sa de mai înainte (...) şi să cerem ajutorul şi
ocrotirea maiestaţii sale imperiale. (...) Majestatea Sa imperială nu a refuzat să ne primească pe noi şi ţara
noastră în slujba şi sub suzeranitatea sa, ba dimpotrivă,a fost foarte bucuroasă să ne ajute, pe noi, cu
generozitate.”
(Tratatul dintre Mihai Viteazul şi Rudolf al II-lea, conducătorul Imperiului Romano-German, 1598)

B. „Matei Basarab făgăduise a face o puternică diversiune în cazul unei lupte, atacând din [Ţara
Românească] pe turci cu 40 000 de oameni (...). Ambasadorul veneţian recomandă cu multă căldură
dogelui* propunerile lui Matei, care ar putea aduce cel mai mare folos Republicii în cazul unui război cu
turcii. În 1639, turcii, sfârşind lupta cu perşii prin încheierea unei păci, pot să-şi întoarcă iarăşi luarea aminte
asupra politicii europene şi să reînnoiască silinţele lor pentru a scăpa de Matei Basarab, ale cărui întăriri şi
legături cu popoarele vecine deveneau pe fiece zi mai primejdioase.” (A.D.Xenopol, Istoria românilor din
Dacia Traiană)
*conducătorul Veneţiei

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa B.

2. Numiţi, statul condus de Matei Basarab la care se referă sursa B.
3. Numiţi, din sursa A, respectiv, din sursa B, câte un stat al cărui reprezentant avea o atitudine binevoitoare
faţă de români.
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine o acţiune diplomatică a unui
domn român.
5. Selectați din sursa A două informații aflate în relație cauză-efect.
6. Selectați din sursa B două informații aflate în relație cauză-efect.
7. Prezentaţi două acţiuni diplomatice din spaţiul românesc în secolele al XV-lea – al XVII-lea.
8. Menţionaţi o asemănare între două instituţii din spaţiul românesc din Evul Mediu.
9. Menționați două caracteristici ale confruntărilor militare desfășurate de Mihai Viteazul.
10. Precizați o asemănare și o deosebire între politica externă promovată de Mihai Viteazul și alt domnitor
muntean din Evul Mediu.
11. Argumentați, prin două fapte istorice relevante, afirmația conform căreia Mihai Viteazul s-a implicat în
relațiile internaționale ale epocii sale. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea
faptelor istorice relevante, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).

II. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. ,,Matei Basarab şi-a raliat boierimea, cârmuind într-o perfectă înţelegere cu ea. Cele peste
două decenii de cârmuire (1632-1654) constituie o perioadă de reacţie senorială pe toate planurile: de la cel
social (aservirea masivă a ţăranilor liberi) la cel cultural (efemera reînviere a slavonismului cultural).
Cronicarul Miron Costin, al cărui ideal politic era o conducere bipolară – domn şi boieri – aflată în deplin
acord, îi face un portret elogios: „omul fericit preste toate domniile aceii ţări, nemândru, blându, dreptu om
de ţară, harnic la războaie, aşea neînfrântu şi nespăimat, cât poţi să-l asameni cu marii oşteni a lumii”. Matei
Basarab a reuşit să asigure Ţării Româneşti o perioadă de stabilitate şi prosperitate, vizibilă, între altele, prin
marele număr de biserici şi mănăstiri înălţate, care îl aşază, între domnii Ţării Româneşti, drept cel mai mare
ctitor de lacăşuri de cult”. (O istorie sinceră a poporului român – Florin
Constantiniu)

B. „Şerban Cantacuzino (1678-1688), s-a angajat însă în lungi tratative cu împăratul Leopold,
în încercarea de a obţine recunoaşterea neatârnării de facto a Ţării Româneşti şi domnia ereditară în familia
sa, ca premisă a unui plan grandios de restaurare a Imperiului bizantin, unde domnise odinioară familia sa.
[…] Şerban Cantacuzino s-a grăbit să trimită o solie la Viena pentru a finaliza negocierile şi a aduce
închinarea sa şi a ţării faţă de împărat. Moartea lui neaşteptată a surprins solia în drum spre Viena,
7
succesorul său, Constantin Brâncoveanu (1688-1714), exponent remarcabil al politicii de echilibru între
imperiile habsburgic, otoman şi rus, a refuzat să se angajeze alături de imperiali atât timp cât victoria lor nu
apărea sigură. Supus şi el, mai mult decât Şerban Cantacuzino, presiunilor militare – trupele imperiale au
reintrat în ţară şi i-au impus domnului să le asigure aprovizionarea -, Constantin Brâncoveanu s-a alăturat
turcilor, veniţi să-l sprijine pe candidatul lor în Transilvania (Emeric Thokoly), şi i-a înfrânt pe imperiali la
Zărneşti (11 august 1690)”.
(O istorie sinceră a poporului român – Florin Constantiniu)

1. Menţionaţi statul medieval la care se referă atât sursa A, cât şi sursa B.

2. Precizaţi secolul la care se referă sursa A.
3. Numiţi căte un domnitor precizat în sursa A şi respectiv în sursa B.
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine o acţiune diplomatică a unui domn român.
5. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, selectate din sursa B.
6. Selectați din sursa A o informație care demonstrează prosperitatea Țării Românești în timpul lui Matei
Basarab.
7. Prezentaţi două acţiuni diplomatice din spaţiul românesc în secolele al XV-lea–al XVI-lea.
8. Menţionaţi o asemănare între două conflicte desfăşurate în spaţiul românesc din Evul Mediu.

III. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. „Asupra acestui Mircea [Mircea cel Bătrân] care a început întâi, mai înainte [în 1396], război,
Baiazid [sultanul Imperiului Otoman] (...), găsindu-i vină, a pornit cu război şi trecând peste Istru [Dunăre,
în Ţara Românească] mergea înainte robind ţara. Dar Mircea, strângând cu grijă oastea ţării; nu şi-a făcut
planul să vină asupra lui să dea lupta (...) însă, se ţinea şi el cu armata pe urma lui Baiazid prin pădurile de
stejar ale ţării, care sunt multe şi acoperă în toate părţile ţara, să nu fie uşor de umblat pentru duşmani şi nici
lesne de cucerit. Şi ţinându-se pe urma lui, săvârşea isprăvi vrednice de amintit, dând lupte, când vreo
unitate duşmană rupându-se, se îndrepta uneori prin ţară după hrană sau la prădat vite; şi aşa cu foarte mare
îndrăzneală se ţinea de armata [otomană]. Ţinându-se de urma lui Baiazid, se lupta într-una cu el, în chip
strălucit.” (L. Chalcocondil, Expuneri istorice)

B. „În anul [1462, sultanul Mahomed al II-lea] trimite la voievodul Valahiei [Vlad Ţepeş] un sol
anunţându-l să vină în grabă la închinăciune (...).Voievodul i-a răspuns însă: <cât despre sine să vină însuşi
la închinăciune (...) este cu neputinţă>. [Sultanul] şi-a strâns armata de pretutindeni, peste 150 de mii; şi, în
vreme de primăvară, (…) a venit la Danubiu [Dunăre]. (...) Tiranul trecând Danubiul, a străbătut [Ţara
Românească].(…) Tiranul s-a înspaimântat şi noaptea, când a ridicat corturile, fiindu-i frică, a tras şanţuri şi
a ridicat valuri şi sta în mijlocul lor. Vlahul [Vlad Ţepeş] însă sculându-se dis-de-dimineaţă şi rânduindu-şi
bine oamenii de sub el, a năvălit, când era încă întuneric, şi, nimerind în partea dreaptă a taberei, a intrat
deodată înăuntru şi până în ziuă a tăiat turci fără de număr şi până ce s-a luminat de ziuă, mulţi turci s-au
ucis între ei. Când însă s-a făcut dimineaţă, românii au intrat în [tabăra] lor.” (M. Ducas, Istoria turco-
bizantină)

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa A.

2. Precizaţi, din sursa B, funcţia lui Vlad Ţepeş.
3. Menţionaţi două decizii adoptate de sultani, precizate atât în sursa A, cât şi în sursa B, în privinţa relaţiilor
dintre Imperiul Otoman şi Ţara Românească.
4. Menţionaţi, din sursa A, un punct de vedere referitor la modalitatea de apărare a ţării pentru care a optat
Mircea cel Bătrân, susţinându-l cu o explicaţie din text.
5. Menţionaţi, din sursa B, un punct de vedere referitor la modalitatea de apărare a ţării pentru care a optat
Vlad Ţepeş, susţinându-l cu o explicaţie din text.
6. Menționați o asemănare și o deosebire între politica externă a lui Mircea cel Bătrân șiVlad Țepeș.
7. Menționați două caracteristici ale confruntărilor militare desfășurate de Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș.
8. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia Mircea cel Bătrân s-a implicat în
relațiile internaționale ale epocii sale. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea
faptelor istorice relevante, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).

8
 Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii -
III
Politica de cruciadă a domnilor români între secolele XIV-XVI

I. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. „Într-aceia vreme, Mehmet împăratul turcesc armând 120.000 de

[oameni], oastea sa şi oastea tătărească şi muntenească, (...) [le-a] trimis asupra lui
Ştefan-vodă [Ştefan cel Mare]. Iar Ştefan-vodă având oastea sa, 40.000 (...) şi 5000
de unguri (...), le-a ieşit înaintea turcilor de sus de Vaslui, la Podu Înalt, [în 1475], pe
care i-a biruit Ştefan-vodă, nu aşa cu vitejia, cum cu meşteşugul. (...) Deci ajutorind
puterea cea dumnezeiască, (...) aşa i-a cuprins pe turci negura, de nu se vedea unul cu
altul. Şi Ştefan-vodă tocmise puţini oameni peste lunca Bârladului, ca să-I amăgească
cu buciume şi trâmbiţe, dând semn de război; atunci oastea turcească, întorcându-să
la glasul buciumelor şi împiedicându-i şi apa şi lunca şi negura acoperindu-i, [au
încercat să treacă prin luncă], la glasul buciumilor. Iar Ştefan-vodă cu oastea tocmită
i-a lovit [pe turci], unde nici era loc [pentru aceştia] de a-şi tocmi oastea, nici de a se
îndrepta, ci aşa ei în sine tăindu-se, mulţi pieriră, mulţi prinşi de pedestrime au fost,
ce şi pe aceia pe toţi i-a tăiat.” (G. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei)

B. „Atunci mărinimosul [Mihai Viteazul, la Călugăreni, în 1595], (…)

pătrunzând el însuşi în şirurile sălbatice ale duşmanilor, (...) luptând bărbăteşte se
întoarce nevătămat. În acest timp, comandantul de oaste Kiraly Albert, (...)
slobozeşte două tunuri în mijlocul celei mai dese grupări a duşmanului, (...), pentru
că îndată două sute de unguri şi tot atâţia cazaci, (...) năvălind cu furie, strică
rândurile, aştern la pământ şi taie oştile turcilor, pe când din spate şi din coastă
loveşte (...) domnul cu ai săi, făcându-se aşa mare învălmăşeală, încât până în seară
au fost redobândite cele 11 tunuri [pierdute anterior în luptă]. În această învălmăşeală
ce seamănă a fugă, [comandantul armatei otomane] Sinan paşa (...) scăpă cu viaţă.
Dacă noaptea cea întunecoasă n-ar fi împiedicat pe domn, fără îndoială că ar fi
zdrobit cu acţiunea lui clocotitoare forţa duşmană şi ar fi pus capăt dintr-o dată (…)
întregului război.” (Balhazar Walter, Scurtă şi adevărată descriere a faptelor săvârşite de Mihai,
domnul Ţării Româneşti, prea strălucitul şi prea viteazul conducător de oşti împotriva duşmanilor
creştinătăţii)

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa A.

2. Numiţi voievodul la care se referă sursa B.
3. Precizaţi aliaţii românilor în confruntările militare, menţionaţi atât în sursa A cât şi
în sursa B.
4. Precizaţi adversarii oştilor conduse de voievozii români la care se referă atât sursa
A cât şi sursa B.
5. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia
voievodul român a profitat de negură/ noapte pentru a înfrânge definitiv armata
inamică, selectând două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.

9
6. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care combate punctul de vedere conform
căruia voievodul român a profitat de negură/ noapte pentru a înfrânge definitiv
armata inamică, selectând două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.
7. Menționați 2 obiective urmărite de domnitorii români în politica externă.
8. Menționați instituția reprezentată de Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, precizând
2 atribuții ale acesteia.
II. Citiţi cu atenţie textele de mai jos, apoi răspundeţi la cerinţe:

A. „Într-aceia vreme, Mehmet împăratul turcesc armând 120.000 de [oameni], oastea sa

şi oastea tătărească, (...) [le-a] trimis asupra lui Ştefan-vodă [Ştefan cel Mare]. Iar Ştefan-vodă
având oastea sa, 40.000 (...) şi 5000 de unguri (...), le-au ieşit înaintea turcilor (...), la Podu Înalt, [în
1475], pre carii i-a biruit Ştefan-vodă, nu aşa cu vitejia, cum cu meşteşugul. (...) Ştefan-vodă
tocmise puţini oameni preste lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu buciume şi trâmbiţe, dând
semn de război (...). Iar, Ştefan-vodă cu oastea tocmită i-a lovit [pe turci] unde nici era loc [pentru
aceştia] de a-şi tocmi oastea, nici de a se îndrepta, ci aşa ei în sine tăindu-se, mulţi pieriră, mulţi
prinşi de pedestrime au fost, ce şi pe aceia pe toţi i-a tăiat.”
(G. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei)

B. „Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Moldovei, (...) în anul [1476], (...)
s-a ridicat puternicul Mehmet, cu toate puterile sale răsăritene (...) şi au ajuns până aici, la locul
numit Pârâul Alb. Şi noi, Ştefan voievod, cu fiul nostru Alexandru, am ieşit înaintea lor şi am făcut
mare război cu ei. Şi cu voia lui Dumnezeu, au fost înfrânţi creştinii de păgâni. Şi au căzut acolo
mulţime mare de ostaşi ai Moldovei. Atunci şi tătarii au lovit ţara Moldovei (...). De aceea, a
binevoit, Io Ştefan voievod, cu buna sa voinţă a zidi această [biserică], (...) pentru amintirea tuturor
[creştinilor] care s-au prăpădit aici.” (Pisania bisericii din Războieni)

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa B.

2. Selectaţi, din sursa A, o informaţie referitoare la corpul de oaste aliat lui Ştefan cel Mare.
3. Numiţi statul la care se referă atât sursa A cât şi sursa B.
4. Precizaţi aliaţii otomanilor menţionaţi atât în sursa A cât şi în sursa B.
5. Precizați numele sultanului menționat atât în sursa A cât și în sursa B.
6. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia rezultatul
conflictului româno-turc este favorabil turcilor, selectând două informaţii aflate în relaţie cauză -
efect.
7. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care combate punctul de vedere conform căruia rezultatul
conflictului româno-turc este favorabil turcilor, selectând două informaţii în acest sens.
8. Formulați un punct de vedere referitor la confruntările militare purtate de domnii români în Evul
Mediu, selectând în acest sens o informație din sursa A.
9. Prezentaţi două tratate încheiate de români cu state europene, în Evul Mediu şi/ sau la
începuturile modernităţii.
10. Formulați un punct de vedere referitor la relațiile Moldovei cu Polonia, respectiv Ungaria, în
secolele XIV-XVI, susținându-l cu două fapte istorice relevante.

10