Autonomii locale și formarea statelor medievale românești

Autonomii locale românești

Anonymus despre formațiunile politice găsite de unguri în Transilvania (Gelu, Glad și Menumorut)

Trimișii lui Arpad, Usubuu și Veluc, venind în fortăreața Bihor, au salutat pe ducele Menumorut. La urmă însă, au
pretins teritoriul numit mai sus. Ducele Menumorut i-a primit însă cu bunăvoință, și dându-le diverse daruri, a treia
zi le-a cerut să se întoarcă la ei acasă. Totuși, le-a dat răspuns, zicându-le: „Spuneți-i lui Arpad, ducele Ungariei,
stăpânul vostru, datori îi suntem ca un prieten unui prieten, în toate care îi sunt necesare, fiindcă este om străin, și
de multe duce lipsă. Teritoriul însă pe care l-a cerut bunăvoințe noastre nu i-l vom ceda niciodată, cât vom trăi. Ne-
a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea
ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ, chiar și cât cuprinde un pumn, deși a
zis că este dreptul lui.”

1. Formulați un punct de vedere privitor la semificația atitudinii lui Menumorut.

Cnezate și voievodate românești la sud de Carpați — Diploma cavalerilor

ioaniți (1247)
În numele Sfintei Treimi una și nedespărțită, Amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele
Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei de-a pururea.(…) După o îndelungată
sfătuire cu fruntașii și baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre, luată dimpreună cu venerabilul bărbat
Rembald, marele preceptor al caselor ospitalierilor din Ierusalim, (…) îi dăm și îi dăruim lui și prin dânsul numitei
case, întreagă țară a Severinului împreună cu munții ce țin de ea și cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum și cu
cnezatele lui Ioan și Farcaș până la râul Olt, afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm
românilor așa cum l-au stăpânit aceștia și până acum. (…). Mai voim ca sus-zișii români să ajute pe sus-zișii frați
cu mijloacele lor ostășești întru apărarea țării și înfrângerea și pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini,
iar din partea lor acești frați să fie datori la prilejuri asemănătoare să le dea lor sprijin și ajutor, pe cât le va sta în
putință. (…)
Pe lângă aceasta, am dăruit amintitului preceptor și prin diânsul casei ospitalierilor toată Cumania, de la râul
Olt și munții Transilvaniei, sub aceleași îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la țara Severinului — în afară de
țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care le-am lăsat-o acelora, așa cum au stăpânit-o și până acum — și
întru totul sub acele îndatoriri, rânduite mai sus cu privire la țara Litua. (…)
1. Selectați din text cinci autonomii locale românești inițiale.
2. Precizați pe baza textului, statutul politic al fiecareia dintre ele.

Răzvrătirea lui Litovoi împotriva regelui Ungariei (circa 1272–1279) — dania regală pentru magistrul George
(1285)
Ladislau, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei (…) Și, în sfârșit, când începusem noi a domni, fiind încă
copil, după moartea preaiubitului nostru tată (Ștefan al V-lea - 1270–1272)., iar voievodul Litovoi, împreună cu frații
săi, în necredința sa, cuprinse pe seama sa o parte din regatul nostru, aflătoare dincolo de Carpați, și cu toate
îndemnurile noastre nu s-a îngrijit să ne plătească veniturile ce ni se cuveneau din acea parte, l-am trimis împotriva
lui pe des-numitul magistru Gheorghe, care, luptând împotriva aceluia cu cea mai mare credință, l-a ucis pe el, iar pe
fratele lui, cu numele Bărbat, l-a luat în prinsoare și ni l-a adus nouă. Pentru răscumpărarea acestuia, noi am stors o
sumă de bani foarte mare și astfel, prin slujbele acelui magistru Gheorghe, s-a așezat iar tributul ce ni se datora din
acele părți. (…)
Nota Bene: Datarea acțiunii voievodului Litovoi este controversată, istoricii propunând intervale
diferite: 1272–1282, 1277–1279, 1275–1276

1. Selectați din text două informații aflatate în raport de cauză-efect.

Întemeierea Țării Românești

„Iar când au fost la cursul anilor 1290, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chemat Radu Negru
voievod, mare herțeg pre Amlaș și Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: rumâni,
papistași, sași, de tot felu de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviței, început-au a face țară nouă. Întâi au făcut
 orașul ce-i zic Câmpu Lung. Acolo au făcut și o biserică mare și frumoasă și înaltă. De acolo au descălecat la Argeș
și iar au făcut oraș mare și s-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piatră și case domnești și o biserică mare și
frumoasă. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii (...) ajungând până în apa Siretului și până la Brăila; alții s-au
întins în jos, peste tot locul, de unde au făcut orașe și sate până la marginea Dunării și până la Olt. Atunci și Băsărăbeștii
cu toată boierimea ce era mai înainte de peste Olt (...) au venit la Radu-Vodă, închinându-se să fie sub porunca lui.”
(Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești)
1. Menționați pe baza textului, etapele formarii noului stat.
2. Formulați un punct de vedere privitor la cauza care i-a determinat să păraseasca zona Transilvaniei.

Campania lui Carol Robert de Anjou și bătălia de la Posada (1330) —în relatarea Cronicii pictate de la Viena

În același an în care a murit nevrednicul de pomenire Felician, adică în anul domnului 1330, regele și-a adunat
o mare oaste [și a trimis-o] prin Severin în țara voievodului românilor, Basarab, țară care nu poate fi locuită de un
popor neobișnuit cu ea, ca să alunge din această țară pe Basarab, sau cel puțin să dea în posesiune țara aceluia unuia
dintre curtenii săi, cu toate că voievodul plătise întotdeauna cu credință darea cuvenită maiestății sale regelui.
După ce regele a cuprins Severinul și fortăreața lui, le-a încredințat toate numitului Dionisie împreună cu
demnitatea de ban. Făcându-se aceasta, Basarab a trimis la rege o solie vrednică de toată cinstea ca să-i spună regelui:
„Fiindcă voi, rege și stăpân al meu, v-ați ostenit cu strângerea oștirii, eu voi răsplăti osteneala voastră cu 7000 de
mărci de argint și vă voi lăsa în pace și Severinul cu toate cele ce țin de el, pe care acum cu puterea le țineți în mâinile
voastre(...) numai să vă întoarceți îndărăt cu pace (...) pentru că dacă veniți și mai mult înlăuntrul țării, nu veți putea
nicidecum să înconjurați primejdia“. Regele auzind acestea, cu mintea trufașă, a izbucnit față de soli cu următoarele
vorbe, zicându-le: „Să spuneți așa lui Basarab că el e păstorul oilor mele și eu din ascunzișurile sale de barbă îl voi
scoate.“ (…)
Regele a ajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa, dar calea aceasta era cotită și închisă de amândouă părțile
de râpe foarte înalte de jur împrejur, și pe unde această cale era mai largă, acolo românii în mai multe locuri o întăriseră
împrejur cu prisăci. Iar regele și toți ai săi, negândindu-se în adevăr la așa ceva, mulțimea nenumărată a românilor sus
pe râpe a alergat din toate părțile și a aruncat săgeți asupra oastei regelui care se găsea în fundul unei căi
adânci, ce nici nu se putea numi cale, ci mai curând un fel de corabie strâmtă, unde din
pricina înghesuielii cei mai sprinteni cai și ostași cădeau din toate părțile în luptă. (…). Și a fost aici un cumplit
dezastru, căci au căzut o mulțime de ostași, de principi și de nobili și numărul lor nu se poate socoti (...) Și însuși
regele abia a scăpat cu câțiva inși. (...)

1. Menționați, pe baza textului, cauzele bătăliei de la Posada.

2. Menționați etapele conflitului și urmările acestuia.
3. Formulați un punct de vedere personal privind semificația acestei lupte pentru procesul de formare a Țării Românești.

Întemeierea Moldovei

Dania regelui Ludovic I pentru Dragoș, fiul lui Gyula (1360)

Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei (....) am dăruit și am hărăzit sus-zisului Dragoș, (...) ca un
fel de răsplată cuvenită slujbelor sale, niște sate românești ale noastre aflătoare în Maramureș, cu toate roadele lor, cu
veniturile noastre și cu toate celelalte folosințe, ca să le stăpânească, să le țină și să le aibă pe veci și nestrămutat (...).
Și mai poruncim și hotărâm cu regească putere ca zisul Dragoș și fiii săi și moștenitorii lor să se bucure și să se
folosească pe veci, dimpreună cu numitele lor sate. (...) Îi oferim și însușirea de nobil, (...) cu îndatorirea totuși, ca
acel Dragoș și fiii săi și moștenitorii lor să fie ținuți a ne păstra de-a pururi nouă și urmașilor noștri, cu nestrămutată
supunere, închinarea unei curate credințe.
1. Menționați pe baza textului obligațiile prevăzute de sistemul suzerano-vasalic.
2. Precizați statutul lui Dragoș.

Dania regelui Ludovic I pentru Balc — constatarea pierderii Moldovei de către regatul Ungariei (1366) (...)acel
Bogdan și fii săi, fulgerați de diavol, dușmanul neamului omenesc — care, rănindu-le greu inima cu săgețile sale
înveninate de viclenie și înșelăciune, i-a îndemnat (pe supușii lor) de mai multe ori să se abată de la calea adevărului
și de la statornicia credinței datorate — plecând pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în sus-pomenita noastră
țară moldovenească și uneltesc să o păstreze spre paguba maiestății noastre; drept care noi, pentru ca nebunia lor să
 nu fie cumva pildă altora, care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit și despuiat cu totul, ca pe niște nevrednici, pe
acel Bogdan și fiii săi sus-ziși de sus-numitele moșii.
1. Formulați un punct de vedere privitor la rolul jucat de politicile ungare în formarea Țărilor medievale românești,
susținându-l cu o informație din text.

Formarea statului moldovean în viziunea cronicarului Ioan, arhidiacon de

Târnava (mijlocul secolului al XIV-lea)
Iar în acel timp Bogdan, voievodul românilor din Maramureș, adunând în jurul său pe românii din acel
district, trecu pe ascuns în țara Moldovei, supusă coroanei regatului ungar, dar lipsită de locuitori de multă vreme
datorită vecinătății tătarilor și, cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui, crescând mult numărul locuitorilor
români, acea țară a crescut devenind un stat. Însă voievodul pe care-l alegeau românii din acea țară se recunoștea drept
vasal al regelui Ungariei, obligându-se să plătească censul la timpul obișnuit. (Cronica Hungarorum, ed. E. Galantai
și J. Kristo, Budapesta, 1985, p. 185)
1. Precizați pe baza textului principalele forțe politice implicate în procesul formării Moldovei și contextul.

„Documentele ni-l prezintă pe Basarab drept primul suveran al unui stat românesc liber și independent, pe
malul stâng al Dunării. (...) Tot el face dovada forței militare a noului stat zdrobind în munți, în 1330, armata lui Carol
Robert de Anjou, regele Ungariei. (...) În timpul său s-a realizat unificarea micilor voievodate risipite între Carpați și
Dunăre, până la gurile fluviului, unde se mai menținea o stăpânire tătară în declin.
Moldova, dimpotrivă a fost creată ca stat unitar în urma emigrării micii nobilimi românești din Maramureș;
răzvrătiți împotriva lui Ludovic I al Ungariei, războinicii aceștia victorioși au găsit pe domeniul cucerit rămășițele
stăpânirii tătare (...). Faptul că noul principat întemeiat de Bogdan s-a putut extinde rapid până la Nistru și Marea cea
Mare (în timpul lui Roman I ) se explică prin aceea că se afla pe marele drum comercial care lega Galiția de Marea
Neagră, în cazul acesta, drumul a fost cel care a creat statul.” (Gh. Brătianu , Despre constituirea Valahiei și a
Moldovei)
1. Selectați două măsuri pe care Basarab le ia în vederea consolidării și afirmării independenței Țării Românești.
2. Menționați cauzele formării statelor medievale românești.
3. Identificați o asemănare între procesele de formare ale celor două state, Moldova și Țara Românească

„Situația socială din Transilvania a fost sensibil diferită de cea din teritoriile românești extracarpatice.
Cucerirea maghiară, din secolele X-XII, a dus la supunerea peste o societate românească incomplet diferențiată a unui
sistem feudal de inspirație occidentală (...). Întărirea puterii regale sub Carol Robert și sub Ludovic I cel Mare s-a
manifestat și prin încercarea de a extinde organizarea comitală și în regiunile de tradițională autonomie românească.
Reacțiile nobililor români care se vedeau amenințați în bazele puterii lor , apariția statelor din Țara Românească și
Moldova (...) au determinat regalitatea să treacă, în 1366, la condiționarea statutului de nobili la apartenența la religia
catolică.” (B. Murgescu, Istorie Românească)
1. Numiți trei caracteristici ale regatului Ungar și politicii sale.
2. Menționați , pe baza textului, statutul Transilvaniei.
3. Pornind de la text, prezentați contextul și rolul jucat de autonomiile locale românești în formarea statelor medievale
Țara Românească și Moldova.