‹Scrisoare, Cîmpulung, j. Argeş (c.

1521)›
/1/
Mudromu i plemenitomu i čistitomu i Bgom. darovannomu župan Hanăș Begner ot
Braşov, mnog zdravie ot Neacşul ot Dlŭgopole. I pak dau ştire domnie‹i› tale za. lucrul turcilor,
cum am auzit eu că împăratul au ieşit den Sofiia şi aimintrea nu e. Şi se-au dus în sus pre
Dunăre. I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopo‹l›e de mie me-au spus că au
văzut cu ochii lui că au trecut ceale corabii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus. I pak să ştii că
bagă den toate oraşele cîte 50 de oamini să fie în ajutor în corabii. I pak să ştii cumu se-au prins
neşte meşter‹i› den Ţ‹a›rigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce ştii şi
domniia ta. I pak spui domnie‹i› tale de lucrul lu Mahamet-beg, cum am auzit de boiari ce sînt
megiiaș‹i› şi de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lu Mahamet-beg, pre io-i va
fi voia pren Țeara Rumânească iară el să treacă. I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi
Băsărabă de acel lotru de Mahamet-beg, mai vîrtos de domniele voastre. I pak spui domnie‹i›
tale ca mai marele miu de ce am înţeles şi eu. Eu spui domnie‹i› tale, iară domniia ta eşti înţelept
şi aceaste cuvinte să ţii domniia ta la tine, să nu ştie oamini mulţi şi domniele voastre să vă păziţi
cum ştiţi mai bine.
I bi. te veslit aminŭ.
/2/
Mudromu i čistitomu i Bgom. darovanomu župan Hanăș Begner ot Braşov.

‹Scrisoare, Craiova, noiembrie 1599 — septembrie 1600›

Scrise jupînul Calot‹ă›, marele ban kralevski, aceasta a mea carte pînă la ai mii
cistiţi şi preiubiţi dragi mai mari fraţi, jupînul Lucaci, bulgaru şi cral-birău, judeţul
Sibiiului. Mult‹ă› viiaţ‹ă› şi sănătate tremeţu domni-voastră, ca la ai miei dragi fraţi. Şi dup-
aciia, de veţi întreba domnevoastră de astă parte de locu de încoace, să ştiţi domni-voastră că e
bine şi pace. Şi dup‹ă› aciia, rog domni-voastră, că amu aicea nişte cazaci tremiș de vod‹ă› de
păzescu margeni‹le› ci le trebuieşti de băgat aicea, ci tremitimu un berbiru alu loru şi o slug‹ă› a
mea să cumpere ce le va trebui, di toate să cumpere ce le va trebui, ci mă rog domni-voastră să le
fiţi ajutoru pînă vor cumpăra şi nişt‹e› suliţe ce vor să cumpere. Ci mă rog domni-voastră să le
tremitiţi pînă la Turnu. Aşa mă rog domni-voastră, să vă fii aminte de ei, că foarte-mi trebuiescu.
Aşa mă rog domni-voastră.
I Bĭ. vĭ vĕsilit, amn.
/2/
La ai miei dragi şi cistiţi iubiţi fraţi mai mari, jupînul bulgăru i cral-birău, judeţul
Sibiiului ot gradu.

‹Scrisoare, Bistriţa, a. 1 noiembrie 1600›

/1/
Scriu închinăciune şi multă sănătate părintelui m[i]u [Spi]ridon şi maiciei meale,
Costandeei, şi dup-acea vă dau ştire că simtu viu pînă acmu nu-s perit, ce amu scăpat de la
Belgrad cînd-au bătut Mihaiu vod‹ă› războiu cu ung[u]rii. Deci m-au prinsu neşte sasi, deci a‹u›
vrut să mă taie. Eu m-amu rugatu şi a‹m› spus că simt fecior Mogîldei, deci nu m-au perdut. De
aci eu amu tri‹mi›s carte la Andriiaș din Bistriţ[ă]. El au tr[i]mis la sasi de m-au cerşit. Ei au
cerşiut 300 tal‹eri›, iară Andriiaș m-au sco‹s› dereptu 100 tal‹eri› şi m-au adus la Bistriţ‹ă›. Eu
amu spus că m-a prinsu Mihaiu vod‹ă› la Ho[tin] şi m-au dus în Ţara Ungurească. Deci mă rog
dom[i]lor voastre ca l[u]i Dumnedză‹u› den ceriu să nevoiţi s[ă] mă scoateţi lîngă voi în ţară
creştină [şi] s[ă] nevoiţi să daţi ştire părintelui m[iu] Mogîldei, vornicului, că eu dzacu în
t[em]niţă de mă mănî‹n›că liutul şi pă‹du›chii. [Şi] eu amu spus c[ă]tră Andriiaș că simtu nep[ot]
de frate şi fecioru de suflet giurat în besea[recă].
/2/
Deci iară mă rog domilor voastre să nu mă zăbăviți aice, ce să mă scoateț‹i› macar numai d-aș
presi cu trupul încît să ies în ţara că io mor de dorul vostru. Şi îmbă-t[rînescu] şi am făcut o barbă
pînă în brîu. [Şi afle] aiasta scrisoare a mea sănătoș pre domeavo[astr]ă. [Ot Gi.], amin.
Iskal.
F[e]ciorul vostru Cocrişel şi sîmtu numai cu că[meşa].
La părin‹te›le miu, la Spiri[don].

‹Act diplomatic (text final), Transilvania, ianuarie 1600›

/1/
‹1› Împăratul măriia lui şi ţara ungurească să caute bine aceasta că Mihail voievod
domniia lui n-au gîndit cu aceasta că ară fi el în gura turcilor şi în loc de peire în Ţara
Rumânească, ce, toată frica lăsîndu înapoi, ispitit-au strişte mare; n-au gîndit de paguba ţărîi într-
atîţea ani şi de chelciugul lui, ce în toate striştile au ispitit îm băsăul turcilor; Ardealul încă ce
sînt 74 de ani de cînd au fost lepădat de supt curuna ţărîi ungureşti şi au fost închinat turcilor, iar
Mihail voievod, cu tocmeala lui şi cu peire a mulţi voinici, au luat Ardealul şi l-au închinat
cistitului împărat şi, de acum înainte, se făgăduiaşte domnealui, pîn va fi viu, cu mare credinţă va
sluji împăratului şi ţărîi ungureşti şi a toată creştinătatea; ce se roagă împăratului şi ţărîi ungureşti
să-i socotească pentru această slujbă şi nevoinţă ce se-au nevoit, să-i lase Ţara Rumânească şi
ţara Ardealului, să-i fie de moşie lui şi cine se va ţinea den feciorii lui, să le fie moşie.
2. Alta, pohtesc de la împăratul şi de la ţara ungurească, cum ce hotar au făcut părintele
mării‹i› lui, Maximilean împăratu, cu al doilea Ianăș craiu între Ardeal şi între ţara ungurească,
acela hotar să fie şi acum; den care hotar den ceastă vreame de răzmiriţă au tras la împărăţiia lui:
una, Oradea cu ţinutul Biharului, şi Hustul cu ţinutul Maramurăşului, şi ţinutul Crasnei şi ale
So‹l›nocului şi ale Sărandului, şi Nag-Baia cu Baia de Sus, şi toate ţinuturile lor, carele au fost
date de Maximilean împărat supt Ardeal, cum au fost mai dentîiu.
/2/
3. Alta, iar pohtescu, cum au avut domnii ce-au fost înaintea noastră voie de-au dat
şi au miluit cu sate şi cu olate, au de supt cetăţi sate, au sămînţă rumtă, şi acum să fie aceaia să
poci da şi eu sate şi olate cui voiu vrea, cu acea puteare cum au avut alţi domni.
4. Alta, toate legile Ardealului, cum au fost în zilele altor domni, de se-au căutat în
Ardeal judecata, ce vom judeca noi să fie judecat şi să nu mai aibă voie a căutarea leage într-altă
ţară.
5. Alta, de rîndul oştilor, măriia împăratului şi cu svatul împăratului şi cu cei 7
herţegi şi cu alalţi domni creştineşti şi împreună cu ţara măriei lui bine să ia amente şi să
grijască, că Ardealul şi Ţara Rumânească în ce loc sîntu; tot norocul creştinătăţii iaste aruncat
pre aceaste 2 ţărî, carele sîntu baştele ce se cheamă strejile şi apărătură a toată creştinătatea; că,
Dumnezeu să ferească, de-ară apuca turcul aceaste 2 ţărî, ară fi peire a toată creştinătatea, cum
Dumnezeu să ferească de aceaia. Derep aceaia, să aibă grijă măriia lui de lafa oştilor; alta, şi de
ajutoriu, cînd vor tribui la vreame de treabă, iar măriia lui să grijască să trimeaţă voinici ce vor
tribui.
Iar, alta, pentru banii de lafă, să vie la noi în luna lu marţu, 12 zile, cîtu va socoti măriia
lui să ajungă oştilor, să nu cumva să aibă smenteală creştinătatea şi ceaste 2 ţărî.
Că, Dumnezeu ferească, aceaia să nu fie, de-ară dobîndi turcii ceaste 2 ţărî, ţara
Ardealului şi Ţara Rumânească, eu aşu pohti de la împăratul şi de la tot svatul şi de la cei şapte
herţegi şi de la toată ţara cum să-m dea în ţara ungurească olate, cît să aibu venit
/3/
întru anu o sută de mie de talere, şi pentru acesta pohtă să aibu ca‹r›te cu peceatea mării‹i› lui,
cum după moartea mea să rămîie rodului mieu.
6. Alta, iar, Dumnezeu să ferească, deac-aș cădea eu în robie, cum aceaia Dumnezeu
să nu dea, iar cistitul împărat şi cu tot svatul şi cu toată ţara mării‹i› lui şi cu toţ‹i› domnii
creştineşti să aibă a îmbla şi a griji pentru nevoia mea, toţi să mă scumpere den robie; şi pentru
aceasta încă pohtescu să aibu carte de la împarăţiia lui şi de la toț domnii creştineşti.
7. Alta, cum au dat împăratul lu Batăr Jigmon titeluș de domnie, aşa mă rog mării‹i› lui
să aib şi eu aşa.
8. Alta, pohtim pentru ţinuturile ce-au fost mai denainte vreame de moşie şi de ţinutul
hotarălor cestor 2 ţărî, de ţara Ardealului şi de Ţara Rumânească, şi le-au fost luat turcii, de sînt
supt mîna lor, cîndu va da Dumnezeu, cu ajutoriul svenţii‹i› lui şi cu norocul cistitului împărat,
să le dobîndim de la mîna păgînilor, ele să fie iar la moşie şi să se ţie de hotarăle acestor 2 ţărî,
cum au fost de veac, iar, de aciia înainte, cu ajutorul lu Dumnezeu, ce vom dobîndi de la păgîni,
împăratul va face cum va fi voia împăr‹ă›ţii‹i› lui, şi pohtim carte şi pentru aceaia de la
împărăţiia lui.
/4/
Io Mihail vodă.

‹Act diplomatic, Alba Iulia, 11 — 26 iulie 1600›

/1/
Mihail voievod, domnul ţărîi Ardealului şi al Moldovei şi al Ţărîi Rum‹â›neşt‹i›, ce
pohteaşte de la cistitul împărat al Romei.
1. Îngăduit-au pre voia împăratului cum să ţie Ardealul cu nume de gobărnator, însă
într-acest chip cum să-l ţie pînă în viiaţa domnii‹i›-lui, iar dup‹ă› moartea domnii‹i›-
lui să fie pre feciori, fir pre firul lui; iar, Dumnezeu să nu dea, să se va svîrşi firul
feciorilor domnii‹i›-lui, să fie ţara îm mîna cistitului împărat al Romei.
2. Alta, pohteaşte: ţara Moldovei să fie de moşie, fir pre firul lui, şi pre feciori şi pre
feate, ca şi Ţara Rum‹â›nească şi aceaste doo ţărî, ţara Moldovei şi Ţara
Rum‹â›nească, să se va svîrşi sămînţa domnii‹i›-lui, iar aceaste ţărî să aibă voie de
cistitu împărat să-ș puie domnu cine le va plăcea lor den ţărîle lor şi să ia steag de la
cistitul împărat şi să slujască împărăţii‹i› Romei; şi judecata să le fie în ţara lor, să-i
judece domnul cu svatul ţărîi lor, să nu ias‹ă› a se judecarea într-altă ţară; şi
călugării şi popii şi mănăstirile den leagea lor şi den obiceaiul lor nimea să nu-i
scoaţă.
/2/
3. Alta pohteaşte: în ţara Ardealului, Gherghinul şi Ghelăul şi Veciul şi Făgăraşul, cu
tot ţinutul şi venitul lor, şi, în ţara ungurească, Hustul şi Chiuivarul, cu ţinutul şi cu
venitul, în cest chip de moşie şi pre feate ca, de se va svîrşi sămînţa feciorilor, să
cază pre feate, ca să nu fie gonite den Ardeal. Pentru slujba domnii‹i›-lui, şi, cine va
 dărui Dumnezeu cu domniia în Ardeal, el să n-aibă a luarea aceaste cetăţi, nici
venitul lor dem mîna lor.
4. Alta, pohteaşte: să poat‹ă› da şi milui pre cine va vrea cu ocine şi cu sate şi, cui va
da de moşie, să-i fie moşie, şi, cine va ieşi vinovat, au neamiș, au boiar, au sărac,
toţ‹i› să se judece; cumu-l va ajunge leagea, aşa să piiar‹ă›.
5. Alta, pohteaşte: ceale cinci varmeghii carele sînt Biharul şi So‹l›nocul de Mijloc şi
Maramurăș, Sărandul, Crasna să se rumpă aicea, cătră Ardeal, cu cetăţile şi cu
ţinuturile, cum au fost mai denainte vreame.
6. Cum cetăţile de pre margini, ce se vor slobozi den mîna păgînilor spre domnealui:
Timişoara, Felnacul, Cenadul, Beşcherecul, Panciova, Berinul, cu toate ţinuturile
cîte sînt pînă în Dunăre, să fie moşie, fir pre fir, şi pre feate.
/3/
7. Cum, de va vrea măriia lui să tot oştească, măriia lui să-m‹i› dea pre Ardeal ban‹i›,
cum au dat lu Batăr Jigmon, şi pre ţara Moldovei, ca şi pre Ţara Rum‹â›nească.
8. Alta, ce teteliuș au fost dat lu Batăr Jigmon, acela să se dea şi domnii‹i›-lui.
9. Alta, acum: în ceaste trei luni ce sînt înainte, avg‹u›st, septevrie, ohtovrie, în toat‹ă›
luna să dea cîte o sută de mie de talere; fac trei sute de mie de talere, şi acum curînd
să-i trimeaţă. Şi domnii‹i›-lui i pare bine, căce au zis cistitul împărat să facă băi cu
banii mării‹i› lui ce, cine va fi lucrător dup‹ă› băi, de nu va plăcea şi de nu va lucra
bine, să aibă domnealui voie să puie altul, carele va face dobîndă ţărîi.
10. Alta, cînd va trimeate domnealui la căpitanul den Caşa pentru păsul ţărîlor, el să saie
cu toat‹ă› putearea, să nu aşteapte pîn‹ă› va veni poruncă de la cistitul împărat.
/4/
11. Alta, de rîndul solului, cine va veni den svatul împăratului, să fie aicea pînă va fi
vreame de oşte, ca să poarte grij‹ă› de trebuinţa oştilor şi de hotară ce se vor face
despre păgîni; şi judecata ţărîi să fie aicea şi să se rumpă aicea, să nu ias‹ă› den ţară
afară, iar omul împăratului să n-aibă a judecarea neci a darea, nici a luarea, numai
domnul să aibă a judecarea şi a darea, cu svatul ţărîi.
12. Alta, de solul nostru, cine va şedea lîngă cistitul împărat, să aibă mertic şi
cheltuial‹ă› şi cinste mare de cătră cistitul împărat şi de cătră tot svatul.
Io Mihail vod‹ă›.
/5/
Duhtor Peţi cu ce-au venit.

‹Poruncă, Transilvania, 13 aprilie 1600›

Io Mihail voievoda, Bžiju. mlstiju gpdarĭ Zemle Ardĕlski, pišet gsdva mi počtenom
pra[v]itel gsdva mi župan Dumitr‹u› velik dvornik să cauț de rîndul [a]cestor oamini anume
Oprea de Cordun i Undriaș de Corcova c-au venit naintea domnii‹i› meale, ş-<a>u spus Oprea
de Cordun cum au pus Nica vistiarul un bir în Cordu ca să le ia ocina şi o au luat. Dece să
cauț‹i› să apuci pre Nica vistiarul să-l juri pre ivanghilie cum n-au pus el acel bir în Cordun, ce
l-au fost pus crăstătorii den seamă. Dece de va jura cum nu l-au pus el acel bir, el să-şi ţie
ocina, iar de nu va j[ura], să faceț carte acestui o[m] să-ș ție el a lui moşie. Aceaiaș ţi grăiescu,
într-alt chip să nu fie. Amin. Sam reč gdva mi. Pis ap. 13 dni.

‹Însemnare, Galaţi, 1570-1571›

Fiind cumpărată această sfintă ps[altire] şi dată pomeană besearecei den [Gălaţi], de
un vornic, anume Radu, porecla lui [ . . . ] să dezlegă fiind ca veache. Pentr-acea [ . . . ], acesta
vornic Radu, carele o dedease pe [rînd] şi neavînd cine o lega, iată giupîneasa Tămăşoaie
grecoaia să află [de] o deade la meşter de o legă, ca să aibă şi ea pomeană. Pentr-acea, ce preot
să va afla [la] beseareca din Gălaţi, să pomenească şi pre Radu carele o au dat şi pre părinţii
lu[i] şi să pomenească în sfinta liturghie şi pre aceşti [...] Toma čd., Dobra čd., Radu. Că zice
svînta scriptură: Blažen muž, adecă „Ferice de bărbatul ce nu mearge spre sfatul
necuraţilor şi spre calea păcătoşilor nu [stă] şi spre scaunele pierzătorilor nu şeade. [Ce]
întru leagea lui Dumnezău îi voia lui [şi] întru leagea lui să învaţă zua”. [...] 7079.

‹Însemnare, Iaşi, 4 august 1583›

Pus-am mena domniia-mele.

‹Însemnare, Moldova, 14 iulie 1583—1591›

Așa merturisit che n-ari alte urice; de se va afle, se nu ţii în sema. Iun. 14.

‹Însemnare, Transilvania, 9 iunie — septembrie 1600›

Eu, Marcu log‹ofăt›, să se ştii cum au adus de la Seghişoara de trei ori cîb‹le› 1000
tocma.

‹Act de cununie, Moldova, 17 ianuarie 1591›

/1/
Ai 7099, luna ghin., 17 zili, duminec‹ă› sara, 3 ceas, am cununat cu mume lui Ştifan
voda, anume Iarine, botezat. Adever am zis. Pana sintam ţara se nu sipui cuiva, se ştii toț. Se fi
ascunsu, se nu se ştii nimele. Deca va a iaşi alte ţara, atunce se ştim toț cum am cununat sintam.
Se ştii toț am merturusescu cu adeverat martur: nitrăpolit Gorghi Suceava şi piscop Ghidion
Rădevuț şi Anastasiia iagumen de Galata manastiri şi Sutoroici logufetul cel mari şi Iarimiia
vornic şi Andiriia hatmanul şi Gorghi hatmanul, camaraş Hursaverghi şi camaraș Gorghi şi
Vasiliia paharnic şi alţi mulţi, nu iasti pus numele lor. Se ştii toț, am sichiris cu mena me şi am
pus pecete nosturu, mai mari marturiia se ştii.
Io Petru voievoda.
Gheorghie mitropolit Mohila.
/2/
Carte de cununat.