Originea şi evoluţia limbii

române
Etnogeneza (formarea limbii şi a
poporului)- este un proces major
de sinteză daco-romană şi
asimilare a elementului migrator
(Maria Cvasnîi Cătănescu)
sec. I- sec. VI – amestec de geto-
dacă cu latină = româna comună
sec. VII – sec XIII – influenţa
slavă
 - alfabetul folosit era cel chirilic
(rusesc), până în 1860 când a fost
înlocuit de ministrul Ion Ghica (pe
vremea lui Cuza) cu cel latin.
- primul document scris în limba
română: - 1521 „Scrisoarea lui
Neacşu din Câmpulung” către
Johannes Benkner, judele Braşovului
 - primele scrieri: religioase (sec
XVI): Varlaam, Antim Ivireanul,
Dosoftei, apoi istorice (sec. XVII)
Ion Neculce, Miron Costin şi
Grigore Ureche.
- primul care tipăreşte- diaconul
Coresi – 1559- cărţi religioase
 “scrisoarea lui Neacşu din
Câmpulung”

 "Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom
darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo
zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi
cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş
Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui
Neacşu din Câmpulung, n. n.).

I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre)

lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit
den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre
Dunăre.

I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la

Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor
că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre
Dunăre în sus.
 I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte
50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

I pak să ştii cumu se-au prins neşte

meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale
corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia
ta.

I pak spui domniie tale de lucrul lui

Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce
sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum
i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet
beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara
Rumânească, iară el să treacă.
I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi
Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai
vârtos de domniile voastre.

I pak spui domniietale ca mai marele miu, de

ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară
domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să
ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi
domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai
bine.

I bog te veselit. Amin."(=Şi Dumnezeu să te

bucure. Amin)
Scrisoarea lui Cocrişel (1600) – soldat al lui Mihai
Viteazul
“Scriu inchinăciune şi multă sănătate
părintelui meu Spiridon şi maicei mele
Constande. Şi după aceea vă dau ştire că
sunt viu până acum, nu-s perit, ci am scăpat
de la Bolgrad, când au bătut Mihai-Vodă
razboiu cu Ungurii. Deci m-au prins nişte
saşi, deci au vrut să mă taie.
 Eu m-am rugat şi am spus ca sunt fecior
Mogaldei. Deci nu m-au pierdut. De aci eu
am trimes carte la Andriaş din Bistrita, el au
trimis la Saşi de m-au cersut. Ei au cersut
300 taleri, iară Andriaş m-au scos drept 300
taleri şi nu m-au dus la Bistriţa. Eu am spus
că m-au prins Mihai-Voda la Hotin şi m-au
dus în Ţara Ungurească. Deci mă rog
domniilor voastre ca lui Dumnezeu din cer să
nevoiţi să mă scoateţi lângă voi, în ţara
creştină, şi să nevoiţi să daţi ştire părintelui
meu Mogalde Vornicul, că eu zac în temniţă
de mănânc lutul şi păduchii.
Şi eu am spus către Andrias că sunt nepot de
frate şi fecior de suflet jurat in biserică. Deci
iară mă rog domniilor voastre să nu mă
zăboviţi aice, ci să mă scoateţi. Măcar numai
de-aş pieri cu trupul, încă să ies in ţară, să
nu mor de dorul vostru. Şi îmbătrânesc, şi
am facut o barbă până la brâu. Şi să afle
această scrisoare a mea sănătoşi pe
dumneavoastră de la Domnul, amin.
Iscălesc: Feciorul vostru Cocrişel -
Şi sunt numai cu cămaşa.
La parintele meu la Spiridon". - 1600
Vezi “Dacii şi romanii” (1966)
- până unde merge mândria
naţională?
- judecata dreaptă