pro historia

ION NECULCE, hatmanul scriitor

Personalitatea lui Ion Neculce, opera sa care a fost receptat` ca o ncununare a istoriografiei moldovene[ti, r`mne n istoria [i cultura neamului romnesc. Se trage dintr-o familie cu o educa]ie aleas`, tat`l s`u, Ienachi Neculce fiind amintit drept gr`m`tic, care, dup` m`rturisirea fiicei sale, Sanda, avea c`r]i grece[ti, fiind un om spudeos, precum l [tie to]i. Nicolae Iorga n Originea moldovean` a lui Ien`chi]` V`c`rescu, vorbe[te despre procesul pe care Sanda, sora lui Ion Neculce, m`ritat` cu Donea Vistiernicul (c`pitan de margine din }ara Romneasc`, ajuns mare vistier sub Nicolae Mavrocordat), l purta cu rubedeniile ei moldovene pentru c`r]ile grece[ti ale tat`lui s`u, deoarece ei i-ar fi trebuit acele c`r]i n timp ce cumnatus`u, preocupat mai mult cu afaceri n-au avut nici o treab` cu dnsele1. De altfel o parte din c`r]i vor fi identificate n biblioteca V`c`re[tilor, Ecaterina, fiica Sandei, se m`ritase cu {tefan V`c`rescu, tat`l poetului Ien`chi]`2. Viitorul cronicar se na[te, dup` toate probabilit`]ile, n 1672 la mo[ia Prigoreni, de lng` Ia[i, tat`l s`u, ajuns vistiernic, fiind nrudit cu familia muntean` a Cantacuzinilor (so]ia sa Catrina, fiind fiica lui Iordache Cantacuzino). La vrsta de [apte ani r`mne orfan de tat`, fiind crescut de bunica sa, Alexandrina, la mo[ia Bl`ge[ti. Un nou episod dramatic l tr`ie[te la vrsta de paisprezece ani (1686), cnd i este ucis de poloni tat`l vitreg, Ianachi Neculce. Se va refugia n }ara Romneasc`, la familia stolnicului Constantin Cantacuzino. Climatul g`sit aici contribuie la formarea sa intelectual`, trezindu-i totodat` resentimente fa]` de Cantacuzini. Se rentoarce n Moldova (1690), unde din 1691, ocup` mici slujbe la curtea domneasc`, aflndu-se ca tn`r postelnic n alaiul fiicei lui Constantin Brncoveanu, Maria, ce se c`s`torea la Ia[i cu Constantin Duca, m`rturisind n cronic` am`nuntul c` mergeam cu al]i postelnici mpreun`, cu toiage la mn`, pre gios, naintea domnului. {irul dreg`toriilor continu`: v`taf de aprozi, mare ag`, mare sluger, mare sp`tar, caimacam (loc]iitor de domn) numit de Antioh Cantemir, n 1706. n 1701 se c`s`tore[te cu Maria, nepoata de sor` a lui Dimitrie Cantemir. Sub domnia lui Mihai Racovi]`, n 1707, este nevoit s` se refugieze pentru scurt timp n Polonia, fiind pe lista proscri[ilor. Odat` cu urcarea pe tron a lui Dimitrie Cantemir, n 1710, Ion Neculce devine sfetnicul s`u cel mai apropiat, n calitate de mare sp`tar [i apoi de mare hatman. Particip` la ntlnirile de la Ia[i dintre domn [i ]arul Rusiei, Petru cel Mare, ca [i la luptele de la St`nile[ti pe Prut (1711), avnd comanda o[tirii moldovene, evenimente povestite pe larg n cronic`. Previzionar, nefiind convins de puterea militar` a Rusiei n compara]ie cu cea a turcilor, m`rturise[te c` l-a sf`tuit pe Dimitrie Cantemir s`-i ntoarc` pe ru[i, dar n-am putut: atunci am [tiut [i eu c` au fost scris Dumitra[co-Vod` s` vie muscalii, c` eu tot gndeam c` vor purcede n gios spre Hu[i, precum sf`tuisem; iar` dac` am n]eles c` au sosit moscalii la Prut, mult m-am mirat [i am zis lui vod` s` scrie s` se ntoarc` moscalii napoi [i s` se lase de moscali, c` poate s`-i bat` turcii, [i t`tarii or robi ]ara. Pui pre Dumnezeu martor c` a[a i-am zis [i tare am st`tut, c` doar l-oi ntoarce, [i n-am putut3. Dup` nfrngerea n fa]a turcilor [i urmeaz`, n pribegie, domnul n Rusia. Dup` doi ani petrecu]i n ]inuturile Harcovului, dorul de ]ar` fiind mai presus de orice, hot`r`[te s` plece spre Moldova. La grani]a cu Polonia va mai petrece nc` [apte ani, pn` cnd, n 1720, divanul ]`rii l repune n drepturi, redndu-i inclusiv mo[iile uzurpate de Gavrili]` Lupu Costache, du[man al s`u declarat. Cu sprijinul lui Nicolae Mavrocordat, domnul }`rii Romne[ti, prime[te de la nalta Poart` firman de iertare. Va ob]ine din nou dreg`torii, mai mult formale, precum cea de vornic al }`rii de Sus (sub domnia lui Grigore Ghica al II-lea), judec`tor de divan, ispravnic. Se stinge din via]` n 1745 la mo[ia sa de la Prigoreni. Cu o via]` zbuciumat`, plin` de neprev`zut, cu satisfac]ii, dar [i evenimente dramatice, va povesti n cronica sa cele tr`ite, cu un talent remarcabil. Fiind p`strat` n mai multe copii, este publicat` pentru prima oar` de Mihail Kog`lniceanu n 1845 cu titlul Letopise]ul }`rii Moldovei de la Dabija vv. Pn` la domnia lui Ioan Mavrocordat vv. (1662 1743). Cuprinznd [i o seam` de cuvinte (anecdote) pentru domni [i pentru ]ar` ce nu se afl` n letopise]ele Costine[tilor. Este istoria Moldovei pe o perioad` de 82 ani, de unde o l`sase Miron Costin (domnia lui Dabija-vod`, 1661 [i pn` n 1743, perioad` dramatic` a ultimelor domnii p`mntene [i nceputul celor fanariote. n Predoslovie, afirmnd c` acest p`mnt al Moldovii n-au fost a[edzat de demult de oameni, s` fie fost tr`it ntr-nsul cu pace, ce n cteva rnduri au fost [i pustiu. Deci pentru acee nu s` afl` letopise]e scris` de p`mnteni vechi. Ce de la o vreme, de la desc`lecatul lui Drago[-vod`, trziu s-au apucat Urechi vornicul de au scris din istoriile a doi istorici le[e[ti. {i l-au scris p`n` la domnia lui Aron-vod`4, aminte[te str`daniile nainta[ilor s`i, Grigore Ureche, Simon Dasc`lul, Misail c`lug`rul sau Evstratie

Prof. dr. Victor PETRESCU

logof`tul, ace[tia din urm` fiind oameni nenv`]a]i, care n-au citit bine la istorii, deoarece au def`imat pre moldoveni, scriind c` sunt din t`lhari 5. De o mare considera]ie se bucur` ntreprinderea f`cut` de Miron Costin [i fiul s`u, Nicolai Costin, care au scris letopise]ul dinceputul lumii, ar`tnd cine au tr`it pre acest p`mnt, cu m`rturii a istorici streini. De aici urmeaz` m`rturisirea despre propria-i str`danie, ce au fost scris` n inima sa: Iar` de la Dabije-vod` nainte ndemnatu-s-au [i Ion Neculce, biv-velvornic de }ara de Sus, a scrie ntru pomenirea domnilor. ns` p`n` la Ducavod` cel b`trn i-au scris di pe ne[te izvoade ce au aflat la unii [i al]ii [i din audzitee celor b`trni boieri; iar de la Duca-vod` cel b`trn nainte, p`n` unde s-a vide, la domnia lui Ion-vod` Mavrocordat, nici de pre un izvod a nem`rui, ce au scris singur, dintru a sa [tiin]`, ct s-au tmplat de au fost n viia]a sa6. n final, [i ndeamn` cititorii s`-i citeasc` letopise]ul pentru a [ti a v` feri de primejdii. Deci, fra]ilor cetitorilor, cu ct ve]i ndemna a ceti pre acest letopis`]u mai mult, cu atta ve]i [ti a v` feri de primejdii [i ve]i fi mai nv`]a]i a dare r`spunsuri la sfaturi ori de tain`, ori de [tire, ori de voroave, la domni [i la noroade de cinste7. n elaborarea cronicii sale, a folosit ca izvor [i numeroase acte, rapoarte oficiale la care a avut acces ca mare dreg`tor, dar [i Letopise]ul anonim al }`rii Moldovei (1661 1709). Ca metod` de redactare, lucrarea conceput` n 25 de capitole se refer` la 25 de domnii, din perioada 1662 1743, ncepnd cu cea a lui Dabija-vod` [i terminnd cu A doua domnie a lui Constantin-Vod` Neculai, la v`leat 7259 octomvrii 1", subliniind faptul c` de aici la noi n Moldova au vinit domnu m`ria sa Ion-vod` Mavrocordat8. Evenimentele interne sunt comentate n contextul celor din jurul ]`rii, daniile celor 14 voievozi

Via]a militar`

15

pro historia
fiind privite cronologic, deoarece unii au domnit de dou` sau chiar de trei ori. Timpurile sunt marcate de r`zboaiele dintre cre[tini (ru[i, poloni, germani) [i turci, ce vor influen]a dramatic destinul Moldovei, ducnd n final [i datorit` intrigilor interne, la ncetarea domniilor p`mntene [i la nceputul unui secol de st`pnirea fanariot`. Remarcabil dup` cum vom vedea este accentul pe care-l pune pe faptele tr`ite intens, evenimentele celor nou` luni ale domniei lui Dimitrie Cantemir, ocupnd aproximativ a [asea parte a cronicii. Descrierea faptelor se mplete[te permanent la Ion Neculce cu fic]iunea artistic`, rolul s`u de narator dnd paginilor o mare for]` literar`. Exemplu edificator este domnia lui DucaVod` cel B`trn pe care-l descrie ca om nu prea nalt [i gros, burduhos [i b`trn. Numai [ cerne barba. Pe atta s` cuno[tie c` n-are ac`tare minte sau frica lui Dumnedz`u9. Faptele simple ca acelea n care domnitorul cere o can` cu lapte la casa unui om s`rac, cap`t` conota]ii deosebite n viziunea cronicarului. Iar femeia gazda i-au r`spunsu c` n-avem lapte s`-]i d`m, c-au mncat Duca-vod` vacili din ]ar`, de-l va mnca viermii iadului cei neadormi]i. C` nu [tie femeia acie s` este singur Duca-vod`: Iar Duca-vod`, dac` au audzit c` este a[a, ndat-au nceput a suspina [i a plnge cu amar10. Sesizeaz`, ca de exemplu, n timpul domniei lui Dumitra[cu Cantacuzino, fenomene naturale deosebite, precum cel al cutremurului prea mare: Fost-au trii semne mari n dzileli Duc`i-vod`, cnd au purces la Beci. C` s-au ar`tat o ste pe cer cu coad`, de s-au v`dzut multe dzile. Mnca [i lupu oameni. Fost-au [i cutremur pre mare11. Sau cel al epidemiei de cium`: S-au scornit o cium` mare n toat` ]ara n dzilele acestui Domnu la v`leato 7183, de la luna lui iuni [-au ]inut p`n la ghenariu. [-au murit mul]i oameni, c` nui pute ngropa [i-i arunca prin gropi, de-i n`ruie12. Boier p`mntean, [i manifest` astfel ostilitatea fa]` de domniile celor doi fanario]i, care instituiser` o fiscalitate rapace, de nesuportat. Ea este astfel caracterizat`: A[e socotescu eu cu firea me aceast` proast`: cnd a vre Dumnedzeu s` nu fie rugin` pe fier, [i turci la }arigrad s` nu fie, [i lupii s` nu m`nnce oile n lume, atuce poate nu vor fi nici greci n Moldova [i n }ara Romneasc`, nici or fi boieri, nici or mnca aceste dou` ]`ri cum le m`nnc`. Iar alt leac n-au r`mas cu condeiul mieu s` mai pomenescu, ca s` pot gci. Focul l stngi, apa o iez`[ti [i o aba]i pe alt` parte, vntul, cnd bate te dai n l`turi, ntr-un ad`post [i te odihne[ti, soarele intr` n nor, noaptea cu ntunericul trece s` face iar lumin`, iar la grec mil`, sau omenie, sau dreptate, sau nevicle[ug, nici unele de aceste nu sunt, sau frica lui Dumnedz`u13. Memorabil` este povestirea scenei n care norodul revoltat mpotriva grecilor, asist` la mazilirea lui Dumitra[co Cantacuzino. Umplnd uli]ele Ia[ului, deosebit de agita]i, oameni huiduiau, aruncnd cu pietre [i be]e, fiind p`rta[i la scena urc`rii pe cal al unui grec, Mavrodin Paharnicul, care le devenise indezirabil: A[ijdere la ace glceav` prins-au Fliondor arma[ul la gazd` pre un grec, anume Mavrodin p`harnic, [i l-au b`tut [i l-au dezbr`cat, de l-au l`sat numai cu c`me[a. {i l-au legat [i l-au pus pe un cal nd`r`pt cu fa]a spre coada calului, [i didese coada n mini de o ]ine n locu de fru. {i-l duce prin mijlocul trgului la Copou la primblare [i-l privie tot n`rodul dzioa amiadz`dzi mare. {i-i dzice ficiorii ce-l duce: Dzi, grece, cal murgu la fntna Bordii, iar el nu pute dzice cal murgu la fntna Bordii, ce dzice alogo murgo sto fntna Bordii. Iar slugile lui Fliondor i

Ion NECULCE
da palme [i-i dzice: Dzi, grece, bine; nu dzice a[e. Acest fel de zeefet frumos iau f`cut14. Capitolul al XIX-lea Domnia lui Dumitra[co Cantemir-voevoda n anul 7219" este de o mare for]` narativ` [i descriptiv`, faptele tr`ite de cronicar fiind descrise cu mijloace artistice [i stilistice deosebite. Un exemplu edificator este cel al banchetului oferit de Dimitrie Cantemir n onoarea ]arului Petru cel Mare, sosit la Ia[i: Dumitra[co-vod` au f`cut mp`r`]iei mas` frumoas` n cur]ile domne[ti, n casa ce mare cu cinii (=faian]`, n.n.). Iar cnd au fost s` [adz` mp`ratul la mas`, n-au vrut s` [adz` n capul mesei, ce-au [`dzut n scaon lng` mas`, iar n capul mesei au pus pe Dumitra[co-vod` [i dup` dnsul pe Galoftin Gavriil Ivanovici, apoi prea al]i ghenerari mai gios, anume Dolhoruchi cel mijlociu, Mihai Galicen cel mic, Sava Rojojenschii, menistru, Sefer, menistru, adic` visternic, Rentu, ghenar, Vejbah, Toma spatar, c` atunce fugis` din }ara Munteneasc`, [i ficiorul lui {eremet, () S` osp`ta [i s` veselie pre frumos cu vin de Cotnar [i l`uda vinul foarte. {i nc` mai bine le pl`ce vinu cel pelin, [i mult s` mira cum spre partea lor nu s` face vin cu pelin a[e bun. Dup` ce s-au sculat de

la mas`, au venit boierii ]`rii de s-au mpreunat cu mp`ratul, [i le-au dires mp`ratul cu mna lui tuturor cte un p`har de vin15. Ca n multe p`r]i ale cronicii, se remarc` talentul s`u de a portretiza, n descrierea f`cut` lui Petru cel Mare: Iar mp`ratul era om mare, mai nalt dect to]i oamenii, iar nu gros, r`tund la fa]`, [i can smad, oache[, [i can arunca cteodat` din cap, fluturnd. {i nu cu m`rire [i fal`, ca al]i monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, [i numai cu doao, trei slugi, de-i era e grija trebilor. {i umbla pre gios, f`r` alaiu, ca un om prost16. Participant activ la b`t`lia de la St`nile[ti, pe Prut (1711) o descrie ct se poate de obiectiv: {i a[e ndrepta pu[ca de bine, c` nu era niciodat` s` nu loveasc` ori cal ori om. () {i a[a se bate, cte un ceas [i jum`tate ]ine n`vala, iar moldovenii [ede acolo, n mijlocul obuzului, ca cum ar [ede la casele lor a[e nu ave nici o grij`. C` pu[cile turce[ti nu le me[ter[uguie bine, [i trece peste obuz () [i au nceput a s` bate pre vr`jma[, ct ntunecas` lumea, de nu s` vede omu cu om, [i se vede numai para cum ie[ie din pu[ci. Ca cum ar arde unu stuhu mare, trestie, pe ni[te vnt mare, a[e s` vede focul ie[ind din pu[ci. Numai ce voiu s` zic, pate-fi, Dumnedz`u fere[te la r`zboiu, c` dintr-o 1.000 de sine]e abie s` tmpl` de love[te unu omu. C` de ar hi nimerit ct focu slobodzie, n-ar fi mai r`mas nici la turci, nici la moscali omu de poveste17. B`t`lia a stat sub semnul incertitudinii pn` n final: {i mp`ratul nc`, de mult` v`rsare de snge ce vede atunce, au ame]it de mil` [i s-au dus la cortu, de l-au udat mp`r`teasa cu ni[te ap`, [i s-au trezvit. S`lda]ii atunce, perindu-le capul, s-au p`r`sit de n`val` [i au mai contenit focul. Dar [i turcii nc` au st`tut [i s-au l`sat de a mai face n`val`18. Se recurge pn` la urm` la un armisti]iu: Deci n]elegnd veziriul c` glceava inicerii, [i moscalii ca nu alt` dat` au nceput a s` bate, socotit-au [i el pe urm` s` nu gre[asc` mai r`u. {i au ales pre Cerchez Mehmet-pa[a ibrihorul [i l-au trimis la mp`ratul Moscului cu cuvnt de pace. Atunce au st`tut de mbe p`r]ile armele de a se mai batere19. Dup` exilul la care a fost supus, aprobarea de a se ntoarce n ]ar` este ca o binecuvntare: Deci de viia]a me mi era cum mi era, dar mai mult mi era pentru copiii mei, la ce vor romne, c` numai doar s`lda]i s` fie, iar la alte boierii nu ncap feciorii unora ca acestora20. Spre finalul capitolului dedicat domniei lui Dimitrie Cantemir, d` sfaturi cititorilor s`i moldoveni {` ia aminte, s` v` nv`]a]i [i s` v` p`zi]i: Ce, fra]ilor moldoveni, rogu-v` s` lua]i aminte, s` v` nv`]a]i [i s` v` p`zi]i. Orct ai fi n cinste la vreun domnu, bin este s`-i sluje[ti cu dreptate, c` [i de la Dumnedzeu ai plat`. Iar cu domnul niciodat` s` nu pribege[ti, m`car cum ar hi, [i nu numai n ]ar` strein`, ce nici n }arigrad cu dnsul s`

16 6 1

Via]a militar` militar` Via]a

pro historia
nu mergi, fiind tu moldovan. Ce s`-i sluje[ti n ]ara ta, c`ci streinii caut` numai pre domnu s`-l miluieasc` [i s`-l cinsteasc`, iar pre boierii ce sint pribegi cu domnul, ntr-o nemic` sint. Alt` cinste are boieriul, cndu-i pribag singur, alta este, cndu-i cu domnul s`u. {i apoi domnul s` visadz` c` este tot puternic, ca la ]ara lui, cnd este domnu, [i va s` ]ie a[e, ca s` n`c`jasc` pre acei boieri, [i nu socote[te slujba ce i-au f`cut c` s-au nstreinat, ce nemic` nvoial` nu-i face. N`dejdea domnului este ca s`ninul ceriului [i ca ncetul m`rii; acmu este senin [i s` face nor, acmu este mare lin` [i s` face fortun`21. Fin observator al evenimentelor, n finalul Letopise]ului , remarc` preocuparea lui Constantin-vod` Mavrocordat de a edifica [coli sau de a nt`ri mn`stirile ortodoxe: Mai socotitau m`ria sa Constantin-vod` pentru [coali de nv`]`tur`, de le-au mai nt`rit [coalele cele eline[ti [i cele slovene[ti. A[ijdere au mai f`cut [coali de nv`]`tur` [i latine[ti [i ar`pe[ti, [i au dat [tire tuturor mazililor n toat` ]ara ca s`-[ aduc` copiii la nv`]`tur` la [coal`, ca s` nve]e orice limb` le-ar fi voia, pentru ca s` s` afle oameni nv`]a]i [i n p`mntul nostru al Moldovii, precum sunt [i printr-alte ]`ri [i p`r]i de locu. Iar dasc`lilor li s` da plata din vistieria domneasc`. A[ijdere au dat poronc` la toat` boierimea s`-s aduc` scrisori ce or ave pre mo[iile lor, s` le scrie la condic`, ca s` s` mai curme glcevile22. La nceputul Letopise]ului, Ion Neculce simte nevoia de a aminti 42 de legende istorice, nserate strict cronologic, numite O sam` de cuvinte ce sntu audzite din om n om de oameni vechi [i b`trni, [i n letopise]u nu sunt scrise, ce s-au scris aice, dup` domnia lui {tef`ni]`-vod`, naintea domniii Dabijiivod`. n Predoslovie la cronica sa le consider` valoroase, noi nu le-am l`sat s` nu le scriem deoarece mul]i istorici streini, de alte ]`ri, nu le [tiu toate cte s` fac ntr-alt p`mntu, cel mai bine [tiu cei de locu dect cei streini. De altfel, cititorii sunt liberi a le crede sau nu: Deci cine va citi [i le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine; cine precum i va fi voia, a[a va face. Ce sunt de fapt aceste legende? Unele sunt transcrieri de note istorice (genealogia lui Nicolae [i Constantin Mavrocordat), sau c`derea lui Vasile Lupu (preluat` se pare de la Miron Costin); altele fac trimitere la cronicari str`ini (Hertmann Schedel sau Alexandru Guagnin). Cele mai interesante ns` [i au originea n folclorul romnesc sau sud-est european (Dumbrava ro[ie, Mama lui {tefan cel Mare, Aprodul Purice). Multe dintre ele au ca figur` central` pe legendarul {tefan cel Mare [i Sfnt, care multe r`zboai au b`tut. {i a[e se vede din oameni vechi [i b`trni, c` cte r`zboai au b`tut, atte mn`stiri cu biserici au f`cut. Legendele se mai refer` la Bogdan-vod`, Petru Rare[, Ilie[-vod`,

S. Hen]ia, 1898. {tefan cel Mare pe patul mor]ii

Despot-vod`, Alexandru L`pu[neanu, Ieremia-vod`, Radu Vod`, Barnovski-vod`, Vasile Lupu, Gheorghe [tefan, Ghicavod`, {tef`ni]`-vod`. Remarcabil` este legenda referitoare la destinul lui Neculai Milescu Sp`tariul, numit de cronicar Crnu, dup` ce [tef`ni]` vod` i-a t`iat nasul, c`rturar de mare voca]ie european`, care a slujit mul]i ani ]arul Rusiei, Petru Alecsievici: {i cnd au ras barbeli, mp`ratul, a moscalilor, atunci cnd s-au schimbat portul, atunce singur mp`ratul i-au ras barba cu mna lui. {i au tr`it Crnul p`n` la a doa domnie a lui Mihai-vod` Racovi]`, [i atunce au murit. Care mare cinste i-au f`cut mp`ratul la moartea lui [i mare p`rere de r`u au avut dup` dnsul, c` era trebuitoriu la aceli vremi23. Opera lui Neculce prezint` un interes deosebit [i din punct de vedere lingvistic, dup` cum afirm` Nicolae Cartojan n Istoria literaturii romne vechi, care o caracterizeaz` astfel: n evolu]ia limbii noastre literare ea croie[te un drum nou. Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin [i dup` ei Dimitrie Cantemir au c`utat s` creeze un stil savant, cu o structur` sintactic` modelat` dup` tipare latine. Neculce, ns`, care n-a avut parte s`-[i petreac` copil`ria [i tinere]ea n

[colile iezuite ale Poloniei, fiindc` pe vremea cnd putea s` o fac`, ngrozit de decapitarea tat`lui s`u, se afla pribeag n }ara Romneasc`, u[or influen]at` de limba nainta[ilor cronicari, dar cu r`d`cini adnci n limba popular`24. Este de fapt o ncununare a genului a[a-zis cronic`resc, devenind cel mai mare artist al cuvntului din literatura noastr` veche, scriitor preferat al multor genera]ii, n special a celei a rena[terii na]ionale: Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Barbu {tef`nescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga [i mul]i al]ii pn` n zilele noastre. O caracterizare interesant` [i global` a vie]ii [i operei sale, realizeaz` George Iva[cu: Tr`ind n circumstan]ele istorice ale unui om de stat, observator din vrful piramidei sociale, pe ale c`rei nalte trepte adesea a urcat, dar [i de pe care a trebuit adesea s` coboare, scriind, deci, cu satisfac]ie, dar mai ales cu invidie [i ciud`, privind asupra lucrurilor din jur cu un ochi p`tima[, dar [i filozofnd ad-hoc asupra lumii, nscriindu-se pe spirala memorialistic`, opera lui Neculce se apropie astfel nu odat`, pn` la deplina identitate categorial`, de stadiul, superior, al literaturii artistice25.

Note:
1. Nicolae Iorga Iorga. Originea moldovean` a lui Ien`chi]` V`c`rescu. n: Analele Academiei Romne. Memoriile. Sec]iunii. Istorice. Tom X, 1929, p. 346. 2. Cf. Victor Petrescu. V`c`re[ti. O dinastie poetic`. Trgovi[te: Editura Bibliotheca, 2002, p. 34. 3. Ion Neculce. Letopise]ul }`rii Moldovei. Bucure[ti: Editura Minerva, 1980, p. 193. 4. Ibidem , p. 7. 5. Ibidem , p. 8. 6. Idem . 7. Ibidem , p. 9. 8. Ibidem , p. 41. 9. Ibidem , p. 58. 10. Ibidem , p. 73. 11. Ibidem , p. 53. 12. Ibidem , p. 56. 13. Ibidem , p. 83. 14. Idem . 15. Ibidem , p. 201. 16. Idem . 17. Ibidem , p. 212. 18. Ibidem , p. 217. 19. Ibidem , p. 218. 20. Ibidem , p. 232. 21. Idem . 22. Ibidem, p. 339 340. 23. Ibidem , p. 30. 24. N. Cartojan. Istoria literaturii romne vechi. Bucure[ti: Editura Minerva, 1980, p. 364. Iva[cu. Istoria literaturii romne . 25. George Iva[cu Bucure[ti: Editura {tiin]ific`, 1969, p. 279.

Via]a Via]a militar` militar`

1 17 7