Viata si opera lui Ion Neculce

1. Introducere
Ion Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in categoria cronicarilor moldoveni. Valoarea artistica a cronicilor a rezultat din talentul narativ al autorilor, acestea fiind destinate invataturii si nu frumosului. Prin textele lor eu incearca sa recupereze trecutul istoric, fiind considerati intemeietorii genului naratiunii simple, adresata colectivitatii nationale , spre a-i modela constiinta. Acesta este genul narativ din care a evoluat mai tarziu romanul istoric. Ion Neculce ste cel care incheie seria scrierilor despre identitatea istorica. El cunoaste operele si metodele de lucru ale predecesorilor si ii continua in atitudinea moralista fata de istorie.

2. Viata lui Ion Neculce
Data nasterii nu se cunoaste cu certitudine. Se pare ca s-a nascut prin anul 1672, cum se poate deduce dintr-o tarzie scrisoare autografa, din 10 iulie 1732, adresata domnitorului de atunci, Grigore Ghica, in care printre altele arata ca are varsta de „saidzeci de ani”. Lumina zilei a vazut-o, probabil la Prigoreni, langa Targu Frumos. Tatal sau vistiernicul Neculce intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Catrina, fiica marelui vistirnic Iordache Cantacusino, astfel ca prin nastere Neculce apartine celei mai inalte clase sociale. In 1679 tatl sau moare, iar mama recasatorindu-se, este luat de bunica Alexandra la Blagesti; aceasta intamplare a facut ca Neculce sa nu fie dat la invatatura; probabil bunica acestuia a avut grija de educatia acestuia. In 1686, in urma uciderii tatalui sau vitreg, se refugiaza in Muntenia la familia stolnicului Constantin Cantacusino, pana in 1690. Se intoarce in Moldova in 1693 si ocupa dregatoria de postelnic. In 1701 se casatoreste cu Maria, fiica hatmanului Lupu; Bogdan, consolidandu-si postul de mare boier prin rudenii si avere. In timpul domniei lui Mihai Racovita (1707), este proscris fugind in Polonia pentru patru luni. Asista la incheierea armistitiului ruso-turc (1711) prin care Moldova ramane prada razbunarii otomane, an in care poseda si comanda ostirii moldovene la Stalinesti. Urmatorii noua ani il prind pribegind prin Rusia (doi ani) si apoi prin Polonia (sapte ani), perioada dupa care se intoarce in tara cand are loc si procesul de reabilitatre materiala si morala a acestuia. In 1731 este numit de catre Grigore Ghica mare vornic al Tarii de Sus, insa aproape onorific. Aceasta este si perioada de timp favorabila continuarii si terminarii cronicii sale inceputa probabil in tinerete (29-32 de ani);urmeaza sa ocupe o serie de mici functii ca judecator de divan, ispravnic, zlotas. Moare in 1745 la Prigoreni.

3. Opera lui Ion Neculce
Dupa cum rezulta din preadoslavie, Neculce si-a scris cronica dupa anul 1733, cand era biv-velvornic de Tara de Sus, la batranete intre saizeci si saptezeci de ani. Citise cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalul si de Mihail Calugarul, De neamul Moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la facerea lumii pana la 1601 de Nicoale Costin, izvoarele anonime continuand scronica lui Miron Costin de la 1661 inainte. Desi Neculce afirma ca de Duca-Voda cel Batran 3

o regasim insa in letopisetul lui Miron Costin la capitolul al XIV-lea. dat fiind ca in momentul inceperii scrierii cronicii.” Ceea ce ofera farmec legendelor lui Neculce este continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpat anecdotic. de epoca in care a trait si de stadiul la care ajunsese in vremea sa istoriografica. ca si inaintasii sai. epicul cuminte. dar afirmatia ca „in letopiset nu sunt scrise” nu trebuie luata a-litteram. de unde rezulta ca Neculce o stia de la Dimitrie Cantemir. Mai putin erudit decat Miron Costin. nu incape indoiala ca unele dintre ele fusesera citite de cronicar dar probabil din cauza varstei inaintate la a terminat cronica uitatse sursa. Neculce are o ocnceptie istorice determonata de apartenenta sa de clasa. Desigur. de oameni vechi si batrani”. Iar el au raspuns: <<Dzic in fluer. dumneata. in primul rand literara. batranesc. Iar Iordache Cantacusino cel batran. Cele 42 de legende grupate in fruntea letopisetului contin astfel de traditii „ce sintu audzite din om in om. stiintifice. indiferent daca era constient sau nu de acest lucru (el credea ca face opera documentararistica). au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura. Genealogia Mavrocordatilor din legenda numarul 21 seamana pana la un punct cu cea din Istoria ieroglifica. sa lipseasca. utilizeaza pe scara larga informatiile orale ale rudelor si prietenilor si ca dimitrie Cantemir in lucrarile sale stiintifice. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte. Este interesant ca autorul era constient de caracterul semireal al legendelor sale si daca a tinut sa le incredinteze scrisului. vine din Tara Romaneasca si primeste slujba de postelnic. 4 . naratiunea simpla. Despre cu calul lui Barnoski-vodacare a murit pe loc cand i s-a taiat capul domnitorului. dintru a sa stiinta”. iar legenda despre originea ancilara a lui Despot-Voda se gaseste intr-o interpolare a lui Simion Dascalul. el este un patriot atat de sincer si un observator al fenomenelor social-politice atat de profund. Intentia cronicarului nu a fost sa alcatuiasca o lurare de informare. Si Neculce uraste tirania otomana si lupta pentru independenta tarii. In „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” preocuparea fata de istorie este mai mare. traditiile populare. sa mi se coboare caprilede la munte si nu mai vin>>. logofete?>>. ca si Miron Costin. trebuie admis totusi ca s-ar putea sa se fi folosit de letopisetul anonim 1661-1709. cand in 1691. Cronica lui Neculce are caracter memorialistic intr-o mare masura si ca atare intra in intregime in sfera literaturii. si el deplange domnilor fata de Poarta. regimul de asuprire externa si interna se intesificase datorita fanariotismului. Afirmatia lui Neculce nu este in integime valabila nici in sensul ca nu le-ar fi citit el in letopisete. n-a facut-o din motive neaparat istorice. cronicile lui Nicolae Costin si ale lui Axinte Uricariul despre Nicolae Mavrocordat. vel-vistiernic: <<ce dzici in fluer. fara ca reconstructia. bizuita pe fapte traite. El au raspunsu in pilda si altii nu s-au priceput. ci sa scrie o opera personala. la cronica lui Ureche. Neculce sustine ca „letopisatul nu scrie nimica”. Neculce se manifesta ca un scriitor propriu-zis. cand era logofat mare.(1666) pana la domnia lui Ion-Voda Mavrocordat (1734) n-a mai recurs la nici un izvor „ce au scris singur. s-ar fi pierdut. In „O sama de cuvinte”. de altfel. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. cat si din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care. Dimpotriva. Neculce . cronica racoviteana si cronica ghiculeasca pana la 1730. Regasim la Neculce in termeni foarte asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa in letopisetul Balenilor: „Gheorghe Stefan-voda. Neculce a inceput sa fie martor de aproape al evenimentelor abia in ultimii ani de domnie ai lui Constantin Cantemir. populara. care o repoesteste in Istoria Imperilului Otoman. dupa Martin Paszkowski.

. Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni. Si aratandu-l boierii. sa socoteasca anumite stari drept pedepse divine si sa nu vada iesiri din impas decat in credinta. nu cu obiectivitatea mai mult sau mai putin indiferenta a istoricului. cel mai adesea.„Ase socotesc eu cu firea me aceasta proasta: cand a vre Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier. Si mi era mindru.] Si iesind boierii inaintea vizirului. oh. cu atasament sau sarcasm. se tine cela de cela sa-i aleaga la domnie.. sau chiar de actor implicat in desfasurarea faptelor. „[. Iar alti boieri ce trage nadejde de domni au ramas numai cu nadejdea. cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine. psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei. vai. Cu boierii traie pana la o vreme.] oh. pe care 5 . Personajele sale istorice sunt in mare parte eroi de roman. era sanatos. Barba ii era alba ca zapada. Chiar atunci cand acestia nu sunt personalitati istorice si nu au roluri epice. Semne multe ave pe trup de la razboaie. Important pentru literatura este ca patriotismul lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii. Neculce le povesteste intr-un fel in care. atunce poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca. spre careli cum era. Neculce nu se multumeste sa infatiseze personajele istorice din exterior. Moldova!” „[.” Din punct de vedere literar.. nici facea cheltuiala tarii. Cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scrie. ci cu reactia sa sufleteasca vie. de mirare este.. nici in gand nu-i era.. oh! vai. dispus sa admita interventia vointei divine in desfasurarea lucrurilor. Alaturi de acest dar. ca nimeni altul pana la el. nici or fi boieri. Practica buna ave la voroava. nici or pute minca aceste doao tari cum le mininca. intr-un comentariu de martor.. atunci autorul il releva sub toate laturile. tot anume. ruman la fata. pentru ca era om de tara si-i stie pe toti.” Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu pierde nici un prilej de a se manifesta. Perioada pe care o zugraveste Ion Neculce. cu comprehensiune sau revolta. cei 82 de ani din istoria Moldovei. in lume. ci si fata de insusirile lor morale. ci ia forma unor strigate de durere. minca bine si be bine. La stat nu era prea mare.] Carte nu stie. ca intr-o fisa caracteriologica labrugeriana: „[. el este un spirit religios. ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine. l-au imbracat cu caftan de domnie. Ca si Miron Costin si Dimitrie Cantemir. se impart in doua etape: pana la Dimitrie Cantemir si dupa acesta (incercarea de a scutura jugul turcesc prin alianta cu rusii a lui Dimitrie Cantemir in 1711 este un moment de rascruce). ca era un mosneag fara de doaman”(Constantin Cantemir). in cap si la miini. cu duiosie sau ironie. si turci in Tarigrad sa nu fie si lupii sa nu minince oile. buzat. darul portretizarii figurilor evocate. burduhos. vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au cadzut. insusire de romancier. fizic si moral. Neculce stie sa aleaga intocmai ca un romancier din multimea datelor aspectele esentiale si sa le infatiseze concret. de-au despicat Marea rosie. pe cand fusese slujitoriu in Tara Leseasca. si intreaba vizirul care este Dabije. Iar Dabija vornicul nemica nu stie. el ia atitudine nu numai fata de faptele lor. cu Moise proroc. ce numai iscalitura invatase de face. Cand insa eroul este complex. cronicarul stie sa le creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul printr-un singur tic. fiind lucrul tocmit si asedzat cu cupariul. ceea ce se remarca in primul rand la Neculce. Chiar daca intamplarile se bazeaza doar pe izvoare orale sau scrise. Neculce are.” Nu ne putem astepta de la Neculce la o explicatie stiintifica a fenomenelor. capata o iluzie maxima a ealitatii si actualitatii. este darul povestirii. Ce cum intrara boieri in casa la vizirul. era gros. ca si un autor dramatic. comentandu-i fiecare trasatura.

numarul 225. detaliile de decor. chiar de a protesta. una din caracteristicile stilului popular. ofera un tablou memorabil: „[. nu se caracterizeaza prin inedit.R. Ion Creanga avand cunostinta de ele le-a ignorat. dar tipizand cronicarul nu pierde din vedere trasaturile individuale. Neculce are la indemana un numar impresionant de constructii populare. majoritatea continand adjectivul „bogat”. feciorul „cel grozav la fata” al lui RaduVoda. libera de orice canon. Si un vornic mare era cap de dantu si alt vornic mare. etc. „bogat blastam era asupra lui Seremet”. si era minune. deci era pre in val”. este B. intentia fiind de cele ami multe ori de a moraliza. „nu-l mai puteam satura”. indicatiile ceremoniale pline de fast pitoresc. ceea ce-l mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei. Tot din vorbirea populara. Neculce isi ia si comparatiile. Comparatiile lui Neculce. vorbirea in pilde. Epitete de tipul celor folosite de scriitorii culti nu intalnim la Neculce. „minca (bani) si fatis si furis”. numai ce giuca cu boierii. etc.” Din punct de vedere stilistic. etc. intrebuintat la o scara larga de substantive: „face bgata stricaciune Tarii Muntenesti”. ca si pe aceea a lui Creanga.P. Neculce recurge la formulari obisnuite in vorbirea curenta. Nunta domnitei Catrina Duca cu Stefan. fiind feciori de domni. turcii si tatarii”. dar contribuie totusi la potentarea ideii exprimate: „ase da sin tunuri. la Iasi. este hazul.. si toti negutatorii.] s-au veselit doua saptamini cu feluri de feluri de muzica si de giocuri. potrivite tuturor imprejurarilor pe care le plaseaza fara dificultate unde este nevoie. Intocmai ca si Creanga. instinctiv: „au aflat vreme”. Metaforele sunt rare la Neculce. cunoscator al intelepciunii celor vechi din scripturi. pentru ca rare sunt si in vorbirea populara: „facura saci cu taina sa nu stie Duca-Voda si sa scrie carti la Seremet de-s face obraz. etc. etc. „au vadzut ca nu-i da mina”. Si giucadoua danturi pen ograda si pe ulite. pe ocolite. proverbe si zicale. provenit de cele mai multe ori din ironie. alt cap de dantu. dar gasim la el cateva epitete populare. cultivata mai tarziu de Costache Negruzzi. sau „pica ca perile. Paremiologia. este o insusire naturala a artei lui Neculce. sa le reduca la unitate stabilind astfel o variata galerie de tipuri. intocmai ca si cele ale lui Creanga. om cu multa experienta de viata la varsta scrierii cronicii. nu giuca in dantu pe afara. toata straduinta sa reducandu-se la adaptarea cat mai exacta (si subtila) a scrierii la o situatie data. menita sa atraga fin atentia asupra unui lucru. orale. concret istorice. In general pildele au tendinta de a instrui si educa. Procedeul e mai pitin al istoricului si mai mult al romancierului. cu aerul de a glumi. Ceea ce caracterizeaza in primul rand expunerea lui Neculce. Cronica lui Neculce s-a pastrat intr-un numar de 14 copii de manuscrise.. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de arta in cronica lui Neculce sunt tablourile de epoca. „bogate lacrimi era”. Anton Pann si Ion Creanga. cat se cutremura locul si s-au stransu ca puii de potarnichi”.A. La Neculce nu poate fi vorba de un procedeu artistic constient.R. cu toti boierii si giupinesele impodobite. 6 . de a satiriza. Cat nu era nunta. din care cel mai vechi cu interventii ale autorului. sentinte. Numai mirili si mireasa. Proverbele si zicalele populare sunt introduse cu formula „dupa cum” sau „pre cum sa dzice”: „calul riios face copacul scortos dupa cum este nu toate mustele fac miere”. imbracati cu sarvanele domnesti. si de pusci. acestea fiind cele mai simple figuri de stil. Neculce se aseamana cu Ion Creanga.incearca sa le generalizeze. ci de creatie genuina in spirit popular. in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare. si oto targul. si pelivani. nedatat. in totala necunostinta de procedeele culte. dintr-o dispozitie serioasa.

Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de nord. Neculce se dovedeste a fi si un bun crestin. pe langa faptul continuarii cronicilor predecesorilor sai. unitara. ci si legatura pe care o face intre cronica sa si operele istorice anterioare. Si Miron Costin povesteste intamplari vazute si traite de el. si cu siguranta experienta dobandita in cei noua ani petrecuti in afara granitelor Moldovei. incazul lui Neculce trebuie invocat probabil exemplul eruditului sau predecesor. Nu exista eveniment de orice fel cu urmari oarecare care sa se poata explica astfel decat prin voia divinitatii. 7 . Limba lui Neculce este imaginea scrisa . Daca la Miron Costin prezentarea istoriei Moldovei impreuna cu istoria altor tari este rezultatul unei conceptii teoretice. referitoare la oameni importanti sau mai putin importanti din acea periaoda. Importanta cronicii lui Neculce reiese din mai multe particularitati. O trasatura fundamentala a conceptiei sale politice este dragostea fierbinte fata de tara si intelegerea pentru poporul ei asuprit. din cauza ca la 1661. avea 28 de ani. masele care munceau si sufereau. Bogatia si varietatea de continut a cronicii lui Neculce au si un izvor intern. Aceasta stare de spirit. de cronica lui Miron Costin se explica. obiectiv vorbind. in masura posibilitatilor permise d econditiile istorice ale epocii. cautand sa se conformeze cu strictete in viata sa particulara si politica. dobandita in urma studiilor urmate in scolile din Polonia si continuate apoi pe cont propriu. Neculce – continuator al lui Miron Costin Neculce isi scrie opera intr-o vreme in care oamenii luminati din Moldova simteau necesitatea unei istorii complete a tarii lor. nu literara. Conceptia teologica a lui Neculce nu are nimic surprinzator in ea. nici prescriptiile religioase. Acest interes pentru ce se petrece in afara granitelor Moldovei arata ca Neculce. putin folosit de Miron Costin: viata zilnica a compatriotilor sai. care strabate cronica lui Neculce de la un capat la celalat. fie in Rusia. Acest aspect important al cronicii lui Neculce care o deosebeste. toate aceste lucruri el le lua in serios. fiind vorba de un boier roman din secolul al XVIII-lea care urmeaza sfaturile bisericii. Neculce a trait cu adevarat viata descrisa de el. cu care Neculce seamana prin atentia acordata evenimentelor externe. prin faptul ca izvorul principal al cronii este constituit de „inima cronicarului”. Dumnezeu fiind invocat foarte des. si multimile anonime. cand isi incheie fara voia sa cronica. unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii. nu numai din tarile vecine. in avantajul ei. in sensul ca toate la un loc urmau sa alcatuiasca o istorie completa a Moldovei. peste 50 contin intamplari la care a asistat. ci imbratiseaza. fie in Polonia. cronica avand un continut bogat si variat. Este vorba despre nenumarate intamplari marunte. nici juramantul. 4. dar acestea sunt putine. fidela a limbii moldovenesti. ci si din unele mai indepartate. isi dadea seama de legatura care exista sau care putea sa existe intre evenimentele din propria tara si cele din tarile straine. Un astfel de continut gasim si la Miron Costin. Aceasta viata nu se rezuma insa nuamai la domni si la sfetnicii lor. Cele mai evidente sunt dispretul si ura fata de jugul otoman si fata de toate uneltele lui interne si externe. pe cand Neculce sin cei 82 de ani de istorie cuprinsi in cronica sa. Pentru el nu erau simple vorbe nici iubirea de tara. In timpul lui Neculce n-a existat o limba literara. care sa se conformeze normelor gramaticale. la fel ca si Miron Costin. incepand cu obarsia poporului roman si terminand cu ultimii ani ai vietii lui Neculce. Asa se explica nu numai faptul ca el continua cronica lui Miron Costin care la randu-i o continuase pe cea a lui Grigore Ureche. are aspecte multiple si variate.

concretizandu-se in cele din urma. mandria de moldovean si interesul pentru istoria tarii sale. mai ales. Aplecarea naturala spre cunoasterea faptelor istorice i-a fost stimulata si de contactul direct cu personalitati de prestigiu ale istoriografiei noastre. precum si de aspesctul lor politic. a facut ca la Neculce. 5. Exista o multitudine de idei si sentimente asemanatoare care apropie operele celor doi cronicari – dragostea de tara. Astfel de preocupari se explica ca si un produs al conceptiei sale despre ceea ce trebuie sa insemne istoria. animozitatea naratiunii fata de unii contemporanii. viitorul cronicar a luat la cunostinta fapte glorioase din istoria Moldovei. Pornit sa scrie istoria Moldovei in continuarea si in spiritul predecesorului pe care l-a avut ca mentor Neculce a realizat o opera care il leaga mai mult cronologic de acesta. lipsa de rusine si alte asemenea abateri de la regulile elementatre ale omenirii ii dau si ele prilejul a faca reflectii de moral crestin. sa strabata de multe ori peste ideile conducatoare ce si le propusese. putin sporadic. in centrul carora se situa figura mareata a lui Stefan cel Mare. precum si unele intorsaturi de fraza sau expresii identice – sunt un indiciu ca Neculcea urmarit in mod deliberat sa scrie istoria Moldovei in spiritul si pe linia inaitasului sau. in special cititorilor tineri. de apropiere fata de cei saraci si umili. cu ajutorul povestilor spuse de ea. mai personal decat Miron Costin. care i-au trezit de timpuriu dragostea de patrie. Miron Costin constituie modelul si imboldul principal care l-au determinat sa continue lucrul in scrierea istoriei Moldovei. in mijloacele de realizare. rol redus in ultima instanta doar la inregistrarea pentru generatiile viitoare. Stolnicul Constantin Cantacusino si. Prin intermediul acesteia. amorul propriu. romanca originara din Bucovian. Astfel de fapte sun criticate de Neculce si mai aspru cand sunt savarsite de lideri „care ar trebui sa dea exemplu celorlalti”. in care a crescut de mic copil la bunica sa Alexandra Cantacusino. preluate de la Miron Costin. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteste in spiritul traditiilor romanesti. spatiul larg ce se acorda in ambele cronici evenimentelor din tarile vecine sau chiar mai indepartate de Moldova. Ideile sale in aceasta privinta nu difera de acelea ale predecesorilor sau contemporanilor. 8 . de larga circulatie in regiunea natala a bunicii acestuia. care il apropie de modul de reactie al omului din popor. cu sfaturi prezentate sub forma unor concluzii la constatarile sale. cronicarul adresandu-se cititorilor. izbucnirea naturala lipsita de controlul unei educatii inalte. Neculce – istoric Desi stramosi-i veneau de pe meleaguri indepartate. idei pragmatice comune cum ar fi faptul ca lectura letopisetelor tarii constuie un mijloc de educare pentru generatiile viitoare. ura inversunata impotriva turcilor asupritori. desi boieri si unul si altul. Neculce se dovedeste a fi preocupat si de latura morala a acyiunilor omenesti.Nerecunostinta. a evenimentelor si a celor care au participat la desfasurarea lor. deosebirea de cultura si temperament intre cei doi. Atat atmosfera epocii cat pozitia scara sociala ii impiedica pe acestia sa inteleaga just rolul istoriei. sentimentul.

Neculce stie sa aleaga aspectele esentiale din multimea datelor si sa le infatiseze concret. ci si ca povestitor. incat da iluzia maxima a realitatii si actualitatii. Cronica sa apare simtitor apropiata de romanul memorialistic. Concluzii Neculce nu se remarca doar ca istoric. ca autor dramatic. Ca si cum si-ar da seama de relatarea istorica ce poate sa plictiseasca. Chiar daca intamplarile sunt doar auzite de la altii sau citite. El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor in miscare cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scria. 9 . cu ironie sau duiosie. fara ca autorul ei sa fi avut o asemenea intentie. Neculce le povesteste in asa fel. cu reactia sa sufleteasca vie. bineinteles. cel mai adesea intr-un comenteriu de narator sau de actor implicat in desfasurarea faptelor. Neculce stie sa o invioreze la tot pasul cu incidente captivante.6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful