P. 1
Viata Si Opera Lui Ion Neculce

Viata Si Opera Lui Ion Neculce

|Views: 4,456|Likes:
Published by Alexe Laurentiu

More info:

Published by: Alexe Laurentiu on May 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/13/2013

pdf

text

original

Viata si opera lui Ion Neculce

1. Introducere
Ion Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in categoria cronicarilor moldoveni. Valoarea artistica a cronicilor a rezultat din talentul narativ al autorilor, acestea fiind destinate invataturii si nu frumosului. Prin textele lor eu incearca sa recupereze trecutul istoric, fiind considerati intemeietorii genului naratiunii simple, adresata colectivitatii nationale , spre a-i modela constiinta. Acesta este genul narativ din care a evoluat mai tarziu romanul istoric. Ion Neculce ste cel care incheie seria scrierilor despre identitatea istorica. El cunoaste operele si metodele de lucru ale predecesorilor si ii continua in atitudinea moralista fata de istorie.

2. Viata lui Ion Neculce
Data nasterii nu se cunoaste cu certitudine. Se pare ca s-a nascut prin anul 1672, cum se poate deduce dintr-o tarzie scrisoare autografa, din 10 iulie 1732, adresata domnitorului de atunci, Grigore Ghica, in care printre altele arata ca are varsta de „saidzeci de ani”. Lumina zilei a vazut-o, probabil la Prigoreni, langa Targu Frumos. Tatal sau vistiernicul Neculce intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Catrina, fiica marelui vistirnic Iordache Cantacusino, astfel ca prin nastere Neculce apartine celei mai inalte clase sociale. In 1679 tatl sau moare, iar mama recasatorindu-se, este luat de bunica Alexandra la Blagesti; aceasta intamplare a facut ca Neculce sa nu fie dat la invatatura; probabil bunica acestuia a avut grija de educatia acestuia. In 1686, in urma uciderii tatalui sau vitreg, se refugiaza in Muntenia la familia stolnicului Constantin Cantacusino, pana in 1690. Se intoarce in Moldova in 1693 si ocupa dregatoria de postelnic. In 1701 se casatoreste cu Maria, fiica hatmanului Lupu; Bogdan, consolidandu-si postul de mare boier prin rudenii si avere. In timpul domniei lui Mihai Racovita (1707), este proscris fugind in Polonia pentru patru luni. Asista la incheierea armistitiului ruso-turc (1711) prin care Moldova ramane prada razbunarii otomane, an in care poseda si comanda ostirii moldovene la Stalinesti. Urmatorii noua ani il prind pribegind prin Rusia (doi ani) si apoi prin Polonia (sapte ani), perioada dupa care se intoarce in tara cand are loc si procesul de reabilitatre materiala si morala a acestuia. In 1731 este numit de catre Grigore Ghica mare vornic al Tarii de Sus, insa aproape onorific. Aceasta este si perioada de timp favorabila continuarii si terminarii cronicii sale inceputa probabil in tinerete (29-32 de ani);urmeaza sa ocupe o serie de mici functii ca judecator de divan, ispravnic, zlotas. Moare in 1745 la Prigoreni.

3. Opera lui Ion Neculce
Dupa cum rezulta din preadoslavie, Neculce si-a scris cronica dupa anul 1733, cand era biv-velvornic de Tara de Sus, la batranete intre saizeci si saptezeci de ani. Citise cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalul si de Mihail Calugarul, De neamul Moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la facerea lumii pana la 1601 de Nicoale Costin, izvoarele anonime continuand scronica lui Miron Costin de la 1661 inainte. Desi Neculce afirma ca de Duca-Voda cel Batran 3

Genealogia Mavrocordatilor din legenda numarul 21 seamana pana la un punct cu cea din Istoria ieroglifica. stiintifice. Afirmatia lui Neculce nu este in integime valabila nici in sensul ca nu le-ar fi citit el in letopisete. la cronica lui Ureche. Neculce se manifesta ca un scriitor propriu-zis. dintru a sa stiinta”. Iar el au raspuns: <<Dzic in fluer. Este interesant ca autorul era constient de caracterul semireal al legendelor sale si daca a tinut sa le incredinteze scrisului. de oameni vechi si batrani”. Intentia cronicarului nu a fost sa alcatuiasca o lurare de informare. iar legenda despre originea ancilara a lui Despot-Voda se gaseste intr-o interpolare a lui Simion Dascalul. ca si Miron Costin. au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura. fara ca reconstructia. cat si din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care. indiferent daca era constient sau nu de acest lucru (el credea ca face opera documentararistica). In „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” preocuparea fata de istorie este mai mare. naratiunea simpla. El au raspunsu in pilda si altii nu s-au priceput. Mai putin erudit decat Miron Costin. regimul de asuprire externa si interna se intesificase datorita fanariotismului. dumneata. utilizeaza pe scara larga informatiile orale ale rudelor si prietenilor si ca dimitrie Cantemir in lucrarile sale stiintifice. Neculce are o ocnceptie istorice determonata de apartenenta sa de clasa. ci sa scrie o opera personala. Despre cu calul lui Barnoski-vodacare a murit pe loc cand i s-a taiat capul domnitorului. de altfel. cronicile lui Nicolae Costin si ale lui Axinte Uricariul despre Nicolae Mavrocordat. nu incape indoiala ca unele dintre ele fusesera citite de cronicar dar probabil din cauza varstei inaintate la a terminat cronica uitatse sursa. Iar Iordache Cantacusino cel batran. logofete?>>. epicul cuminte. cand era logofat mare. Cele 42 de legende grupate in fruntea letopisetului contin astfel de traditii „ce sintu audzite din om in om. el este un patriot atat de sincer si un observator al fenomenelor social-politice atat de profund. o regasim insa in letopisetul lui Miron Costin la capitolul al XIV-lea. sa mi se coboare caprilede la munte si nu mai vin>>. Si Neculce uraste tirania otomana si lupta pentru independenta tarii. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. Neculce sustine ca „letopisatul nu scrie nimica”. Regasim la Neculce in termeni foarte asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa in letopisetul Balenilor: „Gheorghe Stefan-voda. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte. Dimpotriva. Cronica lui Neculce are caracter memorialistic intr-o mare masura si ca atare intra in intregime in sfera literaturii. Neculce a inceput sa fie martor de aproape al evenimentelor abia in ultimii ani de domnie ai lui Constantin Cantemir. 4 .” Ceea ce ofera farmec legendelor lui Neculce este continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpat anecdotic. de epoca in care a trait si de stadiul la care ajunsese in vremea sa istoriografica. si el deplange domnilor fata de Poarta. trebuie admis totusi ca s-ar putea sa se fi folosit de letopisetul anonim 1661-1709. in primul rand literara. In „O sama de cuvinte”. dat fiind ca in momentul inceperii scrierii cronicii. Desigur. bizuita pe fapte traite.(1666) pana la domnia lui Ion-Voda Mavrocordat (1734) n-a mai recurs la nici un izvor „ce au scris singur. de unde rezulta ca Neculce o stia de la Dimitrie Cantemir. batranesc. vine din Tara Romaneasca si primeste slujba de postelnic. Neculce . care o repoesteste in Istoria Imperilului Otoman. dar afirmatia ca „in letopiset nu sunt scrise” nu trebuie luata a-litteram. sa lipseasca. cand in 1691. ca si inaintasii sai. n-a facut-o din motive neaparat istorice. cronica racoviteana si cronica ghiculeasca pana la 1730. s-ar fi pierdut. populara. vel-vistiernic: <<ce dzici in fluer. dupa Martin Paszkowski. traditiile populare.

pe cand fusese slujitoriu in Tara Leseasca. minca bine si be bine. nu cu obiectivitatea mai mult sau mai putin indiferenta a istoricului. ci si fata de insusirile lor morale. ceea ce se remarca in primul rand la Neculce. intr-un comentariu de martor. ca intr-o fisa caracteriologica labrugeriana: „[. cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine. Barba ii era alba ca zapada. Personajele sale istorice sunt in mare parte eroi de roman.. si intreaba vizirul care este Dabije. La stat nu era prea mare. Neculce le povesteste intr-un fel in care. cu comprehensiune sau revolta. „[. vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au cadzut.. oh! vai. si turci in Tarigrad sa nu fie si lupii sa nu minince oile. cei 82 de ani din istoria Moldovei. Neculce are. ce numai iscalitura invatase de face. burduhos. spre careli cum era. fizic si moral.” Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu pierde nici un prilej de a se manifesta. buzat. cu Moise proroc. Important pentru literatura este ca patriotismul lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii. fiind lucrul tocmit si asedzat cu cupariul. Moldova!” „[. Iar alti boieri ce trage nadejde de domni au ramas numai cu nadejdea. Alaturi de acest dar.. in cap si la miini. Si mi era mindru. era gros. Cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scrie.] Carte nu stie. el este un spirit religios. psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei. tot anume.” Nu ne putem astepta de la Neculce la o explicatie stiintifica a fenomenelor. ca era un mosneag fara de doaman”(Constantin Cantemir).” Din punct de vedere literar. nici facea cheltuiala tarii. ci cu reactia sa sufleteasca vie. pe care 5 . nici or fi boieri.„Ase socotesc eu cu firea me aceasta proasta: cand a vre Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier. ca si un autor dramatic. darul portretizarii figurilor evocate. sa socoteasca anumite stari drept pedepse divine si sa nu vada iesiri din impas decat in credinta.. sau chiar de actor implicat in desfasurarea faptelor. oh. comentandu-i fiecare trasatura. vai. Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni. ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine. era sanatos. Practica buna ave la voroava. atunce poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca. nici in gand nu-i era. se tine cela de cela sa-i aleaga la domnie. Semne multe ave pe trup de la razboaie. cu duiosie sau ironie. Cu boierii traie pana la o vreme. se impart in doua etape: pana la Dimitrie Cantemir si dupa acesta (incercarea de a scutura jugul turcesc prin alianta cu rusii a lui Dimitrie Cantemir in 1711 este un moment de rascruce). este darul povestirii. capata o iluzie maxima a ealitatii si actualitatii. Chiar atunci cand acestia nu sunt personalitati istorice si nu au roluri epice. Si aratandu-l boierii. el ia atitudine nu numai fata de faptele lor. ruman la fata. ci ia forma unor strigate de durere. nici or pute minca aceste doao tari cum le mininca. atunci autorul il releva sub toate laturile. Neculce nu se multumeste sa infatiseze personajele istorice din exterior.] oh. Cand insa eroul este complex. ca nimeni altul pana la el. Ce cum intrara boieri in casa la vizirul. cu atasament sau sarcasm. pentru ca era om de tara si-i stie pe toti. dispus sa admita interventia vointei divine in desfasurarea lucrurilor.] Si iesind boierii inaintea vizirului. in lume. Chiar daca intamplarile se bazeaza doar pe izvoare orale sau scrise. Perioada pe care o zugraveste Ion Neculce. Ca si Miron Costin si Dimitrie Cantemir.. l-au imbracat cu caftan de domnie. de mirare este. Iar Dabija vornicul nemica nu stie. cronicarul stie sa le creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul printr-un singur tic. insusire de romancier. cel mai adesea.. de-au despicat Marea rosie. Neculce stie sa aleaga intocmai ca un romancier din multimea datelor aspectele esentiale si sa le infatiseze concret.

Cat nu era nunta. potrivite tuturor imprejurarilor pe care le plaseaza fara dificultate unde este nevoie. orale. Si giucadoua danturi pen ograda si pe ulite. numarul 225. ci de creatie genuina in spirit popular. sau „pica ca perile. este o insusire naturala a artei lui Neculce. turcii si tatarii”. cultivata mai tarziu de Costache Negruzzi. este hazul. dintr-o dispozitie serioasa. Neculce are la indemana un numar impresionant de constructii populare. este B. Intocmai ca si Creanga. sentinte. si pelivani. numai ce giuca cu boierii. „nu-l mai puteam satura”.] s-au veselit doua saptamini cu feluri de feluri de muzica si de giocuri. Procedeul e mai pitin al istoricului si mai mult al romancierului. de a satiriza. Ion Creanga avand cunostinta de ele le-a ignorat. etc. deci era pre in val”. toata straduinta sa reducandu-se la adaptarea cat mai exacta (si subtila) a scrierii la o situatie data. ceea ce-l mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei. Neculce se aseamana cu Ion Creanga. „minca (bani) si fatis si furis”. pentru ca rare sunt si in vorbirea populara: „facura saci cu taina sa nu stie Duca-Voda si sa scrie carti la Seremet de-s face obraz.. sa le reduca la unitate stabilind astfel o variata galerie de tipuri. ofera un tablou memorabil: „[. etc. intrebuintat la o scara larga de substantive: „face bgata stricaciune Tarii Muntenesti”. nedatat. si oto targul. chiar de a protesta. in totala necunostinta de procedeele culte. indicatiile ceremoniale pline de fast pitoresc. ca si pe aceea a lui Creanga. 6 . Comparatiile lui Neculce. cunoscator al intelepciunii celor vechi din scripturi.R. Anton Pann si Ion Creanga. si toti negutatorii. imbracati cu sarvanele domnesti. „bogate lacrimi era”. „bogat blastam era asupra lui Seremet”. Metaforele sunt rare la Neculce. instinctiv: „au aflat vreme”. Neculce isi ia si comparatiile. etc. La Neculce nu poate fi vorba de un procedeu artistic constient. intocmai ca si cele ale lui Creanga. acestea fiind cele mai simple figuri de stil. alt cap de dantu. Nunta domnitei Catrina Duca cu Stefan. una din caracteristicile stilului popular. Tot din vorbirea populara.P. dar contribuie totusi la potentarea ideii exprimate: „ase da sin tunuri. vorbirea in pilde. din care cel mai vechi cu interventii ale autorului. Ceea ce caracterizeaza in primul rand expunerea lui Neculce. nu se caracterizeaza prin inedit. In general pildele au tendinta de a instrui si educa. cat se cutremura locul si s-au stransu ca puii de potarnichi”. Si un vornic mare era cap de dantu si alt vornic mare. etc. libera de orice canon. Proverbele si zicalele populare sunt introduse cu formula „dupa cum” sau „pre cum sa dzice”: „calul riios face copacul scortos dupa cum este nu toate mustele fac miere”. dar gasim la el cateva epitete populare. la Iasi. provenit de cele mai multe ori din ironie. cu toti boierii si giupinesele impodobite. etc. Epitete de tipul celor folosite de scriitorii culti nu intalnim la Neculce.incearca sa le generalizeze. fiind feciori de domni. menita sa atraga fin atentia asupra unui lucru. nu giuca in dantu pe afara. feciorul „cel grozav la fata” al lui RaduVoda. Numai mirili si mireasa.R. si era minune. pe ocolite. si de pusci. intentia fiind de cele ami multe ori de a moraliza. Neculce recurge la formulari obisnuite in vorbirea curenta. om cu multa experienta de viata la varsta scrierii cronicii. cu aerul de a glumi. concret istorice. „au vadzut ca nu-i da mina”.A.” Din punct de vedere stilistic. proverbe si zicale. majoritatea continand adjectivul „bogat”.. dar tipizand cronicarul nu pierde din vedere trasaturile individuale. Cronica lui Neculce s-a pastrat intr-un numar de 14 copii de manuscrise. in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de arta in cronica lui Neculce sunt tablourile de epoca. detaliile de decor. Paremiologia.

fidela a limbii moldovenesti. referitoare la oameni importanti sau mai putin importanti din acea periaoda. pe cand Neculce sin cei 82 de ani de istorie cuprinsi in cronica sa. nici prescriptiile religioase. Aceasta stare de spirit. cronica avand un continut bogat si variat. ci si din unele mai indepartate. la fel ca si Miron Costin. cand isi incheie fara voia sa cronica. unitara. care strabate cronica lui Neculce de la un capat la celalat. fie in Polonia. fie in Rusia. in masura posibilitatilor permise d econditiile istorice ale epocii. Bogatia si varietatea de continut a cronicii lui Neculce au si un izvor intern. avea 28 de ani. dar acestea sunt putine. incepand cu obarsia poporului roman si terminand cu ultimii ani ai vietii lui Neculce. si cu siguranta experienta dobandita in cei noua ani petrecuti in afara granitelor Moldovei. isi dadea seama de legatura care exista sau care putea sa existe intre evenimentele din propria tara si cele din tarile straine. si multimile anonime. Acest aspect important al cronicii lui Neculce care o deosebeste. toate aceste lucruri el le lua in serios. ci imbratiseaza. cautand sa se conformeze cu strictete in viata sa particulara si politica. Importanta cronicii lui Neculce reiese din mai multe particularitati. dobandita in urma studiilor urmate in scolile din Polonia si continuate apoi pe cont propriu. Neculce se dovedeste a fi si un bun crestin. Un astfel de continut gasim si la Miron Costin. Neculce a trait cu adevarat viata descrisa de el. in avantajul ei. peste 50 contin intamplari la care a asistat. Daca la Miron Costin prezentarea istoriei Moldovei impreuna cu istoria altor tari este rezultatul unei conceptii teoretice. de cronica lui Miron Costin se explica. prin faptul ca izvorul principal al cronii este constituit de „inima cronicarului”. Aceasta viata nu se rezuma insa nuamai la domni si la sfetnicii lor. Conceptia teologica a lui Neculce nu are nimic surprinzator in ea. Si Miron Costin povesteste intamplari vazute si traite de el. Asa se explica nu numai faptul ca el continua cronica lui Miron Costin care la randu-i o continuase pe cea a lui Grigore Ureche. in sensul ca toate la un loc urmau sa alcatuiasca o istorie completa a Moldovei. 4. Acest interes pentru ce se petrece in afara granitelor Moldovei arata ca Neculce. Limba lui Neculce este imaginea scrisa . unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii. Pentru el nu erau simple vorbe nici iubirea de tara. are aspecte multiple si variate. nici juramantul.Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de nord. incazul lui Neculce trebuie invocat probabil exemplul eruditului sau predecesor. O trasatura fundamentala a conceptiei sale politice este dragostea fierbinte fata de tara si intelegerea pentru poporul ei asuprit. putin folosit de Miron Costin: viata zilnica a compatriotilor sai. din cauza ca la 1661. Dumnezeu fiind invocat foarte des. Nu exista eveniment de orice fel cu urmari oarecare care sa se poata explica astfel decat prin voia divinitatii. 7 . In timpul lui Neculce n-a existat o limba literara. masele care munceau si sufereau. nu numai din tarile vecine. fiind vorba de un boier roman din secolul al XVIII-lea care urmeaza sfaturile bisericii. Cele mai evidente sunt dispretul si ura fata de jugul otoman si fata de toate uneltele lui interne si externe. ci si legatura pe care o face intre cronica sa si operele istorice anterioare. pe langa faptul continuarii cronicilor predecesorilor sai. Este vorba despre nenumarate intamplari marunte. cu care Neculce seamana prin atentia acordata evenimentelor externe. care sa se conformeze normelor gramaticale. obiectiv vorbind. nu literara. Neculce – continuator al lui Miron Costin Neculce isi scrie opera intr-o vreme in care oamenii luminati din Moldova simteau necesitatea unei istorii complete a tarii lor.

in mijloacele de realizare. desi boieri si unul si altul. idei pragmatice comune cum ar fi faptul ca lectura letopisetelor tarii constuie un mijloc de educare pentru generatiile viitoare. 8 . Miron Costin constituie modelul si imboldul principal care l-au determinat sa continue lucrul in scrierea istoriei Moldovei. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteste in spiritul traditiilor romanesti. putin sporadic. a evenimentelor si a celor care au participat la desfasurarea lor. in special cititorilor tineri. a facut ca la Neculce. de apropiere fata de cei saraci si umili. care il apropie de modul de reactie al omului din popor. Astfel de preocupari se explica ca si un produs al conceptiei sale despre ceea ce trebuie sa insemne istoria.Nerecunostinta. concretizandu-se in cele din urma. Pornit sa scrie istoria Moldovei in continuarea si in spiritul predecesorului pe care l-a avut ca mentor Neculce a realizat o opera care il leaga mai mult cronologic de acesta. mai personal decat Miron Costin. preluate de la Miron Costin. Ideile sale in aceasta privinta nu difera de acelea ale predecesorilor sau contemporanilor. Aplecarea naturala spre cunoasterea faptelor istorice i-a fost stimulata si de contactul direct cu personalitati de prestigiu ale istoriografiei noastre. Prin intermediul acesteia. in care a crescut de mic copil la bunica sa Alexandra Cantacusino. mai ales. Stolnicul Constantin Cantacusino si. lipsa de rusine si alte asemenea abateri de la regulile elementatre ale omenirii ii dau si ele prilejul a faca reflectii de moral crestin. Atat atmosfera epocii cat pozitia scara sociala ii impiedica pe acestia sa inteleaga just rolul istoriei. sentimentul. de larga circulatie in regiunea natala a bunicii acestuia. 5. precum si unele intorsaturi de fraza sau expresii identice – sunt un indiciu ca Neculcea urmarit in mod deliberat sa scrie istoria Moldovei in spiritul si pe linia inaitasului sau. Neculce se dovedeste a fi preocupat si de latura morala a acyiunilor omenesti. sa strabata de multe ori peste ideile conducatoare ce si le propusese. deosebirea de cultura si temperament intre cei doi. ura inversunata impotriva turcilor asupritori. cu ajutorul povestilor spuse de ea. cronicarul adresandu-se cititorilor. Neculce – istoric Desi stramosi-i veneau de pe meleaguri indepartate. precum si de aspesctul lor politic. izbucnirea naturala lipsita de controlul unei educatii inalte. mandria de moldovean si interesul pentru istoria tarii sale. Astfel de fapte sun criticate de Neculce si mai aspru cand sunt savarsite de lideri „care ar trebui sa dea exemplu celorlalti”. amorul propriu. Exista o multitudine de idei si sentimente asemanatoare care apropie operele celor doi cronicari – dragostea de tara. spatiul larg ce se acorda in ambele cronici evenimentelor din tarile vecine sau chiar mai indepartate de Moldova. in centrul carora se situa figura mareata a lui Stefan cel Mare. rol redus in ultima instanta doar la inregistrarea pentru generatiile viitoare. animozitatea naratiunii fata de unii contemporanii. viitorul cronicar a luat la cunostinta fapte glorioase din istoria Moldovei. cu sfaturi prezentate sub forma unor concluzii la constatarile sale. care i-au trezit de timpuriu dragostea de patrie. romanca originara din Bucovian.

Chiar daca intamplarile sunt doar auzite de la altii sau citite. Cronica sa apare simtitor apropiata de romanul memorialistic. bineinteles. incat da iluzia maxima a realitatii si actualitatii. cu reactia sa sufleteasca vie. ci si ca povestitor. Neculce stie sa o invioreze la tot pasul cu incidente captivante. fara ca autorul ei sa fi avut o asemenea intentie. cu ironie sau duiosie. cel mai adesea intr-un comenteriu de narator sau de actor implicat in desfasurarea faptelor.6. Neculce stie sa aleaga aspectele esentiale din multimea datelor si sa le infatiseze concret. 9 . Neculce le povesteste in asa fel. Ca si cum si-ar da seama de relatarea istorica ce poate sa plictiseasca. Concluzii Neculce nu se remarca doar ca istoric. ca autor dramatic. El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor in miscare cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scria.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->