Viata si opera lui Ion Neculce

1. Introducere
Ion Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in categoria cronicarilor moldoveni. Valoarea artistica a cronicilor a rezultat din talentul narativ al autorilor, acestea fiind destinate invataturii si nu frumosului. Prin textele lor eu incearca sa recupereze trecutul istoric, fiind considerati intemeietorii genului naratiunii simple, adresata colectivitatii nationale , spre a-i modela constiinta. Acesta este genul narativ din care a evoluat mai tarziu romanul istoric. Ion Neculce ste cel care incheie seria scrierilor despre identitatea istorica. El cunoaste operele si metodele de lucru ale predecesorilor si ii continua in atitudinea moralista fata de istorie.

2. Viata lui Ion Neculce
Data nasterii nu se cunoaste cu certitudine. Se pare ca s-a nascut prin anul 1672, cum se poate deduce dintr-o tarzie scrisoare autografa, din 10 iulie 1732, adresata domnitorului de atunci, Grigore Ghica, in care printre altele arata ca are varsta de „saidzeci de ani”. Lumina zilei a vazut-o, probabil la Prigoreni, langa Targu Frumos. Tatal sau vistiernicul Neculce intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Catrina, fiica marelui vistirnic Iordache Cantacusino, astfel ca prin nastere Neculce apartine celei mai inalte clase sociale. In 1679 tatl sau moare, iar mama recasatorindu-se, este luat de bunica Alexandra la Blagesti; aceasta intamplare a facut ca Neculce sa nu fie dat la invatatura; probabil bunica acestuia a avut grija de educatia acestuia. In 1686, in urma uciderii tatalui sau vitreg, se refugiaza in Muntenia la familia stolnicului Constantin Cantacusino, pana in 1690. Se intoarce in Moldova in 1693 si ocupa dregatoria de postelnic. In 1701 se casatoreste cu Maria, fiica hatmanului Lupu; Bogdan, consolidandu-si postul de mare boier prin rudenii si avere. In timpul domniei lui Mihai Racovita (1707), este proscris fugind in Polonia pentru patru luni. Asista la incheierea armistitiului ruso-turc (1711) prin care Moldova ramane prada razbunarii otomane, an in care poseda si comanda ostirii moldovene la Stalinesti. Urmatorii noua ani il prind pribegind prin Rusia (doi ani) si apoi prin Polonia (sapte ani), perioada dupa care se intoarce in tara cand are loc si procesul de reabilitatre materiala si morala a acestuia. In 1731 este numit de catre Grigore Ghica mare vornic al Tarii de Sus, insa aproape onorific. Aceasta este si perioada de timp favorabila continuarii si terminarii cronicii sale inceputa probabil in tinerete (29-32 de ani);urmeaza sa ocupe o serie de mici functii ca judecator de divan, ispravnic, zlotas. Moare in 1745 la Prigoreni.

3. Opera lui Ion Neculce
Dupa cum rezulta din preadoslavie, Neculce si-a scris cronica dupa anul 1733, cand era biv-velvornic de Tara de Sus, la batranete intre saizeci si saptezeci de ani. Citise cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalul si de Mihail Calugarul, De neamul Moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la facerea lumii pana la 1601 de Nicoale Costin, izvoarele anonime continuand scronica lui Miron Costin de la 1661 inainte. Desi Neculce afirma ca de Duca-Voda cel Batran 3

Neculce . trebuie admis totusi ca s-ar putea sa se fi folosit de letopisetul anonim 1661-1709. ca si Miron Costin. dumneata. vel-vistiernic: <<ce dzici in fluer. populara. fara ca reconstructia. In „O sama de cuvinte”. la cronica lui Ureche. Iar Iordache Cantacusino cel batran. Genealogia Mavrocordatilor din legenda numarul 21 seamana pana la un punct cu cea din Istoria ieroglifica. n-a facut-o din motive neaparat istorice. el este un patriot atat de sincer si un observator al fenomenelor social-politice atat de profund.” Ceea ce ofera farmec legendelor lui Neculce este continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpat anecdotic. bizuita pe fapte traite. Neculce sustine ca „letopisatul nu scrie nimica”. Cronica lui Neculce are caracter memorialistic intr-o mare masura si ca atare intra in intregime in sfera literaturii. logofete?>>. Neculce are o ocnceptie istorice determonata de apartenenta sa de clasa. epicul cuminte. In „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” preocuparea fata de istorie este mai mare. regimul de asuprire externa si interna se intesificase datorita fanariotismului. vine din Tara Romaneasca si primeste slujba de postelnic. Afirmatia lui Neculce nu este in integime valabila nici in sensul ca nu le-ar fi citit el in letopisete. de unde rezulta ca Neculce o stia de la Dimitrie Cantemir.(1666) pana la domnia lui Ion-Voda Mavrocordat (1734) n-a mai recurs la nici un izvor „ce au scris singur. cand era logofat mare. de oameni vechi si batrani”. si el deplange domnilor fata de Poarta. dar afirmatia ca „in letopiset nu sunt scrise” nu trebuie luata a-litteram. sa lipseasca. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte. nu incape indoiala ca unele dintre ele fusesera citite de cronicar dar probabil din cauza varstei inaintate la a terminat cronica uitatse sursa. cand in 1691. dat fiind ca in momentul inceperii scrierii cronicii. batranesc. care o repoesteste in Istoria Imperilului Otoman. in primul rand literara. Neculce se manifesta ca un scriitor propriu-zis. Intentia cronicarului nu a fost sa alcatuiasca o lurare de informare. dintru a sa stiinta”. Este interesant ca autorul era constient de caracterul semireal al legendelor sale si daca a tinut sa le incredinteze scrisului. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. cat si din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care. Cele 42 de legende grupate in fruntea letopisetului contin astfel de traditii „ce sintu audzite din om in om. stiintifice. Si Neculce uraste tirania otomana si lupta pentru independenta tarii. o regasim insa in letopisetul lui Miron Costin la capitolul al XIV-lea. ci sa scrie o opera personala. Neculce a inceput sa fie martor de aproape al evenimentelor abia in ultimii ani de domnie ai lui Constantin Cantemir. utilizeaza pe scara larga informatiile orale ale rudelor si prietenilor si ca dimitrie Cantemir in lucrarile sale stiintifice. El au raspunsu in pilda si altii nu s-au priceput. naratiunea simpla. de epoca in care a trait si de stadiul la care ajunsese in vremea sa istoriografica. Regasim la Neculce in termeni foarte asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa in letopisetul Balenilor: „Gheorghe Stefan-voda. traditiile populare. ca si inaintasii sai. 4 . dupa Martin Paszkowski. de altfel. Desigur. au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura. cronicile lui Nicolae Costin si ale lui Axinte Uricariul despre Nicolae Mavrocordat. Mai putin erudit decat Miron Costin. sa mi se coboare caprilede la munte si nu mai vin>>. Despre cu calul lui Barnoski-vodacare a murit pe loc cand i s-a taiat capul domnitorului. s-ar fi pierdut. Dimpotriva. iar legenda despre originea ancilara a lui Despot-Voda se gaseste intr-o interpolare a lui Simion Dascalul. indiferent daca era constient sau nu de acest lucru (el credea ca face opera documentararistica). cronica racoviteana si cronica ghiculeasca pana la 1730. Iar el au raspuns: <<Dzic in fluer.

pe care 5 . de-au despicat Marea rosie. ca era un mosneag fara de doaman”(Constantin Cantemir). Perioada pe care o zugraveste Ion Neculce. Neculce le povesteste intr-un fel in care. dispus sa admita interventia vointei divine in desfasurarea lucrurilor. atunce poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca. si intreaba vizirul care este Dabije.” Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu pierde nici un prilej de a se manifesta. de mirare este. Si mi era mindru. psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei. Neculce stie sa aleaga intocmai ca un romancier din multimea datelor aspectele esentiale si sa le infatiseze concret. pentru ca era om de tara si-i stie pe toti.] Carte nu stie. nici or fi boieri. sa socoteasca anumite stari drept pedepse divine si sa nu vada iesiri din impas decat in credinta. vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au cadzut. si turci in Tarigrad sa nu fie si lupii sa nu minince oile. Chiar daca intamplarile se bazeaza doar pe izvoare orale sau scrise. el ia atitudine nu numai fata de faptele lor. cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine. Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni. nici or pute minca aceste doao tari cum le mininca. in lume. Semne multe ave pe trup de la razboaie. Barba ii era alba ca zapada. pe cand fusese slujitoriu in Tara Leseasca. ruman la fata. ci cu reactia sa sufleteasca vie. sau chiar de actor implicat in desfasurarea faptelor.. Neculce are. ca nimeni altul pana la el. nici in gand nu-i era. nu cu obiectivitatea mai mult sau mai putin indiferenta a istoricului. insusire de romancier. se impart in doua etape: pana la Dimitrie Cantemir si dupa acesta (incercarea de a scutura jugul turcesc prin alianta cu rusii a lui Dimitrie Cantemir in 1711 este un moment de rascruce). tot anume. Chiar atunci cand acestia nu sunt personalitati istorice si nu au roluri epice. capata o iluzie maxima a ealitatii si actualitatii. ca intr-o fisa caracteriologica labrugeriana: „[. cu duiosie sau ironie. fiind lucrul tocmit si asedzat cu cupariul.. Personajele sale istorice sunt in mare parte eroi de roman. ci ia forma unor strigate de durere.] oh. oh.„Ase socotesc eu cu firea me aceasta proasta: cand a vre Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier. Important pentru literatura este ca patriotismul lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii. cu Moise proroc. buzat. l-au imbracat cu caftan de domnie. cu atasament sau sarcasm. ca si un autor dramatic.] Si iesind boierii inaintea vizirului. el este un spirit religios. Practica buna ave la voroava. Cu boierii traie pana la o vreme. Cand insa eroul este complex.. cronicarul stie sa le creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul printr-un singur tic. este darul povestirii. era gros. Iar alti boieri ce trage nadejde de domni au ramas numai cu nadejdea. cei 82 de ani din istoria Moldovei. comentandu-i fiecare trasatura. spre careli cum era. ce numai iscalitura invatase de face.. cu comprehensiune sau revolta. Si aratandu-l boierii. era sanatos. in cap si la miini. Alaturi de acest dar.” Nu ne putem astepta de la Neculce la o explicatie stiintifica a fenomenelor.” Din punct de vedere literar. Iar Dabija vornicul nemica nu stie. ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine. se tine cela de cela sa-i aleaga la domnie. Ce cum intrara boieri in casa la vizirul.. Ca si Miron Costin si Dimitrie Cantemir. minca bine si be bine. La stat nu era prea mare. darul portretizarii figurilor evocate. atunci autorul il releva sub toate laturile. cel mai adesea. ci si fata de insusirile lor morale. vai. Neculce nu se multumeste sa infatiseze personajele istorice din exterior. Moldova!” „[. „[. Cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scrie. ceea ce se remarca in primul rand la Neculce. fizic si moral. burduhos.. oh! vai. intr-un comentariu de martor. nici facea cheltuiala tarii.

ca si pe aceea a lui Creanga. „minca (bani) si fatis si furis”. ofera un tablou memorabil: „[. proverbe si zicale. cat se cutremura locul si s-au stransu ca puii de potarnichi”. acestea fiind cele mai simple figuri de stil. intrebuintat la o scara larga de substantive: „face bgata stricaciune Tarii Muntenesti”. sentinte. provenit de cele mai multe ori din ironie. pe ocolite. dar contribuie totusi la potentarea ideii exprimate: „ase da sin tunuri. dar gasim la el cateva epitete populare. Anton Pann si Ion Creanga. una din caracteristicile stilului popular. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de arta in cronica lui Neculce sunt tablourile de epoca. numai ce giuca cu boierii.A. etc. etc. Intocmai ca si Creanga. instinctiv: „au aflat vreme”. intentia fiind de cele ami multe ori de a moraliza. toata straduinta sa reducandu-se la adaptarea cat mai exacta (si subtila) a scrierii la o situatie data. detaliile de decor. si de pusci. Nunta domnitei Catrina Duca cu Stefan. numarul 225. „bogate lacrimi era”. Neculce se aseamana cu Ion Creanga. Tot din vorbirea populara. sau „pica ca perile. Neculce are la indemana un numar impresionant de constructii populare. cu toti boierii si giupinesele impodobite. indicatiile ceremoniale pline de fast pitoresc. chiar de a protesta. La Neculce nu poate fi vorba de un procedeu artistic constient.] s-au veselit doua saptamini cu feluri de feluri de muzica si de giocuri.. Si giucadoua danturi pen ograda si pe ulite. Numai mirili si mireasa. Cat nu era nunta. ci de creatie genuina in spirit popular. etc. In general pildele au tendinta de a instrui si educa. nu giuca in dantu pe afara. cunoscator al intelepciunii celor vechi din scripturi. feciorul „cel grozav la fata” al lui RaduVoda. Neculce recurge la formulari obisnuite in vorbirea curenta. menita sa atraga fin atentia asupra unui lucru. pentru ca rare sunt si in vorbirea populara: „facura saci cu taina sa nu stie Duca-Voda si sa scrie carti la Seremet de-s face obraz. si oto targul. imbracati cu sarvanele domnesti. majoritatea continand adjectivul „bogat”. sa le reduca la unitate stabilind astfel o variata galerie de tipuri. cu aerul de a glumi. fiind feciori de domni. etc.incearca sa le generalizeze. Ion Creanga avand cunostinta de ele le-a ignorat. dar tipizand cronicarul nu pierde din vedere trasaturile individuale. nu se caracterizeaza prin inedit. este B. la Iasi.. cultivata mai tarziu de Costache Negruzzi. orale. si toti negutatorii. Paremiologia. etc.P. concret istorice. in totala necunostinta de procedeele culte. nedatat. este hazul. „bogat blastam era asupra lui Seremet”. dintr-o dispozitie serioasa. Metaforele sunt rare la Neculce. de a satiriza. Epitete de tipul celor folosite de scriitorii culti nu intalnim la Neculce. turcii si tatarii”.R. Ceea ce caracterizeaza in primul rand expunerea lui Neculce. in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare. potrivite tuturor imprejurarilor pe care le plaseaza fara dificultate unde este nevoie. intocmai ca si cele ale lui Creanga. Proverbele si zicalele populare sunt introduse cu formula „dupa cum” sau „pre cum sa dzice”: „calul riios face copacul scortos dupa cum este nu toate mustele fac miere”. si pelivani. libera de orice canon. ceea ce-l mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei. Procedeul e mai pitin al istoricului si mai mult al romancierului. deci era pre in val”. Si un vornic mare era cap de dantu si alt vornic mare. alt cap de dantu. Comparatiile lui Neculce.” Din punct de vedere stilistic. „au vadzut ca nu-i da mina”. vorbirea in pilde. „nu-l mai puteam satura”. om cu multa experienta de viata la varsta scrierii cronicii. 6 .R. si era minune. este o insusire naturala a artei lui Neculce. Cronica lui Neculce s-a pastrat intr-un numar de 14 copii de manuscrise. din care cel mai vechi cu interventii ale autorului. Neculce isi ia si comparatiile.

ci imbratiseaza. are aspecte multiple si variate. Un astfel de continut gasim si la Miron Costin. din cauza ca la 1661. peste 50 contin intamplari la care a asistat. si cu siguranta experienta dobandita in cei noua ani petrecuti in afara granitelor Moldovei. incepand cu obarsia poporului roman si terminand cu ultimii ani ai vietii lui Neculce. Dumnezeu fiind invocat foarte des. Nu exista eveniment de orice fel cu urmari oarecare care sa se poata explica astfel decat prin voia divinitatii. unitara. in avantajul ei. Conceptia teologica a lui Neculce nu are nimic surprinzator in ea. in masura posibilitatilor permise d econditiile istorice ale epocii. pe langa faptul continuarii cronicilor predecesorilor sai. si multimile anonime. Daca la Miron Costin prezentarea istoriei Moldovei impreuna cu istoria altor tari este rezultatul unei conceptii teoretice. Cele mai evidente sunt dispretul si ura fata de jugul otoman si fata de toate uneltele lui interne si externe. masele care munceau si sufereau. in sensul ca toate la un loc urmau sa alcatuiasca o istorie completa a Moldovei. de cronica lui Miron Costin se explica. Asa se explica nu numai faptul ca el continua cronica lui Miron Costin care la randu-i o continuase pe cea a lui Grigore Ureche. Bogatia si varietatea de continut a cronicii lui Neculce au si un izvor intern. ci si legatura pe care o face intre cronica sa si operele istorice anterioare. Neculce – continuator al lui Miron Costin Neculce isi scrie opera intr-o vreme in care oamenii luminati din Moldova simteau necesitatea unei istorii complete a tarii lor. ci si din unele mai indepartate. putin folosit de Miron Costin: viata zilnica a compatriotilor sai. care sa se conformeze normelor gramaticale. avea 28 de ani. dar acestea sunt putine. Pentru el nu erau simple vorbe nici iubirea de tara. Aceasta viata nu se rezuma insa nuamai la domni si la sfetnicii lor. nici prescriptiile religioase. dobandita in urma studiilor urmate in scolile din Polonia si continuate apoi pe cont propriu. fie in Polonia. isi dadea seama de legatura care exista sau care putea sa existe intre evenimentele din propria tara si cele din tarile straine. Neculce a trait cu adevarat viata descrisa de el. fiind vorba de un boier roman din secolul al XVIII-lea care urmeaza sfaturile bisericii. 7 . Importanta cronicii lui Neculce reiese din mai multe particularitati. fidela a limbii moldovenesti. Si Miron Costin povesteste intamplari vazute si traite de el. care strabate cronica lui Neculce de la un capat la celalat. cu care Neculce seamana prin atentia acordata evenimentelor externe. Aceasta stare de spirit. unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii. cronica avand un continut bogat si variat. Limba lui Neculce este imaginea scrisa . 4. referitoare la oameni importanti sau mai putin importanti din acea periaoda. cand isi incheie fara voia sa cronica. Neculce se dovedeste a fi si un bun crestin. nu literara. toate aceste lucruri el le lua in serios. la fel ca si Miron Costin. incazul lui Neculce trebuie invocat probabil exemplul eruditului sau predecesor. Este vorba despre nenumarate intamplari marunte. prin faptul ca izvorul principal al cronii este constituit de „inima cronicarului”.Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de nord. obiectiv vorbind. Acest aspect important al cronicii lui Neculce care o deosebeste. nici juramantul. O trasatura fundamentala a conceptiei sale politice este dragostea fierbinte fata de tara si intelegerea pentru poporul ei asuprit. fie in Rusia. Acest interes pentru ce se petrece in afara granitelor Moldovei arata ca Neculce. nu numai din tarile vecine. pe cand Neculce sin cei 82 de ani de istorie cuprinsi in cronica sa. cautand sa se conformeze cu strictete in viata sa particulara si politica. In timpul lui Neculce n-a existat o limba literara.

mandria de moldovean si interesul pentru istoria tarii sale. romanca originara din Bucovian. amorul propriu. animozitatea naratiunii fata de unii contemporanii. Exista o multitudine de idei si sentimente asemanatoare care apropie operele celor doi cronicari – dragostea de tara. Prin intermediul acesteia. mai ales. de larga circulatie in regiunea natala a bunicii acestuia. a evenimentelor si a celor care au participat la desfasurarea lor. a facut ca la Neculce. desi boieri si unul si altul. Miron Costin constituie modelul si imboldul principal care l-au determinat sa continue lucrul in scrierea istoriei Moldovei. Aplecarea naturala spre cunoasterea faptelor istorice i-a fost stimulata si de contactul direct cu personalitati de prestigiu ale istoriografiei noastre. Neculce – istoric Desi stramosi-i veneau de pe meleaguri indepartate. Atat atmosfera epocii cat pozitia scara sociala ii impiedica pe acestia sa inteleaga just rolul istoriei. 5. idei pragmatice comune cum ar fi faptul ca lectura letopisetelor tarii constuie un mijloc de educare pentru generatiile viitoare. Astfel de fapte sun criticate de Neculce si mai aspru cand sunt savarsite de lideri „care ar trebui sa dea exemplu celorlalti”. cu ajutorul povestilor spuse de ea.Nerecunostinta. cu sfaturi prezentate sub forma unor concluzii la constatarile sale. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteste in spiritul traditiilor romanesti. Neculce se dovedeste a fi preocupat si de latura morala a acyiunilor omenesti. in mijloacele de realizare. care il apropie de modul de reactie al omului din popor. izbucnirea naturala lipsita de controlul unei educatii inalte. rol redus in ultima instanta doar la inregistrarea pentru generatiile viitoare. concretizandu-se in cele din urma. in special cititorilor tineri. in centrul carora se situa figura mareata a lui Stefan cel Mare. putin sporadic. de apropiere fata de cei saraci si umili. preluate de la Miron Costin. Pornit sa scrie istoria Moldovei in continuarea si in spiritul predecesorului pe care l-a avut ca mentor Neculce a realizat o opera care il leaga mai mult cronologic de acesta. sa strabata de multe ori peste ideile conducatoare ce si le propusese. deosebirea de cultura si temperament intre cei doi. Stolnicul Constantin Cantacusino si. precum si de aspesctul lor politic. spatiul larg ce se acorda in ambele cronici evenimentelor din tarile vecine sau chiar mai indepartate de Moldova. cronicarul adresandu-se cititorilor. care i-au trezit de timpuriu dragostea de patrie. Ideile sale in aceasta privinta nu difera de acelea ale predecesorilor sau contemporanilor. in care a crescut de mic copil la bunica sa Alexandra Cantacusino. 8 . mai personal decat Miron Costin. lipsa de rusine si alte asemenea abateri de la regulile elementatre ale omenirii ii dau si ele prilejul a faca reflectii de moral crestin. Astfel de preocupari se explica ca si un produs al conceptiei sale despre ceea ce trebuie sa insemne istoria. sentimentul. precum si unele intorsaturi de fraza sau expresii identice – sunt un indiciu ca Neculcea urmarit in mod deliberat sa scrie istoria Moldovei in spiritul si pe linia inaitasului sau. viitorul cronicar a luat la cunostinta fapte glorioase din istoria Moldovei. ura inversunata impotriva turcilor asupritori.

Neculce le povesteste in asa fel. Cronica sa apare simtitor apropiata de romanul memorialistic. cu ironie sau duiosie. Concluzii Neculce nu se remarca doar ca istoric. Neculce stie sa o invioreze la tot pasul cu incidente captivante. El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor in miscare cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scria. cel mai adesea intr-un comenteriu de narator sau de actor implicat in desfasurarea faptelor. cu reactia sa sufleteasca vie. Ca si cum si-ar da seama de relatarea istorica ce poate sa plictiseasca. Chiar daca intamplarile sunt doar auzite de la altii sau citite. 9 . ca autor dramatic.6. Neculce stie sa aleaga aspectele esentiale din multimea datelor si sa le infatiseze concret. ci si ca povestitor. bineinteles. fara ca autorul ei sa fi avut o asemenea intentie. incat da iluzia maxima a realitatii si actualitatii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful