Viata si opera lui Ion Neculce

1. Introducere
Ion Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in categoria cronicarilor moldoveni. Valoarea artistica a cronicilor a rezultat din talentul narativ al autorilor, acestea fiind destinate invataturii si nu frumosului. Prin textele lor eu incearca sa recupereze trecutul istoric, fiind considerati intemeietorii genului naratiunii simple, adresata colectivitatii nationale , spre a-i modela constiinta. Acesta este genul narativ din care a evoluat mai tarziu romanul istoric. Ion Neculce ste cel care incheie seria scrierilor despre identitatea istorica. El cunoaste operele si metodele de lucru ale predecesorilor si ii continua in atitudinea moralista fata de istorie.

2. Viata lui Ion Neculce
Data nasterii nu se cunoaste cu certitudine. Se pare ca s-a nascut prin anul 1672, cum se poate deduce dintr-o tarzie scrisoare autografa, din 10 iulie 1732, adresata domnitorului de atunci, Grigore Ghica, in care printre altele arata ca are varsta de „saidzeci de ani”. Lumina zilei a vazut-o, probabil la Prigoreni, langa Targu Frumos. Tatal sau vistiernicul Neculce intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Catrina, fiica marelui vistirnic Iordache Cantacusino, astfel ca prin nastere Neculce apartine celei mai inalte clase sociale. In 1679 tatl sau moare, iar mama recasatorindu-se, este luat de bunica Alexandra la Blagesti; aceasta intamplare a facut ca Neculce sa nu fie dat la invatatura; probabil bunica acestuia a avut grija de educatia acestuia. In 1686, in urma uciderii tatalui sau vitreg, se refugiaza in Muntenia la familia stolnicului Constantin Cantacusino, pana in 1690. Se intoarce in Moldova in 1693 si ocupa dregatoria de postelnic. In 1701 se casatoreste cu Maria, fiica hatmanului Lupu; Bogdan, consolidandu-si postul de mare boier prin rudenii si avere. In timpul domniei lui Mihai Racovita (1707), este proscris fugind in Polonia pentru patru luni. Asista la incheierea armistitiului ruso-turc (1711) prin care Moldova ramane prada razbunarii otomane, an in care poseda si comanda ostirii moldovene la Stalinesti. Urmatorii noua ani il prind pribegind prin Rusia (doi ani) si apoi prin Polonia (sapte ani), perioada dupa care se intoarce in tara cand are loc si procesul de reabilitatre materiala si morala a acestuia. In 1731 este numit de catre Grigore Ghica mare vornic al Tarii de Sus, insa aproape onorific. Aceasta este si perioada de timp favorabila continuarii si terminarii cronicii sale inceputa probabil in tinerete (29-32 de ani);urmeaza sa ocupe o serie de mici functii ca judecator de divan, ispravnic, zlotas. Moare in 1745 la Prigoreni.

3. Opera lui Ion Neculce
Dupa cum rezulta din preadoslavie, Neculce si-a scris cronica dupa anul 1733, cand era biv-velvornic de Tara de Sus, la batranete intre saizeci si saptezeci de ani. Citise cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalul si de Mihail Calugarul, De neamul Moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la facerea lumii pana la 1601 de Nicoale Costin, izvoarele anonime continuand scronica lui Miron Costin de la 1661 inainte. Desi Neculce afirma ca de Duca-Voda cel Batran 3

Neculce a inceput sa fie martor de aproape al evenimentelor abia in ultimii ani de domnie ai lui Constantin Cantemir. care o repoesteste in Istoria Imperilului Otoman. dar afirmatia ca „in letopiset nu sunt scrise” nu trebuie luata a-litteram. la cronica lui Ureche. o regasim insa in letopisetul lui Miron Costin la capitolul al XIV-lea. Intentia cronicarului nu a fost sa alcatuiasca o lurare de informare. Cronica lui Neculce are caracter memorialistic intr-o mare masura si ca atare intra in intregime in sfera literaturii. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte. Genealogia Mavrocordatilor din legenda numarul 21 seamana pana la un punct cu cea din Istoria ieroglifica. cat si din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care. vel-vistiernic: <<ce dzici in fluer. Neculce . sa mi se coboare caprilede la munte si nu mai vin>>. Mai putin erudit decat Miron Costin. batranesc. n-a facut-o din motive neaparat istorice. stiintifice. cand era logofat mare. dumneata. fara ca reconstructia. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. el este un patriot atat de sincer si un observator al fenomenelor social-politice atat de profund. Desigur. Cele 42 de legende grupate in fruntea letopisetului contin astfel de traditii „ce sintu audzite din om in om. de altfel. indiferent daca era constient sau nu de acest lucru (el credea ca face opera documentararistica). si el deplange domnilor fata de Poarta. ci sa scrie o opera personala. traditiile populare. Dimpotriva. dintru a sa stiinta”. populara. Iar Iordache Cantacusino cel batran.(1666) pana la domnia lui Ion-Voda Mavrocordat (1734) n-a mai recurs la nici un izvor „ce au scris singur. de oameni vechi si batrani”. Despre cu calul lui Barnoski-vodacare a murit pe loc cand i s-a taiat capul domnitorului. In „O sama de cuvinte”. cronica racoviteana si cronica ghiculeasca pana la 1730.” Ceea ce ofera farmec legendelor lui Neculce este continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpat anecdotic. utilizeaza pe scara larga informatiile orale ale rudelor si prietenilor si ca dimitrie Cantemir in lucrarile sale stiintifice. ca si inaintasii sai. au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura. dat fiind ca in momentul inceperii scrierii cronicii. Iar el au raspuns: <<Dzic in fluer. iar legenda despre originea ancilara a lui Despot-Voda se gaseste intr-o interpolare a lui Simion Dascalul. Neculce are o ocnceptie istorice determonata de apartenenta sa de clasa. s-ar fi pierdut. bizuita pe fapte traite. In „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” preocuparea fata de istorie este mai mare. de unde rezulta ca Neculce o stia de la Dimitrie Cantemir. dupa Martin Paszkowski. Neculce sustine ca „letopisatul nu scrie nimica”. Afirmatia lui Neculce nu este in integime valabila nici in sensul ca nu le-ar fi citit el in letopisete. naratiunea simpla. logofete?>>. vine din Tara Romaneasca si primeste slujba de postelnic. Este interesant ca autorul era constient de caracterul semireal al legendelor sale si daca a tinut sa le incredinteze scrisului. Neculce se manifesta ca un scriitor propriu-zis. El au raspunsu in pilda si altii nu s-au priceput. ca si Miron Costin. 4 . de epoca in care a trait si de stadiul la care ajunsese in vremea sa istoriografica. epicul cuminte. in primul rand literara. Regasim la Neculce in termeni foarte asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa in letopisetul Balenilor: „Gheorghe Stefan-voda. nu incape indoiala ca unele dintre ele fusesera citite de cronicar dar probabil din cauza varstei inaintate la a terminat cronica uitatse sursa. cand in 1691. sa lipseasca. cronicile lui Nicolae Costin si ale lui Axinte Uricariul despre Nicolae Mavrocordat. trebuie admis totusi ca s-ar putea sa se fi folosit de letopisetul anonim 1661-1709. regimul de asuprire externa si interna se intesificase datorita fanariotismului. Si Neculce uraste tirania otomana si lupta pentru independenta tarii.

se impart in doua etape: pana la Dimitrie Cantemir si dupa acesta (incercarea de a scutura jugul turcesc prin alianta cu rusii a lui Dimitrie Cantemir in 1711 este un moment de rascruce). l-au imbracat cu caftan de domnie. cu duiosie sau ironie. psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei. Semne multe ave pe trup de la razboaie. vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au cadzut. Alaturi de acest dar. cei 82 de ani din istoria Moldovei. ca intr-o fisa caracteriologica labrugeriana: „[.. sau chiar de actor implicat in desfasurarea faptelor. La stat nu era prea mare. minca bine si be bine. era sanatos. buzat. ca nimeni altul pana la el. de-au despicat Marea rosie.” Nu ne putem astepta de la Neculce la o explicatie stiintifica a fenomenelor. ce numai iscalitura invatase de face. Neculce nu se multumeste sa infatiseze personajele istorice din exterior. el este un spirit religios. este darul povestirii. cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine. tot anume. cu atasament sau sarcasm. Iar alti boieri ce trage nadejde de domni au ramas numai cu nadejdea. pe care 5 . comentandu-i fiecare trasatura. pe cand fusese slujitoriu in Tara Leseasca. ci cu reactia sa sufleteasca vie.. Barba ii era alba ca zapada. atunci autorul il releva sub toate laturile. spre careli cum era.. Moldova!” „[. Si aratandu-l boierii. nu cu obiectivitatea mai mult sau mai putin indiferenta a istoricului. Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni. Cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scrie.„Ase socotesc eu cu firea me aceasta proasta: cand a vre Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier. nici or pute minca aceste doao tari cum le mininca. insusire de romancier. se tine cela de cela sa-i aleaga la domnie. ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine. in cap si la miini. fiind lucrul tocmit si asedzat cu cupariul. Neculce are. burduhos. nici or fi boieri.” Din punct de vedere literar. ca si un autor dramatic. sa socoteasca anumite stari drept pedepse divine si sa nu vada iesiri din impas decat in credinta. ceea ce se remarca in primul rand la Neculce. Perioada pe care o zugraveste Ion Neculce. darul portretizarii figurilor evocate. pentru ca era om de tara si-i stie pe toti. ca era un mosneag fara de doaman”(Constantin Cantemir). Practica buna ave la voroava. ruman la fata. fizic si moral..] Si iesind boierii inaintea vizirului. vai. Ce cum intrara boieri in casa la vizirul. Cand insa eroul este complex. cel mai adesea. cu comprehensiune sau revolta. cronicarul stie sa le creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul printr-un singur tic. „[. ci ia forma unor strigate de durere. si intreaba vizirul care este Dabije.. era gros. nici facea cheltuiala tarii. capata o iluzie maxima a ealitatii si actualitatii. cu Moise proroc. dispus sa admita interventia vointei divine in desfasurarea lucrurilor. Chiar daca intamplarile se bazeaza doar pe izvoare orale sau scrise.] Carte nu stie. Ca si Miron Costin si Dimitrie Cantemir.] oh. de mirare este. si turci in Tarigrad sa nu fie si lupii sa nu minince oile. Si mi era mindru. Personajele sale istorice sunt in mare parte eroi de roman.. Important pentru literatura este ca patriotismul lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii. oh! vai. ci si fata de insusirile lor morale. in lume. Neculce stie sa aleaga intocmai ca un romancier din multimea datelor aspectele esentiale si sa le infatiseze concret. intr-un comentariu de martor. Chiar atunci cand acestia nu sunt personalitati istorice si nu au roluri epice. el ia atitudine nu numai fata de faptele lor. Cu boierii traie pana la o vreme. atunce poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca. oh. Iar Dabija vornicul nemica nu stie. Neculce le povesteste intr-un fel in care.” Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu pierde nici un prilej de a se manifesta. nici in gand nu-i era.

La Neculce nu poate fi vorba de un procedeu artistic constient. sa le reduca la unitate stabilind astfel o variata galerie de tipuri. Si giucadoua danturi pen ograda si pe ulite. si era minune. Neculce isi ia si comparatiile. toata straduinta sa reducandu-se la adaptarea cat mai exacta (si subtila) a scrierii la o situatie data. este o insusire naturala a artei lui Neculce. nedatat. si oto targul. Numai mirili si mireasa. 6 . numarul 225. la Iasi. „au vadzut ca nu-i da mina”. acestea fiind cele mai simple figuri de stil.R. Cat nu era nunta. etc. pe ocolite.. detaliile de decor. Epitete de tipul celor folosite de scriitorii culti nu intalnim la Neculce. nu se caracterizeaza prin inedit. ci de creatie genuina in spirit popular.” Din punct de vedere stilistic. „bogate lacrimi era”. de a satiriza. Cronica lui Neculce s-a pastrat intr-un numar de 14 copii de manuscrise. „minca (bani) si fatis si furis”. majoritatea continand adjectivul „bogat”.incearca sa le generalizeze. Neculce se aseamana cu Ion Creanga. Ion Creanga avand cunostinta de ele le-a ignorat. cunoscator al intelepciunii celor vechi din scripturi. Neculce are la indemana un numar impresionant de constructii populare. imbracati cu sarvanele domnesti. deci era pre in val”. intentia fiind de cele ami multe ori de a moraliza. cultivata mai tarziu de Costache Negruzzi. Metaforele sunt rare la Neculce. dar tipizand cronicarul nu pierde din vedere trasaturile individuale. etc. ofera un tablou memorabil: „[. etc. din care cel mai vechi cu interventii ale autorului. proverbe si zicale. este B. Nunta domnitei Catrina Duca cu Stefan. Ceea ce caracterizeaza in primul rand expunerea lui Neculce. si de pusci. Procedeul e mai pitin al istoricului si mai mult al romancierului. chiar de a protesta. intocmai ca si cele ale lui Creanga. „nu-l mai puteam satura”. Neculce recurge la formulari obisnuite in vorbirea curenta. indicatiile ceremoniale pline de fast pitoresc. pentru ca rare sunt si in vorbirea populara: „facura saci cu taina sa nu stie Duca-Voda si sa scrie carti la Seremet de-s face obraz. fiind feciori de domni. nu giuca in dantu pe afara.] s-au veselit doua saptamini cu feluri de feluri de muzica si de giocuri.R. dintr-o dispozitie serioasa. sau „pica ca perile. etc. feciorul „cel grozav la fata” al lui RaduVoda. cu toti boierii si giupinesele impodobite. orale. dar gasim la el cateva epitete populare. concret istorice. vorbirea in pilde. cat se cutremura locul si s-au stransu ca puii de potarnichi”. potrivite tuturor imprejurarilor pe care le plaseaza fara dificultate unde este nevoie. una din caracteristicile stilului popular. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de arta in cronica lui Neculce sunt tablourile de epoca. libera de orice canon. ceea ce-l mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei. Si un vornic mare era cap de dantu si alt vornic mare. este hazul. „bogat blastam era asupra lui Seremet”. etc. Intocmai ca si Creanga. cu aerul de a glumi. Tot din vorbirea populara. in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare. Paremiologia. menita sa atraga fin atentia asupra unui lucru. si pelivani. sentinte. turcii si tatarii”.A. numai ce giuca cu boierii. instinctiv: „au aflat vreme”. Proverbele si zicalele populare sunt introduse cu formula „dupa cum” sau „pre cum sa dzice”: „calul riios face copacul scortos dupa cum este nu toate mustele fac miere”. dar contribuie totusi la potentarea ideii exprimate: „ase da sin tunuri. In general pildele au tendinta de a instrui si educa.P.. in totala necunostinta de procedeele culte. Comparatiile lui Neculce. intrebuintat la o scara larga de substantive: „face bgata stricaciune Tarii Muntenesti”. Anton Pann si Ion Creanga. om cu multa experienta de viata la varsta scrierii cronicii. provenit de cele mai multe ori din ironie. si toti negutatorii. ca si pe aceea a lui Creanga. alt cap de dantu.

Acest interes pentru ce se petrece in afara granitelor Moldovei arata ca Neculce. 4. In timpul lui Neculce n-a existat o limba literara. unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii. ci imbratiseaza. pe langa faptul continuarii cronicilor predecesorilor sai. la fel ca si Miron Costin. unitara. putin folosit de Miron Costin: viata zilnica a compatriotilor sai. Este vorba despre nenumarate intamplari marunte. in masura posibilitatilor permise d econditiile istorice ale epocii. fie in Rusia.Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de nord. Aceasta stare de spirit. cu care Neculce seamana prin atentia acordata evenimentelor externe. ci si legatura pe care o face intre cronica sa si operele istorice anterioare. cand isi incheie fara voia sa cronica. Acest aspect important al cronicii lui Neculce care o deosebeste. Neculce – continuator al lui Miron Costin Neculce isi scrie opera intr-o vreme in care oamenii luminati din Moldova simteau necesitatea unei istorii complete a tarii lor. in sensul ca toate la un loc urmau sa alcatuiasca o istorie completa a Moldovei. Conceptia teologica a lui Neculce nu are nimic surprinzator in ea. nici prescriptiile religioase. O trasatura fundamentala a conceptiei sale politice este dragostea fierbinte fata de tara si intelegerea pentru poporul ei asuprit. din cauza ca la 1661. Cele mai evidente sunt dispretul si ura fata de jugul otoman si fata de toate uneltele lui interne si externe. ci si din unele mai indepartate. isi dadea seama de legatura care exista sau care putea sa existe intre evenimentele din propria tara si cele din tarile straine. Neculce se dovedeste a fi si un bun crestin. pe cand Neculce sin cei 82 de ani de istorie cuprinsi in cronica sa. Si Miron Costin povesteste intamplari vazute si traite de el. fiind vorba de un boier roman din secolul al XVIII-lea care urmeaza sfaturile bisericii. 7 . de cronica lui Miron Costin se explica. obiectiv vorbind. Dumnezeu fiind invocat foarte des. Pentru el nu erau simple vorbe nici iubirea de tara. masele care munceau si sufereau. nu numai din tarile vecine. Un astfel de continut gasim si la Miron Costin. referitoare la oameni importanti sau mai putin importanti din acea periaoda. Bogatia si varietatea de continut a cronicii lui Neculce au si un izvor intern. si cu siguranta experienta dobandita in cei noua ani petrecuti in afara granitelor Moldovei. Asa se explica nu numai faptul ca el continua cronica lui Miron Costin care la randu-i o continuase pe cea a lui Grigore Ureche. Nu exista eveniment de orice fel cu urmari oarecare care sa se poata explica astfel decat prin voia divinitatii. dar acestea sunt putine. si multimile anonime. dobandita in urma studiilor urmate in scolile din Polonia si continuate apoi pe cont propriu. incepand cu obarsia poporului roman si terminand cu ultimii ani ai vietii lui Neculce. prin faptul ca izvorul principal al cronii este constituit de „inima cronicarului”. Limba lui Neculce este imaginea scrisa . care strabate cronica lui Neculce de la un capat la celalat. incazul lui Neculce trebuie invocat probabil exemplul eruditului sau predecesor. Importanta cronicii lui Neculce reiese din mai multe particularitati. toate aceste lucruri el le lua in serios. fidela a limbii moldovenesti. avea 28 de ani. peste 50 contin intamplari la care a asistat. in avantajul ei. are aspecte multiple si variate. Daca la Miron Costin prezentarea istoriei Moldovei impreuna cu istoria altor tari este rezultatul unei conceptii teoretice. cautand sa se conformeze cu strictete in viata sa particulara si politica. nu literara. care sa se conformeze normelor gramaticale. Neculce a trait cu adevarat viata descrisa de el. nici juramantul. Aceasta viata nu se rezuma insa nuamai la domni si la sfetnicii lor. fie in Polonia. cronica avand un continut bogat si variat.

Astfel de fapte sun criticate de Neculce si mai aspru cand sunt savarsite de lideri „care ar trebui sa dea exemplu celorlalti”. cu sfaturi prezentate sub forma unor concluzii la constatarile sale. in centrul carora se situa figura mareata a lui Stefan cel Mare. de apropiere fata de cei saraci si umili. Neculce – istoric Desi stramosi-i veneau de pe meleaguri indepartate. in mijloacele de realizare. desi boieri si unul si altul. rol redus in ultima instanta doar la inregistrarea pentru generatiile viitoare. Prin intermediul acesteia. cu ajutorul povestilor spuse de ea. preluate de la Miron Costin. Exista o multitudine de idei si sentimente asemanatoare care apropie operele celor doi cronicari – dragostea de tara. de larga circulatie in regiunea natala a bunicii acestuia. viitorul cronicar a luat la cunostinta fapte glorioase din istoria Moldovei. mai personal decat Miron Costin. putin sporadic. a facut ca la Neculce. in care a crescut de mic copil la bunica sa Alexandra Cantacusino. Aplecarea naturala spre cunoasterea faptelor istorice i-a fost stimulata si de contactul direct cu personalitati de prestigiu ale istoriografiei noastre. idei pragmatice comune cum ar fi faptul ca lectura letopisetelor tarii constuie un mijloc de educare pentru generatiile viitoare. ura inversunata impotriva turcilor asupritori. Astfel de preocupari se explica ca si un produs al conceptiei sale despre ceea ce trebuie sa insemne istoria. sentimentul. sa strabata de multe ori peste ideile conducatoare ce si le propusese. mai ales. Miron Costin constituie modelul si imboldul principal care l-au determinat sa continue lucrul in scrierea istoriei Moldovei. spatiul larg ce se acorda in ambele cronici evenimentelor din tarile vecine sau chiar mai indepartate de Moldova. precum si de aspesctul lor politic. care i-au trezit de timpuriu dragostea de patrie. amorul propriu. lipsa de rusine si alte asemenea abateri de la regulile elementatre ale omenirii ii dau si ele prilejul a faca reflectii de moral crestin. concretizandu-se in cele din urma. a evenimentelor si a celor care au participat la desfasurarea lor. Stolnicul Constantin Cantacusino si. Neculce se dovedeste a fi preocupat si de latura morala a acyiunilor omenesti. care il apropie de modul de reactie al omului din popor. 8 . 5. animozitatea naratiunii fata de unii contemporanii. in special cititorilor tineri. romanca originara din Bucovian. mandria de moldovean si interesul pentru istoria tarii sale. precum si unele intorsaturi de fraza sau expresii identice – sunt un indiciu ca Neculcea urmarit in mod deliberat sa scrie istoria Moldovei in spiritul si pe linia inaitasului sau. Atat atmosfera epocii cat pozitia scara sociala ii impiedica pe acestia sa inteleaga just rolul istoriei.Nerecunostinta. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteste in spiritul traditiilor romanesti. deosebirea de cultura si temperament intre cei doi. Pornit sa scrie istoria Moldovei in continuarea si in spiritul predecesorului pe care l-a avut ca mentor Neculce a realizat o opera care il leaga mai mult cronologic de acesta. cronicarul adresandu-se cititorilor. Ideile sale in aceasta privinta nu difera de acelea ale predecesorilor sau contemporanilor. izbucnirea naturala lipsita de controlul unei educatii inalte.

cu ironie sau duiosie. ca autor dramatic. Concluzii Neculce nu se remarca doar ca istoric. Cronica sa apare simtitor apropiata de romanul memorialistic. Neculce stie sa aleaga aspectele esentiale din multimea datelor si sa le infatiseze concret. ci si ca povestitor. Chiar daca intamplarile sunt doar auzite de la altii sau citite. Neculce le povesteste in asa fel. Neculce stie sa o invioreze la tot pasul cu incidente captivante. El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor in miscare cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scria. incat da iluzia maxima a realitatii si actualitatii. Ca si cum si-ar da seama de relatarea istorica ce poate sa plictiseasca. 9 . bineinteles. cu reactia sa sufleteasca vie.6. fara ca autorul ei sa fi avut o asemenea intentie. cel mai adesea intr-un comenteriu de narator sau de actor implicat in desfasurarea faptelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful