Viata si opera lui Ion Neculce

1. Introducere
Ion Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in categoria cronicarilor moldoveni. Valoarea artistica a cronicilor a rezultat din talentul narativ al autorilor, acestea fiind destinate invataturii si nu frumosului. Prin textele lor eu incearca sa recupereze trecutul istoric, fiind considerati intemeietorii genului naratiunii simple, adresata colectivitatii nationale , spre a-i modela constiinta. Acesta este genul narativ din care a evoluat mai tarziu romanul istoric. Ion Neculce ste cel care incheie seria scrierilor despre identitatea istorica. El cunoaste operele si metodele de lucru ale predecesorilor si ii continua in atitudinea moralista fata de istorie.

2. Viata lui Ion Neculce
Data nasterii nu se cunoaste cu certitudine. Se pare ca s-a nascut prin anul 1672, cum se poate deduce dintr-o tarzie scrisoare autografa, din 10 iulie 1732, adresata domnitorului de atunci, Grigore Ghica, in care printre altele arata ca are varsta de „saidzeci de ani”. Lumina zilei a vazut-o, probabil la Prigoreni, langa Targu Frumos. Tatal sau vistiernicul Neculce intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Catrina, fiica marelui vistirnic Iordache Cantacusino, astfel ca prin nastere Neculce apartine celei mai inalte clase sociale. In 1679 tatl sau moare, iar mama recasatorindu-se, este luat de bunica Alexandra la Blagesti; aceasta intamplare a facut ca Neculce sa nu fie dat la invatatura; probabil bunica acestuia a avut grija de educatia acestuia. In 1686, in urma uciderii tatalui sau vitreg, se refugiaza in Muntenia la familia stolnicului Constantin Cantacusino, pana in 1690. Se intoarce in Moldova in 1693 si ocupa dregatoria de postelnic. In 1701 se casatoreste cu Maria, fiica hatmanului Lupu; Bogdan, consolidandu-si postul de mare boier prin rudenii si avere. In timpul domniei lui Mihai Racovita (1707), este proscris fugind in Polonia pentru patru luni. Asista la incheierea armistitiului ruso-turc (1711) prin care Moldova ramane prada razbunarii otomane, an in care poseda si comanda ostirii moldovene la Stalinesti. Urmatorii noua ani il prind pribegind prin Rusia (doi ani) si apoi prin Polonia (sapte ani), perioada dupa care se intoarce in tara cand are loc si procesul de reabilitatre materiala si morala a acestuia. In 1731 este numit de catre Grigore Ghica mare vornic al Tarii de Sus, insa aproape onorific. Aceasta este si perioada de timp favorabila continuarii si terminarii cronicii sale inceputa probabil in tinerete (29-32 de ani);urmeaza sa ocupe o serie de mici functii ca judecator de divan, ispravnic, zlotas. Moare in 1745 la Prigoreni.

3. Opera lui Ion Neculce
Dupa cum rezulta din preadoslavie, Neculce si-a scris cronica dupa anul 1733, cand era biv-velvornic de Tara de Sus, la batranete intre saizeci si saptezeci de ani. Citise cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalul si de Mihail Calugarul, De neamul Moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la facerea lumii pana la 1601 de Nicoale Costin, izvoarele anonime continuand scronica lui Miron Costin de la 1661 inainte. Desi Neculce afirma ca de Duca-Voda cel Batran 3

care o repoesteste in Istoria Imperilului Otoman. Si Neculce uraste tirania otomana si lupta pentru independenta tarii. o regasim insa in letopisetul lui Miron Costin la capitolul al XIV-lea. Iar el au raspuns: <<Dzic in fluer. El au raspunsu in pilda si altii nu s-au priceput. logofete?>>. au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura. Cele 42 de legende grupate in fruntea letopisetului contin astfel de traditii „ce sintu audzite din om in om. Cronica lui Neculce are caracter memorialistic intr-o mare masura si ca atare intra in intregime in sfera literaturii. iar legenda despre originea ancilara a lui Despot-Voda se gaseste intr-o interpolare a lui Simion Dascalul. fara ca reconstructia. cronicile lui Nicolae Costin si ale lui Axinte Uricariul despre Nicolae Mavrocordat. Neculce se manifesta ca un scriitor propriu-zis. vine din Tara Romaneasca si primeste slujba de postelnic. stiintifice.” Ceea ce ofera farmec legendelor lui Neculce este continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpat anecdotic. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte. cronica racoviteana si cronica ghiculeasca pana la 1730. Mai putin erudit decat Miron Costin. el este un patriot atat de sincer si un observator al fenomenelor social-politice atat de profund. regimul de asuprire externa si interna se intesificase datorita fanariotismului. de unde rezulta ca Neculce o stia de la Dimitrie Cantemir.(1666) pana la domnia lui Ion-Voda Mavrocordat (1734) n-a mai recurs la nici un izvor „ce au scris singur. dintru a sa stiinta”. Regasim la Neculce in termeni foarte asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa in letopisetul Balenilor: „Gheorghe Stefan-voda. Genealogia Mavrocordatilor din legenda numarul 21 seamana pana la un punct cu cea din Istoria ieroglifica. cand in 1691. epicul cuminte. cat si din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care. traditiile populare. In „O sama de cuvinte”. dat fiind ca in momentul inceperii scrierii cronicii. in primul rand literara. sa mi se coboare caprilede la munte si nu mai vin>>. de altfel. batranesc. bizuita pe fapte traite. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. dumneata. sa lipseasca. Afirmatia lui Neculce nu este in integime valabila nici in sensul ca nu le-ar fi citit el in letopisete. nu incape indoiala ca unele dintre ele fusesera citite de cronicar dar probabil din cauza varstei inaintate la a terminat cronica uitatse sursa. Neculce sustine ca „letopisatul nu scrie nimica”. Dimpotriva. de oameni vechi si batrani”. ca si inaintasii sai. Neculce a inceput sa fie martor de aproape al evenimentelor abia in ultimii ani de domnie ai lui Constantin Cantemir. indiferent daca era constient sau nu de acest lucru (el credea ca face opera documentararistica). dar afirmatia ca „in letopiset nu sunt scrise” nu trebuie luata a-litteram. Desigur. la cronica lui Ureche. naratiunea simpla. ca si Miron Costin. Neculce . trebuie admis totusi ca s-ar putea sa se fi folosit de letopisetul anonim 1661-1709. Intentia cronicarului nu a fost sa alcatuiasca o lurare de informare. Iar Iordache Cantacusino cel batran. n-a facut-o din motive neaparat istorice. cand era logofat mare. 4 . utilizeaza pe scara larga informatiile orale ale rudelor si prietenilor si ca dimitrie Cantemir in lucrarile sale stiintifice. si el deplange domnilor fata de Poarta. Este interesant ca autorul era constient de caracterul semireal al legendelor sale si daca a tinut sa le incredinteze scrisului. de epoca in care a trait si de stadiul la care ajunsese in vremea sa istoriografica. Neculce are o ocnceptie istorice determonata de apartenenta sa de clasa. Despre cu calul lui Barnoski-vodacare a murit pe loc cand i s-a taiat capul domnitorului. s-ar fi pierdut. ci sa scrie o opera personala. vel-vistiernic: <<ce dzici in fluer. In „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” preocuparea fata de istorie este mai mare. dupa Martin Paszkowski. populara.

” Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu pierde nici un prilej de a se manifesta. Neculce are. cu atasament sau sarcasm.” Din punct de vedere literar. Neculce stie sa aleaga intocmai ca un romancier din multimea datelor aspectele esentiale si sa le infatiseze concret. nici or fi boieri. sau chiar de actor implicat in desfasurarea faptelor.] oh. el ia atitudine nu numai fata de faptele lor. pe cand fusese slujitoriu in Tara Leseasca. spre careli cum era. tot anume.. ci cu reactia sa sufleteasca vie. Perioada pe care o zugraveste Ion Neculce. buzat..] Carte nu stie.. capata o iluzie maxima a ealitatii si actualitatii. si intreaba vizirul care este Dabije. cu comprehensiune sau revolta. Semne multe ave pe trup de la razboaie. „[. intr-un comentariu de martor. cel mai adesea. nici facea cheltuiala tarii. ceea ce se remarca in primul rand la Neculce. Si aratandu-l boierii. burduhos. este darul povestirii. Moldova!” „[. ci si fata de insusirile lor morale. se impart in doua etape: pana la Dimitrie Cantemir si dupa acesta (incercarea de a scutura jugul turcesc prin alianta cu rusii a lui Dimitrie Cantemir in 1711 este un moment de rascruce).. insusire de romancier. Cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scrie. l-au imbracat cu caftan de domnie. Iar Dabija vornicul nemica nu stie. atunce poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca. Alaturi de acest dar. ca nimeni altul pana la el. Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni. comentandu-i fiecare trasatura. era sanatos. Important pentru literatura este ca patriotismul lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii. ruman la fata. cei 82 de ani din istoria Moldovei. era gros. vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au cadzut. fiind lucrul tocmit si asedzat cu cupariul. cu Moise proroc. Ce cum intrara boieri in casa la vizirul. Iar alti boieri ce trage nadejde de domni au ramas numai cu nadejdea. atunci autorul il releva sub toate laturile. nici or pute minca aceste doao tari cum le mininca. darul portretizarii figurilor evocate. se tine cela de cela sa-i aleaga la domnie. si turci in Tarigrad sa nu fie si lupii sa nu minince oile. psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei. oh! vai. pentru ca era om de tara si-i stie pe toti.. el este un spirit religios. Chiar atunci cand acestia nu sunt personalitati istorice si nu au roluri epice. minca bine si be bine. ce numai iscalitura invatase de face. Personajele sale istorice sunt in mare parte eroi de roman.„Ase socotesc eu cu firea me aceasta proasta: cand a vre Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier. Neculce nu se multumeste sa infatiseze personajele istorice din exterior. ca era un mosneag fara de doaman”(Constantin Cantemir). ca intr-o fisa caracteriologica labrugeriana: „[. vai.] Si iesind boierii inaintea vizirului. Ca si Miron Costin si Dimitrie Cantemir. fizic si moral. ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine. Barba ii era alba ca zapada. de mirare este. pe care 5 . cronicarul stie sa le creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul printr-un singur tic. cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine. Cu boierii traie pana la o vreme. ca si un autor dramatic. oh. Chiar daca intamplarile se bazeaza doar pe izvoare orale sau scrise. Practica buna ave la voroava. nici in gand nu-i era. dispus sa admita interventia vointei divine in desfasurarea lucrurilor. de-au despicat Marea rosie. in lume. La stat nu era prea mare. Cand insa eroul este complex. Neculce le povesteste intr-un fel in care. nu cu obiectivitatea mai mult sau mai putin indiferenta a istoricului.. ci ia forma unor strigate de durere. Si mi era mindru. sa socoteasca anumite stari drept pedepse divine si sa nu vada iesiri din impas decat in credinta. cu duiosie sau ironie.” Nu ne putem astepta de la Neculce la o explicatie stiintifica a fenomenelor. in cap si la miini.

Cat nu era nunta. „au vadzut ca nu-i da mina”. este o insusire naturala a artei lui Neculce. la Iasi. ceea ce-l mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei. si pelivani. dar gasim la el cateva epitete populare. si era minune. Procedeul e mai pitin al istoricului si mai mult al romancierului. vorbirea in pilde. „bogate lacrimi era”. Anton Pann si Ion Creanga. Neculce recurge la formulari obisnuite in vorbirea curenta.P. nedatat. indicatiile ceremoniale pline de fast pitoresc. pentru ca rare sunt si in vorbirea populara: „facura saci cu taina sa nu stie Duca-Voda si sa scrie carti la Seremet de-s face obraz. fiind feciori de domni. majoritatea continand adjectivul „bogat”. In general pildele au tendinta de a instrui si educa. sentinte. Ceea ce caracterizeaza in primul rand expunerea lui Neculce. toata straduinta sa reducandu-se la adaptarea cat mai exacta (si subtila) a scrierii la o situatie data. ca si pe aceea a lui Creanga. etc. Numai mirili si mireasa. pe ocolite.R. in totala necunostinta de procedeele culte. alt cap de dantu. nu giuca in dantu pe afara. La Neculce nu poate fi vorba de un procedeu artistic constient. ofera un tablou memorabil: „[. sau „pica ca perile. menita sa atraga fin atentia asupra unui lucru. 6 . Comparatiile lui Neculce. chiar de a protesta. dar contribuie totusi la potentarea ideii exprimate: „ase da sin tunuri. instinctiv: „au aflat vreme”. si oto targul. sa le reduca la unitate stabilind astfel o variata galerie de tipuri. cu toti boierii si giupinesele impodobite. potrivite tuturor imprejurarilor pe care le plaseaza fara dificultate unde este nevoie.R. cu aerul de a glumi. proverbe si zicale. Si giucadoua danturi pen ograda si pe ulite. etc. din care cel mai vechi cu interventii ale autorului. „bogat blastam era asupra lui Seremet”. si toti negutatorii. provenit de cele mai multe ori din ironie. Proverbele si zicalele populare sunt introduse cu formula „dupa cum” sau „pre cum sa dzice”: „calul riios face copacul scortos dupa cum este nu toate mustele fac miere”. intrebuintat la o scara larga de substantive: „face bgata stricaciune Tarii Muntenesti”. etc.. Nunta domnitei Catrina Duca cu Stefan. numarul 225.incearca sa le generalizeze. orale. si de pusci. „nu-l mai puteam satura”. concret istorice. in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare.. Tot din vorbirea populara. libera de orice canon. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de arta in cronica lui Neculce sunt tablourile de epoca. Intocmai ca si Creanga. cunoscator al intelepciunii celor vechi din scripturi.A.] s-au veselit doua saptamini cu feluri de feluri de muzica si de giocuri. de a satiriza. detaliile de decor. ci de creatie genuina in spirit popular. Ion Creanga avand cunostinta de ele le-a ignorat. Si un vornic mare era cap de dantu si alt vornic mare. Metaforele sunt rare la Neculce. Cronica lui Neculce s-a pastrat intr-un numar de 14 copii de manuscrise. una din caracteristicile stilului popular. acestea fiind cele mai simple figuri de stil. feciorul „cel grozav la fata” al lui RaduVoda. dar tipizand cronicarul nu pierde din vedere trasaturile individuale. Neculce se aseamana cu Ion Creanga. dintr-o dispozitie serioasa. Paremiologia. numai ce giuca cu boierii. deci era pre in val”. intocmai ca si cele ale lui Creanga. nu se caracterizeaza prin inedit. cat se cutremura locul si s-au stransu ca puii de potarnichi”. etc. intentia fiind de cele ami multe ori de a moraliza. etc. cultivata mai tarziu de Costache Negruzzi. Epitete de tipul celor folosite de scriitorii culti nu intalnim la Neculce. om cu multa experienta de viata la varsta scrierii cronicii. Neculce are la indemana un numar impresionant de constructii populare. este hazul.” Din punct de vedere stilistic. Neculce isi ia si comparatiile. imbracati cu sarvanele domnesti. este B. „minca (bani) si fatis si furis”. turcii si tatarii”.

in sensul ca toate la un loc urmau sa alcatuiasca o istorie completa a Moldovei. are aspecte multiple si variate. dobandita in urma studiilor urmate in scolile din Polonia si continuate apoi pe cont propriu. cu care Neculce seamana prin atentia acordata evenimentelor externe. cand isi incheie fara voia sa cronica. toate aceste lucruri el le lua in serios. pe langa faptul continuarii cronicilor predecesorilor sai. fie in Polonia. Nu exista eveniment de orice fel cu urmari oarecare care sa se poata explica astfel decat prin voia divinitatii. Neculce a trait cu adevarat viata descrisa de el. 4. Bogatia si varietatea de continut a cronicii lui Neculce au si un izvor intern. in avantajul ei. Cele mai evidente sunt dispretul si ura fata de jugul otoman si fata de toate uneltele lui interne si externe. care sa se conformeze normelor gramaticale. ci imbratiseaza. nici prescriptiile religioase. din cauza ca la 1661. isi dadea seama de legatura care exista sau care putea sa existe intre evenimentele din propria tara si cele din tarile straine. Importanta cronicii lui Neculce reiese din mai multe particularitati. care strabate cronica lui Neculce de la un capat la celalat. peste 50 contin intamplari la care a asistat. Neculce – continuator al lui Miron Costin Neculce isi scrie opera intr-o vreme in care oamenii luminati din Moldova simteau necesitatea unei istorii complete a tarii lor. Conceptia teologica a lui Neculce nu are nimic surprinzator in ea. obiectiv vorbind. unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii. Asa se explica nu numai faptul ca el continua cronica lui Miron Costin care la randu-i o continuase pe cea a lui Grigore Ureche. in masura posibilitatilor permise d econditiile istorice ale epocii. si multimile anonime. la fel ca si Miron Costin. nici juramantul. prin faptul ca izvorul principal al cronii este constituit de „inima cronicarului”. fidela a limbii moldovenesti. putin folosit de Miron Costin: viata zilnica a compatriotilor sai. de cronica lui Miron Costin se explica. fie in Rusia. Neculce se dovedeste a fi si un bun crestin. dar acestea sunt putine. ci si legatura pe care o face intre cronica sa si operele istorice anterioare. cautand sa se conformeze cu strictete in viata sa particulara si politica. pe cand Neculce sin cei 82 de ani de istorie cuprinsi in cronica sa. Este vorba despre nenumarate intamplari marunte. unitara. Acest aspect important al cronicii lui Neculce care o deosebeste. Daca la Miron Costin prezentarea istoriei Moldovei impreuna cu istoria altor tari este rezultatul unei conceptii teoretice. Acest interes pentru ce se petrece in afara granitelor Moldovei arata ca Neculce. fiind vorba de un boier roman din secolul al XVIII-lea care urmeaza sfaturile bisericii. Limba lui Neculce este imaginea scrisa . nu numai din tarile vecine. Pentru el nu erau simple vorbe nici iubirea de tara. Dumnezeu fiind invocat foarte des. incazul lui Neculce trebuie invocat probabil exemplul eruditului sau predecesor. O trasatura fundamentala a conceptiei sale politice este dragostea fierbinte fata de tara si intelegerea pentru poporul ei asuprit. cronica avand un continut bogat si variat. In timpul lui Neculce n-a existat o limba literara. avea 28 de ani. nu literara. ci si din unele mai indepartate. 7 . incepand cu obarsia poporului roman si terminand cu ultimii ani ai vietii lui Neculce. referitoare la oameni importanti sau mai putin importanti din acea periaoda. masele care munceau si sufereau. Un astfel de continut gasim si la Miron Costin. Si Miron Costin povesteste intamplari vazute si traite de el. Aceasta stare de spirit.Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de nord. Aceasta viata nu se rezuma insa nuamai la domni si la sfetnicii lor. si cu siguranta experienta dobandita in cei noua ani petrecuti in afara granitelor Moldovei.

Neculce se dovedeste a fi preocupat si de latura morala a acyiunilor omenesti. cu ajutorul povestilor spuse de ea. deosebirea de cultura si temperament intre cei doi. a evenimentelor si a celor care au participat la desfasurarea lor. sa strabata de multe ori peste ideile conducatoare ce si le propusese. ura inversunata impotriva turcilor asupritori. in care a crescut de mic copil la bunica sa Alexandra Cantacusino. mai personal decat Miron Costin. de larga circulatie in regiunea natala a bunicii acestuia. sentimentul. desi boieri si unul si altul. mandria de moldovean si interesul pentru istoria tarii sale. cu sfaturi prezentate sub forma unor concluzii la constatarile sale. spatiul larg ce se acorda in ambele cronici evenimentelor din tarile vecine sau chiar mai indepartate de Moldova. Pornit sa scrie istoria Moldovei in continuarea si in spiritul predecesorului pe care l-a avut ca mentor Neculce a realizat o opera care il leaga mai mult cronologic de acesta. animozitatea naratiunii fata de unii contemporanii. preluate de la Miron Costin. de apropiere fata de cei saraci si umili. Exista o multitudine de idei si sentimente asemanatoare care apropie operele celor doi cronicari – dragostea de tara. precum si unele intorsaturi de fraza sau expresii identice – sunt un indiciu ca Neculcea urmarit in mod deliberat sa scrie istoria Moldovei in spiritul si pe linia inaitasului sau. idei pragmatice comune cum ar fi faptul ca lectura letopisetelor tarii constuie un mijloc de educare pentru generatiile viitoare. Aplecarea naturala spre cunoasterea faptelor istorice i-a fost stimulata si de contactul direct cu personalitati de prestigiu ale istoriografiei noastre. in special cititorilor tineri. viitorul cronicar a luat la cunostinta fapte glorioase din istoria Moldovei. mai ales. Atat atmosfera epocii cat pozitia scara sociala ii impiedica pe acestia sa inteleaga just rolul istoriei. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteste in spiritul traditiilor romanesti. cronicarul adresandu-se cititorilor. care i-au trezit de timpuriu dragostea de patrie. romanca originara din Bucovian. Astfel de fapte sun criticate de Neculce si mai aspru cand sunt savarsite de lideri „care ar trebui sa dea exemplu celorlalti”. Astfel de preocupari se explica ca si un produs al conceptiei sale despre ceea ce trebuie sa insemne istoria. Prin intermediul acesteia. a facut ca la Neculce. in mijloacele de realizare. lipsa de rusine si alte asemenea abateri de la regulile elementatre ale omenirii ii dau si ele prilejul a faca reflectii de moral crestin. in centrul carora se situa figura mareata a lui Stefan cel Mare. rol redus in ultima instanta doar la inregistrarea pentru generatiile viitoare. amorul propriu. Neculce – istoric Desi stramosi-i veneau de pe meleaguri indepartate. Stolnicul Constantin Cantacusino si. concretizandu-se in cele din urma. care il apropie de modul de reactie al omului din popor. Miron Costin constituie modelul si imboldul principal care l-au determinat sa continue lucrul in scrierea istoriei Moldovei. 8 . putin sporadic. Ideile sale in aceasta privinta nu difera de acelea ale predecesorilor sau contemporanilor. precum si de aspesctul lor politic. izbucnirea naturala lipsita de controlul unei educatii inalte. 5.Nerecunostinta.

bineinteles. cu ironie sau duiosie. Neculce stie sa o invioreze la tot pasul cu incidente captivante. Concluzii Neculce nu se remarca doar ca istoric. El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor in miscare cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scria.6. ca autor dramatic. fara ca autorul ei sa fi avut o asemenea intentie. Neculce stie sa aleaga aspectele esentiale din multimea datelor si sa le infatiseze concret. incat da iluzia maxima a realitatii si actualitatii. Neculce le povesteste in asa fel. Cronica sa apare simtitor apropiata de romanul memorialistic. cu reactia sa sufleteasca vie. cel mai adesea intr-un comenteriu de narator sau de actor implicat in desfasurarea faptelor. ci si ca povestitor. Ca si cum si-ar da seama de relatarea istorica ce poate sa plictiseasca. Chiar daca intamplarile sunt doar auzite de la altii sau citite. 9 .