Viata si opera lui Ion Neculce

1. Introducere
Ion Neculce, alaturi de Miron Costin si Grigore Ureche, se inscrie in categoria cronicarilor moldoveni. Valoarea artistica a cronicilor a rezultat din talentul narativ al autorilor, acestea fiind destinate invataturii si nu frumosului. Prin textele lor eu incearca sa recupereze trecutul istoric, fiind considerati intemeietorii genului naratiunii simple, adresata colectivitatii nationale , spre a-i modela constiinta. Acesta este genul narativ din care a evoluat mai tarziu romanul istoric. Ion Neculce ste cel care incheie seria scrierilor despre identitatea istorica. El cunoaste operele si metodele de lucru ale predecesorilor si ii continua in atitudinea moralista fata de istorie.

2. Viata lui Ion Neculce
Data nasterii nu se cunoaste cu certitudine. Se pare ca s-a nascut prin anul 1672, cum se poate deduce dintr-o tarzie scrisoare autografa, din 10 iulie 1732, adresata domnitorului de atunci, Grigore Ghica, in care printre altele arata ca are varsta de „saidzeci de ani”. Lumina zilei a vazut-o, probabil la Prigoreni, langa Targu Frumos. Tatal sau vistiernicul Neculce intrase in randurile marii boierimi prin casatoria cu Catrina, fiica marelui vistirnic Iordache Cantacusino, astfel ca prin nastere Neculce apartine celei mai inalte clase sociale. In 1679 tatl sau moare, iar mama recasatorindu-se, este luat de bunica Alexandra la Blagesti; aceasta intamplare a facut ca Neculce sa nu fie dat la invatatura; probabil bunica acestuia a avut grija de educatia acestuia. In 1686, in urma uciderii tatalui sau vitreg, se refugiaza in Muntenia la familia stolnicului Constantin Cantacusino, pana in 1690. Se intoarce in Moldova in 1693 si ocupa dregatoria de postelnic. In 1701 se casatoreste cu Maria, fiica hatmanului Lupu; Bogdan, consolidandu-si postul de mare boier prin rudenii si avere. In timpul domniei lui Mihai Racovita (1707), este proscris fugind in Polonia pentru patru luni. Asista la incheierea armistitiului ruso-turc (1711) prin care Moldova ramane prada razbunarii otomane, an in care poseda si comanda ostirii moldovene la Stalinesti. Urmatorii noua ani il prind pribegind prin Rusia (doi ani) si apoi prin Polonia (sapte ani), perioada dupa care se intoarce in tara cand are loc si procesul de reabilitatre materiala si morala a acestuia. In 1731 este numit de catre Grigore Ghica mare vornic al Tarii de Sus, insa aproape onorific. Aceasta este si perioada de timp favorabila continuarii si terminarii cronicii sale inceputa probabil in tinerete (29-32 de ani);urmeaza sa ocupe o serie de mici functii ca judecator de divan, ispravnic, zlotas. Moare in 1745 la Prigoreni.

3. Opera lui Ion Neculce
Dupa cum rezulta din preadoslavie, Neculce si-a scris cronica dupa anul 1733, cand era biv-velvornic de Tara de Sus, la batranete intre saizeci si saptezeci de ani. Citise cronica lui Ureche interpolata de Simion Dascalul si de Mihail Calugarul, De neamul Moldovenilor si letopisetul lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la facerea lumii pana la 1601 de Nicoale Costin, izvoarele anonime continuand scronica lui Miron Costin de la 1661 inainte. Desi Neculce afirma ca de Duca-Voda cel Batran 3

regimul de asuprire externa si interna se intesificase datorita fanariotismului. dat fiind ca in momentul inceperii scrierii cronicii. Iar el au raspuns: <<Dzic in fluer. Desigur. Neculce . logofete?>>. de unde rezulta ca Neculce o stia de la Dimitrie Cantemir. cronica racoviteana si cronica ghiculeasca pana la 1730. de epoca in care a trait si de stadiul la care ajunsese in vremea sa istoriografica. Neculce sustine ca „letopisatul nu scrie nimica”. Neculce are o ocnceptie istorice determonata de apartenenta sa de clasa. de oameni vechi si batrani”. utilizeaza pe scara larga informatiile orale ale rudelor si prietenilor si ca dimitrie Cantemir in lucrarile sale stiintifice. ca si inaintasii sai. si el deplange domnilor fata de Poarta. dupa Martin Paszkowski. de altfel. la cronica lui Ureche. Cronica lui Neculce are caracter memorialistic intr-o mare masura si ca atare intra in intregime in sfera literaturii. o regasim insa in letopisetul lui Miron Costin la capitolul al XIV-lea. Dimpotriva. in primul rand literara. ca si Miron Costin. vel-vistiernic: <<ce dzici in fluer. Cele 42 de legende grupate in fruntea letopisetului contin astfel de traditii „ce sintu audzite din om in om. el este un patriot atat de sincer si un observator al fenomenelor social-politice atat de profund.” Ceea ce ofera farmec legendelor lui Neculce este continutul lor educativ fara ostentatie sau cumpat anecdotic. vine din Tara Romaneasca si primeste slujba de postelnic. In „O sama de cuvinte”. au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura. Si Neculce uraste tirania otomana si lupta pentru independenta tarii. care o repoesteste in Istoria Imperilului Otoman. Regasim la Neculce in termeni foarte asemanatori o legenda in legatura cu Gheorghe Stefan cuprinsa in letopisetul Balenilor: „Gheorghe Stefan-voda. Afirmatia lui Neculce nu este in integime valabila nici in sensul ca nu le-ar fi citit el in letopisete. bizuita pe fapte traite. Neculce a inceput sa fie martor de aproape al evenimentelor abia in ultimii ani de domnie ai lui Constantin Cantemir. batranesc. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de peste munte. Este interesant ca autorul era constient de caracterul semireal al legendelor sale si daca a tinut sa le incredinteze scrisului. ci sa scrie o opera personala. n-a facut-o din motive neaparat istorice.(1666) pana la domnia lui Ion-Voda Mavrocordat (1734) n-a mai recurs la nici un izvor „ce au scris singur. iar legenda despre originea ancilara a lui Despot-Voda se gaseste intr-o interpolare a lui Simion Dascalul. indiferent daca era constient sau nu de acest lucru (el credea ca face opera documentararistica). sa lipseasca. Intentia cronicarului nu a fost sa alcatuiasca o lurare de informare. Mai putin erudit decat Miron Costin. fara ca reconstructia. cronicile lui Nicolae Costin si ale lui Axinte Uricariul despre Nicolae Mavrocordat. dar afirmatia ca „in letopiset nu sunt scrise” nu trebuie luata a-litteram. nu incape indoiala ca unele dintre ele fusesera citite de cronicar dar probabil din cauza varstei inaintate la a terminat cronica uitatse sursa. traditiile populare. El au raspunsu in pilda si altii nu s-au priceput. trebuie admis totusi ca s-ar putea sa se fi folosit de letopisetul anonim 1661-1709. dumneata. Neculce se manifesta ca un scriitor propriu-zis. Despre cu calul lui Barnoski-vodacare a murit pe loc cand i s-a taiat capul domnitorului. 4 . cat si din placerea de a transmite urmasilor niste traditii care. naratiunea simpla. Iar Iordache Cantacusino cel batran. sa mi se coboare caprilede la munte si nu mai vin>>. epicul cuminte. cand era logofat mare. cand in 1691. Legenda despre Dumbrava Rosie exista in letopisetul lui Grigore Ureche sub anul 1500. populara. stiintifice. Genealogia Mavrocordatilor din legenda numarul 21 seamana pana la un punct cu cea din Istoria ieroglifica. dintru a sa stiinta”. In „Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat” preocuparea fata de istorie este mai mare. s-ar fi pierdut.

de mirare este. Neculce le povesteste intr-un fel in care.” Nu ne putem astepta de la Neculce la o explicatie stiintifica a fenomenelor. se tine cela de cela sa-i aleaga la domnie. sau chiar de actor implicat in desfasurarea faptelor. de-au despicat Marea rosie. Si mi era mindru. Chiar atunci cand acestia nu sunt personalitati istorice si nu au roluri epice. cronicarul stie sa le creioneze fizionomia si sa le sugereze caracterul printr-un singur tic.” Din punct de vedere literar. „[. vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au cadzut. atunci autorul il releva sub toate laturile. nu cu obiectivitatea mai mult sau mai putin indiferenta a istoricului... ca era un mosneag fara de doaman”(Constantin Cantemir). Cand insa eroul este complex. pe care 5 . Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni. cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine. ca si un autor dramatic. atunce poate nu vor fi nici greci in Moldova si in Tara Munteneasca. Ca si Miron Costin si Dimitrie Cantemir. Moldova!” „[. Perioada pe care o zugraveste Ion Neculce. Barba ii era alba ca zapada. cu duiosie sau ironie. se impart in doua etape: pana la Dimitrie Cantemir si dupa acesta (incercarea de a scutura jugul turcesc prin alianta cu rusii a lui Dimitrie Cantemir in 1711 este un moment de rascruce). burduhos. ca nimeni altul pana la el. este darul povestirii. darul portretizarii figurilor evocate. ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine. Personajele sale istorice sunt in mare parte eroi de roman. minca bine si be bine. Important pentru literatura este ca patriotismul lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii. in lume. nici facea cheltuiala tarii. Cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scrie... buzat. comentandu-i fiecare trasatura. fizic si moral. in cap si la miini. ci cu reactia sa sufleteasca vie. Chiar daca intamplarile se bazeaza doar pe izvoare orale sau scrise. Neculce nu se multumeste sa infatiseze personajele istorice din exterior. ca intr-o fisa caracteriologica labrugeriana: „[. pentru ca era om de tara si-i stie pe toti. vai. ruman la fata. era gros. si intreaba vizirul care este Dabije. tot anume. si turci in Tarigrad sa nu fie si lupii sa nu minince oile.] oh. ci ia forma unor strigate de durere.] Carte nu stie. cei 82 de ani din istoria Moldovei. ce numai iscalitura invatase de face. Semne multe ave pe trup de la razboaie. Cu boierii traie pana la o vreme. cu Moise proroc. nici or fi boieri. cu atasament sau sarcasm. Neculce stie sa aleaga intocmai ca un romancier din multimea datelor aspectele esentiale si sa le infatiseze concret.. oh! vai. sa socoteasca anumite stari drept pedepse divine si sa nu vada iesiri din impas decat in credinta. psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei. cel mai adesea.„Ase socotesc eu cu firea me aceasta proasta: cand a vre Dumnezeu sa faca sa nu fie rugina pe fier. Practica buna ave la voroava. cu comprehensiune sau revolta. nici in gand nu-i era. el ia atitudine nu numai fata de faptele lor. Ce cum intrara boieri in casa la vizirul. nici or pute minca aceste doao tari cum le mininca. dispus sa admita interventia vointei divine in desfasurarea lucrurilor. La stat nu era prea mare. el este un spirit religios. ceea ce se remarca in primul rand la Neculce. Neculce are. Iar Dabija vornicul nemica nu stie. Iar alti boieri ce trage nadejde de domni au ramas numai cu nadejdea. spre careli cum era. oh. Alaturi de acest dar. capata o iluzie maxima a ealitatii si actualitatii.. fiind lucrul tocmit si asedzat cu cupariul. l-au imbracat cu caftan de domnie.” Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu pierde nici un prilej de a se manifesta. ci si fata de insusirile lor morale.] Si iesind boierii inaintea vizirului. era sanatos. intr-un comentariu de martor. Si aratandu-l boierii. insusire de romancier. pe cand fusese slujitoriu in Tara Leseasca.

Nunta domnitei Catrina Duca cu Stefan. si pelivani. dar contribuie totusi la potentarea ideii exprimate: „ase da sin tunuri. ofera un tablou memorabil: „[. este B. alt cap de dantu. intentia fiind de cele ami multe ori de a moraliza. Neculce isi ia si comparatiile. etc. Neculce are la indemana un numar impresionant de constructii populare. pe ocolite. feciorul „cel grozav la fata” al lui RaduVoda. Proverbele si zicalele populare sunt introduse cu formula „dupa cum” sau „pre cum sa dzice”: „calul riios face copacul scortos dupa cum este nu toate mustele fac miere”. de a satiriza. Neculce recurge la formulari obisnuite in vorbirea curenta. ca si pe aceea a lui Creanga.” Din punct de vedere stilistic. „minca (bani) si fatis si furis”. cultivata mai tarziu de Costache Negruzzi. „au vadzut ca nu-i da mina”. ceea ce-l mentine in limitele adevarului si in acelasi timp ale artei. Metaforele sunt rare la Neculce. numai ce giuca cu boierii. dar gasim la el cateva epitete populare. vorbirea in pilde. potrivite tuturor imprejurarilor pe care le plaseaza fara dificultate unde este nevoie. Tot din vorbirea populara. la Iasi. imbracati cu sarvanele domnesti. „bogat blastam era asupra lui Seremet”. Cat nu era nunta. turcii si tatarii”. concret istorice. si toti negutatorii. nedatat. din care cel mai vechi cu interventii ale autorului. La Neculce nu poate fi vorba de un procedeu artistic constient. numarul 225. cunoscator al intelepciunii celor vechi din scripturi. dintr-o dispozitie serioasa.. Neculce se aseamana cu Ion Creanga. majoritatea continand adjectivul „bogat”. acestea fiind cele mai simple figuri de stil.. una din caracteristicile stilului popular. indicatiile ceremoniale pline de fast pitoresc. „bogate lacrimi era”. om cu multa experienta de viata la varsta scrierii cronicii. Epitete de tipul celor folosite de scriitorii culti nu intalnim la Neculce.incearca sa le generalizeze. libera de orice canon. etc. 6 . instinctiv: „au aflat vreme”. dar tipizand cronicarul nu pierde din vedere trasaturile individuale. orale. menita sa atraga fin atentia asupra unui lucru. sa le reduca la unitate stabilind astfel o variata galerie de tipuri. etc. provenit de cele mai multe ori din ironie. nu giuca in dantu pe afara. sau „pica ca perile. deci era pre in val”.P.R. Cronica lui Neculce s-a pastrat intr-un numar de 14 copii de manuscrise. Comparatiile lui Neculce. si era minune. chiar de a protesta. sentinte. Paremiologia. Anton Pann si Ion Creanga. Procedeul e mai pitin al istoricului si mai mult al romancierului. Ceea ce caracterizeaza in primul rand expunerea lui Neculce. Ion Creanga avand cunostinta de ele le-a ignorat. proverbe si zicale.] s-au veselit doua saptamini cu feluri de feluri de muzica si de giocuri. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de arta in cronica lui Neculce sunt tablourile de epoca. cu toti boierii si giupinesele impodobite. cat se cutremura locul si s-au stransu ca puii de potarnichi”. Intocmai ca si Creanga. in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare. Si un vornic mare era cap de dantu si alt vornic mare. etc. Si giucadoua danturi pen ograda si pe ulite. in totala necunostinta de procedeele culte.R. In general pildele au tendinta de a instrui si educa. este hazul. este o insusire naturala a artei lui Neculce. cu aerul de a glumi. „nu-l mai puteam satura”. toata straduinta sa reducandu-se la adaptarea cat mai exacta (si subtila) a scrierii la o situatie data. ci de creatie genuina in spirit popular. fiind feciori de domni. intrebuintat la o scara larga de substantive: „face bgata stricaciune Tarii Muntenesti”. Numai mirili si mireasa. detaliile de decor. nu se caracterizeaza prin inedit.A. pentru ca rare sunt si in vorbirea populara: „facura saci cu taina sa nu stie Duca-Voda si sa scrie carti la Seremet de-s face obraz. etc. si oto targul. si de pusci. intocmai ca si cele ale lui Creanga.

unitara. Limba lui Neculce este imaginea scrisa . din cauza ca la 1661. fie in Rusia. Asa se explica nu numai faptul ca el continua cronica lui Miron Costin care la randu-i o continuase pe cea a lui Grigore Ureche. incazul lui Neculce trebuie invocat probabil exemplul eruditului sau predecesor. Un astfel de continut gasim si la Miron Costin. nici prescriptiile religioase. Neculce a trait cu adevarat viata descrisa de el. nu literara. are aspecte multiple si variate. O trasatura fundamentala a conceptiei sale politice este dragostea fierbinte fata de tara si intelegerea pentru poporul ei asuprit. ci si legatura pe care o face intre cronica sa si operele istorice anterioare. Bogatia si varietatea de continut a cronicii lui Neculce au si un izvor intern. si cu siguranta experienta dobandita in cei noua ani petrecuti in afara granitelor Moldovei. in masura posibilitatilor permise d econditiile istorice ale epocii. unde cronicarul s-a nascut si a trait cea mai mare parte a vietii. fie in Polonia. si multimile anonime. Neculce se dovedeste a fi si un bun crestin. la fel ca si Miron Costin. Daca la Miron Costin prezentarea istoriei Moldovei impreuna cu istoria altor tari este rezultatul unei conceptii teoretice. Dumnezeu fiind invocat foarte des. 7 . Acest aspect important al cronicii lui Neculce care o deosebeste. avea 28 de ani. ci si din unele mai indepartate. fiind vorba de un boier roman din secolul al XVIII-lea care urmeaza sfaturile bisericii. dobandita in urma studiilor urmate in scolile din Polonia si continuate apoi pe cont propriu. cand isi incheie fara voia sa cronica. incepand cu obarsia poporului roman si terminand cu ultimii ani ai vietii lui Neculce. care sa se conformeze normelor gramaticale. obiectiv vorbind. Importanta cronicii lui Neculce reiese din mai multe particularitati. Cele mai evidente sunt dispretul si ura fata de jugul otoman si fata de toate uneltele lui interne si externe. pe cand Neculce sin cei 82 de ani de istorie cuprinsi in cronica sa. cu care Neculce seamana prin atentia acordata evenimentelor externe. Aceasta viata nu se rezuma insa nuamai la domni si la sfetnicii lor. fidela a limbii moldovenesti.Limba in care scrie Neculce este graiul Moldovei de nord. Pentru el nu erau simple vorbe nici iubirea de tara. de cronica lui Miron Costin se explica. 4. toate aceste lucruri el le lua in serios. Aceasta stare de spirit. masele care munceau si sufereau. nu numai din tarile vecine. Si Miron Costin povesteste intamplari vazute si traite de el. referitoare la oameni importanti sau mai putin importanti din acea periaoda. In timpul lui Neculce n-a existat o limba literara. pe langa faptul continuarii cronicilor predecesorilor sai. in sensul ca toate la un loc urmau sa alcatuiasca o istorie completa a Moldovei. Acest interes pentru ce se petrece in afara granitelor Moldovei arata ca Neculce. in avantajul ei. Nu exista eveniment de orice fel cu urmari oarecare care sa se poata explica astfel decat prin voia divinitatii. peste 50 contin intamplari la care a asistat. Este vorba despre nenumarate intamplari marunte. putin folosit de Miron Costin: viata zilnica a compatriotilor sai. nici juramantul. prin faptul ca izvorul principal al cronii este constituit de „inima cronicarului”. Neculce – continuator al lui Miron Costin Neculce isi scrie opera intr-o vreme in care oamenii luminati din Moldova simteau necesitatea unei istorii complete a tarii lor. Conceptia teologica a lui Neculce nu are nimic surprinzator in ea. care strabate cronica lui Neculce de la un capat la celalat. cronica avand un continut bogat si variat. isi dadea seama de legatura care exista sau care putea sa existe intre evenimentele din propria tara si cele din tarile straine. dar acestea sunt putine. cautand sa se conformeze cu strictete in viata sa particulara si politica. ci imbratiseaza.

cu sfaturi prezentate sub forma unor concluzii la constatarile sale. cronicarul adresandu-se cititorilor. viitorul cronicar a luat la cunostinta fapte glorioase din istoria Moldovei. precum si unele intorsaturi de fraza sau expresii identice – sunt un indiciu ca Neculcea urmarit in mod deliberat sa scrie istoria Moldovei in spiritul si pe linia inaitasului sau. 8 . mai ales. cu ajutorul povestilor spuse de ea. Atat atmosfera epocii cat pozitia scara sociala ii impiedica pe acestia sa inteleaga just rolul istoriei. izbucnirea naturala lipsita de controlul unei educatii inalte. putin sporadic. spatiul larg ce se acorda in ambele cronici evenimentelor din tarile vecine sau chiar mai indepartate de Moldova. Astfel de preocupari se explica ca si un produs al conceptiei sale despre ceea ce trebuie sa insemne istoria. care il apropie de modul de reactie al omului din popor. Aplecarea naturala spre cunoasterea faptelor istorice i-a fost stimulata si de contactul direct cu personalitati de prestigiu ale istoriografiei noastre. Astfel de fapte sun criticate de Neculce si mai aspru cand sunt savarsite de lideri „care ar trebui sa dea exemplu celorlalti”. romanca originara din Bucovian. deosebirea de cultura si temperament intre cei doi.Nerecunostinta. concretizandu-se in cele din urma. precum si de aspesctul lor politic. idei pragmatice comune cum ar fi faptul ca lectura letopisetelor tarii constuie un mijloc de educare pentru generatiile viitoare. in care a crescut de mic copil la bunica sa Alexandra Cantacusino. Neculce se dovedeste a fi preocupat si de latura morala a acyiunilor omenesti. mai personal decat Miron Costin. care i-au trezit de timpuriu dragostea de patrie. a facut ca la Neculce. Ideile sale in aceasta privinta nu difera de acelea ale predecesorilor sau contemporanilor. lipsa de rusine si alte asemenea abateri de la regulile elementatre ale omenirii ii dau si ele prilejul a faca reflectii de moral crestin. Exista o multitudine de idei si sentimente asemanatoare care apropie operele celor doi cronicari – dragostea de tara. in centrul carora se situa figura mareata a lui Stefan cel Mare. Pornit sa scrie istoria Moldovei in continuarea si in spiritul predecesorului pe care l-a avut ca mentor Neculce a realizat o opera care il leaga mai mult cronologic de acesta. amorul propriu. Prin intermediul acesteia. de larga circulatie in regiunea natala a bunicii acestuia. animozitatea naratiunii fata de unii contemporanii. in mijloacele de realizare. a evenimentelor si a celor care au participat la desfasurarea lor. de apropiere fata de cei saraci si umili. rol redus in ultima instanta doar la inregistrarea pentru generatiile viitoare. 5. preluate de la Miron Costin. cronicarul Ion Neculce s-a format sufleteste in spiritul traditiilor romanesti. sa strabata de multe ori peste ideile conducatoare ce si le propusese. Stolnicul Constantin Cantacusino si. in special cititorilor tineri. Neculce – istoric Desi stramosi-i veneau de pe meleaguri indepartate. sentimentul. mandria de moldovean si interesul pentru istoria tarii sale. ura inversunata impotriva turcilor asupritori. desi boieri si unul si altul. Miron Costin constituie modelul si imboldul principal care l-au determinat sa continue lucrul in scrierea istoriei Moldovei.

cu ironie sau duiosie.6. bineinteles. El are darul extraordinar de a prinde psihologia maselor in miscare cu spiritul sau acut de observatie si cu filozofia varstei la care scria. Neculce stie sa aleaga aspectele esentiale din multimea datelor si sa le infatiseze concret. Neculce stie sa o invioreze la tot pasul cu incidente captivante. fara ca autorul ei sa fi avut o asemenea intentie. cel mai adesea intr-un comenteriu de narator sau de actor implicat in desfasurarea faptelor. Neculce le povesteste in asa fel. cu reactia sa sufleteasca vie. ci si ca povestitor. Cronica sa apare simtitor apropiata de romanul memorialistic. 9 . Ca si cum si-ar da seama de relatarea istorica ce poate sa plictiseasca. Concluzii Neculce nu se remarca doar ca istoric. ca autor dramatic. incat da iluzia maxima a realitatii si actualitatii. Chiar daca intamplarile sunt doar auzite de la altii sau citite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful