GRIGORE URECHE

n. c. 1590 -m. 1647.

Cronicar

VIATA
Cel dinti din irul marilor cronicari moldoveni, a carui oper a asimilat ndemnurile
istoriografiei polone, a fost Grigore Ureche. Scobortor dintr-o veche familie moldoveneasc ,
atestat documentar nc de la 1407 din vreamea lui Alexandru cel Bun, sub forma Urecle,
cronicarul e fiul lui Nistor, care a facut parte din "partida polona", ca si Costinestii, mai tarziu si
cruia i s-a atribuit ntr-o vreme si cronica.
Nistor Ureche
a fost fiul lui Maxim Ureche i al soiei sale Dumitra. Nascut n preajma anului 1550, a fost unul
dintre cei mai bogati si mai influeni boieri ai moldovei de la sfaritul veacului al XVI-lea i

nceputul celui de-al XVII-lea. Era firesc ca un boier cum era Nistor Ureche, cu o avere aa de
mare, s joace un rol important i n viaa politic a rii sale.
Grigore Ureche
Viaa lui Grigore Ureche cum apare adesea n documente -- departe de a putea fi reconstituit n
trsturile ei caracteristice, are pentru noi nc multe puncte obscure: nu tim nici macar data
cnd s-a nscut. URECHE si-a petrecut prima parte a vietii in Polonia, unde tatal sau obtinuse
indigenatul. Acolo, la Colegiul iezuit din Lvov, va studia "artele liberale, capatand cunostinte de
latina si, probabil, greaca.
l gsim pomenit ntr-o inscripie de pe o biserica, la 1597, fara sa se precizeze vrsta pe care o
avea. Numele cronicarului apare nti n documentele noastre la 20 decembrie 1628,
catretilogoft. Sub Miron Barnovschi, in 1628, este logofat al IlI-lea, dregatorie acordata
oamenilor cu carte. Sub Alexandru Ilias ajunge mare spatar --- inseamn mare purttor de sbii al
domnului, seful slujitorilor din sptarie, dup cum aflm de la contemporanii lui Miron Costin i
Dimitrie Cantemir -- impreuna cu alti boieri, printre care Vasile Lupu, comploteaza si alunga pe
Ilias, iar in timpul domniei lui Vasile Lupu devine mare vornic al Tarii de Jos. Probabil cronica
Letopisetul Tarii Moldovei, care incepe la descalecat si ajunge la Aron Voda, a fost scrisa in
ultima parte a vietii, fiindca ramane neterminata. Ea nu s-a pastrat in original, ci doar in copii,
interpolate si adnotate. Dintre interpolatori, Simion Dascalul adauga pagini intregi de text
propriu, lipsite de stralucire. EI a devenit celebru pentru "bazna" cu talharii Romei, colonizati
in Maramures, care 1-a indignat atat pe Miron Costin. Alti interpolatori, mai modesti, sunt Misail
Calugarul si Axinte Uricariul. URECHE a folosit ca izvoare majoritatea analelor si cronicilor din
tara, pe care le numeste "letopisetul moldovenesc" (ipoteza ca ar fi vorba de o cronica a lui
Eustratie Logofatul pare infirmata) si cronici polone, cea mai importanta fiind Kronika polska a
lui Ioachim Bielski (Cracovia, 1521), dar si lucrarile lui Matei Miechowita, Martin Kromer, Al.
Guagnini (in prelucrarea lui Martin Paszkowski), Gerhard Mercator, sau colectia cuprinzatoare a
lui Ioannis Pistorius. Pentru ultimii ani a folosit amintirile celor mai varstnici, printre care pe ale
tatalui sau si, in toata cronica, traditia populara. URECHE este socotit intemeietorul istoriografiei
in limba romana.
Importanta culturala a cronicii lui URECHE umbreste pe nedrept pana azi importanta ei literara.
Pe nedrept, pentru ca multe din afirmatiile ei transformate in locuri comune ale constiintei
noastre nationale s-au pastrat ca atare in memoria colectiva si datorita puterii expresive a limbii
cronicarului, "batuta ca o medalie", spune Iorga, mai bine zis ca o moneda buna, deci cu larga
circulatie. Vorbele lui URECHE ne-au invatat in scoala cine suntem si de unde venim, "rumanii
cati se afla lacuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc santu cu
moldovenii si toti de la Ram sa trag"; tot ele ne-au convins ca tara noastra, taram paradisiac, "cu
locuri desfatate, cu campi deschisi, cu ape curatoare, cu paduri dese", "fiindu in calea raotatilor",
e mereu amenintata de mari primejdii din toate partile si in toate timpurile. Cronica a devenit,
asadar, un izvor de mituri nationale printre care si cel al lui Stefan "cel Mare si Sfant", care insa

nu e creat de Ureche, ci preluat de acesta (de aici si inconsecventele de receptare) si fixat in

celebrul portret pe care generatii de elevi l-au invatat "pe de rost". S-a cautat in Letopiset si
inceputul unui "umanism romanesc". Incontestabil, URECHE era un om citit pentru acele
timpuri, tinuse in maini pe oratorii latini, cunoscuse lumea poloneza, o lume catolica aflata la
marginea Occidentului, dar asta nu era suficient. Mentalitatea Moldovei si a cronicarului este una
profund medievala si ortodoxa: "Asa noroceste Dumnezeu pe cei mandri si falnici, ca sa sa arate
lucrurile omenesti catu sant de fragede si neadevarate, ca Dumnezeu nu in multi, ce in putini
arata puterea sa, ca nimenea sa nu nadajduiasca in puterea sa, ce intru Dumnezeu sa-i fie
nadejdea, nici fara cale razboiu sa faca, carora li-i Dumnezeu impotriva", deci istoria nu e altceva
decat manifestarea puterii divine. Asadar, cronicarul consemneaza faptele trecute in scop
moralizator, ca urmasilor "sa le fie de invatatura, despre cele rele sa sa fereasca si sa sa
socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa sa invete si sa sa inderepteze", dar si ca sa afle
"cap si incepatura mosilor, de unde au izvorat in tara si s-au inmultit si l-au latit, ca sa nu sa inece
a toate tarile anii trecuti si sa nu sa stie ce s-au lucrat, sa se asemene fieralor si dobitoacelor celor
mute si fara minte". Dar tara nu se confunda cu neamul, si ideea de natiune mai are mult timp
pana sa inceapa sa se formeze - nu trebuie sa uitam ca atunci cand vorbeste de "neam" URECHE
confera acestuia inca semnul lui biblic. Insa, fara indoiala, el a scris cronica si din proprie
placere. Se vede asta si din tratarea inegala a evenimentelor. Succinta (stilul lui URECHE este un
model de conciziune) atunci cand acestea nu au conotatii expresive, dar cand i-au trezit
imaginatia, cand a putut apela la legenda sau poate la amintirile unui cunoscut, condeiul se
infierbanta si se complace cu satisfactie in povestire. De altfel, si aceasta il apropie mult de
Neculce, relatarea istorica pastreaza mereu un puternic aer familiar, domestic, de barfa la gura
sobei: Bogdan Voda "trimis-a solii sai si la craiul lesescu, intre alte trebi, ca sa pofteasca si pe
sora lui crai, pre Elisafta si sa-i intoarca Tismenita si Cesibis, carile oprise tata-sau si nu le
intorsese. Ci batrana, mama lui crai, n-au vrut acesta lucru sa-1 faca, caci nu era de legea papei".
Este o lipsa de ceremonial, de constrangere, care apare si in comentarii mult mai generale. Iata ce
aflam despre "saborul" de la Florenta: " bun nimica nu s-au ales, ca in loc de impreunare, mai
mare vrajba si zarva si despartire s-au facut macara ca imparatul Paleolog, de nevoia turcilor ce-i
venise la grumazi, ca ramasese numai cu numele imparatu, iar afara coprinsese turcii tot,
pristanise la toate capetile legii, pre voia papii, numai sa-i dea ajutoriu impotriva vrajmasului
sau, ce-i si fagaduisa. Iara altii tocmala lor ce sa facusa, le-au parut ca-i strambatate si asupreala
bisericii rasaritului, ca toate le lasase pre voia lor, iara ei nimica din cate au vrut ai nostri nu au
prii-mit iara dupa sabor, atata otaratura statu intr-amandoao bisericile, de nu sa pot vedea cu
dragoste, ce una pre alta huleste si defaima si una pre alta va sa pogoare si sa o calce. Rasaritu
este incepator, apusul va sa sa inalte si asa una altia nu va sa dea cale, cum rasaritul cu apusul nar fi fost logodna lui Hristos". Este vadit ca pe URECHE nu-l incomodeaza scrisul, el se lasa in
voia condeiului fara idei preconcepute si aceasta buna credinta literara, ca si colocvialitatea lui,
dau Letopisetului senzatia de prospetime pe care nu o vom mai intalni nicaieri in scrisul
romanesc. Dar asta nu inseamna ca avem de-a face cu o creatie rudimentara. Astfel, in
portretistica, s-a demonstrat existenta modelului clasic. Iata-l pe Bogdan Voda, fiul
Lapusneanului: "Daca muri Roxanda doamna lui Alixandru Voda si ramasa domniia pre fiu-sau

Bogdan Voda singur, el cumu-s era blandu si cucernic asa tuturora arata direptate, de sa vedea ca
nimica nu s-au dipartat de obiceiul tatane-sau. Nici de carte era prost, la calarie sprinten, cu sulita
la halca nu prea lesne vrea avea protivnic, a sagita din arc tare nu putea Fi mai bine. Numai ce
era mai di treaba domnii lipsiia, ca nu cerca batranii la sfat, ci de la acei tineri din casa lua
invatatura, imbiia glumile si mascariile si jocuri copilaresti. Mai apoi lipi de sine Iesi de-i era si
de sfat si de a bate halcao cu sulita, rasipind averea domneasca. Deprinzandu den zi in zi asa,
napusti trebile tarai, ca pre cat il iubiia intai, pre atata il urasa apoi. Mai pre urma aceste lucruri
cu hula tragandu-sa la urechile vrajmasilor la imparatie, nu cum era, ci mai presus le adaogea.
Intrandu in urechile sfetnicilor imparatesti, aflandu vreme si ei sa-si umple pungile, dat-au stire
imparatului. De care lucru mai cu deadinsul daca au inteles imparatul de niste cuvinte ca acestea,
au socotit sa-l scoata si au trimis la Rhodos, de au adus pe Ion Voda, carile era de minte ascutit,
de cuvant gata, si sa vediia ca-i harnic, nu numai de domnie, ce si altor tari sa fie cap mai mare."
Textul lui URECHE se cristalizeaza dupa o singura logica interioara in jurul a catorva centre de
interes, constituite fiecare din figura unui domnitor. Si nu e vorba doar de portrete, ci de
adevarate destine care, desfasurandu-se, dezvolta totodata si un sens exemplar, sens pe care
cronicarul il subliniaza nu prin comentariile moralistului (cum o va face Miron Costin), ci prin
tehnica diferita a scriiturii. Astfel, evocarea admirativa e ceruta de domnia lui Stefan cel Mare
-aici se furiseaza un filon unic -, in schimb aventura, sirul peripetiilor neobisnuite, se aduna in
jurul lui Petru Rares. Tonalitatea se schimba, povestea e pe primul plan: "deasupra manastirii in
munte, vazu unde ca un roiu di pretitinderile incunjurara manastirea, ca sa-l poata prinde. El
cunoscandu acestea, au incalicat de sargu pre cal si singur au fugit sa haladuiasca, in 18 zile ale
lui septenvrie. Si intrandu in munte, intr-adancu, fara drum, farapovata, au dat la strimtori ca
acelea de nu era nici de cal nici de pedestru, ci i-au cautat a lasa calul. Si asa sase zile
invaluindu-sa prin munte, flamandu si truditu, au nemerit la un rau ce cura spre sacui. Si
mergandu pre parau in jos, au dat priste niste pascari, carii daca i-au luat sama, cu dragoste l-au
priimit. Iara Patru Voda infricosandu-sa de dansii, s-au speriiatu. Iara ei cu juramant s-au jurat
inaintea lui, cumu-i vor fi cu direptate si nimica sa nu sa teama. Iara el le-au dat lor 70 de galbeni
si daca au vazut ei galbenii cu bucurie l-au priimitu si l-au dis la otacul lor, de l-au ospatat cu
paine si cu peste friptu, ospatu pascarescu, de ce au avut si ei. Si daca au inserat, l-au imbracat cu
haine proaste de a lor si cu comanac in cap si decii l-au scos la Ardeal. Si fiindu oaste ungureasca
tocmita de straja, la margine, l-au intre-batu pre dansii: Ce oameni santeti?. Ei au zis: Santem, pescari. Si asa au trecut prin straja ungureasca si nimenea nu l-au cunoscut". URECHE "se
da" scrisului cu o bucurie neumbrita de intentionalitati erudite: domina firescul si eficienta
stilului. El nu cultiva discursivitatea, nu este un retor, exceleaza insa in "scenele de actiune" -cum
oberva Nicolae Manolescu, URECHE este un scriitor "realist", care "vede". Faimoasa scena a
uciderii celor 47 de boieri de catre Lapusneanu e mai vie in cronica decat in nuvela lui Negruzzi:
"Si i-au chiematu pre obiceiul boierilor la curte, carii far nici o grija si de primejdie ca aceia
negandindu-sa daca au intrat in curte, slujitorii, dupa invatatura ce au avut, inchis-au poarta si ca
niste lupi intr-o turma far de nici un pastor, au intrat intr-insii, de-i snopiia si-i junghiia, nu numai
boierii, ce si slujitorii. Nici alegea pre cei vinovati, ci unul ca altul ii punea suptu sabie, cadea
multime dipre zabrele sariia afara, de-si frangiia picioarile". De altfel, ultima parte a cronicii

devine tot mai vie si tensionata, fraza e concentrata, eiliptica uneori " ci Cretul au prinsu de
veste, au iesit din targu cu 50 de cazaci pedestri cu sinete si au venit la un vad, unde au intrat in
apa pana in pantecile calului si au pus cazacii denainte. Iar Boboletschi, daca au sosit la vad dupa
el, vazandu pa Cretul ca ieste gata a sa baterea si la loc stramtu, nu s-au apucat de razboiu, ci sau intorsu inapoi si aciias Cretul dupa dansul in targu. Boboletschi la curte, iar Cretul in targu la
gazda." Figu-la lui Ion Voda, care condenseaza in juru-i materia Letopisetului pe tema violentei
tiranice si nejustificate, cum bine s-a remarcat, prilejuieste cele mai mari izbanzi ale condeiului
cronicarului. Exceptionale sunt paginile care cuprind infruntarea cu turcii - "Candu s-au lovit
ostile" - cum spune Ureche: "Si multa moarte s-au facut intre amandoao partile, ca nu era loc a
calca pre pamantu, ci pre trupuri de om. Asa mai apoi sa batiia de aproape, cat si mainile le
obosisa si armile scapa. Acela praf se facusa, cat nu sa cunostiia care de care-i ieste, de saneate si
di trasnetul puscilor nu sa auziia dispre amandoaoa partile, nici puscasii nu mai stiia in cine dau.
Decii Ion Voda au indireptat pre ai sai dinapoia puscilor, sa sa odihneasca putinei si turcii
asijderea. Asa standu si privind unii la altii, au dat o ploaie mare, de li s-au muiat praful". Aceste
insusiri ale Letopisetului lui Ureche, impreuna cu limba flexibila si vie, vor avea, cum am mai
amintit, efectul paradoxal de prospetime, ceea ce nu mai intalnim la ceilalti cronicari.
Arhaismele, constructiile cazute in uitare, formele depasite au un puternic efect stilistic, dar nu
de vechime, ci de noutate - regasim cu surprindere valentele dintai ale limbajului. De aici si rolul
de "izvor de inspiratie" pe care l-a avut si probabil il va mai avea cronica in literatura romana.
Chiar urmasul direct, Miron Costin, ia ca model pentru descrierea razboiului din 1711 paginile
din URECHE referitoare la lupta lui loan Voda. Dar mai tarziu, pentru generatiile moderne,
Letopisetul devine un adevarat loc de pelerinaj, o reintoarcere in illo tempore, in vremurile de
inceput, miraculoase si inca neintinate ale literelor romanesti.
OPERA
Letopiseul rii Moldove
. Ea ncepecu anul ntemeierii Moldovei, 1359,
cnd s-au desclecat ara
, i se oprete n anul 1594 .Principalul izvor extern este
Kronika Polska ,
aprutla Craiova, n 1597, pe numele lui Martin Bielski.Grigore Ureche nu este un simplu
compilator, ci uncronicar cu spirit critic.Pentru tirile privind rile i popoarele vecine Ureches-a
slujit de o cosmografie n limba latina, adic de unmanual de geografie i istorie rspndit n
vremea sa, cumera acela al lui Gerard Mercator.
Letopisetul latinesc

, este luata si amendat stirea privitoare la denumirea de Schithia data Moldovei .Cu excepia lui
Simon Dasclu, interpretoriiletopiseului lui Ureche n-au adus modificri de structur,care s
fac imposibil precizarea concepiei i poziiei declas a cronicarului.Spre deosebire de Simon
Dasclu, Grigore Ureche nueste un cronicar interesat att de cantitatea tirilor, ct decalitatea lor.
El nu scrie pur i simplu pentru a informa, ci pentru a educa, pentru a oferi un ndreptar de
via :
... s rmie feciorilor i nepoilor, s le fie denvtur, despre ceale reale s se fereasc i s
s socoteasc, iar dupre ceale bune s urmeze i s nvee i s s ndirepteaz.

Grigore Ureche cititor al lui Ioachim Bielski , poate ial istoricilor latini, i va da seama c actul
redactrii uneicronici reprezint o datorie patriotic, obligatorie pentruorce popor care vrea
s paseasc pe treapta culturii. Istoriaeste necesar, scrie el,
ca s nu se nneace a toate rleanii trecui
i oamenii
s s aseamene fierlor idobitoacelor celor mute i far minte.
Ureche n-a avut la ndemna suficiente izvoare pentrua le confrunta ; cu toate acestea, el n-a
reprodus .Grigore Ureche este intiul cronicar romn care adopto atitudine critic fa de
izvoare .Sub raportul concepiei, cronica oglindete ornduireafeudal n prima jumatate a
veacului al XVII-lea din punctde vedere al marii boierimi, avnd i unele idei naintate .Ca
reprezentant al noii boierimi latifundiare, Urechecondamn sistemul de guvernare bazat
pe autoritateadomneasc.
Cronica lui Grigore Ureche
Cronica lui Grigore Ureche deschis pentru literaturanoastr alcatuit din texte religioase, din
legende apocrife,din romane populare i din cronografe, o er nou ;dar acest nceput al unui nou
gen literar , singurul in care s-aafirmat originalitatea neamului nostru n veacurile
trecute,constituie inc i astzi o problem complicat.ncercarea lui Kogalniceanu n 1852, n
Letopiseele Moldovei
, de a puplica aparte ceea ce a creeat la inceputUreche de ceea ce presupunea ca a interpolat
ulterior Simion Dascalu, cuprinde o mare doz de arbitrar:elemente care apartin in chip evident
lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascalu i pari din adausele
interpolatorului au fost atribuite cronicarului.Cronica ncepe cu o predoslovie a dasclecrii,
care, dup cum are grij nsui Dasclul s ne-o ateste, estea lui Grigore Ureche.Dup capitolul

despre desclecarea Moldovei, Urechese ocup de limba moldoveneasc, susinnd c e

dedescenden latin.Intrnd n istoria moldoveneasc cu capitolul
Denceputul domnilor rii Moldovei i de viaa lor ,
Ureche utilizeaz analele slavoneti ale arii, , care au fost scrise,dup cum spuneam, la curtea lui
tefan cel Mare icontinuate de Macarie i de Azarie.Deoarece pentru partea de la nceput de la
primiidomni ai Moldovei pana la Alexandru cel Bun nu gasetenimic n cronicarii poloni.De la
Alexandru cel Bun nainte, Ureche gsete nizvoarele poloneze tiri din ce n ce mai
numeroase privitoare la istoria Moldovei i atunci cmpleteaza dateleunele prin altele.Dup
moartea lui tefan cel Mare,nainte de a trecela urmaii si, Ureche introduce, pentru o
mai bunaclarificare a istoriei moldoveneti, cteva capitole privitoare la istoria popoarelor
nvecinate cu noi : ploni,tatari, turci i unguri :
Povestea i tocmeala altor arice sunt prin jur.
Grigore Ureche este intiul cronicar romn care adopt o atitudine critic fa de izvoare
.Grigore Ureche a fost i va rmne unul dintre cei mai preioi cronicari ai literaturii romne.