Eseu,,Impactul regimului fanariot în Principatele Române ,din sec .XVIII-lea.

Una dintre cele mai demonizate şi mai necunoscute perioade din istoria românească este „secolul
fanariot”, perioadă cuprinsă între anii 1711 şi 1821, la conducerea Ţărilor Române s-au aflat domni
de origine greacă, care au fost numiţi de otomani să conducă destinele celor două Principate. Prin
introducerea regimului fanariot în Principate Moldova și Țara Românească poartă otomată a urmărit
consolidarea controlului ei asupra acestora în condițiile în care în Transilvania se instaurase
stăpânirea habsburgică. Secolul al 18-lea în Țara Românească și Moldova dezvoltă în instituțiile de
Cultură o viață intelectuală laică propulsată de reformismul fanariot, astfel încât regimul fanariot
infatiseaza efectele absolutismului luminat care la rândul său a inițiat un proces de renovare în
instituțiile statului. Secolul luminilor în Ţările Române a deschis o noua epocă sub raport politic
care eviențiază o problemă Românească şi o integrare în sistemul de vase comunicante al culturii
europene. Acest secol este și unul al afirmării Constituției naționale. Statul de autonomie a
Principatelor a fost păstrat cu numeroase limite. Astfel se desiintezează dreptul Țărilor Române de
a-și alege domnitori pământeni. Domnitorii sunt numiți de către sultani și sunt considerați Înalți
dregători ai porții otomane. Domniile erau de scurtă durată și se schimbau dintre o țară în alta, astfel
Constantin Mavrocordat a domnit de șase ori in Muntenia și de patru ori în Moldova. În general
epoca fanariotă este una de decadere deoarece au loc pierderi teritoriale, fiscalitate accentuate, și
atmosferă morală grea etc. Dincolo de aceste aspecte se evidențiază și o serie de aspecte pozitive
precum- înființarea scolilor și spitalelor. Cei mai de seamă domni fanarioți au fost Constantin și
Nicolae Mavrocordat. Ei au meritul de a fi introdus cultura greacă în țară, premergătoare Renașterii
culturale. Perioada fanariotă (1711-1821) coincide cu cel de al doilea punct culminant al exploatării
otomane prin cereri de bani, grâu, lemn, oi și etc.

Așadar, pot afirma că domnii fanarioți au încercat modernizarea societății pentru a perfecționa
mecanismul de exploatare în beneficiul Porții. Regimul fanariot contribuie la cristalizarea unui
program de emancipare națională intemeiat pe forțele politice proprii. Prin reformele practicate de
fanarioți a îndeplinit un proces de unificare treptată a condițiilor politice și sociale din
Principate ,care pregătesc unificare pe care o va aduce secolul următor.