Regimului fanariot s-a instaurat in principate din cauza situatiei critice a Imperiului Otoman pe plan

extern,acesta sufera infrangere sub zidurile Vienei,si este inlaturat din Europa Centrala,in urma pacii de la
Karlowitz,principatele romane devin principalele regiuni amenintate,Poarta interprizand actiuni de consolidare
a puterii in regiune.

Acestia au luat masuri deoarece Habsburgii si Rusii aveau tendinta de a-si extinde influenta aici
deasemenea,iar domnitorii din principate aveau inclinari mai mult occidentale decat orientale,si luptau pentru
eliberarea nationala de sub jugul otoman.

D. Cantemir și C. Brâncoveanu s-au manifestat prin numeroase reforme.

Pe timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu s-au marcat ani de progres economic si cultural,facand incercari
de a moderniza aparatul de stat si a reformat sistemul fiscal. Epoca brâncovineană a favorizat influiențele
occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Principalele
direcții ale politicii lui Constantin Brâncoveanu au fost: întărirea rolului institutiei domnești în cârmuirea țării.
A reorganizat sistemul fiscal. A dus o politică externă precaută punând accent pe diplomație și nu pe alianțe
militare.

Dimitrie Cantemir A înfăptuit reforma fiscală – a lichidat unele taxe și impozite.

Marii boieri au fost lipsiți de multe înlesniri domnești . A obținut reluarea pentru Moldova a celor mai mari
mănăstiri închinate Patriarhiei de la Ierusalim.A dus o politică externă de emancipare de sub suzeranitatea
otomană.

Poarta are ca scop prin impunerea regimului fanariot controlarea mai indeaproape a Țărilor Române în
condițiile creșterii rivalității cu Imperiul Habsburgic și Imperiul Rus.

Regimul politic instaurat în Moldova din 1711 și Țara Românească din 1716 până în 1821 a primit denumirea
de regim fanariot.

Specificul acestei perioade este schimbarea sistemului politic de guvernare, care a preluat elemente de
guvernare, obiceiuri și mod de trai specific Imperiului Otoman.

Domnii erau numiți direct de Poartă, fiind priviți ca simpli dregători egal cu un pașa. Ca și mai înainte domnul
se numea pe un termen de trei ani și urma să fie reconfirmat anual. El putea fi mazilit după bunul plac al
turcilor.

Țările au fost lipsite de dreptul de a promova o politică externă de sine stătătoare , dar nu au fost transformate
în pașalâcuri.

Unul dintre domnitorii fanarioti de o importanta mare a fost Constantin Mavrocordat.

Acesta a domnit aproape 40 ani in total de șase ori în Țara Românească și de patru în Moldova.

În ambele state concomitent a petrecut reforme moderniste cu caracter social, economic, fiscal, administrativ.

Toate reformele erau aprobate de Poarta si aveau ca scop crearea condițiilor de sporire a productivității pentru
a îndestula necesitatile domnilor și stăpânilor lor turci.

Reformele sociale :

*Boierii țărilor au fost împărțiți în trei ranguri: mari, mijlocii și mici.Fiecare boier conform rangului primea leafă
din vistieria statului.

*S-a legiferat statutul țăranilor scutelnici. Aceștea erau eliberați de impozite față de stat, dar le prestau în
folosul boierilor. În dependență de categorie și post boierii puteau beneficia de la 4 până la 56 de scutelnici.
Reforma agrară:

C. Mavrocordat a desființat categoria țăranilor “rumâni” și “vecini” (șerbi), anulând astfel dependența
personală a acestora față de stăpânii de moșii.

*Țăranii puteau pleca de la stăpânii lor dar practic aceasta se întâmpla foarte rar.

Reforma a avut urmări pozitive, dar caracterul ei a fost limitat deoarece nu a împroprietărit țăranii cu pământ.
*Țăranii erau nevoiți să lucreze pe moșie un anumit număr de zile pe an în folosul statului.

Reformele fiscale :

Toți boierii de la mare logofăt până la al treilea logofăt au fost scutiți de impozitul pe cap de locuitor.
*Preoțimea de asemenea au fost eliberate de impozitul pe cap de locuitor. *Vechiul sistem de impozitare cu
numeroase dări a fost înlocuit cu plata unui impozit unic pe cap de familie.

Reformele judiciare:

- în ținuturi au fost numiți judecători speciali din rândul boierilor mari fără dregătorii, cărora li se fixa o leafă.
*Judecarea avea loc după obiceiul pământului .A fost introdusă obligativitatea ținerii în scris a proceselor
judiciare.

Reforme bisericești : - preoții au primit o serie de privilegii, eliberări de impozite, precum și dreptul de a avea
scutelnici.

*Domnul a interzis ridicarea la rang bisericesc persoanelor neștiutoare de carte.

*Dorind să evite izbucnirea unei revolte contra dominării grecilor în bisericile române, C. Mavrocordat a decis
alegerea egumenilor (persoane care conduc mânăstiri) pe viață din rândul călugărilor pământeni.

Administrația: - Toate funcțiile publice în timpul ragimului fanariot, se scoteau la licitație și se cumpărau cu
bani. *Funcțiile publice alcătuiau una din prin-cipalele surse de venituri ale boierimii.

Țările Române în a doua jumăte a sec. XVIII- lea – începutul sec. al XIX – lea din punct de vedere politic regimul
dominației otomane a suferit în a.1774 schim-bări importante care au fost condiți-onate de presiuni asupra
Porții de marile puteri vecine – Imperiul Rusiei și Imperiul Habsburgic.

După Pacea de la Kuciuc-Kainardji din 1774 sultanul a oferit Țărilor Române un statut politic special în cadrul
Imperiului Otoman.

*Conform noilor prescripții garantate de sultan, dregătorii turci nu mai au dreptul să se stabilească și șă deție
averi imobiliare în principate.Țările în continuare erau lipsitre de dreptul de a deține armate. Cetățile mai
importante au continuat să rămână raiale turcești. Pe parcursul întregii epoci fanariote cea mai mare parte a
boierilor pământeni, numiți “partida națională” au luptat pentru limitarea și chiar lichidarea regimului
fanariot.

Constatăm: Țările Române se află în continuare sub regimul otoman, dar dominația acesuia decrește urmare a
crizei din Imperiului Otoman și a presiunilor, Imperiulor Rus și Habsburgic.

Înfrângerile suferite de Poartă în războiele cu Imperiul Rus au silit Imperiul Otoman să-și revizuiască rapoartele
cu Moldova și Țara Românească și să le acorde un nou statut juridic.

Dominația fanariotă s-a sfârșit în anul 1821, ca rezultat a mișcării de eliberare națională, apogeul căreia a fost
răscoala de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu.