STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA ROMÂNIEI

MARI (SEC.XVIII-XX

I.Premise şi caracteristici
Statul român modern, înainte de a deveni o realitate instituțională, a fost imaginat ca un proiect politic
de generații întregi de gânditori sau de oameni politici. Acest proiect se conturează începând cu secolul al
XVIII-lea. Este pus în practică treptat, etapă cu etapă. Ideea de stat român modern evoluează pe două
principale direcții:
- cea națională (domnitori pământeni, unire, independență)
- și cea modernizatoare în sens iluminist (redactarea unor constituții, separarea puterilor în stat,
drepturi și libertăți cetățenești: egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, desființarea privilegiilor, libertatea
cuvântului, a tiparului; reforme)
Proiectele politice din spațiul românesc au fost realizate sub forma memoriilor boieresți adresate
reprezentanților marilor puteri, prin documentele elaborate de elita intelectuală ardeleană, prin documentele
programatice ale mișcarilor revoluționare, fiind puse în practică prin legislația și reformele elaborate de
domnitori sau de reprezentanții marilor puteri.
Proiectele politice românești au avut ca scop obţinerea domniilor pământene, formarea statului naţional
român(unirea), modernizarea acestuia (pornind de la ideile iluministe de egalitate în fața legii, de separare
a puterilor în stat, de realizare a reformelor), obţinerea independenţei şi apoi includerea în graniţele sale
şi a românilor aflaţi sub stăpânirea străină, adică realizarea Marii Uniri.
Contextul extern
Problema orientală( criza orientală) însemna decăderea Imperiului Otoman a cărui moştenire o disputau
marile puteri din vecinătate: Rusia şi Austria. Această decădere se declanșează la sfârşitul sec. al XVII-lea,
în 1683, când turcii au asediat Viena, dar nu au reuşit să o cucerească.
În acest context, al crizei orientale, au loc mai multe războaie ruso-austro-turce care au avut urmări şi
pentru Ţările Române:
a. pierderi teritoriale
▪ în 1718 pacea de la Passarowitz prin care Turcia a cedat Austriei: Banatul şi Oltenia
▪ în 1739 pacea de la Belgrad prin care Oltenia a fost înapoiată Ţării Româneşti
▪ 1775- Convenţia de la Constantinopol prin care Turcia a cedat Austriei partea de nord a Moldovei
care va fi numită Bucovina (ţara codrilor de fagi)
▪ în 1812 pacea de la Bucureşti prin care Turcia a cedat Rusiei partea de est a Moldovei, dintre Prut şi
Nistru, care va fi numită Basarabia
b. schimbări în statutul politico-juridic al Ţarilor Române
■ Transilvania –în 1699 prin pacea de la Karlowitz, Turcia a recunoscut trecerea Transilvaniei din
stăpânirea sa, în stăpânirea Austriei. Transilvania nu mai este vasală faţă de Turcia, face parte din Imperiul
Habsburgic
■ Moldova şi Ţara Românescă –turcii nu mai au încredere în domnitorii pământeni (români) de aceea au
impus domniile fanariote -1711-1822 în Moldova deci se intensifică dominația otomană
-1716-1822 în Ţara Românească încălcându-se autonomia Tarilor Române
c. pierderi umane şi materiale –pentru că teritoriul românesc devine locul unora dintre confruntările
militare dintre marile puteri, uneori existând şi ocupaţie militară a teritoriului nostru

A. Contextul intern
a.Moldova şi Ţara Românească
Turcii au renunțat la domniile pământene și au instaurat domniile fanariote care determină nemulţumiri
datorită unor aspecte negative:
-încălcării autonomiei Ţărilor Române de către Turcia (domnitorii nu erau aleşi de români ci erau numiţi
de sultan şi consideraţi înalţi funcţionari otomani având rang de pașă cu două tuiuri; ei își păstrau
atribuțiile legate de politica internă, însă în politica externă ei ar fi trebuit să pună în aplicare directivele
venite de la autoritățile otomane)
-sistemul licitării domniei determină o durată scurtă a acestora ducând la instabilitate
- fiscalitatea era excesivă, determinată şi de dorinţa domnitorilor de a acumula rapid avuţii
-sporireau mereu obligaţiile către Turcia (creşte tributul)
-grecizarea instituţiilor: domnia. Biserica, Sfatul domnesc (domnitorii erau preponderent de origine
greacă şi numeau greci şi în celelalte instituţii
-desfiinţarea armatei, redusă la o gardă domnească
Există însă şi unele aspecte pozitive în perioada domniilor fanariote:
- Ţările Române rămân în afara graniţelor Turciei, nefiind transformate în paşalâcuri
- chiar dacă autonomia e încălcată se păstreză instituţiile statelor române
- au deschis porțile culturii franceze
-unii domnitori fac reforme modernizând statele româneşti: Constantin Mavrocordat, Scarlat Callimachi,
Alexandru Ipsilanti, Scarlat Callimachi))
În Moldova și Țara Românească se formează partida naţională, ce cuprindea elita boierească, care
contestă situaţia existenţă, caută soluţii pentru a o schimba, de aceea propune:
▪ modificarea statutului politico-juridic al Ţărilor Române prin transformarea acestora în state tampon, neutre, aflate
sub garanţia Rusiei, Austriei, Prusiei
▪ noi forme de guvernământ –monarhie constituţională sau chiar republică aristocratică
▪ modernizarea societăţii prin reforme: dezvoltarea învăţământului, împroprietărirea țăranilor, egalitate în faţa legilor
separarea puterilor în stat, emanciparea țăranilor/evreilor/țiganilor
b. Transilvania
Românii sunt nemulţumiţi de statutul lor politic, religios, social de aceea luptă pentru emanciparea lor.