STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA

ROMÂNIEI MARI. (SECOLELE XVIII-XX)

Situația internațională – Problema Orientală

Țările Române se află, la începutul secolului al XVIII-lea, prinse în conflictele marilor puteri vecine.
Problema orientală (conflictul dintre Austria și Rusia, pentru provinciile otomane din Balcani) debutează
după 1683 (când otomanii sunt învinși la Viena) și durează până în secolul XX.

Situația Țărilor Române

Epoca fanariotă este perioada în care domnitorii Ţărilor Române au fost numiţi direct de către sultan din rândul
unor greci din cartierul „Fanar” al Constantinopolului. În condițiile atacurilor Austriei și Rusiei, turcii aveau
nevoie de domnitori fideli la graniță, în Principatele Române.

Inaugurate în 1711 în Moldova şi 1716 în Ţara Românească, acestea sunt considerate momentul de apogeu al
dominaţiei otomane la nordul Dunării. În ambele Principate, regimul a luat sfârşit în 1821 şi a avut trăsături
caracteristice similare:
• restrângerea autonomiei;
• accentuarea presiunii otomane asupra Principatelor;
• desfiinţarea armatei, redusă la o gardă domnească;
• fiscalitatea excesivă;
• sporirea obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman.
Mai pe scurt, această perioadă este caracterizată de fanariotism: adică domnitori greci, taxe mari, drepturi și libertăți nem.

Proiectele politice urmăresc:

• aspectul național

– înlăturarea domiilor fanariote (realizat -1822)

– autonomie în cadrul Imperiului Otoman
– unirea românilor într-un stat național (realizată în 1859 – unirea Moldovei cu Țara
Românească și apoi în 1918 - realizarea României Mari)
– independența statului (realizat – 1878)

• modernizarea politică:
– adoptarea unor constituţii care să prevadă drepturi şi libertăţi, egalitatea tuturor cetățenilor
în faţa legii, separaţia puterilor în stat; (prima Constituție modernă 1866)
– participarea tuturor categoriilor sociale la viaţa politică;(vot universal – 1918)
• modernizarea socială:
– desfiinţarea privilegiilor marilor boieri.
-împroprietărirea țăranilor

Sec. XVIII –(memoriile boierești și reformismul domnesc)

I. PROIECTELE POLITICE
ÎN SECOLUL AL XVIII
După instaurarea domniilor fanariote boierii români au reacţionat faţă de noul statut politico-juridic al
Principatelor prin redactarea de memorii adresate marilor puteri creştine care pot fi considerate primele proiecte
politice de modernizare a statului iniţiate în Principate;
• memoriul din 1772 susţinea unirea Moldovei cu Ţara Românească;
• memoriul din 1791 revendica unirea şi independenţa Principatelor sub protecţia Rusiei şi
Austriei; S-a format astfel, treptat, aşa-numita „partidă naţională”, ce avea să se manifeste şi în secolul al
XIX-lea.
Pentru Transilvania

În anul 1791 este redactat Supplex Libellus Valachorum, program politic şi naţional al Şcolii Ardelene,
elaborat de personalităţi de seama: Petru Maior, Gheorghe Şincai, Samuil Micu, , Ioan Budai Deleanu.
Conţinut:
- desfiinţarea denumirii jignitoare de ,,toleraţi” pentru români;
- egalitate în drepturi cu celelalte naţiuni;
- utilizarea toponimiei româneşti;
- numirea în funcţii proporţională cu numărul locuitorilor etc.

Înmânat împăratului Leopold al II-lea, acesta îl trimite Dietei de la Cluj care îl respinge sub motivaţia că recunoaşterea
acestor drepturi ar fi răsturnat ordinea constituţională a Transilvaniei.

A. Reformele în timpul domniilor fanariote (1711-1821)

Reformismul domnesc - (adică perioada când domniile s-au reformat, au căpătat alte forme) a vizat adoptarea
unor reforme de către domnitorii fanarioți:
• Cel mai important domnitor fanariot a fost Constantin Mavrocordat (1731-1749). El a domnit
alternativ în Ţara Românească şi Moldova şi a făcut în ambele ţări importante reforme sociale şi
administrative:
- a desfiinţat şerbia (dependenţa ţăranilor) dându-le ţăranilor libertate personală. Pentru că ţăranii nu
au primit pământ, au rămas să muncească pentru boieri. Aceştia s-au numit ţărani clăcaşi(de la clacă,
muncă gratuită);
- a impus un impozit unic pe cap de locuitor.
• În timpul lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească a fost tipărit primul cod de legi fanariot in
1780 intitulat 'Praviliniceasca condica'.
• În timpul lui Scarlat Callimachi a fost redactat Codul Callimachi în Moldova-1817;
• În timpul lui Ioan Caragea a fost elaborată Legiuirea Caragea în Ţara Rom.-1818.

• Maria Tereza și Iosif II (în Transilvania) au realizat reforma religioasă (este restaurată religia
ortodoxă), reforma învățământului (dezvoltarea învățământului la sate), reforma socială.

SCHEMA: (Știu că nu e corect să încep cu „deci”…) Deci! Țările Românești sunt conduse de grecii care își plătesc locul la tron
Imperiului Otoman. Ei impun o serie de legi și înființează tot felul de coduri în favoarea lor, nu a poporului. Într-adevăr este un pic
mai dificil să reții toate numele menționate mai sus; dar după cum vedeți, unii domni și-au denumit (nu știu dacă ei sau alții) codul de
legi după numele lor – asta vă ușurează cumva munca. Enjoy.

Sec. XIX – (prima jumătate)

A. Proiectul politic de la 1821

-a aparținut lui Tudor Vladimirescu și Comitetului de Oblăduire.

Cel mai important document programatic al mișcării revoluționare conduse de Tudor Vladimirescu a fost
“Cererile norodului românesc” care propunea:
- organizarea statului pe principiul suveranităţii poporului, reprezintat de Adunarea Generală;
- alegerea Domnului să fie făcută de către ţară;
- desfiinţarea privilegiilor boiereşti;
- promovarea în funcţii să fie după merit nu după avere;
Mişcarea revoluţionară a fost înfrântă prin intervenția Imperiului Otoman și a avut drept
consecinţe:înlăturarea domnilor fanarioţi şi instaurarea domnilor pământeni (1822).
 B. Începuturile unui stat modern (1822-1848)

În 1822, mica boierime din Moldova, în frunte cu Ionică Tăutul, a elaborat un proiect de lege fundamentală
cunoscut cu numele de Constituţia cărvunarilor. Proiectul cuprindea revendicări precum :
-garantarea libertăţii persoanei ;
-egalitatea cetăţenilor în faţa legii ;
Tratatul de la Adrianopol (1829) modifica statutul politico-juridic al Principatelor:
- era instituit oficial protectoratul rusesc asupra Principatelor;
- ca urmare a drepturilor ei de putere protectoare, Rusia a convins Imperiul otoman să accepte
adoptarea unor legi cu valoare constituţională, Regulamentele Organice.(Regulamentul Organic
pentru Ţara Românească a intrat în vigoare în 1831, iar cel pentru Moldova în 1832).
Prevederi:
-separaţia puterilor în stat
-limitarea puterii domintorului
-reorganizarea sistemului fiscal
În 1843 a luat fiinţă Societatea secretă Fraţia (1843) ce a avut un rol principal în pregătirea şi desfăşurarea
Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească) - avea înscrise în program obiective precum:
- unirea Ţării Româneşti cu Moldova şi independenţa lor;
- emanciparea clşcaşilor;
- egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

C. Programul politic pașoptist – 1848

Obiectivele revoluţiei de la 1848 (proiectul politic paşoptist) au cuprins, în mare, următoarele revendicări:
• Politice:
– înlăturarea regimului regulamentar care menţinea privilegiile sociale, acorda puteri prea mari domnitorului şi
încuraja corupţia;
-adoptarea unor constituţii moderne care să acorde drepturi şi libertăţi cetăţeneşti (egalitatea în fața legii)
• Sociale:
– desfiinţarea privilegiilor;
-desfiinţarea clăcii
-împroprietărirea ţăranilor.
• Naţionale:
– obiectiv maximal: obţinerea independenţei Principatelor (desfiinţarea protectoratului rusesc şi a
suzeranităţii otomane); – unirea românilor într-un stat naţional.
– obiectiv minimal: îmbunătăţirea statutului internaţional (autonomia faţă de Rusia şi Imperiul
Otoman)
Revoluţionarii din Ţările Române au alcătuit mai multe programe revoluţionare, mai moderate sau mai
radicale, în funcţie de împrejurările în care au fost elaborate.
Programele revoluţiei au fost :
• “Petiţia proclamaţie“ -27 martie 1848, Iaşi (Moldova)
• “Petiţia Naţională” - 3-5 mai 1848, Blaj (Transilvania)
• “Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” - 12 mai 1848
• “Petiţia Ţării”- 20 mai 1848, Cernăuti (Bucovina)
• “Proclamaţia de la Islaz - 9 iunie 1848, Islaz (Ţara Românească)
• “Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat”- 15 iunie 1848, Lugoj (Banat)
• “Dorinţele partidei naţionale din Moldova”- august 1848, Cernăuţi (Bucovina)
Ceva mai avansat era modelul politic din ”Proclamaţia de la Islaz”, care preconiza o formă de guvernare
republicană, cu un domn responsabil ales pe 5 ani.
Deşi înfrântă prin intervenţia militară a imperiilor vecine, revoluţia de la 1848-1849 a reuşit să stabilească
direcţiile principale de acţiune pentru formarea României moderne.
Semnificaţia revoluţiilor şi a proiectului politic paşoptist.
-Programele revoluţiilor de la 1848 au cuprins cele mai importante revendicări politice ale românilor
-Programul paşoptist a cuprins, în stadiu de proiect, principalele reforme care vor fi înfăptuite în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea.

Sec. XIX – (a doua jumătate)

D. Unirea Principatelor Române (1859) şi domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-
1866)
În anul 1849, după intervenţia militară otomană ce a pus capăt evenimentelor revoluţionare din Ţara
Românească, Rusia şi Imperiul otoman au semnat Convenţia de la Balta – Liman (19 aprilie 1849), prin care a
fost reintrodus regimul regulamentar în Țara Românească și Moldova.
În 1853-1856 are loc Războiul Crimeei dintre Rusia şi Imperiul otoman care se încheie cu înfrângerea Rusiei.

La Congresul de Pace de la Paris (1856), se discută problema Principatelor românești și se hotărăște:

- înlăturarea protectoratului singular al Rusiei ţariste ;
- menţinerea suzeranităţii otomane ;
- punerea Principatelor sub garanţia colectivă a celor 7 mari puteri : Franţa, Anglia, Austria, Rusia, Prusia,
Sardinia, Imperiul Otoman;
- retrocedarea către Moldova a celor 3 judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail, Bolgrad;
- consultarea populaţiei din Principate în legătură cu unirea prin intermediul adunărilor ah-hoc.
Adunările ad-hoc:
a. aveau caracter reprezenttiv, fiind alcătuite din reprezentanţii clerului, marilor proprietarilor,
orăşenilor şi clăcaşilor;
b. au elaborat două Rezoluţii (1857), în care cereau:
- unirea Principatelor Române într-un singur stat numit România, sub conducerea unui prinţ străin
care să-şi crească moştenitorii în religia ţării;
- autonomia şi neutralitatea pământului românesc;
- adunare obştească aleasă din toate categoriile sociale;
Rezoluţiile au fost prezentate în cadrul Conferinţei de la Paris (1858), care a elaborat Convenţia de la Paris,
document cu valoare constituţională, care a stat la baza organizării statului până în 1864.
Convenţia de la Paris (7/9 august 1858) stabilea :
- unirea Moldovei cu Ţara Românească într-un stat cu numele de Principatele Unite ale Moldovei
şi Valahiei;
- doi domni;
- două Adunări şi două guverne;
- două instituţii comune cu sediile la Focşani:
-Comisia Centrală;
-Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.

(Adică practic eram tot două țări diferite. Ce-i durea pe ei de nume? Păi tocmai, că puțin le păsa de ce nume aveam. Ne dăduseră un
nume comun ca să ne satisfacă aparent dorința și să ne dea o iluzie; și să zicem că „Vaaai suntem uniți, domne!” Când colo ce eram?
Două țări cu organizări diferite dar nume comun. Vax albină.)

Realizarea unirii
Cu toată opoziţia Marilor Puteri, românii au reuşit realizarea unirii, profitând de faptul că în Convenţia de la
Paris nu se specifica că aceeaşi persoană nu are voie să ocupe funcţia de domnitor în ambele principate:
– La 5 ianuarie 1859, Al. I. Cuza este ales domn în Moldova de către Adunare.
– La 24 ianuarie 1859, Cuza este ales domn şi în Ţara Românească (cu unanimitate de voturi).
(Vă dați seama de câtă implicare a fost nevoie ca să convingi o masă imensă de oameni să voteze toți aceeași persoană? Două țări, un
singur om?)
Acest fapt a simbolizat Unirea Principatelor Romane şi a pus Europa ,,în faţa faptului împlinit”.
În martie 1859 are loc o nouă Conferinţă la Paris unde cinci dintre Marile Puteri recunosc dubla alegere a lui Cuza.
Ulterior Austria şi Turcia, care refuzaseră iniţial, vor recunoaşte şi ele acest act politic.
Consolidarea Unirii şi făurirea statului modern. Domnia lui
Alexandru Ioan Cuza(1859-1866)
În timpul lui Cuza a continuat realizarea principalelor puncte ale proiectului paşoptist, prin reformele
înfăptuite de acesta.

Domnia lui Cuza cunoaște 3 perioade:

a) 1859-1862 - perioada cosolidării unirii prin:
-unificarea serviciilor de vamă
-unificarea serviciilor poștale
-unificarea armatei
-unificarea cursului monetar
-Bucureștiul devine capitala țării
b)1862-1864 - perioada domniei constituţionale
• legea secularizării averilor mănăstireşti (1863): trecerea în proprietatea statului a averilor
mănăstirilor închinate Sfântului Munte Athos dar şi a averilor celorlalte mănăstiri. Aceste lăcaşuri de
cult deţineau cam un sfert din terenul agricol al ţării, de pe care toate veniturile mergeau în
străinătate.
c) 1864-1866 perioada domniei autoritare
2 mai 1864 Cuza dă o lovitură de stat și adoptă un act cu valoare constituțională, ” Statutul
Dezvoltător al Convenţiei de la Paris”, care sporea atribuțiile domnitorului.
Cu sprijinul guvernului condus de M. Kogălniceanu, au fost elaborate numeroase legi:
- reforma agrară (1864): împroprietărirea ţăranilor cu loturi de pământ în funcţie de numărul de vite
pe care îl deţineau; ţăranii plăteau despăgubiri boierilor timp de 15 ani; timp de 30 de ani nu aveau
voie să-l vândă. Se puteau expropria maxim 2/3 din suprafaţa unei moşii.
-legea instrucţiunii publice (1864): învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu; se prevedea
pregătirea pedagogică a cadrelor didactice.
- înfiinţarea Universităţilor din Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864).
-adoptarea Codului civil şi a Codului penal (1865).
Conducere autoritară i-a îndepărtat pe toţi oamenii politici de domnitor. Opozanții lui Cuza au format
”monstruoasa coaliție”care l-a silit pe domnitor să abdice în februarie 1866
După înlăturarea lui Cuza, puterea a fost preluată de o „Locotenenţă Domnească ”alcătuită din trei
persoane (Lascăr Catargiu, reprezentant al Moldovei și al conservatorilor; Generalul Nicolae Golescu,
reprezentant al Țării Românești și al liberalilor și Colonelul Nicolae Haralambie, reprezentant al armatei).

E. Modernizarea României în timpul domniei regelui Carol I (1866-1914)

După înlăturarea lui Cuza, oamenii politici români sunt de acord să aducă la conducerea ţării un prinţ străin. Cu
sprijinul Franţei este ales prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, rudă cu regele Prusiei.
Aducerea lui Carol I este aprobată prin votul poporului (un plebiscit cerea să se răspundă prin da sau nu).
Titulatura sa va fi iniţial aceea de domn (în 1878 cea de alteţă regală, iar din 1881 cea de rege).

În timpul regelui Carol I România devine un stat modern, guvernat după principiile liberalismului.
-În 1866 este adoptată Constituţia, una dintre cele mai moderne din Europa vremii, act cu valoare de
independență față de Imperiul Otoman
- Au fost înfiinţate partidele politice care susţineau prin programele lor continuarea procesului de
modernizare, propunând legi în acest sens.
- Partidul Naţional Liberal 1875
- Partidul Conservator 1880
-România câştigă un prestigiu deosebit şi pe plan internaţional.
- În 1877 România particpă la războiul ruso-turc în urma căruia și își câștigă independența față de
Imperiul Otoman. Acest fapt este recunoscut la Congresul de Pace de la Berlin din 1878. După proclamarea
regatului, în 1881, România este considerată una dintre cele mai importante state din zona Europei răsăritene
şi balcanice. se aliază cu Puterile Centrale în 1883.
SCHEMĂ: Deci aveți de ținut minte aici 4 evenimente:
1. „monstruoasa coaliție” -> Cuza abdică
2. Carol de Hohenzollern -> noul conducător
3. Carol aduce o nouă organizare și numele de România
4. statul revine independent, apoi regat, apoi se aliază cu Puterile Centrale.

Sec. XX
România în Primul Război Mondial
La 21 iulie/3 iulie 1914, Consiliul de Coroana de la Sinaia, a decis adoptarea neutralităţii României, cu
pregătirea armatei pentru intrarea în război la momentul potrivit;
(De ce??: România se declară neutră şi ca să nu se işte certuri sau alte cele, bagă scuză următoare: pe tratatul care fusese semnat
între România şi Puterile Centrale scria că se vor apăra una pe alta numai în cazul în care una din ţările implicate vor fi atacate; aici
însă Austro-Ungaria era cea care atacase, nu care fusese atacată. Pa!).
Adevăratul motiv pentru care România nu intrase în război era că nu dorea să lupte alături de Asutro-Ungaria ci
împotriva ei, pentru a-şi recupera teritoriile româneşti ocupate de aceasta.
- perioada neutralităţii a durat până în 1916; - în august 1916, România a intrat în război de partea Antantei,
pentru eliberarea teritoriile aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei;
- în toamna anului, partea de sud a ţării a fost ocupată timp de aproape doi ani de Puterile Centrale, iar capitala,
familia regală, Parlamentul, guvernul au fost mutate la Iaşi;
- în vara anului 1917, trupele române au obţinut, în sudul Moldovei, marile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi
Oituz, împotriva Puterilor Centrale;
- în condiţiile ieşirii Rusiei din război ca urmare a revoluţiei comuniste din 1917, România a fost obligată să
încheie, în mai 1918, o pace separată cu Puterile Centrale; - Pacea de la Bucureşti nu a fost sancţionată de regele
Ferdinand I iar la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, România a reintrat în război de partea Antantei;

F. Realizarea României Mari

Factori care au favorizat realizarea Marii Uniri de la 1918:
- Sfărşitul primului Război Mondial (1914-1918);
- Prăbuşirea imperiilor rus şi austro-ungar;
- Afirmarea dreptului la autodeterminare al popoarelor.
Realizarea Statului Național Unitar Român a fost rezultatul hotărârilor luate de românii din Basarabia,
Bucovina și Transilvania.
• Basarabia - La 27 martie/ 9 aprilie 1918 Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România
• Bucovina - La 28 noiembrie 1918 au început lucrarile Congresului General al Bucovinei.
Presedintele Congresului a fost ales Iancu Flondor, care a dat citire Moțiunii prin care se hotăra
unirea Bucovinei cu România.
• Transilvania
– CNRC(Consiliul Național Român Central) a publicat la 7 noiembrie 1918 textul convocarii la Alba Iulia a
Adunarii Nationale a romanilor;
- La 1 decembrie 1918 s-a desfasurat Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia unde a
fost adoptata rezoluția care în primul său articol proclama 'Unirea acelor români și a tuturor teritorilor
locuite de dânșii cu Romania'

SCHEMA: (Știu că nu e corect să încep cu „deci”…) Deci! În 1918 are loc Marea Unire, când pentru prima dată în istorie intră în
granițele țării toate statele românești. Datorită Primului Război Mondial și dezmembrărilor de imperii și state mari, au revenit în
granițele României și Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. (yeeey) Această unire a fost recunoscută în
cadrul Conferinței de Pace de la Paris.