TEMA: România în timpul ”Războiului Rece”

Definiția Războiului Rece: În a doua jumătate a sec. al XX-lea, între 1947 – 1991,
în relațiile internaționale se manifestă o rivalitate deschisă între SUA și URSS și
aliații lor, cunoscută sub numele de Război Rece.

Evoluția politicii externe a României în timpul Războiului Rece:

A. perioada subordonării totale față de URSS

- prin stalinismul promovat de Gheorghe Gheorghiu Dej, România se va
subordona total
- 1948 se semnează Tratatul de prietenie și asistență mutuală cu URSS
- 1949 aderarea la CAER
- 1955 România devine membru fondator al Pactului de la Varșovia
- 1955 aderarea la ONU
A. perioada distanțării de URSS
- 1958 se retarg trupele Armatei Roșii din România
-după 1960 comerțul românesc extern se orientează spre Occident
- 1964 este respins Planul Valev
- 1964 Declarația PRM prin care își afirmă independența față de Moscova
 - 1967 România refuză să adopte poziția Tratatului de la Varșovia potrivit
căreia statul Israel e declarat agresor
- 1967 România este singurul stat comunist care recunoaște Republica
Federală Germană
- 1968 România refuză participarea la reprimarea revoluției din
Cehoslovacia
- vizita președintelui Franței Charles de Gaulle (1969), a preș. american
Richard Nixon (1969) și Gerald Ford în 1974
- 1979 România critică agresiunea sovietică din Afganistan
B. izolarea diplomatică a României
- după 1985 Ceaușescu refuză să aplice politicile reformatoare ale lui
Gorbaciov, este singurul stat comunist cu o asemenea atitudine