SECOLUL XX – ÎNTRE DEMOCRAŢIE ŞI
TOTALITARISM
COMPETENŢE SPECIFICE:
 1.1. Construirea unor explicaţii şi argumente intra- şi
multidisciplinare cu privire la evenimente şi procese
istorice
 2.2. Proiectarea unui demers de cooperare pentru
identificarea şi realizarea unor scopuri comune
 2.3. Descoperirea constantelor în desfăşurarea
fenomenelor istorice studiate
 3.1. Compararea surselor istorice în vederea stabilirii
credibilităţii şi a validităţii informaţiei conţinută de
acestea
 4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în medii non
formale de învăţare în analiza fenomenelor istorice
studiate
 4.4. Realizarea de conexiuni între informaţiile oferite
Democraţie,
de sursele istorice şi contextul vieţii cotidiene
“Prin instaurarea nazismului la putere,
fascism, teroarea devine politică de stat. Dacă pentru
comunism adepţii regimului totalitar existau avantaje şi
perspective materiale, pentru oponenţi se
întrebuinţau diverse metode de <convingere> sau intimidare:
asasinatul, arestarea în masă, percheziţiile la domiciliu, lagărele de
exterminare fizică, retragerea cetăţeniei. Gândirea a fost înlocuită
cu lagărul, laboratorul ştiinţific a folosit înarmărilor, literatura cea
mai bună a fost pusă pe foc”.
(Em.Bold, I.Ciupercă, Ascensiunea nazismului)
“Democraţia este un sistem bazat pe principiul
conform căruia nimeni nu se poate proclama
conducător, nimeni nu poate deţine puterea în nume
personal şi în mod irevocabil. Tocmai pentru că
principiul autocratic este respins, axioma democratică
este aceea că puterea omului asupra altor oameni
poate fi acordată doar de ceilalţi – iar aceasta numai
şi numai pe baza revocabilităţii. Aşadar, conducătorii
vor deţine această funcţie ca urmare a desemnării
libere, neîngrădite de către cei care urmează să fie
conduşi.”.
(G.Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată)
“Comunismul este o ideologie politică a cărui obiectiv
este instaurarea unei societăţi ideale, caracterizată
prin proprietatea colectivă şi viaţa comună. El a
încercat să descrie modul în care societăţile
industriale contemporane vor birui, în mod inevitabil,
capitalismul prin intermediul revoluţiei menite a crea
o societate fără clase, în care nu va exista proprietate
privată şi în care fiecare va munci pe măsura
posibilităţilor şi va primi în funcţie de necesităţi.
(Dicţionar de Istorie Universală Contemporană
de la 1900 până azi)
 TEMA: Exprimă un punct de vedere cu privire la
conţinutul acestor documente.

REGIMURI
DEMOCRATICE
Forme de organizare statală
separarea puterilor în stat pluralism poltic În perioada interbelică ,
majoritatea statelor europene au
cunoscut regimuri democratice şi au
respectarea drepturilor şi făcut eforturi pentru menţinerea
libertăţilor cetăţeneşti economie de piaţă unui climat de pace. Ţările europene
Trăsăturile democratice au cunoscut , ca formă
de organizare statală, fie republica
regimului ( Franţa, Polonia, Finlanda,
democratic Cehoslovacia), fie monarhia
promovează statul de constituţională (România, Marea
egalitate în faţa legii drept (în care Britanie, Belgia, statele nordice).
nimeni nu este mai Şi în aceste ţări democratice au
puterea se află în mâna presus de lege) funcţionat partide extremiste ( de
poporului, care exemplu, în România: LANC (1923),
guvernează prin Legiunea Arhanghelul Mihail (1927),
reprezentanţi aleşi transformată ulterior în Garda de
Fier.
 Principalele modele democratice europene postbelice

Modelul politic Trăsături

Anglo-saxon  promovare a liberei iniţiative;
 descentralizare;
 implicare redusă a statului în rezolvarea problemelor sociale;
 piaţă liberă;
 adaptabilitate crescută a economiei.
Aplicat mai ales după 1979, în perioada guvernării Margaret
Thatcher
Francez  rol însemnat al statului în viaţa economică, politică şi socială;
 preocupare constantă pentru problemele sociale.
German  economie socială de piaţă, cu o protecţie socială puternică;
 consens între sindicate şi patronat;
  reducere a inegalitaţilor sociale.
Model aplicat şi în ţările scandinave
TEMA: Comparaţi sistemele democratice francez şi vest-german în privinţa abordării chestiunilor economice şi
precizaţi, pe baza unui punct de vedere argumentat , pentru care dintre cele două aţi opta.

Cauzele aparţiei regimurilor totalitare

 frustările provocate de tratatele de pace

Regimurile
încheiate în urma Primului Război Mondial;
 instabilitatea economică din diferite
ţări europene, care a culminat cu marea criză

totalitare
economică din anii 1929-1933;
 crizele sociale.

Regimurile totalitare au apărut în perioada interbelică

Extrema dreaptă:
 Italia (condusă de Benito Mussolini), în anul 1922;
 Germania (condusă de Adolf Hitler), în anul 1933;
 Ungaria (condusă de Miklós Horthy), în anul 1939;
 Spania (condusă de generalul Franco), în anul 1939;
 Portugalia (condusă de Salasar), în anul 1932.
Extrema stângă:
 URSS (condusă de Lenin, ulterior de Stalin), în anul 1917, când bolşevicii au preluat puterea.
Regimurile de extremă dreapta au fost învinse în al Doilea Război Mondial. Comunismul ,
însă, a supravieţuit şi după terminarea marii conflagraţii, fiind instaurat şi în alte ţări – de cele mai
multe ori, în mod forţat , cu ajutorul Armatei Roşii (instrumentul militar al URSS).
Ţări din Europa (Ungaria, România, Germania de Est, Cehoslovacia etc.), din Asia (China,
Coreea de Nord), dar şi America Latină (Cuba) au cunoscut regimuri comuniste.
nerespectarea principiului
separării puterilor în stat
 demagogie şi propagandă

[interesele
individului sunt
încălcarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti subordonate intereselor statului

existenţa partidului unic , care [teroare şi violenţă cu ajutorul poliţiei

deţine puterea politică
promovarea cultului personalităţii
aplicarea cenzurii
Trăsăturile politice (CEKA, NKVD, KGB în
comune ale URSS; Gestapo în Germania nazistă,
Securitatea în România comunistă)
regimurilor
totalitare
[statulse implică în toate domeniile
de activitate (inclusiv în viaţa
privată a cetăţenilor săi)

[oponenţii regimului
sunt exterminaţi sau
trimişi în închisori

Trăsăturile distincte ale regimurilor totalitare

 colectivizarea şi
industrializarea rasismul

naţionalizarea bunurilor antisemitismul

Nazismul ideea creării unui

ateismul Comunismul “spaţiu vital” în care
să trăiască “rasa
ariană”

desfiinţarea proprietăţii “spaţiul vital” trebuia

private şi înlăturarea epurat de rasele
burgheziei. inferioare (evreii, ţiganii,
slavii) şi putea fi realizat
prin expansiune
TEMA: 1. Identificaţi, cu ajutorul dicţionarului şi schemelor, caracteristicile în practica politică a comunismului,
fascismului şi nazismului.
2. Realizaţi un eseu, de 150-200 de cuvinte, cu tema: «Totalitarismul european în perioada interbelică» după
următoarea structură de idei: a)condiţiile apariţiei totalitarismului; b)asemnări şi deosebiri între fascism şi comunism.
 Deosebirile dintre democraţie şi totalitarism
Domeniul de Regim politic
activitate Democratic Totalitar
Economic  economie de piaţă: preţ liber;  economie dirijată: preţ impus;
impozit progresiv pe venit. planificarea producţiei.
Politic  pluripartidism: alternanţă la  monopartidism: parlament
guvernare; parlament rezultat din
reprezentativ. alegeri dirijate
Militar  armata în slujba naţiunii;  armata supusă conducătorului;
 transparenţa măsurilor.  secretul măsurilor luate.
Societatea civilă  colaborare cu statul.  supusă controlului statului.
Cultul  absenţa unor manifestări  omniprezenţa manifestărilor de
personalităţii stridente, glorificare a conducătorului.
elogioase la adresa conducătorului.
Drepturile  existenţa practică a unor  existenţa teoretică a acestora;
omului libertăţi  manipularea opiniei publice prin
 (presă, întruniri etc.) ; mass-
 justiţie independentă. media.

Atitudinea statelor În perioada postbelică:

democratice
 crearea Planului Marshall (1947);
 constituirea alianţei politico-militare NATO
(1949);

faţă de regimurile  ajutorul economic şi militar dat de SUA ţărilor

care respingeau instaurarea comunismului, în cadrul
Războiului Rece.

totalitare Erodarea sistemului comunist a avut loc şi din

interiorul său, prin mişcările antisovietice ce s-au
desfăşurat între 1953 şi 1989:
 1953 – Republica Democrată Germană;
 1956 – Polonia şi Ungaria;
 1968 – Cehoslovacia;
În perioada interbelică:
 1980 – crearea sindicatului liber «Solidaritatea»
 crearea unei organizaţii mondiale (Liga
în Polonia;
Naţiunilor) ;
 1987 – România;
 încheierea unor alianţe regionale (Mica
 1989 – Cehoslovacia, RDG, România.
Înţelegere, Înţelegerea Balcanică) ;
Căderea regimurilor comuniste din Europa în
 semnarea unor tratate internaţionale ( Pactul
cursul anului 1989 a prefigurat sfârşitul URSS, care s-a
Briand - Kellogg ) ;
dizolvat oficial în 1991.
 izolarea diplomatică a statelor revizioniste;
Un rol important , în acest proces de dezintegrare,
 conciliatorismul (care nu a fost o atitudine
l-au jucat şi măsurile ultimului conducător comunist al
înţeleaptă a marilor puteri
URSS, Mihail Gorbaciov, care a dorit reformarea
europene).
comunismului.
 TEMA: Prezentaţi modul în care statele
democratice au aplicat politica de stăvilire a
exapansiunii comunismului după al Doilea Război
Mondial. Care a fost reacţia Uniunii Sovietice.
Construcţia
democraţiei
şi ideologia totalitară
în România
Pe parcursul secolului al XX-lea, Români,
asemenea altor state europene, cunoaşte atât
regimuri democratice, cât şi regimuri dictatoriale
(autoritare şi totalitare).
Istoria României interbelice şi postbelice s-a
desfăşurat pe mai multe coordonate:
 1919-1938 , regim democratic;
 1938-1940, regim autoritar;
 1940-1944, regim dictatorial;
 1944-1947, regim pseudo-democratic;
 1947-1989, regim totalitar comunist;
 1990, revenirea la regimul democratic.
Construcţia democraţiei în România
La construcţia democraţiei româneşti şi-au
adus aportul monarhia, partidele politice tradiţionale
(Partidul Liberal, Partidul Conservator, Partidul
Naţional Ţărănesc), precum şi oameni politici de
vază.
Construcţia democraţiei a început în timpul lui
Al.I.Cuza (1859-1866) şi Carol I (1866-1914) ,
continuând în timpul regelui Ferdinand, aceştia
contribuind la modernizarea şi consolidarea statului
român.
Principiile democratice au fost prevăzute în
constituţiile adoptate (1866, 1923, 1991).
Până la Primul Război Mondial, democraţia
românească a fost limitată de lipsa votului universal,
acordat în 1918.
Rezolvarea problemei agrare prin
împroprietărirea ţăranilor (1921), precum şi
înfiinţarea partidelor ce aparţineau minorităţilor au
impulsonat viaţa politică.
 În perioada interbelică a fost
prezentă prin:
Extrema stângă reprezentată de
Partidul Comunist (creat în 1921 şi scos în
afara legii în 1924);
Extrema dreaptă, mult mai activă,
reprezentată de:
 Liga Apărării Naţionale Creştine
(LANC) , apărută în 1923 şi condusă
de A.C.Cuza;
 Legiunea Arhanghelul Mihail,
înfiinţată în 1927.
Comuniştii români, instrumentaţi
de URSS, urmăreau dezmembrarea
teritoriului României şi transformarea
acesteia într-o republică socialistă. Din
cauza acestor idei, Partidul Comunist a
fost scos în afara legii în 1924, revenind pe
scena politică la 23 august 1944 şi
preluând treptat puterea. Totuşi ,
comunismul nu a avut priză în societatea
românească interbelică, spre deosebire de
extrema dreaptă, reprezentată de
mişcarea legionară.
Mişcarea legionară a fost condusă
de Corneliu Zelea Codreanu şi, ulterior ,
de Horia Sima practicând violenţa faţă
de evrei, adversari politici şi autorităţi.
Pentru o scurtă perioadă de timp
(sept. 1940-ian. 1941), legionarii au
condus statul român, împreună cu
generalul Ion Antonescu, perioadă în
care s-au dedat la persecuţii şi diferite
abuzuri. Antonescu i-a îndepărtat , din
această cauză, de la guvernare.
În perioada postbelică:
Regimul totalitar pe deplin
Ideologia totalitară cunoscut de societatea românească a fost
în România cel comunist , instaurat cu ajutorul URSS
în 1947. România a renunţat la monarhie
şi a fost proclamată republică populară.
Ea a fost condusă de Gheorghe
Gheorghiu Dej (1948-1965), urmat de
Nicolae Ceauşescu (1965-1989).
Revenirea la democraţie s-a
realizat în urma revoluţiei din decembrie
1989, care a răsturnat regimul comunist
TEMA: Realizaţi un
din România.
portofoliu cu tema:
“Secolul XX, între
democraţie şi totalitarism”
 Dictionar:
Clasă politică : diferenţierea în cadru
societăţii a unei pături distincte şi restrânse de
persoane care îndeplinesc un rol semnificativ în
conducerea societăţii.
Cultul personalităţii: practică politică ce
atribuie un rol exagerat unei personalităţi politice în
evoluţia societăţii, ceea ce produce deformarea vieţii
politice dintr-o ţară.
Descentralizare: procesul prin care
organismele administraţiei locale primesc
competenţe sporite în raport cu autoritatea centrală.
Gulag: nume dat sistemului concentraţionar
sovietic, care la moartea lui Stalin (1953) deţinea
între 6 şi 10 milioane “adversari ai regimului”.
Sovietizare : introducerea modului de viaţă,
de gândire şi a regimului politic sovietic, după 1945,
în ţări din Europa de Est.
Totalitarism: formă de organizare şi
funcţionare a societăţii în care statul controlează
toate aspectele vieţii sociale şi individuale.