STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA

ROMÂNIEI MARI
(SECOLELE XVIII-XX)

Un stat modern este un stat care se guvernează după o lege fundamentală ce prevede
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi separaţia puterilor în stat, garantează dreptul la proprietate
privată şi asigură participarea tuturor categoriilor sociale la viaţa politică, are o industrie
dezvoltată şi numeroase instituţii de cultură.
Modernizarea în spaţiul românesc a presupus în primul rând desfiinţarea privilegiilor
feudale, rezolvarea problemei țărănești, adoptarea unor constituţii moderne dar şi obținerea
independenţa de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat.
Modernizarea a fost iniţial concepută teoretic, în diverse proiecte, şi apoi pusă în
practică prin reforme.

PROIECTE DIN SEC. al XVIII-LEA ŞI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL

XIX-LEA
La începutul secolului al XVIII-lea, Imperiul Otoman a recurs la soluţia domniilor
fanariote, pentru a-şi consolida controlul asupra Principatelor. Inaugurate în 1711 în Moldova
şi 1716 în Ţara Românească, acestea sunt considerate momentul de apogeu al dominaţiei
otomane la nordul Dunării. În ambele Principate, regimul a luat sfârşit în 1821.
Proiecte de sec. XVIII:
 Memoriul de la Focșani (1772), prin care se cerea revenirea la domniile
pământene, autonomia internă şi unirea celor două ţări sub protecţia Austriei,
Rusiei şi Prusiei.
 Memoriul de la Sistov (1791), cerea autonomia totala a statelor românești sub
garanția Austriei și Rusiei;
Anumite solicitări (regăsite în proiectele politice) s-au concretizat în politica de
reforme a domnilor fanarioți.
Reformismul domnesc (sec XVIII):
Cel mai important domnitor fanariot a fost Constantin Mavrocordat (1731-1749). El a
domnit alternativ în Ţara Românească şi Moldova şi a făcut în ambele ţări importante reforme
sociale şi administrative:
 Reforma socială - a desfiinţat şerbia (dependenţa ţăranilor) dându-le ţăranilor
libertate personală. Pentru că ţăranii nu au primit pământ, majoritatea au rămas
să muncească în continuare pământul boierilor, prestând munci agricole în
schimbul loturilor primite. Aceştia s-au numit ţărani clăcaşi (de la clacă,
muncă gratuită);
 Reforma fiscală - a impus o dare unică, care se putea plăti în 4 rate. Până
atunci existau tot felul de impozite şi taxe pe diverse produse: văcărit, porcărit,
vinărit etc. Cea mai importantă era fumăritul, care era un impozit pe coşul
casei (de fapt pe familie; acolo unde erau mai multe fumuri, era o familie mai
mare);
  Proiect în domeniul politic - a elaborat chiar un proiect de constituţie pe care
l-a publicat într-o revistă franceză.
O altă reformă importantă din timpul fanarioţilor au fost adoptarea primelor coduri de
legi: Codul Calimah în Moldova (1817) şi Legiuirea Caragea în Ţara Românească (1818),
după numele domnitorilor reformatori.

Proiecte politice din prima jumătate a sec. XIX

Un nou proiect politic s-a conturat cu prilejul mişcării revoluţionare de la 1821 din
Ţara Românească, condusă de Tudor Vladimirescu.
Documentele programatice ale revoluţiei lui Tudor arată dorinţa acestuia de a evita o
intervenţie armată otomană în Ţara Românească, spunând că revolta este împotriva
fanarioţilor şi nu a turcilor. Cel mai important document elaborat de Tudor a fost
CERERILE NORODULUI ROMÂNESC, un proiect de organizare a ţării prin care să se
limiteze abuzurile şi nedreptăţile. Principalele puncte ale acestuia erau (vezi informația din
caiet):
1.
2.
3.
După înfrângerea mişcării revoluționare, Imperiul Otoman a acceptat revenirea la
domniile pământene, prin desemnarea ca domni, în 1822, a lui Grigore Dimitrie Ghica (în
Ţara Românească) şi Ioniţă Sandu Sturza (în Moldova).
Constituţia cărvunarilor: În 1822, mica boierime din Moldova, în frunte cu Ionică
Tăutul, a elaborat un proiect de lege fundamentală cunoscut cu numele de Constituţia
cărvunarilor. Proiectul cuprindea revendicări precum: garantarea libertăţii persoanei;
egalitatea cetăţenilor în faţa legii; separarea puterilor în stat.
O parte dintre ideile expuse în programele politice elaborate la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi în primul sfert al secolului al XIX-lea s-au regăsit în Regulamentele Organice,
primele documente cu rol de Constituţie, care au instituit, printre altele, principiul separării
puterilor în stat, reforma administrative şi pe cea fiscală.

Programul politic paşoptist (1848)

Elaborat de revoluţionarii de la 1848 şi prezentat în documentele revoluţiei, programul
politic paşoptist s-a bazat pe analiza realităţilor politice, economice şi sociale caracteristice
Ţărilor Române la jumătatea secolului al XIX-lea şi a urmărit trasarea principalelor obiective
naţionale, politice şi socio-economice pe care naţiunea română urma să le îndeplinească.
Vezi în caiet:
Petițiunea Proclamației (Iași, martie)
Petițiunea națională (Blaj, mai)
Prințipiile noastre pentru reformarea patriei (Brașov, mai)
Proclamația de la Islaz (Izlaz, iunie)
Dorințele Partidei Naționale (Cernăuți, august)

Unitate şi independenţă – rezoluțiile Adunărilor ad-hoc

 După anularea alegerilor falsificate (Vogoride), în septembrie 1857 se deschid la Iaşi
şi Bucureşti lucrările Adunărilor Ad-hoc.
Ambele adunări se pronunţă în favoarea unirii:
 respectarea autonomiei;
 Unirea Principatelor într-un stat numit România;
 prinţ străin cu moştenirea tronului şi urmaşi crescuţi în religia ţării;
Marile Reforme, au atins teoretic toate revendicările proiectelor politice,
domnitorul a avut patru direcţii principale: o nouă lege electorală, legea rurală, legea
instrucţiunii publice şi legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti.