HONORÉ de BALZAC (1799–1850)

A fost un scriitor realist francez, unul dintre cei mai valoroși romancieri ai tuturor timpurilor.
Imediat după fi nisarea studiilor de drept, H. de Balzac se dedică muncii literare, mai întâi
încercându-și puterile în dramaturgie, iar apoi, pentru a câștiga bani și succesul literar, compunând
romane istorice și de groază, activitate ce nu-i aduce nici venit, nici satisfacție.
Ulterior, el a mai întreprins câteva proiecte de afaceri, încercând să întemeieze o tipografi e
proprie. La limita falimentului, plin de datorii, H. de Balzac abandonează preocupația editorială și
trăiește din scris până la sfârșitul vieții.
Pentru a obține cât mai multe detalii necesare operei sale, el a întreprins o serie de călătorii
documentare.
Opera vieții sale o reprezintă seria de romane și povestiri cu titlul generic Comedia umană, în care
este zugrăvit tabloul moral al societății franceze din prima jumătate a secolului XIX. Planul acestei
cărți uriașe, gândite ca o completare a Divinei comedii a lui Dante Alighieri, a fost întocmit de autor
în 1834.
H. de Balzac a divizat Comedia umană în trei secțiuni mari: I. Studii asupra moravurilor, care includ:
1. Scene din viața particulară (Gobseck, Moș Goriot, Femeia la treizeci de ani ș.a.);
2. Scene din via ța de provincie (Eugénie Grandet, Iluzii pierdute ș.a.);
3. Scene din viața pariziană (Strălucirea și mizeria curtezanilor ș.a.);
4. Scene din viața politică (O afacere tenebroasă ș.a.);
5. Scene din viața militară (Șuanii, O pasiune în pustiu ș.a.);
6. Scene din viața de la țară (Țăranii, Medicul de la țară ș.a.).
II. Studii filozofi ce (Pielea de șagri, Elixirul de viață lungă ș.a.).
III. Studii analitice (Fiziologia căsătoriei și Micile necazuri ale vieții conjugale)
“Totul era curat și sărăcăcios în camera lui, care, începând cu postavul verde de pe birou și terminând cu
învelitoarea patului, semăna leit cu locuința lipsită de căldură a fetelor bătrâne care-și petrec ziua
lustruindu-și mobilele. Iarna, tăciunii îngropați în cămin, sub un strat gros de cenușă, fumegau fără să ardă.”

Din acest fragment deduce faptul ca atmosfera in casa lui Gobseck era una sumbra,lipsita de viata,dar in
acelasi timp pașnică.Aparența,locuința,care se arată a fi sărăcăcioase și neglijate,fac contrastul cu averea
imensă pe care o deținea personajul,astfel manifestându-se tipul avarului,o tipologie de om ce vede banul
ca puterea supremă,consideră că aurul este arbitrul societății,iar cei puțini care-l dețin trebuie să conducă
din umbră,să acționeze precum un bogat nu să arate ca unul.

Secvențe de text Reflecții

Om-ceasornic Sugerează faptul că pe parcursul zilei era
mereu treaz,mereu gata de a acționa,de a
urmări din umbră,de a colecta toate datoriile
de la clienți până în seară.
Om-bancnotă Sugerează faptul că era preocupat doar de
colectarea banilor si de cresterea profiturilor
de pe urma cămătăriei.
Om prefăcut în aur Sugerează faptul că acesta nu avea nici un
sentiment,unica lui credință era în aur,acesta
însemna puterea supremă pentru el.
Om de genul neutru Sugerează faptul că era un om discret,nu se
afirma ca fiind bogat,se arăta un om simplu
chiar daca avea o avere imensă,acesta era lipsit
de sentimentul de dragoste,prietenie sau
relații de rudenie,tot ce stia era agonisirea
banului.