Caracterizarea Complexa a Personajului Eponim

Gobseck de Honore de Balzac

Caracterizare directă
De către narator:
”...Acest bătrânel uscățiv crescuse
în ochii mei. Devenise pentru
mine o imagine fantastică,
întruchipând puterea aurului„.
”...om-ceasornic„
”... omul-bancnotă„
Autocaracterizare Intercaracterizare
(de către însuși (de către alte
personajul) personaje)
”...Într-un cuvânt, stăpânesc ”...Uneori victimele lui
lumea fără nici o osteneală, iar vociferau, se mâniau, apoi se
lumea nu are nici o putere lăsa o tăcere grea, ca într-o
asupra mea.„ bucătărie după ce se taie o rață.„
”...Privirea mea este la fel ca ”...Îl compătimeam ca un bolnav
aceea a lui Dumnezeu, eu „.
citesc în inimi. Nimic nu-mi
„...îi scotea si mai mult in
poate fi tăinuit„
evidență paloarea.„
”...În tot Parisul sunt vreo zece
ca mine, regi tăcuți și
anonimi, arbitri ai destinelor
voastre.„

 Tipologia personajului este cea a avarului(a zgârcitului), căci acesta

având ”milioane in bancă„ trăia sărăcăcios și modest . Puțin
sociabil ,invizbil in totalitatea oamenilor a Parisului ,însă,
capacitatea intelectuală asemenea cât cea a orașului.
 În perspectiva mea personajul Gobseck este realistul ce ar trebui să
trăiască in fiecare , pentru că într-un sfârșit viața e o mașinărie
pusă în mișcare de bani. Mi-a plăcut principiile sale de a trăi o
viață singuratică si calma în afara gălăgiei . Dar, nu totulse rezuma
la avere si îndeosebi la aur. Căci exista sentimente la fel de plăcute
ca averea materiala, dragostea , omul cu care ai trăi pana la
sfârșitul zilelor si sentimentul de susținere . Și acestea sunt o avere
la fel de prețioasă ,însă , un sentimentală.
 Caracterizare indirectă
După mediul După aspectul După limbaj După
în care trăiește fizic/ semnificația
îmbrăcăminte numelui
”Totul era curat și ”...față palidă, lividă, Dupa acest ”...victimele lui, cărora le
sărăcăcios în camera pe care, cu îngăduința criteriu spunea clienți, îl
lui, care, începând cu Academiei, mi-aș cămătarul se porecliseră taica Gobseck.
postavul verde de pe permite să o numesc evidențiază prin „
birou și terminând cu lunară, atât de mult un limbaj cult si
învelitoarea patului, semăna cu argintăria
semăna leit cu care și-a pierdut
critic asupra la
locuința lipsită de luciul. Părul tot si tuturor,
căldură a fetelor cămătarului era lins, vorbind direct ,
bătrâne care-și petrec pieptănat cu grijă și real, fără a
ziua lustruindu-și avea culoarea cenușii. idealiza.
mobilele. Iarna, Trăsăturile feței sale, ”...nu e oare viața
tăciunii îngropați în la fel de neclintite ca o mașinărie pusă
cămin, sub un strat cele ale lui Talleyrand,
în mișcare de
gros de cenușă, păreau a fi turnate din
fumegau fără să ardă.„ bronz. Ochii mici și bani?„
gălbui, ca de viezu re,
erau aproape lipsiți de
gene și se fereau de
lumină; de altfel, erau
apărați de cozorocul
unei șepci vechi. Nasul
lui ascuțit era atât de
ciupit înspre vârf,
încât putea fi asemuit
cu un sfredel. Buzele,
subțiri, semănau cu
ale alchimiștilor și ale
bătrânilor pictați de
Rembrandt sau
Metsu.„

Realizat : Catana Consuela

2022