Regimul fanariot in Tarile Romane a inceput odata ce sultanul si-a pierdut increderea in Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu, domni

care pareau cei mai buni si mai fideli aliati ai Portii, evenimentul a sugerat Constantinopolului sa numeasca oameni straini in fruntea celor doua tari romane. Cei mai potriviti pentru aceasta functie s-au dovedit a fi marii dragomani din cartierul latin Fanar, de regula greci. Ca fenomen politic fanariotismul se caracterizeaza printr-o inasprire a dominatiei otomane, incepind cu anul 1711 in Moldova si 1716 in Tara Romaneasca domnii sunt numiti direct de catre Poarta , astfel romanii sunt lipsiti de politica externa si diplomatie proprie ceea ce reprezinta o grava frina in dezvoltarea relatiilor cu alte tari in afara de cele dictate de la Istanbul. Domniile scurte sunt o trasatura specifica a regimului fanariot, tronul fiind un obiect de vinzare in mainile sultanului, acest fenomen a scazut mult auttoritatea scaunului domnesc, si a puterii de luare a deciziilor in cadrul afacerilor interne ale statului. Au fost reduse mult armatele , acestea avind drept sarcini paza curtilor domnesti si a hotarelor precum si stringerea darilor. In acest context nu a existat nici un document care sa legifereze in mod special noul statut al Tarilor Romane, abia hatiseriful din 1792 anunta niste principii care stabileau ca Moldova si Tara Romaneasca erau slobode in toate privintele, si ca teritoriul lor era inviolabil, iar la sfirsit ca regimul fiscal ,,se afla in seama voievozilor, insa documentul venise prea tirziu , deja spre sfirsitul epocii fanariote. In aceasta perioada , Pricipatele au fost teatru de operatiuni militare in 7 razboaie, teritoriul aflandu-se sub ocupatie timp de 25 de ani.Poarta fie ca a ocupat ea insasi unele teritorii cum a fost cazul din 1713 al transformarii Hotinului in raia, fie ca a cedat alte teritorii romanesti mult mai mari unor tari cu care s-a aflat in conflict cum s-a intimplat in 1718 cu Oltenia , in 1775 cu Bucovina sau in 1812 cu Basarabia care a fost cedata Rusiei. Una din urmarile cele mai grele a le fanariotismului a fost inasprirea fara precedent a sarcinilor fiscale, a crescut mult haraciul , dar povara cea mai mare nu a fost haraciul ci tot felul de plati suplimentare precum cumpararea domniei si confirmare ei e un an (mucareul mic) sau pe trei ani (mucareul mare), ca si numeroasele cadouri marilor dregatori ai Portii , numite peschesuri, dar povara darilor nu se limita doar la aceste biruri , taranii dadeau dijma marilor proprietari si prestau boierescul, podgorenii plateau vararitul instituit de Eustrate Dabija, aproape toti taranii plateau o dare foarte grea , vacaritul introdus de Constantin Cantemir, si fumaritul fixat de Antioh Cantemir etc. Pe de o parte jaful instituit de turci , pe de alta parte abuzurile nemaipomenite ale domnilor fanariotisi ale mediului care ii promova au creat un sistem bazat pe faradelege si coruptie. Doua lucuri au facut ca regimul fanariot sa aiba si o fata buna: reformele economice si admnistrative aduse de fanarioti si gradul lor inalt de cultura care a dus nemijlocit la dezvoltarea culturii , invatamantului si arhitecturii, acestia aflindu-se sub o puternica influenta a ideilor occidentale si a modelului european de despot luminat. La romani un astfel de model a fost Nicolae Mavrocordat si de fiul acestuia Constantin Mavrocordat cel din urma aflindu-se pe tronul ambelor tari romanesti vreme indelungata de la 1730 pana la 1769, reformele lui s-au efectuat intr-o perioada scurta din 1739 pana in 1749 , una din cele mai importante a fost reforma fiscala , prin ea s-a efectuat stabilirea defintiva a darii fixe , s-au desfiintat numeroase dari indirecte, alta reforma a fost cea judecatoreasca si administrativa , de fapt organizarea judecatoreasca apare abia acum in Tarile Romane, insa reforma care a influentat cel mai mult relatiile economice si sociale a fost desfiintarea serbiei realizata in 1746 in Tara Romaneasca si in 1749 in Moldova. Un alt plus al epocii fanariote a fost dezvoltarea comertului, fiind de obicei negustori , fanariotii cunosteau foarte bine caile si partenerii de comert care puteau aduce un profit excelent, astefel la sfarsitul epocii fanariote doar Moldova exporta anul cca 100000 de vite mari, inclusiv 20000 de cai, negustorii otomani cumparau anual din Principate aproximativ 600000 de oi. In linii generale , desi fanariotismul nu a fost un fenomen in exclusivitate negativ , avand carentele sale specifice ca aspect reformativ, totusi el a retinut foarte mult evolutia societatii romanesti in situatia cand fata Europei se modela radical sub influenta revoutiei industriale , a Iluminismului si a Revolutiei franceze