Pedagogie creștină – Sf.

Gură de
Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf.
Grigorie din Nazians

Pătru (Androne) Simona-Ionela

Traian Alina-Ileana
 Pedagogia creștină

În timpul împăratului Constantin, creștinismul

devine religia oficială a Imperiului Roman și școala
capătă caracter religios.
Se renunță la educația fizică și estetică și se pune
accent pe educația patristică (moral-creștină).
Se pleacă de la premisele biblice, educația având
repere morale.
 Pedagogia creștină

Scopul educației rezidă în

 dobândirea înțelepciunii.
Principiile educației creștine sunt:
 desăvârșirea,

 activismul,

 libertatea interioară,
 egalitatea și iubirea fraternă
 valorificarea copilului.
 Vasile cel Mare
(330 – 379 d. Hr.)

Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub

numele Vasile cel Mare a fost un arhiepiscop din
secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și
unul din cei trei arhiepiscopi de seamă, răsăriteni,
ai Bisericii Ortodoxe, alături de Grigore din
Nazianz (Teologul) și Ioan Gură de Aur. A fost
episcop al Cezareei.
S-a impus printr-o bogată activitate pastorală și
socială. A înființat Vasiliada, primul spital,
complex de asistență socială, dar și aziluri și
școli.
Este sărbătorit pe 1 ianuarie și pe 30 ianuarie (de
Sfinții Trei Ierarhi, împreună cu Grigore Teologul și
Ioan Gură de Aur).
 Vasile cel Mare
Concepția pedagogică
 Vasile cel Mare consideră că viața în comun este prielnică desăvârșirii
prin credință și că viața solitară este inferioară vieții laolaltă.

 Înie Regulile mari (Regulae fusius tractate) și Regulile micim (Regulae

brevius tractatae), se ordonează și astăzi viața călugărilor din
mănăstirile ortodoxe. Viața în mănăstire trebuie să fie întemeiată pe
ordine, statornicie, disciplină. Sfântul Vasile precizează reguli privitoare
la rugăciune, la studiu, la munca manuală, la relațiile dintre monahi,
între aceștia și lumea laică.

 Preceptul lui este ora et labora (rugăciune și muncă).

 Vasile cel Mare
Concepția pedagogică
 Idei cu privire la educație găsim în mai toate scrierile sale, în cele de
mai sus și în Etica, Regulile morale, Cuvânt către tineri, Constituțiile
ascetice.

 Finalitatea existenței omului, ca și scopul educației rezidă în pregătirea

pentru viața cealaltă, idee pe care o vom găsi peste secole și la
Comenius.

 A avut o preocupare deosebită pentru copii și tineri. Consideră că

formarea intelectual-morală prin educație și instrucție este foarte
importantă, pornind de la convingerea că „orice om care iubește pe
Dumnezeu are în mod firesc înclinarea către studiu.” (Vasile cel Mare,
Cuvânt către tineri).
 Vasile cel Mare
Concepția pedagogică
 În concepția sa, se cere a fi cunoscută învățătura Vechiului și Noului Testament.
Acest obiectiv trebuie urmărit de timpuriu, prin educarea copiilor în disciplină și
iubire față de Dumnezeu: „Așadar, trebuie ca sufletul să fie îndrumat spre
practicarea faptelor bune îndată, de la început, când este încă ușor de format și
fraged și, fiind moale ca ceara, primește cu ușurință formele care se presează
asupra lui, așa încât, atunci când va veni rațiunea să arate (sugereze) ceea ce
este folositor, iar obiceiul să îndrumeze cu ușurință spre săvârșirea binelui”.
(Sfântul Vasile cel Mare, 1989, p. 246).

 Vasile cel Mare îi sfătuiește pe călugări să primească în mănăstiri copiii orfani

și să-i educe. Expune și o serie de măsuri cu privire la somn, la priveghere, în
legătură cu cantitatea, calitatea și periodicitatea hranei, cu privire la îngrijirea
trupului, să apeleze la medic. Arta pedagogului se aseamănă cu meșteșugul
medicului: nu trebuie prescris același medicament pentru orice boală, bolnav
sau mădular. Sunt recomandate pedepsele și recompensele.

 Un alt obiectiv al educației este educarea voinței.

 Vasile cel Mare
Concepția pedagogică
 Spirit foarte cultivat, foarte bun cunoscător al culturii grecești, Sfântul Vasile
recomandă cultura laică, mai ales atunci când acestea sunt în strânsă
legătură cu ideile creștine. Prin intermediul acestor texte, ajungem să
cunoaștem felul cum era înțeleasă virtutea la marii gânditori antici. El îi
îndeamnă pe tineri să se apropie de cultura greacă, ceea ce constituie o
pregătire pentru înțelegerea adevărurilor divine, ținta căutărilor sufletului.

 Cultura laică joacă și rolul de podoabă a spiritului, precum pomul, care are
fructe și frunze.: „Într-adevăr, după cum însușirea proprie a unui pom este
de a acoperi roadele la timpul lor, având ca podoabă frunzișul ce se
frământă în jurul ramurilor, tot astfel și pentru suflet, rodul cel mai de
seamă este adevărul și în același timp înțelepciunea din afară este un
acoperământ nu fără frumusețe, așa după cum sunt și frunzele ce dau o
priveliște plăcută, cât și un adăpost pentru poame...” (Vasile cel Mare,
Cuvânt către tineri, p. 52)
 Vasile cel Mare
Texte reprrezentative

Principalele sale scrieri sunt:

Învățături morale
Regulile mari (Regulae fusius tractate)
Regulile micim (Regulae brevius tractatae)
Despre credință
Omilii
De Spiritu Sancto
 Grigore din Nazianz
(329 – 390 d. Hr.)

Grigore din Nazianz, cunoscut și ca Grigore

Teologul, a fost un teolog grec, episcop de
Constantinopol, unul din Părinții
Bisericii („sfinții părinți”).
Este sărbătorit pe 2 ianuarie și pe 30 ianuarie
(de Sfinții Trei Ierarhi, împreună cu Sf. Vsile cel
Mare și Ioan Gură de Aur).
O parte din moaștele (capul) Sf. Grigorie
Teologul se află la Mănăstirea Slatina din județul
Suceava în România, fiind adusă de la
Constantinopol de către domnitorul Alexandru
Lăpușneanu. Alte moaște se află în Rusia, duse
împreună cu tezaurul României, doar o parte
fiind apoi restituite României. 
 Grigore din Nazianz
Concepția pedagogică

A pus bazele unei adevărate pedagogii a formării, care este, în ceea ce

el a scris, un început de pedagogie profesională.

Vorbind despre pregătirea teologului, acesta, ca om al Bisericii, se cere

a fi un cunoscător, păstrător și sporitor al valorilor teologice. El trebuie să
dispună de o cultură pe măsură și să fie un exemplu de trăire în
concordanță cu normele religioase.

Factorii care contribuie la formarea sa sunt familia și școala: „Copilul

meu, acest dar îți trimit/ eu, Grigore: îndemnul unui părinte este darul cel
mai bun” (Grigore din Nazianz, 1997, p. 85)
 Grigore din Nazianz
Concepția pedagogică

Pregătirea interioară este foarte importantă în pregătirea

teologului, pentru a ajunge la înțelepciunea dumnezeiască, pe
care el o va putea pătrunde și transmite și altora.
Teologul este propovăduitorul adevărurilor de credință și un
exemplu de virtute în promovarea binelui și a dragostei.

„Tu [copilule] să te îngrijești de cumințenie și frumusețea ta

va fi minunată Chiar și pentru ochii închiți. Purtarea este cea
mai aleasă floare” (Grigore din Nazianz, 1997, p. 85)
 Grigore din Nazianz
Concepția pedagogică

Principii pedagogice privind:

 respectarea particularităților individuale,
 contextualizarea și accesibilizarea cunoștințelor,
 continuitatea în învățare.
Cultura are un rol purificator, ea ne înalță și ne înnobilează, ne conduce
pe drumul autoperfecționării, alimentând neîncetat setea pentru
desăvârșirea spirituală. Cultura se dobândește prin contactul cu școala, cu
cărturarii și cu cărțile.
Recomandă și cultura păgână, deoarece aceasta poate completa
cultura teologului, ființând ca o sursă de comparare și de expansiune a
culturii teologice.
 Grigore din Nazianz
Texte reprezentative

Principalele sale scrieri sunt:

Cinci cuvântări teologice

Cuvântări ocazionale
Scrisori
Poem – îndemn către Olimpiada
 Ioan Gură de Aur
(344 – 407 d. Hr.)

Ioan Gură de Aur, cunoscut și

ca Ioan Hrisostom, a fost patriarh al
Constantinopolului, fiind una din
cele mai importante figuri ale
patrologiei creștine, considerat ca
doctor al Bisericii.
Născut în Antiohia, trece la
creștinism în 369.
Este sărbătorit pe 13 noiembrie și
pe 30 ianuarie (de Sfinții Trei Ierarhi,
împreună cu Grigore Teologul și
Ioan Gură de Aur).
 Ioan Gură de Aur
Concepția pedagogică
Despre slava deșartă și despre educația copiilor este un adevărat tratat de
pedagogie, care conține precepte moderne.

Educația reprezintă problema capitală a omului, din lipsa de educație decurgând

toate relele posibile. Un copil lipsit de educație este considerat un dușman și vrăjmaș al
tuturor, al lui Dumnezeu, al naturii, al legilor, al vieții sociale.

După Ioan Gură de Aur, artă mai mare decât educația nu există.

„Se spune că atunci când sunt pescuite, mărgăritarele sunt apă. Iar dacă pescarul e
iscusit, punând pe mână picătura aceea și rotind-o în palmă cu mâna cealaltă o face
rotundă și-i dă formă perfect sferică. Dar după ce i s-a întipărit forma, nu mai poate fi
modificată. Fiindcă tot ce este fraged poate primi orice neavând încă forma lui proprie
fixă, drept pentru care e tras ușor spre oricare formă, dar ceea ce este tare, dat fiind că
a dobândit ca stare duritatea nu iese ușor din ea, nici nu trece ușor într-o altă stare.”
(Ioan Gură de Aur, 2000, p. 108).
 Ioan Gură de Aur
Concepția pedagogică
A educa înseamnă a purta grijă de copii și de tineri în ceea ce privește
curățenia sufletească și buna-cuviință, a crește pe copil moral, om drept,
a-l crește în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligența, a
forma un atlet pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji de mântuirea sufletului
lui.

Educația trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă:. „Dacă în

sufletul încă fraged se întipăresc învățăturile bune, nimeni nu le va mai
putea șterge atunci când se vor face tari ca o întipărire, precum ceara.”
(Ioan Gură de Aur, 2000, Despre gloria deșartă și educația copiilor, p. 108)

Într-un cuvânt, educația copiilor reprezint\ temelia, instrucția și

orânduirea lumii întregi, de ea depinzând întreaga noastră existență (cf. D.
Fecioru, 1937, p. 9).
 Ioan Gură de Aur
Concepția pedagogică
Părinții au rolul principal în educație. „Dați-vă osteneala - ne povățuiește
Sfântul Ioan Hrisostomul - ca să construiți lui Dumnezeu minunate statui:
îndepărtați ce este de prisos și adăugați ce lipsește. În fiecare zi uitați-vă
cu grijă la ei, observați și darul pe care-l au de la natură spre a-l dezvolta,
dar și cusurul de la natură spre a-l îndepărta.”

Recomandă accesul copiilor la pregătirea pentru o anume profesie.

Consideră că cea mai bună comunitate pentru educarea copilului este

mănăstirea, care asigură un cadru organizatoric și psihologic propice
pentru o educație temeinică.
 Ioan Gură de Aur
Concepția pedagogică
Recomandă:
 educația prin blândețe,
 laude,
 exemplul personal,
 supraveghere continuă,
 post,
 rugăciune,
 educația simțurilor,
 educația vorbirii,
 aprecierea naturii,
 grijă pentru moralizarea copilului și mântuirea sufletului lui,
 sădirea fricii de Dumnezeu pentru atingerea înțelepciunii
Pedagogul trebuie să fie un om virtuos, vrednic, destoinic, convins de ceea ce
spune și face (principiu vizionar în formarea formatorilor).
 Ioan Gură de Aur
Texte reprezentative

Principalele sale scrieri sunt:

Omilii asupra Sfintei Scripturi

Despre pocăință
Despre preoție
Despre slava deșartă și despre educația copiilor
 Bibliografie
Cucoș, Constantin, 2017, Istoria pedagogiei, Editura Polirom, Iași
Sfântul Vasile cel Mare, 1989, Cuvânt către tineri, apud Din istoria gândirii pedagogice
universale, I,, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare

https://fdocuments.net/document/pedagogia-crestina.html?page=5
https://cercetaridelogicajuridica.blogspot.com/2017/11/educatia-tinerilor-in-conceptia.html
https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-vasile-mare-73068.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_de_Nazianz
Grigore din Nazianz, 1997, Poem – îndemn către Olimpiada, apud. Sf. Ioan Gură de Aur –
Cuvioasa Olimpiada Diaconița, O viață – o prietenie – o corespondență, Editura Deisis, Sibiu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur
Ioan Gură de Aur, 2000, Despre gloria deșartă și educația copiilor, apud. Maica Magdalena,
Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu