UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA'' IAŞI

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea : Masterat Didactic în Teologie (Teologie Ortodoxă)

Particularități confesionale privind predarea religiei în Finlanda

 INTRODUCERE

 Ȋn societatea traditională, religia ocupa rolul cel mai important în

educaţie, şi era firesc acest lucru căci modul de viaţă a comunităţilor
tradiţionale era prin excelenţă unul religios.

 Aproape fiecare gest era investit cu un caracter simbolic fiind integrat în

viziunea religioasă, în orizontul relaţiei omului cu Dumnezeu.

 Religia configura universul de valori al comunităţii umane, dând o definiţie

mai profundă a tuturor valorilor fundamentale, ca : adevăr, bine, frumos etc.
CUPRINS :

 INTRODUCERE 3

 1 CAPITOLUL 1. EDUCAŢIA RELIGIOASĂ PREMISĂ A EDUCAŢIEI

GENERALE 4
 1.1 a Dezvoltarea conceptului de educaţie 4
 1.1 b Importata şi dimensiunea educaţiei religioase 7
 1.2 Valoarea educaţei moral-religioasă 11
 1.3 Cultivarea şi dezvoltarea sentimentului religios 13

 2CAPITOLUL 2. ŞCOALA ŞI BISERICA, REALITĂŢI ALE PROCESULUI

EDUCAŢIONAL RELIGIOS 16
 2.1 Predarea religiei în Şcoli 16
 2.2 Religia ca obiect de studiu 16
 2.3 Predarea religiei ca apostolat educaţional 17
 2.4 Realităţi şi efecte ale educaţiei religioase 18
 2.5 Educaţia religioasă – deschidere spre cunoaştere 19
 3 CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: PARTICULARITĂȚI
CONFESIONALE PRIVIND PREDAREA RELIGIEI ÎN FINLANDA 21
 3.1 Obiectul studiului 21
 3.2 Metodologia studiului 27
 1.2 Rezultatele cercetării 27
 3.2.1 Sistem de învăţământ Finlanda29
 3.2.2 Dezvoltarea educației religioase în Finlanda 34
 3.2.3 Cadrul juridic actual 37
 3.2.4 Programa de educație religioasă 40

 CONCLUZII 43

 BIBLIOGRAFIE 46
 
 Religia constituie reperul ontologic al orientării omului în lume şi în
viaţă. Atât timp cât omul ştie că există Dumnzeu şi că Acesta este Cel
Care l-a creat şi Care proniază existenţa în lume, cât ştie că există viaţă
dincolo, unde mai mult decât aici va da socoteală pentru faptele sale, îşi
raportează întreaga existenţă la voia şi învăţăturile lui Dumnezeu.

 Aşa cum omul religios nu poate să trăiască nici o zi fără să se roage sau
să se gândească la Dumnezeu, să comunice cu El.Tot aşa, dependentul
de mass-media (televizor, calculator), cu greu poate suporta despărţirea
de acesta.

 Efectele educaţionale, informaţionale sau de orientare a mijloacelor de

comunicare în masă, în speţă ale televizorului, sunt atât de putenice încât
omului din zilele noastre îi vine tot mai greu să se despartă de ele.
 Aşa L-a facut Dumnezeu pe om să nu fie singur, să aspire permanent spre
comuniunea cu ceilalti şi cu Însuşi Creatorul lui. Ea arată că omul este
subiect personal şi liber care nu trăieşte numai prin sine şi pentu sine, ci şi
pentru aproapele său, prin şi în relaţie personală cu el.

 Existăm în măsura în care ceilalţi ne iau în seamă, ne preţuiesc şi ne iubesc,

iar dragostea rămâne cea mai bogată şi consistentă hrana sufletească de care
se împărtăşeşte omul de la naştere şi până la moarte .

 Experienţa creştină este una simbolică şi nu una imaginară. Nu imaginile

domină preocuparea creştinului, ci Cuvântul Evangheliei sau al rugăciunii .
Relaţia cu Dumnezeu este o acţiune personală: ea cere timp, răbdare, linişte,
lucruri pe care tehnologia video le subminează.
 CAPITOLUL 1. EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ,PREMISĂ A EDUCAŢIEI
GENERALE
 1.1 Dezvoltarea conceptului de educaţie

 Astfel, pentru antichitatea greacă, esenţa educaţiei consta din realizarea

“kalokagathiei” adică obţinerea în paralel a frumuseţii fizice şi bunătăţii
sufleteşti. Socrate, unul din reprezentanţii de seamă ai lumii greceşti,
considera că pentru a deveni virtuos, omul trebuie să cunoască mai întâi
binele, care nu este în afara lui, ci sălăşluieşte în om.
 Platon , este cel care propune cel dintâi, un sistem teoretic de educaţie. Ȋn
viziunea lui exista doua mari laturi ale educaţiei: intelectuală şi fizică.

 Tot la Platon apare un element foarte important , educaţia făcută din

plăcere şi cu plăcere , fără a fi prin urmare,forţată .
 Un îndreptar de bază pentru educaţie îl constituie Vechiul Testament, cele
mai multe sfaturi prin urmare şi chiar principii pedagogice in acest caz
găsindu-se în Levitic, Numeri, Deuteronom, Pilde, in acelasi timp Psalmi.
 Din cărţile menţionate rezultă că scopul educaţiei este dobândirea atât a
înţelepciunii spre care trebuie să tindem din toate puterile. În acest caz, în
concepţia veche -testamentară este considerat om înţelept nu cel ce are
multe cunoştinţe , ci cel care ştie cum trăiască pentru a fi bine plăcut lui
Dumnezeu .
 Ideea de educaţie este prezentă şi în Noul Testament , copii fiind supuşi
unei îndrumări atente orientate spre Hristos .

 Aceasta rezultă din cuvintele Mântuitorului : ,, Lăsaţi copiii să vină la Mine

şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei. ” (Matei 19,14 )
 În epoca patristică, ideile despre educaţie sunt cuprinse în diverse tratate de
educaţie generală şi specială, omilii, catehisme, opere filosofice , opere
poetice, opere polemice , opere ştiinţifice propriu- zise.
 Părinţii şi scriitorii bisericeşti creează o nouă formă de spiritualitate prin
care implică o orientare nouă pentru fiecare individ.

 ,, În epoca patristică era preţuită atât educaţia individuală, cât şi cea în masă .
Biserica era cea care făcea educaţia, în spirit de frăţietate şi de dragoste ,
proces în care personalitatea nu era anulată, ci integrată în ansamblul
celorlalte personalităţi . Vom urmări, pe scurt, cum era privită educaţia la
Sfinţii Părinţi Capadocieni , la Sfântul Ioan Gură Aur şi Clement
Alexandrinul. "(Bârsănescu, 1937, p. 117 )
 Conform învăţăturii primului gânditor creştin, Clement Alexandrinul ,în
opera sa, Pedagogogul,afirma că , idealul educaţiei creştine este important
este înscrierea omului pe drumul către Hristos , dobândirea virtuţii prin
urmarea modelului suprem, Iisus Hristoseste important , mântuirea sufletului
prin răscumpărare , dar şi prin educaţie sistematică. Viaţa aleasă propusă de
această educaţie priveşte atât sufletul cât şi trupul. "(Narly, 1996, p. 64)

 Scopul educaţiei nu se poate împlini singur, ci prin colaborarea activă a

credinciosului cu harul divin.

 Ideea respectării particularităţilor individuale, a accesibilizării cunoştinţelor,

a continuităţii învăţării apare şi la Sfântul Grigorie de Nazianz, care
consideră că nu se cade a vorbi orice despre Dumnezeu, în orice vreme şi
oricui, ci este o vreme anume când trebuie să vorbim despre El.
 Sfântul Ioan Gură de Aur evidenţiază rolul părinţilor, îndeosebi al femeii, al
mamei în efortul educativ.
 Ca o încununare a întregii concepţii despre educaţie a Sfântului Ioan Gură de
Aur şi, implicitc , a tuturor Sfinţilor Părinţi, propunem frumoasele cuvinte ale
sfântului, izvor de înţelepciune şi îndreptar în vederea realizării unei educaţii
corecte şi eficiente:
 A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna cuviinţă a
copiilor şi tinerilor, a -l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de
sufletul lui, a- i modela inteligenţa, a forma un atlet pentru Hristos, pe scurt,
a te îngriji de mântuirea sufletului lui .
 Astfel, pentru pedagogul ceh Jan Amos Comenius, scopul educaţiei este
pregătirea oamenilor pentru viaţa viitoare . Formarea omului presupune,
după părerea sa, dobândirea culturii, a virtuţii şi a pietăţii .
 Toţi pedagogii mai sus evocaţi s-au exprimat în favoarea unui ideal
educaţional creştin, pentru că au avut în conştiinţa lor Modelul Suprem,
Iisus Hristos, pe care Clement Alexandrinul îl numeşte Pedagogul
desăvârşit.
 De aceea , atât învăţătura Sa , cât şi idealul şi metodele de realizare a ei se
deosebesc fundamental de ceea ce a fost până la El .
1.1 Importanţa şi dimensiunea educaţiei religioase

 "Educaţia profană pregătea şi pregăteşte pentru existenţa de aici, pentru a

deveni un om de real folos societăţii printr-o viaţă de aleasă creştere şi
printr -o temeinică pregătire intelectualăşi profesională. Educaţia din epoca
patristică urmărea câştigarea virtuţii şi a desăvârşirii ca trepte care duc la
mântuire . ” (Dragu , 2010 , p. 142)
 Elaborau, deci, o educaţie soteriologică.
 " În afară de om , în calitate de educator, educaţia religioasă presupune
şi prezenţa dimensiunii transcendente a unui factor informant mai
presus de om şi de lume . Principiul colaborării libere şi active între
harul dumnezeiesc şi strădania creştinului în scopul desăvârşirii
acestuia din urmă, numit şi principiul sinergismului, stă şi astăzi la baza
educaţiei religioase creştin-ortodoxe. “
 (Cucoş, 1996., p. 15)
 Ca orice tip de educaţie în general, şi educaţia religioasă are un dublu scop: unul
informativ, în sensul că disciplina Religie pune la dispoziţia elevilor o prin sumă de
cunoştinţe specifice, cu caracter teologic, dogmatic, liturgic, de istorie şi filozofie a
religiilor, şi necesare pentru o cultură generală, dar şi unul formativ, in acelasi timp de
interiorizare şi traducere în fapte de viaţă a normelor religioase. La întrebarea: ce se
urmăreşte prin educaţia religioasă ? Părintele prof. propune următorul răspuns :
caracterul religios moral-creştin.

 "Biserica a aşezat la temelia ei încă de la început principiul învăţământului, potrivit

poruncii lui Iisus Hristos: ,,Mergând , învăţaţi toate neamurile’’, dată Sfinţilor Apostoli
şi prin ei slujitorilor bisericeşti din toate timpurile. Începând din epoca apostolică şi
continuând în cea patristică, s-a acordat o importanţă majoră învăţământului catehetic.
"(Fecioru, 1993, p. 78)
  " În Biserica Ortodoxă, învăţământul religios este unul dintre elementele constitutive
ale întreitei activităţi desfăşurate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, alături de
sfinţirea vieţii şi conducerea credincioşilor pe calea mântuirii . Fiind de la început pe
cale oralăl , el a primit denumirea de cateheză, de la cuvântul neo-testamentar katihein
care are sensul de : a face să răsune, a spune ceva de la loc înalt, a anunţa o veste, a
anunţa pe cineva prin viu grai “ . (Oprescu, 1996, p. 190 )

 De-a lungul timpului, acest învăţământ s-a realizat sub diferite forme, în funcţie de
contextul istoric şi religios al fiecărei perioade, ajungând până în zilele noastre sub
forma învăţământului pe clase şi in acelasi timp lecţii.

 Atitudinea chiar Bisericii Ortodoxe faţă de învăţământ a fost întotdeauna pozitivă,

considerându-l o obligaţie fundamentală pentru fiecare membru al ei .
 Religia, ca obiect de studiu, se încadrează în aria curriculară Om şi societate.
Ea urmăreşte, alături de celelalte discipline componente, formarea personalităţii în
concordanţă cu valorile creştine şi dezvoltarea de caractere moral - creştine în spiritul
dreptei credinţe. Atât în şcoala generală, cât şi în liceu, studiul religiei îşi propune
atingerea următoarelor obiective cadru :

 cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii omului ;

 -cunoaşterea şi folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase ;

 -cunoaşterea învăţăturilor Sfintei Scripturi, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii ;

 -formarea virtuţilor creştine şi consolidarea deprinderilor de comportament moral-

religios ;

 -educarea atitudinilor de acceptare , înţelegere şi respect faţă de cei de alte credinţe şi

convingeri.
 Prin termenul de educator vom desemna atât profesorul laic , înţelegând prin
acesta o persoană ce urmează cursuri speciale de pedagogie şi psihologie în cadrul
Facultăţii de Teologie Ortodoxă, unde se insistă şi pe elemente de psihologie a
copilului şi pe educaţia religioasă a acestuia, cât şi preotul profesor.

 Educatorul , prin cunoştinţele teologice şi culturale , prin munca, rugăciunea şi

harul primit de sus, prin curăţenia vieţii lui trebuie să devină model de imitat
pentru toţi cei cărora le propovăduieşte adevărurile sfinte.
1.2. Valoarea educaţiei moral-religioasă

 Educaţia moral-religioasă trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă, deoarece primii

ani ai copilăriei sunt cei mai importanţi şi de cele mai mai mult ori , hotărâtori pentru
întreaga viaţă.
 " Niciodată să nu-i pedepsim sau să-i ameninţăm pe copii folosindu -ne de numele lui
Hristos , să nu cumva să le spunem că Domnul Hristos nu îi mai iubeşte dacă nu sunt
cuminţi . Trebuie să avem autoritate personală ca să nu fie nevoie să facem din
Hristos un fel de poliţist . “
( Dragu, 2010, p.164)
 " Icoanele sunt un mijloc pentru a -i face pe copii să cunoască şi să iubească pe
Hristos, Fecioara Maria si pe sfinţi. O icoană poate fi un bun punct de pornire
ideal la o mare sărbătoare: dar trebuie să -i acordăm respectul cuvenit unui obiect
sacru . Copiii sunt mai recptivi la tot ce ţine de Dumnezeu : este necesar doar să
crească în atmosferă de evlavie este şi bună credinţă."(Coman , 1988 , p. 180)
1.3. Cultiv area şi dez vol tarea s entimentului rel igios
 

 În faţa credinţei e în joc libertatea personală.Este vorba despre o angajare totală , iar
dacă nu o face din convingere, e din cauza faptului că omul este plin de carenţe
personale .

 Sensul educaţiei creştine , în lumina poruncilor lui Dumnezeu, înseamnă a-i ajuta pe
copii să dobândească ceea ce Sfântul Apostol Pavel numeşte Chipul lui Dumnezeu .
Pentru a-i putea forma în viaţa cea adevărată în Hristos, cunoaşterea psihologiei nu
este suficientă, dacă nu chemăm neîncetat harul lui Dumnezeu prin rugăciune .

 Printr -o astfel de formare morală a copiilor se conturează portretul cetăţeanului zilei

de mâine. Acesta ar fi mai îngăduitor , mai fericit, mai credincios . Societatea ar avea
alt aspect, iar relaţiile dintre oameni ar fi radical schimbate, căci oamenii de tot felul ar
fi capabili să înţeleagă că există şi valori care se situează mai presus de bani.
 CAPITOLUL 2. ŞCOALA ŞI BISERICA, REALITĂŢI ALE PROCESULUI
EDUCAŢIONAL RELIGIOS

2.1. Predarea religiei în şcoli

Religia, ca legătură liberă, conştientă şi personală a

omului cu Dumnezeu, este dependentă de problema
cunoaşterii lui Dumnezeu . Ea are o latură subiectivă şi
o latură obiectivă.
Latura subiectivă este dată de trăirea religioasă, ca fapt
sufletesc, iar cea obiectivă de învăţătura de credinţă, de
ceea ce se învaţă.
Pentru realizarea laturii obiective, fără de care latura
subiectivă nu ar avea suport , si-a reîntors Religia ca
disciplină de învăţământ în şcoli .
2.2. Religia ca obiect de studiu

 Religia, ca obiect de studiu , are rolul de liant între celelalte discipline de învăţământ.

 Faţă de celelalte materii, Religia îşi are izvorul, nu în cunoaşterea umană , ci în

Revelaţia dumnezeiască .

 " Toate disciplinele sunt necesare , dar cea mai mai mare zestre este învăţătura creştină.
De cunoştinţe din domenii avem nevoie până la o vreme, cât suntem în viaţa activă, de
cunoştinţele de matematică elementară avem nevoie cât mai putem merge încă la piaţă,
după care nu ne mai folosesc. Nici măcar banala adunare şi scădere, dar ne vor fi mereu
de folos cunoştinţele religioase, pentru a-L cunoaşte şi, mai apoi, a-L recunoaşte pe
Dumnezeu.“ (Narly, 1996, p. 61)
2.3. Predarea religiei ca apostolat educaţional

 "Religia este apostolat educaţional care dă vieţii orientări eterne şi face distincţie
între efemer şi veşnic. ’’ (Nicola, 1996, p. 15)

 "Educaţia religioasă a tinerei generaţii şi apropierea dintre Biserică şi Şcoală s-au

avut în vedere şi prin Programul iniţiat de Patriarhia Română, Hristos împărtăşit
copiilor, un program complementar şi nu concurent orei de Religie, care se
desfăşoară la biserică, unde sunt invitaţi să participe, alături de elevi, şi profesorii
laici care predau această disciplină şi unde se accentuează latura practică a celor
învăţate la clasă. Pentru profesorul laic de Religie, catedra este amvonul de unde
propovăduieşte pe Mântuitorul Hristos, iar slujirea la catedră trebuie privită ca o
slujire la Altar." ( Costache, 2011, p. 79)
2.4. Realităţi şi efecte ale educaţiei religioase

 "În multe şcoli sunt organizate ateliere de pictură sau de creaţie literară religioasă, cu
sprijinul profesorilor de la disciplinele : Religie, Arte plastice sau Limba
română. ."( Cucoş, 1996., p.194)

 Prezenţa preotului profesor sau a profesorului de Religie în cancelariile şcolilor este

deja familiară şi de utilitate, prin aceea că asigură, pe de o parte, legătura directă şi
efectivă dintre Biserică şi Şcoalăchiar , două instituţii fundamentale pentru societate .
2.5. Educaţia religioasă – deschidere spre cunoaştere

 Disciplina Religie oferă, totodată, deschidere spre cunoaşterea altor

religii, culturi şi civilizaţii.

 Aşa se explică faptul că, la ora mai de Religie creştin- ortodoxă,

participă cu mult interes nu doar elevi de alte confesiuni creştine, ci
elevi de alte religii, musulmani , de pildă, dornici să cunoască
învăţătura creştină pentru a afla cât multe despre modul nostru de
vieţuire.

 Utilitatea învăţământului religios se vede nu doar la nivel Individual, personal, ci şi

la nivel naţional, deducând aceasta din cuvintele lui Nicolae Iorga, care spunea:
Învăţământul religios este, în aceste timpuri, când mentalitatea laică se dovedeşte
incapabilă de a da cheagul sufletesc societăţii, o necesitate de neînlăturat.
Cuvintele lui sunt mai actuale acum ca oricând.
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: PARTICULARITĂȚI CONFESIONALE
PRIVIND PREDAREA RELIGIEI ÎN FINLANDA

3.1. Obiectul studiului

 Finlanda este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene şi a zonei
Euro. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la nord- vest şi Norvegia la nord.
 Limbile oficiale sunt finlandeză şi suedeză.
 Cultura finlandeză a fost modelată de nesfârşitele războaie intre Suedia şi Rusia , o
poveste spusă pe larg în obiceiurile şi regiunii Karelia, Aland şi Ostrobotnia .
Limba finlandeză este mai aproape de maghiara decât de orice altă limbă
 Cel mai înalt nivel al sistemului de cercetare finlandez este reprezentat de
Parlamentul şi Guvernul naţional, care, împreună elaborează politici pentru
ştiinţă, cercetare şi inovare, având ca şi organism consulativ Consiliul pentru
Cercetare şi Inovare.
 Academia Finlandei finanţează cu precădere cercetarea fundamentală prin
proiecte selectate pe bază de competiţie , adresându-se universităţilor, având ca
scop principal promovarea cercetării şi aplicarea rezultatelor, dezvoltarea
cooperării.
 Finlanda are o lungă tradiţie de educaţie a adulţilor, şi până în anii 1980 un milion
de finlandezi beneficiau de educaţie de diferite feluri în fiecare an.
 Finlanda este deosebit de productiva în ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică,
clasându- se pe locul 4 la numărul de publicaţii între ţările OECD.
 Ponderea cetăţenilor străini este de 3.4%, majoritatea provenind din Rusia, Suedia
şi Estonia.
BIBLIOGRAFIE

 
 Akbulutin , Olgun & Usal , Zeynep 2008: “Parental Religious Rights v. Compulsory
Religious Education in Turkey ”, International Journal on Minority and Group
Rights15:4, pp . 433–456 .
 Álvarez, Leonardo Álvarez 2011: “Education and Pluralism : Towards a Democratic
Theory of Education in Europe ”, Intercultural Human Rights Law Review 6, pp . 349
–378.
 Arthur, James & Holdsworth, Michael 2012 : “The European Court of Human Rights,
Secular Education and Public Schooling”, British Journal of Educational Studies 60: 2,
pp.129– 149.
 Bârsănescu , Şti ., Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească, Bucureşti,
1937.
 Bleiberg, Benjamin 2005: “ Unveiling the Real Issue : Evaluating the European Court
of Human Rights' Decision to Enforce the Turkish HeadscarfBan in Leyla Sahin v.
Turkey”, Cornell Law Review 91: 1, pp . 129–170 .
 Borg, Sami (ed.) 2012: Muutosvaalit 2011 . Ministry of Justice, Helsinki.
 Branişte , Pr . prof. dr. Ene , Cultul ortodox ca mijloc de propovăduire a dreptei
credinţe, a dragostei , a păcii şi a bunei înţelegeri între oameni , în Studii Teologice,
Anul V, nr. 9-10, 1953 .
 Bulacu, Pr. Mihail, Pedagogia Creştină Ortodoxă, Bucureşti,1935 .
 Bulacu, Pr. prof. Mihail, Principiile catehezei şi personalitatea catehetului, în Studii
Teologice , nr. 7-8, 1949.
 Călugăr, Pr. Dumitru, Catehetica , manual pentru Institutele Teologice, Bucureşti,1976.
 Cebada Romero, Alicia 2013: “The European Court of Human Rights and Religion:
Between Christian Neutrality and theFear of Islam”, New Zealand Journal of Public and
International Law 11, pp.75–102 .
 Coman, Ioan G ., Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică, Ed.
Mitropoliei Banatului , Timişoara, 1988 .
 Conte, Alex, & Burchill , Richard 2016 : Defining Civil and Political Rights: The
Jurisprudence of the United Nations Human Rights Committee. 2nd edition.
Routledge , Abingdon .
 Costache, Pr. Prof. Ştefan , Interdiciplinaritatea în predarea religiei, în Rev . Glasul
Adevărului, anul XXI , nr .163, ianuarie- februarie, 2011.
 Cucoş , Constantin , Educaţia religioasă, conţinut şi forme de realizare , Ed . Didactică şi
pedagogică, Bucureşti , 1996 .
 Dembour , Marie -Bénédicte 2006: Who believes in Human Rights? Reflections on the
European Convention. Cambridge University Press , Cambridge .
 Dragu, Pr. Prof. Ioan, Între Biserică şi Şcoală, în Rev . Glasul Adevărului, an XXI, nri .
162, oct.-niembr., 2010.
 Evans , Carolyn & Thomas , Christopher A. 2006 : “ Church-State Relations in the
European Court of Human Rights”, Brigham Young University Law Review 3/2006,
pp. 699–726.
 Evans , Carolyn 2001: Freedom of religion under the European Convention of Human
Rights. Oxford University Press, Oxford.
 Evans, Carolyn 2006: “ The ‘Islamic Scarf’ in the European Court of Human Rights”,
Melbourne Journal of International Law 7:1, pp. 52–73 .
 Evans, Carolyn 2008 : “Religious Education in Public Schools: An International Human
Rights Perspective ”, Human Rights Law Review 8 :3 , pp . 449 –474 .
 Fecioru , Pr. Dumitru , Revelaţia şi educaţia , în Ortodoxia, nr. 3 -4, 1993.
 Gozdecka, Dorota A . 2009 : Religions and Legal Boundaries of Democracy in Europe:
European commitment to democratic principles . University of Helsinki , Helsinki.
 Hanski , Raija & Scheinin , Martin 2003: Leading Cases of the Human Rights
Committee . Åbo Akademi University , Turku .
 Hill, Daniel J. & Whistler, Daniel 2013: “Religious Symbols and the European
Convention on Human Rights ”, Law & Justice – The Christian Law Review 171, pp.
52–69.
 Høstmælingen, Njål 2005 : “ Mandatory Religious Education that Builds Tolerance :
Lessons to be Learned from Norway?”, The International Journal of Children’s Rights
13:4 , pp. 403–412.
 Kääriäinenchiar , Kimmo 2011: “Religion and State in Finland ”, Nordic Journal of
Religion and Society 24: 2, pp. 155– 171.
 Kallioniemi , Arto; Kuusisto , Arniika; Poulter, Saila 2016 : “Finnish Pupils' Views on
the Place of Religion in School”, Religious Education 2016: 1, pp. 1–17.
 Klein ,Julie Thompson , Interdisciplinarity : History, Theory and Practice , Wayne State
University Press, Detroit , 1990 .
 Landoheere, V., G. Landscheere, Definirea obiectivilor educaţiei. Ed . Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979 .
 Langlaude, Sylvie 2008 : “Children and Religion under article 14 UNCRCluand in
calcul : A Critical Analysis ”, International Journal of Children’s Rights 16:4 , pp. 475 –
504 .
 Legg, Andrew 2012 : The Margin of Appreciation in International Human Rights Law –
Deference and Proportionality. Oxford University Press, Oxford .
 Lempinen, Mikko 2005 : The United Nations Commission on Human Rights and the
Different Treatment of Governments: An Inseperable Part of Promoting and
Encouraging Respect for Human Rights? Åbo Akademi University Press, Åbo.
 Mancini , Susanna 2009: “Power of Symbols and Symbols as Power: Secularism and
Religion as Guarantors of Cultural Convergence ”, Cardozo Law Review 30 :6 , pp .
2629 –2668 .
 Micle, Veniamin, Iniţieri catehetice , Ed. Eparhia Râmnicului , Râmnicu - Vâlcea, 1988
.
 Narly, C., Pedagogie generală, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996.
 Nicola , Fărcaş Ioan, Domnica , Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică,
altfel spus R.este important A., Bucureşti, 1996.
 Oprescu, N., Pedagogie, Ed. România de Mâine, Bucureşti, 1996.
Vă mulţumesc!