P. 1
religia in scoala

religia in scoala

|Views: 154|Likes:
Published by oanaduca3

More info:

Published by: oanaduca3 on Jan 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/29/2013

pdf

text

original

EDUCAT IA RELIGIO ASA IN SCOALA

o urmare a acestui fapt fiind reintroducerea orei de religie în programa şcolară. şi în parte a reuşit. . să limiteze vocaţia Bisericii la lucrarea ei liturgică. de a oferi un sprijin financiar substantial pentru istitutiile teologice pentru a permite reluarea rolului lor in activitatile sociale prin postarea clerului in spitale. cu efecte negative pe termen lung. Astfel. pe fondul exacerbării propagandei ateiste în toate domeniile vieţii sociale şi politice: "Sub regimul comunist. spune părintele Dorin Opriş. ea a fost exilată într-un "ghetou liturgic".Prof. reintroducerea acestei discipline nu este o noutate. Mihaela Mihaly-Cuza Scoala cu clasele I-VIII. începând cu 1989. educaţia religioasă revenind exclusiv în responsabilitatea Bisericii. După jumătate de secol de ateism impus de regimul comunist. cu o perseverenţă într-adevăr diabolică. puterea a încercat.Dupa Revolutia din 1989 au existat presiuni asupra autoritatilor post-comuniste de a introduce educatia religioasa in scolile publice. au diminuat dorinţa împărtăşirii euharistice. Cei cincizeci de ani de comunism au favorizat analfabetismul religios. Altfel spus. in casele de batrani si in inchisori. Botosani EDUCATIA RELIGIOASA IN SCOALA Decretul privind reforma învăţământului din 1948 a scos religia în afara şcolii. Vorniceni. dar nu au reuşit să schimbe statutul omului de fiinţă religioasă. ci o revenire la normalitatea dinainte de venirea comuniştilor la putere . România şi-a recâştigat libertatea religioasă.

14% sunt în favoarea studierii opţionale a religiei. Educaţia religioasă propune valori constante. Malta . iar 27. atitudinal şi volitiv ale acesteia. 3% o doresc în afara orarului şcolar. Portugalia . Germania . inspectori de religie şi responsabili pe probleme de curriculum şi educaţie ai fiecărui cult. moral. Majoritatea ţărilor europene alocă educaţiei religioase. „religia este raportul liber și conștient al omului cu Dumnezeu. fapt prevăzut. în perioade de timp şi în spaţii culturale diferite. Suedia . fiecare dintre acestea contribuind la evidenţierea unităţii axiologice promovate de creştinism. cu excepţia Franţei.Conform învățăturii de credință a Bisericii noastre.1 oră. 1-3 ore/ săptămână. cultural. Acest tip de educatie trebuie asigurată . Legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu. sociologic. care se traduce în suflet prin sentiment religios.5 ore. ci şi că cei mai mulţi dintre cei chestionaţi îşi doresc ca elevii să studieze această disciplină. Islanda . au fost făcute şi o serie de cercetări şi sondaje. psihologic. iar în afară.1. ca mijloc de promovare a valorilor şi a unei educaţii solide în faţa nonvalorilor morale promovate în ultima perioadă. la înţelegerea pozitivă şi superioară pe care această dimensiune a educaţiei o oferă asupra valorii persoanei umane. Referitor la necesitatea şi dorinţa elevilor şi a părinţilor de a fi studiată cât mai intens religia în instituţiile de învăţământ. de obligativitate al orei de religie.2 ore. teologic şi pedagogic. în planurile de învăţământ.3 ore. care. Irina Horga.1 oră. educaţia religioasă transmite copiilor moralitatea şi echilibrul în faţa violenţei şi imoralităţii promovate obsesiv de mijloacele moderne de comunicare. iar copiii sunt în căutarea unor elemente pentru înţelegerea mesajului religios conţinut inclusiv în creaţiile literar-artistice şi a unor modele care să-i conducă spre o mai bună înţelegere a persoanei umane şi a lumii în ansamblul său.92 ore (an). odată interiorizate. De asemenea.8% se exprimă în favoarea statutului de disciplină obligatorie. Italia . pe un eşantion de 1060 de elevi din 12 judeţe. Importanţa orei de religie este evidenţiată şi de proporţie mare de diriginţi (profesori de alte specialităţi decât religie) care îşi exprimă opinia în favoarea prezenţei acestei discipline în cadrul şcolar: 52.1 oră. care arată nu doar că religia este necesară.2 ore. prin morală și cult”. Luxemburg . dr.78 ore (an). iar 1% nu şi-au exprimat opinia. în legile educaţiei de până acum. 112 profesori de religie. Educaţia religioasă reprezintă un deziderat al părinţilor. prin capacitatea de a contribui la o continuă formare şi regenerare a structurilor de tip afectiv. Rezultatele cercetării realizate de cercet.4% o doresc disciplină opţională. În aproape toate ţările. de exemplu: Anglia şi Ţara Galilor . Grecia . de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. cu stabilirea posibilităţii de dispensă. relevă faptul că 82% dintre elevii chestionaţi sunt de acord cu statutul actual.56-62 ore (an). Legitimitatea realizării educaţiei religioase în şcoală este susţinută cu argumente de ordin istoric. Irlanda . Spania . Austria .1 oră. ecumenic. revelate. îmbracă două aspecte: cunoașterea și adorarea lui Dumnezeu. Danemarca .2 ore.5 ore. de altfel.1 oră. ci o investiţie în viitor şi o dimensiune esenţială a umanităţii.1. au şi rolul de a unifica toate valorile cuprinse de conştiinţa omului.2 ore. Părinţii doresc o educaţie religioasă care să asigure accesul la valorile autentice ale umanităţii. statul consideră că prin susţinerea educaţiei religioase nu pierde nimic din laicitatea sa şi apreciază că acest tip de educaţie nu este un program de economie. Norvegia . Belgia .

religia se învață în școală. V. Una e să fii creștin cu numele. prin studiul religiei „avem şansa de a recupera acele căi spirituale oferite tinerilor în perioada interbelică. p. Educația religioasă este una din problemele de substanță ale societății în general și ale politicii educaționale în special. în numele libertăţii de conştiinţă. Prin ora de religie suntem educaţi în spiritul onestităţii. in numeroasele informatii pe care le include educatia religioasa predata in scoala. după cum deja s-a aprobat. p. .copilului din primii ani de viaţă: "Dacă nu plouă primăvara. harnic. al promovării valorilor morale. Un astfel de demers ignoră deopotrivă tradiţia şcolii româneşti. susţin cu vehemenţă eliminarea disciplinei religie din şcoală. 21). Un factor important care contribuie la formarea individului. Romania fiind o tara crestina. răbdător. Pe elevi cine să-i învețe religia? Familia. mai empatic. Este bine cunoscut faptul că divorţul dintre religie şi viaţă constituie sursa dezordinii spirituale. în acelaşi timp. propunând soluţii "ingenioase": scoaterea din trunchiul comun sau înlocuirea orei de religie cu alte cursuri opţionale. (Timiş. Educaţia religioasă afirmă sufletul copilului şi. Sunt voci care. S-a dovedit ca un copil credincios ( nu fanatic) va fi un adult mai bun. mai tolerant. 2004. ci lipsa acesteia este o viaţă artificială pentru copil. martiri şi mai ales caractere. deoarece sufletul copilului se înrudeşte structural cu realitatea religioasă: "Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea" (Marcu 10. Să învețe de la Biserică? Dar câți elevi vin astăzi la Biserică? A mai rămas școala. ascultător. Constatăm astăzi o criză morală în societate. clasa a VIII-a. alta să fii practicant. îl înalţă prin iubire. din inimă. dezordine care astăzi se face simţită din ce în ce mai mult”. locul cel mai important il ocupa cele privitoare la religia crestina. Tineretul este deosebit de sensibil față de lucruri care sunt impuse din afară și tot așa de sensibili la lucrurile care vin din interior. "Iniţierea religioasă a copilului". îl constituie educaţia religioasă. În primul rând trebuie să precizăm că educaţia religioasă este imperios necesară în perspectiva dobândirii unui caracter integru şi a întregirii câmpului informaţional pe o scară cât mai largă în formarea unei personalităţi culturale complexe. Deși. 28). Şcoala nr. Foarte multi oameni au falsa impresie ca prin educatia religioasa se urmareste impunerea unei anumite credinte. la implicarea lui responsabilă în viaţa activă a societăţii şi a Bisericii. 15). de a recupera acea dimensiune morală a educaţiei ce i-a conferit forţă elitei intelectuale din perioada interbelică. dar şi impactul actual al educaţiei religioase asupra elevilor. Perioada interbelică ne-a dăruit savanţi. al iubirii de Dumnezeu. Rămân ecouri adânci în mintea şi sufletul celui care acum începe să se formeze: bun. Nu religia. degeaba va ploua mai târziu" (Vasile Băncilă. care nici ea nu a învățat religia? Să-i învețe mass-media ? Ar fi un nou sens.. Mai mult. ea nu se învață ca orice obiect. practica europeană. eroi. iar orarul şcolar fără religie este ca trupul fără suflet". 17 "Pia Brătianu" din Bucureşti. mai corect. spune Mara-Elena Gheorghiu. iubitor de dreptate şi adevăr. Legătura cu Dumnezeu este indisolubilă.

45). ca religie a iubirii. De aceea modul de desfăşurare a lecţiei de religie este oarecum diferit faţă de demersul catehetic. trebuie precizată deosebirea dintre predarea unui învăţământ religios cu valenţe teoretice în şcoală şi continuarea sau aplicarea lui practică în grupul catehetic de la biserică.. 169). Metodele expozitive sunt cele mai utilizate în cadrul orelor de religie. paradoxal. Societatea pluralistă. prin crearea premiselor unui dialog didactic” (Jurcă. Se impune. bazată pe o viziune scientistă şi pozitivistă. aproape exclusivă. Pentru că destule persoane confundă naiv ora de religie cu cateheza bisericească. evidentă. ci se impune optimizarea expunerii prin procedee stilistice şi oratorice adecvate. însă. şcoala nu oferă nici pe departe astăzi un mediu prielnic formării şi creşterii religioase a copilului. e de înţeles că într-o societate secularizată. cu respectarea. ca şi diferenţa care există între profesorul de religie şi catehetul bisericesc. p. care în mod constant trâmbiţează mutarea acesteia în locaşul de cult. ţinându-se cont. 2006. În acest context socio-cultural trebuie cunoscut faptul că între cele două forme de educaţie religioasă există deosebiri esenţiale de stil educativ şi metodologic.Şcoala românească contemporană se bazază în bună parte pe o structură a cunoaşterii ştiinţifico-empirice de tip iluminist. liberală şi democratică în care trăim determină în mod esenţial o pedagogie a dialogului. prin metode şi mijloace care pot susţine chiar şi o abordare polemică a chestiunilor religioase. prin arhitectonica şi logica argumentaţiei. avându-se în vedere mai mult aspectul informativ şi existând posibilitatea necredinţei sau a refuzului conceptelor revelate. E. iar catehetul lucrează asupra asimilării unei practici religioase eficiente şi active. la ora de religie cadrul şi modul de abordare a temelor religioase este oarecum diferit. iar predarea religiei nu se poate face fără o relaţie caldă şi prietenească între educator şi cel educat. folosindu-se strategii şi mjloace pedagogice diferite. mai multă supleţe şi deschidere care să reflecte cu claritate adevăratul spirit al creştinismului. a unui cadru de dialog şi a manifestării libertăţii de opinie. Acest fapt a stârnit nu de puţine ori numeroase controverse în legătură cu natura actului educaţional de tip religios. să facem distincţie între religia predată în şcoală şi catehizarea făcută la biserică. în cazul orei de religie de la şcoală abordarea ţine cont şi de o eventuală necredinţă sau împotrivire a clasei de elevi la învăţăturile Revelaţiei divine. Este evident că ora de religie nu trebuie să se . Folosirea lor „nu trebuie interpretate doar cantitativ. Precizarea se impune cu atât mai mult cu cât trăim într-o societate. dacă în cadrul catehezei de la biserică întregul demers educaţional porneşte de la asumarea şi mărturisirea unei credinţe certe a grupului de învăţăcei. De altfel. producând opinii pro şi contra în legătură cu poziţia religiei ca disciplină de studiu în şcoală. de vârsta şi caracterul clasei. iar profesorul are datoria de a manifesta un tratament echidistant faţă de toţi în duhul dragostei lui Dumnezeu. Care „face să răsară soarele Său şi peste cei buni şi peste cei răi şi face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5. Dacă în cadrul catehezei bisericeşti metodele şi problematica abordată au la bază credinţa personală şi acceptarea liberă a învăţăturilor revelate. pe cât de „ultratehnicizată” şi suprainformată. însă. iar apariţia religiei ca disciplină în peisajul educaţional a condus la apariţia unei noi perspective a cunoaşterii umane. Spre exemplu. pe atât de „analfabetă” pe plan religios şi cultural. mai ales pentru a lămuri o importantă lacună pe care o au contestatarii orei de religie în şcolile publice. asupra lumii şi a omului. decât într-o mică măsură.

centralizandule interesul si spre acest gen de informare.171). ori invingi. Orice tehnică didactică este inutilă. acceptarea. mai precis prin descoperirea proprie făcută de către elev. fără să-i forţeze sau să-i schimbe silit caracterul şi structura ei interioară. realizând un feed-back mai consistent. ci o altfel de disciplină. nu exista remize. La clasă această creştere poate fi încurajată numai atunci când educatorul implică în demersul său interesul. In lipsa unui sprijin din partea prietenilor sau a parintilor. care este cunoaşterea lui Dumnezeu. ci prin efortul personal al elevului de a descoperi noi sensuri şi adevăruri pe baza valorificării propriilor experienţe de cunoaştere. cu sine si mai apoi cu ceilalti. p. p. ori esti invins. Nu exista secrete. Modul de abordare din partea profesorului de religie este cel în duhul părintesc. Una dintre cele mai cunoscute şi mai utilizate metode în învăţământul religios este conversaţia euristică. iar educatia religioasa poate fi un ajutor nepretuit. în inteligenţă şi în simţire. Din această perspectivă a scopului său ultim..bazeze în exclusivitate pe transmiterea cunoştinţelor religioase. care reprezintă o modalitate aparte de învăţare prin descoperire. Prin ora de religie elevul în mod firesc sporeşte în înţelegere. dacă nu implică şi un efort creativ autentic din partea elevului. cel puţin ca pretext al dezbaterilor şi problematizărilor care se impun. 170). bazat pe autoritatea dragostei creştine. condus la rezultat prin măiestria erotetică a profesorului. pentru că întreaga artă a educaţiei religioase poate fi definită ca o „stimulare a creşterii” (Koulomzin. rezolvarea unei probleme de către elev în contextul lecţiei. astfel încât „elevul să nu simtă că are o materie în plus. prin faptul că nu e vorba doar de o disciplină informativă. Pe copiii mai putin rezistenti din punct de vedere psihic pentru astfel de incercari. are cu atât mai mari şanse de reuşită. p. educaţia religioasă trebuie să presupună o creştere ca un proces care are loc în interiorul persoanei. Pentru un copil cu o dizabilitate fizica irecuperabila. S. credinta poate fi un factor de echilibru. este esential pentru viata lor de mai tarziu. 52). sa se accepte pe sine si sa mearga mai departe atat cat poate si cum poate. în putere. De ce cu sine si mai apoi cu ceilalti ? Pentru ca lupta cu sine este indiscutabil cea mai grea lupta. menită să-i învioreze şi înfrumuseţezeuniversul copilăriei târzii” (Ibidem. Crizele emotionale manifestate de acesti copii pot fi mai usor atenuate. provocarea. De aceea recomand parintilor si cadrelor didactice care se ocupa de educatia si pregatirea pentru viata a acestora. în predarea religiei în şcoală. in conditiile unei educatii deficitare. prin care instruirea se face nu prin transmiterea şi prezentarea unor cunoştinţe noi. sa acorde o atentie sporita acestui gen de educatie. Pacea lor cu divinitatea este direct proportionala cu pacea lor interioara si cred eu. credinta ii mai poate ajuta sa gaseasca puterea necesara de a lupta. credinta in divinitate este ceea ce ii mai da puterea sa-si accepte situatia. care să-i încurajeze creşterea înţelegerii şi a puterii sale de comprehensiune a realităţilor vieţii (Ibidem. căutarea. îndoiala. şi nu în duhul autorităţii dăscăleşti. dar şi acestea trebuie cunoscute. . p. o dinamică mai pronunţată şi o mai mare varietate tematică. Specificul metodei constă în procedeul de investigaţie comună condus cu abilitate de profesor prin întrebări bine gândite şi oportun puse. ci cu precădere formativă” (Ibidem. Metodele dialogale sau interogative deschid perspectiva orizontalităţii şi bilateralităţii relaţiei dintre profesor şi elev. Si pentru a putea invinge trebuie sa ne agatam de orice (nu de oricine). 2010. În mod ideal procesul de predare-învăţare la ora de religie ar trebui structurat pe confruntarea elevului cu o problemă în acord cu nivelul său şi apoi din furnizarea informaţiilor necesare rezolvării ei. „Dialogul profesor-elev.50).

Cluj-Napoca. 2009. 2002. Educaţia religioasă. Evaluarea – factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase. Religia în tranziţie. Editura Deisis. Timişoara. 1999. Bucureşti. Editura Eikon. Editura Renaşterea. 2006. Constantin. Ipostaze ale României creştine. Maica Magdalena. Bucureşti. Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufleteşti. 2006. Sibiu. . Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi. Ioan. Jurcă.BIBLIOGRAFIE Carp. 2003. Reflecţii despre spiritualitatea poporului român. Stăniloae. Koulomzin. Eugen. Editura Polirom. 2007. Homo Deus. Editura Dacia. Sibiu. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. 1997. Editura Elion. Timiş. Radu. Vasile. Biserica şi copiii noştri. Editura Marineasa. Dumitru. Cum comunicăm copiilor credinţa ortodoxă. Cucoş. Chirilă. Idem. Sophie. Iaşi. 2010. Editura Deisis. Editura Sophia.

328(27 mai – 2 iunie).revistanoinu. „Dilema veche”.39775.html .ziarullumina. an. Misiunea Bisericii şi educaţia. Editura Presa Universitară Clujeană.0. 2004. Voinescu.Idem.Reintroducerea-orei-dereligie-este-o-revenire-la-normalitate. în rev. ClujNapoca.1. Gând despre învăţarea religiei. nr.com/Educatia-religioasa-in-scoala-romaneasca. Situri de internet : http://www.html http://www.1483. Sever.ro/articole.VII(2010).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->