Chipuri de persoane în vârstă din Sfânta Scriptură

- Cateheză –

Preot Pațanghel Ionel

1. Pregătirea aperceptivă
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul omagial al
pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești.
Grija pentru bătrâni, pentru copii și pentru săraci arată gradul de civilizație și
profunzimea trăirii creștine a unui popor. Din acest punct de vedere, ne preocupă, în mod
deosebit, starea de abandon social și dezinteresul față de bătrâni (părinţi şi bunici), pe care le
constatăm, adesea, în societatea de astăzi.

2. Anunțarea temei
Așadar, astăzi, vom discuta despre câteva personaje în vârstă pe care le găsim în Sfânta
Scriptură.

3. Tratarea temei
După Biblie (cf. Geneza 5,28), Noe a fost fiul lui Lameh, care era fiul lui Metusala
(Matusalem), iar numele său ebraic ar însemna mângâiere, liniște, odihnă.
Se mai spune că Noe a trăit 950 de ani și este ultimul dintre primii patriarhi care au trăit
peste 700 de ani (deși de fapt înseamnă 70 ani) (deși ar mai fi o contradicție , în capitolul 7,
versetul 11 de la facere În anul șase sute al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci și
șaptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare și s-au
deschis jgheaburile cerului), (cu excepția lui Enoh, care a trăit 365 de ani, cf. Geneza 5,23),
următorii patriarhi neatingând asemenea vârste.
Noe nu ar fi trăit 950 de ani, datorită unor greșeli de calcul, autorii Bibliei neștiind să
calculeze în sumeriană. Deci în realitate, dacă ar fi existat, Noe a trăit 95 ani, iar la vârsta de 60
ani ar fi construit arca. Numărătoarea anilor pare a fi totuși corectă: în Geneză capitolul 5,6 este
scris: ,,Set a născut pe Enos la 205 ani" ...5,9; ,,Enos a născut pe Cainan la 90 de ani". Folosind

1
algoritmul de mai sus, rezultă că vârsta la care acestora li s-a născut fii a fost de 20,5 respectiv 10
ani ? (a se vedea si Sumer) Există două ipoteze – ambele susținute logic chiar de datele oferite de
Geneză – conform cărora enigma Matusalem nu există. Uriașele vârste din prima Carte a
Vechiului Testament se micșorează brusc după Potop și Turnul lui Babel, intrând în normalitate
(așa cum o concepem azi) cu marele patriarh Avraam1.
Prima ipoteză ce tinde să spulbere mitul vieții de aproape un mileniu este pe cât de
simplă, pe atât de plauzibilă. Anii respectivi ar fi în realitate luni și, conform organizării
calendarului actual, toate acele fabuloase vârste ar trebui împărțite la 12. Astfel, Adam ar fi trăit
circa 77 de ani, adică 930 : 12; Noe, 79 de ani; Matusalem însuși ar fi avut o existență terestră de
numai 81 de ani. Scribii și copiștii Genezei ar fi operat această conversie pentru a venera
patriarhii respectivi – spun bibliștii.
A doua ipoteză o susține pe prima, fiindu-i complementară. Vârstele supranaturale de la
Adam până la Avraam ar compensa lipsa anumitor date, din unele perioade, pentru a nu se crea
discontinuități în genealogie. Turnul lui Babel reprezintă o răscruce semnificativă în diminuarea
longevității. Creatorul îi pedepsește pe oameni în două moduri. În primul rând “le amestecă
limbile ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul” și tentativă lor de a ajunge cu Turnul la Cer
eșuează. În al doilea rând, vârstele scad la jumătate, ele nemaidepășind 460-500 de ani (cap. 11).
Mai mult, este surprinzătoare și relevantă afirmația repetată de Avraam (cap.18), care se
consideră mult prea bătrân la o sută de ani pentru a avea un nou copil, pe Isaac2.
Coroborând toate aceste informații, devine evident faptul că vârstele matusalemice pot fi,
în realitate, o exagerare a celor ce-au redactat sau au copiat Geneza, până la Avraam.
După cartea lui Moise, fiii lui Noe (Sem, Ham și Iafet) s-au născut când el avea vârsta de
500 de ani. Aceștia poartă numele a trei popoare ebraice. Astfel, din Ham provin hamiții
(africanii negri), din Sem, semiții (popoarele semitice) și din Iafet, iafetiții.
Dumnezeu vrea să pedepsească oamenii pentru viața păcătoasă pe care o duceau, în
același timp cruțând familia lui Noe, care ducea o viață evlavioasă.
Noe, fiind înștiințat, construiește o barcă cunoscută sub numele de Arca lui Noe în care se
urcă cu familia sa și cu diferite animale (câte două din fiecare specie) pentru a le salva din calea

1
Pr. Prof. Vladimir Prelipcean, Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Gheorghe Barna, Pr. Prof. Mircea Chialda, Studiul
Vechiului Testament – manual pentru Facultățile Teologice, Editura Renașterea, Cluj – Napoca, 2006, p. 104.
2
Pr. Prof. Ioan Stancu, Mic dicționar explicativ al Vechiului Testament, Editura Cartea Românească, București, 2018,
p. 58.

2
potopului trimis de Dumnezeu și care a nimicit viețuitoarele de pe pământ. După potop, Noe a
trimis mai întâi un corb să vadă dacă apele au scăzut, apoi un porumbel. După ce el și familia sa
au ieșit din arcă, Noe a sacrificat un animal în cinstea lui Dumnezeu pentru că i-a salvat și pentru
ca Dumnezeu să nu mai trimită potopul. În semn de legământ Dumnezeu a pus pe cer curcubeul,
care simbolizează pacea și liniștea după ploaie sau război.
După Biblie, Noe a devenit agricultor și viticultor (Gen.9,20). Într-o zi, Noe s-a îmbătat
cu vin din rodul viței sale, s-a dezgolit în mijlocul cortului (este și o pictură de Michelangelo
Buonarroti în Vatican cu beția lui Noe), fiind astfel văzut gol de fiul său Ham. Ham, în loc să-și
acopere tatăl, a fugit la frații săi și le-a spus ce se întâmplase. Aceștia, când au auzit, s-au dus să-l
acopere pe Noe având fețele întoarse de la el. După ce s-a trezit din beție, Noe a aflat ce făcuse
fiul său cel mai mic și a blestemat pe Canaan, fiul acestuia(Gen. 9,21-27), ca să fie robul robilor
fraților săi. Noe a binecuvântat pe Sem și pe Iafet întrucât și-au respectat tatăl. În cele din urmă,
Noe moare la vârsta de 950 de ani, 350 de ani după potop (Gen.9,28-29)3.
Născându-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după
obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfântul Simeon
îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutând spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la
Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că
aceea este Fecioară prin care avea să se împlinească prorocia Isaia.
Simeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios,
așteptând mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut știre de la
Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre,
precum povestesc istoricii cei vechi, astfel: Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului,
se tălmăcea Legea lui Moise și toate prorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care
lucru erau aleși oameni înțelepți din Israel, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfântul
Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria
cuvintele lui Isaia prorocul și, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli și va
naște fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște
și, luând cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut
mâna, zicând: „Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea.

3
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Introducere în Vechiul Testament, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București,
2018, p. 74.

3
Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară,
Hristos Domnul”4.
Deci el, crezând cuvintele îngerești și prorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în
lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezând lângă biserică și
rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.
Născându-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după
obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfântul Simeon
îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutând spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la
Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că
aceea este Fecioară prin care avea să se împlinească prorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat,
văzând-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.
Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dânsa, a luat în mâinile sale pe Domnul și a
zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei
mântuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va
trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului, când va vedea pe Fiul
său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți,
pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să
ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară,
Căruia se cuvine slava în veci. Amin5.
Despre acest Sfânt Simeon, care a primit în mâinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în
biserică și care a binecuvântat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a
fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci
pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfântul
Atanasie cel Mare, în cartea sa „Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului”, apoi Sfântul Chiril din
Ierusalim, în „Cuvântul de la Întâmpinarea Domnului”, și Sfântul Epifanie, în „Învățătura despre
părinții Legii Vechi și ceilalți”. Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc – căci nu se
pomenește despre aceasta în Evanghelie –, de aceea nu s-a scris nici în cuvântul acesta6.

4
Preot Ioan Sorin Usca, Noul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, vol. III, Editura Christiana, București, 2022, p.
34.
5
Pr. Prof. Stelian Tofană, Introducere în Noul Testament, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2022, p.
113.
6
Preot Ioan Sorin Usca, op. cit., p. 45.

4
4. Asocierea
Este bătrânețea un blestem sau o binecuvântare? De ce atât de mulți oameni în vârstă
întâmpină bătrânețea cu sentimentul dureros că viața lor și-a pierdut sensul, că tot ceea ce au
avut, ce au fost și la ceea ce au ținut aparțin trecutului, că sunt doar o povară în plus pentru cei
apropiați? Cum se va simți omul la bătrânețile lui depinde nu de factorii externi, cât de idei și de
cum trăiește el. După o veche zicală franțuzească, „orice om îmbătrânește după cum a trăit”.
Cum se va simți omul la bătrânețea lui depinde de cum răspunde la întrebarea: „cine sunt
eu?”. Dacă omul, întreaga sa viață, s-a identificat cu ceea ce a văzut în oglindă, cu locul în
societate și cu ceea ce spun oamenii despre el, la bătrânețe, când frumusețea și puterea trupului
se micșorează, și el își pierde popularitatea, în mod inevitabil va trăi o mare dezamăgire, un
colaps sufletesc. Dar dacă a năzuit să se îmbogățească nu în bunuri materiale, în putere și în
slavă, ci în virtuți, dacă în timpul vieții sale a dobândit înțelepciune, bunătate, blândețe, răbdare,
dragoste - la bătrânețe se va bucura de un respect meritat și de dragoste.
Un lucru e sigur: oricât de sănătos am viețui, oricât am încerca să oprim vremea, nu
simțim când îmbătrânim: ne vor slăbi puterile, vederea, auzul. Vom putea să săvârșim din ce în
ce mai puține lucruri și tot mai multe sforțări ne va costa aceasta, astfel că din ce în ce mai mult
ne vom restrânge perimetrul acțiunilor, cercul cunoștințelor și scopurile noastre. Avem doar
posibilitatea de a cârti ori de a ne împăca cu noi înșine. De a ne împăca cu bătrânețea ca o
tragedie ori ca o binecuvântare. Îmbătrânirea este un proces care se desfășoară pe tot parcursul
vieții.
Din perspectivă biologică, este considerată o rezultantă a interacțiunii dintre factorii
genetici, de mediu și cei ai stilului de viață care influențează longevitatea. Este un ansamblu de
fenomene care apar ca urmare a încheierii fazei de dezvoltare și implică schimbări de ordin
biologic, psihologic și social. Procesul de îmbătrânire se manifestă diferit, individualizarea fiind
determinată de factori precum: gradul de autonomie, afecțiunile fizice și psihice, starea
emoțională, posibilitatea de a se manifesta comportamental. Implicarea în viața comunității,
modul în care o persoană suportă pierderea rolurilor sociale, modul în care se adaptează la noile
roluri sociale, uneori ca urmare a instituirii unor măsuri de protecție în instituțiile de îngrijire de
tip rezidențial sunt, de asemenea, factori definitorii în manifestarea procesului de îmbătrânire.

5
 Etimologia cuvântului ,,bătrân'" provine din limba latină (veteranus = betranus). Conform
DEX (2016), ,,vârstnicul’’ este ,,acea persoană care trăiește de mulți ani, trecută de epoca
tinereții, care este înaintată în vârstă’’7. În societatea românească actuală, atunci când
menționăm cuvântul vârstnic, ne gândim la o persoană de peste 60 ani, care a ajuns la vârsta
pensionării. De cele mai multe ori, termenul este asociat cu diminuarea abilităților fizice și
uneori chiar psihice. În prezent, se folosesc mai multe periodizări specifice vârstei a treia. Din
perspectiva OMS din secolul al XX-lea (1961) se prezintă următoarea clasificare: începând cu 45
de ani, vârsta mijlocie; medie sau de tranziție este până la 59 de ani; perioada vârstnică, de la 60
la 74 ani; bătrânețea, după 75 de ani, cu specificarea că persoanele care depășesc 85 ani sunt
considerate longevive.

5. Recapitularea
1. Cine a fost Noe?
2. Câți ani a trait Noe?
3. Câți fii a avut Noe?
4. Ce a construit Noe și din ce motiv?
5. Cum era bătrânul Simeon?
6. Pe cine a întâmpinat Simeon la templul din Ierusalim?
7. Cine spunea Simeon că este pruncul?
8. Câți ani a trait Simeon?

6. Generalizarea
Slăbiciunea trupească a bătrâneții este acoperită de tăria înțelepciunii, de bogăţia
cunoașterii, de frumuseţea blândeții şi a bunătăţii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinţei. Podoabă a Bisericii e cărunteţea
gârbovă unită cu credinţa întraripată. De ea se bucură în mod deosebit Biserica”[1]. Bătrânețea
trebuie înțeleasă şi ca fiind vârsta la care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești, când
Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatălui ceresc (cf. Ioan 14, 2).

7
*** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 91.

6
 Din nefericire, astăzi, sunt foarte mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare
de comunitate, simțindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizați de propria
îmbătrânire, ajung chiar la deznădejde.
De aceea, Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale,
apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat și la
creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și
izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de
ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au
nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor.
Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor
creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta
persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea și izolarea, care îi împiedică pe
bătrâni să participe activ și cu speranță la viața comunității.
Desigur, pe lângă pastoraţia bătrânilor, Biserica Ortodoxă Română face deja eforturi
importante pentru ajutorarea vârstnicilor, prin diverse centre sociale, acțiuni şi programe
filantropice.
În prezent, funcționează la nivelul Patriarhiei Române 21 de centre de zi, 54 de
așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor
vârstnice.
Iar Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice ne îndeamnă să înmulţim activitățile
noastre pentru ajutorarea bunicilor, oferindu-le un sprijin concret ca semn al prețuirii lor și al
comuniunii între generații, între tineri și părinți sau între nepoți și bunici.

7. Aplicarea
Populaţia în vârstă este în creştere şi trebuie să găsim modalităţi de a-i ajuta. Este
important să ne concentrăm pe sănătatea şi bunăstarea lor, atât fizică, cât şi mentală. Câteva
lucruri pe care le putem face pentru a ajuta persoanele în vârstă sunt:
În primul rând, asiguraţi-vă că primesc controale şi examinări regulate. Acest lucru va
ajuta la identificarea de timpuriu a oricăror probleme de sănătate, astfel încât acestea să poată fi
tratate. În al doilea rând, încurajaţi-i să rămână activi.

7
 Exerciţiile fizice îi pot ajuta să-i menţină sănătoşi atât fizic, cât şi psihic. În al treilea
rând, asiguraţi-vă că au un sistem de sprijin social. Petrecerea timpului cu prietenii şi familia le
poate îmbunătăţi sănătatea mintală şi bunăstarea. Şi, în sfârşit, asiguraţi-vă că au acces la
asistenta medicală şi servicii de calitate. Acest lucru îi va asigura că primesc îngrijirea de care au
nevoie atunci când au nevoie.
Populaţia în vârstă din România este în creştere rapidă. Această populaţie se confruntă cu
multe provocări, inclusiv izolarea socială, lipsa de mobilitate şi independentă şi probleme de
sănătate.
Mulţi oameni în vârstă trăiesc singuri, ceea ce poate duce la izolare socială. De asemenea,
pot avea dificultăţi de a se deplasa şi de a face sarcini de zi cu zi. Acest lucru îi poate face să se
simtă dependenţi de ceilalţi şi le poate reduce sentimentul de independenţă.
Problemele de sănătate sunt frecvente în rândul vârstnicilor. Ei pot avea dificultăţi de auz,
de vedere şi de mers. Sunt, de asemenea, mai predispuşi să se confrunte cu afecţiuni de sănătate,
cum ar fi boli de inimă, accident vascular cerebral şi artrită. Aceste probleme de sănătate pot face
dificilă trăirea independentă a seniorilor.

Ce putem face pentru a le uşura viaţa?

Bătrânii au fost un element de bază în societatea noastră de mulţi ani. Ei sunt coloana
vertebrală a sprijinului pentru familiile lor şi au o mulţime de cunoştinţe şi experienţa de
împărtăşit. Cu toate acestea, viaţa poate fi dificilă pentru ei pe măsură ce îmbătrânesc. Există
multe lucruri pe care le putem face pentru a le face viaţa mai uşoară:

1. Să-i ascultăm şi să le arătăm respect

Bătrânii se simt adesea neglijaţi şi neînţeleşi. Arătându-le respect şi ascultându-i, îi va
face să ştie că sunt membri importanţi şi valoroşi ai societăţii.

2. Să-i ajutăm să rămână conectaţi cu comunitatea lor

Bătrânii îşi pierd adesea simţul scopului atunci când se pensionează sau devin izolaţi de
prieteni şi familie. Ajutându-i să rămână conectaţi le va oferi un sentiment de apartenenţa şi
scop.Sunt multe modalităţi prin care bătrânii pot fi ajutaţi să rămână conectaţi cu ceilalţi un
exemplu fiind cel mai bun cămin de bătrâni din Bucureşti, în care seniorii au parte de multă

8
socializare şi de activităţi variate care îi ajută să rămână conectaţi cu ceilalţi. Aici îşi pot face noi
prieteni şi pot participa la activităţi care să le îmbunătăţească viaţa.

3. Să îi încurajăm să rămână activi şi implicaţi

Nimeni nu vrea să devină o povară pentru cei dragi, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc.
Una dintre cele mai bune modalităţi de a evita acest lucru este să rămână activi şi implicaţi în
viaţă. Iată câteva idei despre cum îi puteţi încuraja pe cei dragi în vârstă să facă asta:
Încurajaţi-i să rămână activi fizic. Acest lucru ar putea însemna să mergeţi cu ei la
plimbări, să-i duceţi la înot sau să participaţi la alte activităţi care le plac. Exerciţiile fizice au
nenumărate beneficii pentru persoanele în vârstă, inclusiv o mobilitate îmbunătăţită, sănătatea
inimii şi starea de spirit.
Încurajaţi-i pe cei dragi să continue să înveţe şi să-şi provoace capacităţile mentale.
Puzzle-urile, cuvintele încrucişate, lectura şi alte activităţi care stimulează mintal pot
ajuta la menţinerea creierului sănătos şi funcţional până la bătrâneţe. Seniorii care au reţele
sociale puternice tind să fie mai fericiţi şi mai sănătoşi decât cei care nu au.
Există multe modalităţi prin care oamenii de toate vârstele pot da înapoi şi ajuta
persoanele în vârstă. O modalitate este să vizitaţi un azil de bătrâni sau o unitate de viaţă asistată
şi să petreceţi timp cu rezidenţii. Acest lucru poate oferi socializare şi companie, care sunt
importante pentru persoanele în vârstă.
Puteţi ajuta, de asemenea, donându-vă timpul sau banii organizaţiilor care sprijină
persoanele în vârstă. Există multe nevoi ale persoanelor în vârstă care pot fi satisfăcute de
voluntari, cum ar fi furnizarea de servicii de transport, cumpărături sau curăţenie.
În cele din urmă, este important să susţinem politici care vor aduce beneficii persoanelor
în vârstă, cum ar fi creşterea accesului la locuinţe la preţuri accesibile şi asistenta medicală.
Avem nevoie de ajutorul vostru pentru a face o diferenţă în viaţa bătrânilor noştri.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului
Sinod, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2015.
2. Chirilă, Pr. Prof. Univ. Dr., Ioan, Introducere în Vechiul Testament, Editura Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2018.
3. *** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București,
2016.
4. Prelipcean, Pr. Prof. Vladimir, Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Gheorghe Barna, Pr. Prof.
Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament – manual pentru Facultățile Teologice, Editura
Renașterea, Cluj – Napoca, 2006.
5. Stancu, Pr. Prof. Ioan, Mic dicționar explicativ al Vechiului Testament, Editura Cartea
Românească, București, 2018.
6. Tofană, Pr. Prof. Stelian, Introducere în Noul Testament, Editura Basilica a Patriarhiei
Române, București, 2022.
7. Usca, Preot Ioan Sorin, Noul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, vol. III, Editura
Christiana, București, 2022.

10