UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE, TEOLOGIE, ARTE
DOMENIUL TEOLOGIE ORTODOXĂ
Specializarea: Teologie Ortodoxă Pastorală

Chemarea lui Moise

-lucrare de seminar-

Prof. Îndrumător:
Asist. Univ. Drd. Eusebiu Borca Student:
Doroș Marinel

Baia Mare
2016

1
 Cuprinsul lucrării

1. Introducere.............................................................................................3
2. Copilăria şi tinereţea lui Moise....................................................................3
3. Situaţia evreilor în Egipt înainte de Exod.................................................4
4. Naşterea lui Moise. Copilăria lui...............................................................5
5. Uciderea egipteanului. Căsătoria lui Moise cu fiica lui Ietro...................5
6. Concluzii…………………………………………………………...…..….7
7. Bibliografie.............................................................................................8

2
 Chemarea lui Moise
Introducere

Exodul sau Cartea Ieşirii este a doua carte a Pentateuhului lui Moise. Ea îşi are
numirea de la evenimentul istoric cu care începe: Ieşirea poporului evreu din Egipt.
Pentru evrei, Cartea Ieşirii narează un moment crucial al istoriei lor sfinte, arătând
grija divină de care s-au bucurat, constituirea lor într-o naţiune şi primirea Legii
dumnezeieşti1.
Misiunea lui Moise de a elibera pe evreii din robia egipteană prefigurează şi
anticipează eliberarea omenirii din robia păcatului prin Iisus Hristos2.
Un rol foarte important în eliberarea evreiilor din robia egiptenilor l-a avut
Moise. Moise a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai Vechiului Testament.
El a avut un rol foarte bine delimitat, şi anume acela de a scoate pe poporul evreu
din Egipt. El a fost cel care a fost alături de poporul ales pe durata călătorie lui în
pustie şi l-a condus spre ţara făgăduinţei.
Naşterea lui Moise coincide cu decretul Faraonului ordonând condamnarea la
moarte a tot ceea ce aste de parte bărbătească. El a primit o educaţie aleasă în
preajma fiicei lui Faraon.

Coplilăria și tinerețea lui Moise

Etimologia numelui lui Moise

Moise (în ebraică ‫משה‬, Moshe, citit Moşe cu accentul pe "e") este potrivit
tradiţiei iudaice un profet şi etnarh, conducătorul triburilor israelite, ieşind din
Egipt în jurul anului 1250 î.Hr.
El este cunoscut în tradiţia evreiască ca Moşé Rabenu („Moise Învăţătorul
nostru”) sau mai rar Moşé ben Amram, Moise, fiul lui Amram, şi este fondatorul,
după tradiţie, al religiei evreilor - iudaismul, Această religie e uneori numită de
aceea şi mozaism, după Moise. Istoricitatea ieşirii (exodului) la data fixată de
ipotetica cronologie biblică este însă îndoielnică, ca şi existenţa evreilor pe
teritoriul egiptean la acea dată sau mai înainte.

1
Pr. Ioan Sorin Usca, „Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi. Ieşirea”, Editura Christiana, Bucureşti,
2002, p. 9;
2
Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Borca,, Încununarea operei de creaţie – Natura şi destinul său în lumina revelaţiei
biblice a Vechiului Testament, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2007, p. 89;

3
 Contestată de unii şi revendicată poate prea mult de alţii, personalitatea lui
Moise a rămas în istoria biblică drept un nume de referinţă pentru aportul adus la
izbăvirea lui Israel, icoana mântuirii lumii. Moise a rămas o personalitate de
vocaţie universală "vrednică de respectul tuturor timpurilor", dacă avem în vedere,
desigur, influienţa covârşitoare ce o mai are încă asupra întregii lumi, legea divină
cu destinaţie permanentă data prin el3.
Personalitate marcantă a istoriei omenirii, "mare lider al poporului evreu şi
primitorul Legii", Moise este instrumentul prin care Dumnezeu i-a scos pe evrei
din Egipt.
Moise e un personaj istoric, a cărui personalitate puternică, aspră, se înrudeşte
cu cea a unui conducător de popor, laolaltă mistic, legiuitor şi şef războinic. Moise,
al cărui nume, Mosis, este mai degrabă egiptean, a fost crescut, educat, instruit la
curte.
Chiar dacă etimologia numelui, după unii învăţaţi ar fi de origine egipteană,
semnificând „cel născut”, prin analogie cu unele nume egiptene teofore, de tipul:
Thoutmes sau Ramses etc., el rămâne totuşi în exclusivitate al israeliţilor, atât ca
origine cât şi ca destin. Conform cărţii Ieşirea, atribuită lui Moise însuşi, numele
acestui personaj ar avea o etimologie populară ebraică, însemnând "tras în sus" sau
„scos din (apă)” (Ieşire 2, 10)4.
Iosif Flaviu derivă acest nume de la cuvântul coptic mo = apă şi sese =
mântuit. Este sigur, că această formă ebraizată a numelui egiptean şi forma
primitivă egipteană a lui, după părerea majorităţii învăţaţilor, este Mesu, care
adesea se întâlneşte pe monumentele egiptene şi de scriitori greci se redă ca Mosis.
Traducătorii alexandrini, evident, s-au ţinut de derivaţiunea lui Flaviu şi redau acest
nume Moisis. Poate că regina, în darea acestui nume copilului a avut în vedere să
cinstească amintirea tatălui ei în numele căruia Totmes sau după transcrierea
grecească Totmosis se aude numele Moise.

Situaţia evreilor în Egipt înainte de Exod

Din pricina foametei, Iacov şi fiii săi au părăsit Canaanul şi s-au aşezat în
Egipt, loc ce, În Sfânta Scriptură, simbolizează adeseori stăpânirea Satanei.
Itinerarul acesta e refăcut de către toţi cei care, atraşi de cele vremelnice coboară.
„Plecînd, ca dintr-un pământ sfânt, din viaţa de Dumnezeu iubitoare, şi coborând la
ce-i mai rău şi mai urât şi aflat sub stăpânirea diavolului, am ajuns asemenea celor
coborâţi din Canaan în Egipt şi am căzut sub mâna Faraonului”5.
3
Pr. Conf. Dr. Petre Semen, „Personalitatea lui Moise şi valoarea poruncilor date prin el”, în „Mitropolia
Moldovei şi Bucovinei”, Nr. 1-6/1996, p. 21;
4
Ibidem, p. 22;
5
Pr. Ioan Sorin Usca, op. cit., p. 9

4
 După ce în Egipt s-a ridicat alt rege care nu l-a cunoscut pe Iosif, evreii au
fost robiţi. Faraon pentru a-i controla mai bine pe evreii care se înmulţeau foarte
repede a dispus legi de-a dreptul draconice.
Astfel, pe lângă exploatarea nemiloasă a bărbaţilor adulţi şi adolescenţi chiar,
suveranul a ordonat uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească ( Ieşire 1, 1-22).
Alţii au fost făcuţi sclavi (Ieş. 1, 11 - 12), robia asupra lor a fost înăsprită (Ieş. 1, 13
– 14), moaşele au primit poruncă să ucidă pruncii născuţi de parte bărbătească ai
evreilor (Ieş. 1, 15 – 16). Faraon a poruncit întregului Egipt să arunce în Nil pe toţi
pruncii evrei de parte bărbătească (Ieş. 1, 22).

Naşterea lui Moise. Copilăria lui.

În timpul acestei prigonirii ale evreilor de către faraon a avut loc naşterea lui
Moise. Primele clipe ale vieţii sale au fost marcate de ameninţarea cu moartea.
Mama copilului a făcut tot posibilul ca să-l scape de la moarte, ascunzându-l pentru
o vreme. Când tăinuirea pruncului a devenit prea primejdioasă , punând în pericol
întreaga familie, părinţii au confecţionat un coşuleţ din trestie, pe care l-au căptuşit
bine cu bitum, au aşezat copilul în el şi l-au pus pe apele Nilului, rânduind ca unul
din membrii familiei să-l supravegheze cu atenţie ca să vadă ce se va întâmpla. Din
rânduială divină, fiica faraonului, care tocmai în acel timp ieşise la râu să se scalde,
a fost cuprinsă de compasiune şi, în ciuda dispoziţiilor tatălui său, l-a adoptat pe
copil şi s-a îngrijit de creşterea şi educarea lui. Sora lui Moise, Mariam, care se afla
acolo din întâmplare i-a propus prinţesei egiptene tocmai pe mama pruncului ca să-
l alăpteze până la vârsta la care putea fi adus la curte.
Cu toate că a fost crescut şi educat în casa asupritorilor , tânărul Moise s-a
dovedit a avea un deosebit simţ al dreptăţii. De fapt prin dorinţa de a realiza
dreptatea pentru confraţii săi s-a şi impus atenţiei publice.

Uciderea egipteanului. Căsătoria lui Moise cu fiica lui Ietro

Şi ivindu-se o luptă între un evreu şi un egiptean, s-a dat de partea celui

înrudit şi a ucis pe străin, îngropânu-l în nisip. Apoi încăierându-se doi evrei, a
încercat să oprească vrajba între ei, sfătuindu-i să se aibă bine, ca unii ce sunt fraţii,
şi să nu ia mânia ca sfătuitoare în neînţelegerile dintre ei, ci firea. Fiin însă respins
de cel ce voia nedreptatea, a făcut din această necinstire un motiv de şi mai mare
înţelepţire şi îndepărtându-se de împreuna vieţuire cu cei mulţi, şi-a ales o viaţă
5
retrasă, slujind unuia de alt neam, bărbat văzător al celor mai înalte, care judeca
drept purtările şi viaţa oamenilor. Ietro văzând dintr-o singură faptă virtutea lui
Moise (din pornirea împotriva celor doi păstori, când neumblând după un câştig al
său, ci socotind apărarea dreptăţii ca o cinste a firii sale, a pedepsit nedreptatea
păstorilor care nu greşise cu nimic faţă de el) şi preţuind din acestea pe tânăr şi
socotind, cu toată sărăcia lui văzut, virtutea lui mult mai de cinste decât multa
bogăţie bănească, i-a dat de soţie pe fiica lui Sefora (Ţippora). Şi l-a lăsat să
trăiască după voia lui viaţa care-i plăcea(Ieşire 2, 16-21) 6.

6
Grigorie de Nyssa, “ Scrieri”,în în colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti” vol. 29, Tradusă de Prof. Pr Dumitru
Stăniloae, Pr. Ioan Boga, Intoducere, note şi indici de Pr. . Ioan Buga Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1982, pp. 19-20;

6
 Concluzii

Aşadar, Moise şi Aaron au avut un rol foarte important în viaţa poporului

Israel prin tot ceea ce au făcut ei. Odată cu intrarea lor la Faraon şi cu toate faptele
istorice noi trebuie să înţelegem ceea ce se desprinde din aceste fapte.
De asemenea Moise, marele legiuitor a lui Israel, a constituit modelul tuturor
proorocilor de până la Hristos, şi totodată tip a lui Hristos, prin toate etapele
eliberării israeliţilor, ce simbolizează etapele operei de mântuire realizate de
Domnul Hristos7.
Un rol important îl ocupă interpretarea corectă a textului scripturistic şi ceea
ce ne poate fi de folos în viaţa de zi cu zi. Trebuie să ne ferim cât putem de
Faraonul din noi şi să slujim cu adevărat lui Dumnezeu, căci numai astfel putem să
dobândim viaţa de veci, îmlinind poruncile Lui şi ferindu-ne de cel vrăşmaş.

7
Pr. Conf. Dr. Petre Semen, „Personalitatea lui Moise şi valoarea poruncilor date prin el”, în „Mitropolia
Moldovei şi Bucovinei”, Nr. 1-6/1996, p. 33;

7
 Bibliografie
1. BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Editura Institului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988;
2. ORIGEN, „Omilii şi adnotări la Exod”, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
3. Grigorie de Nyssa, “ Scrieri”,în în colecţia „Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti” vol. 29, Tradusă de Prof. Pr Dumitru Stăniloae, Pr. Ioan Boga,
Intoducere, note şi indici de Pr. . Ioan Buga Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1982,
4. SEMEN, Pr. Conf. Dr. Petre, „Personalitatea lui Moise şi valoarea
poruncilor date prin el”, în „Mitropolia Moldovei şi Bucovinei”, Nr. 1-6/1996;
5. USCA, Pr. prof. Ioan Sorin, „Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor
Părinţi. Ieşirea”, Editura Christiana, Bucureşti, 2002.