Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”

Secția Pastorală

Lucrare de seminar la Noul Testament

Tema: Viața lui Moise expusă în martiriul Sfîntului Arhidiacon

Ștefan

Student: Pîntea Ștefan

Coordonator: Pr. Dr. Ilie Melniciuc- Puică

1
 Introducere

Sfînta Scriptură, în întreg cuprinsul scrierilor biblice, ne descrie figuri care copleșesc prin
profunzimea credinței, puterea duhului și curajul de a fi slujitori ai lui Dumnezeu. După
căderea lui Adam, Dumnezeu alege din fiii oamenilor pe cei mai vrednici și coboară asupra
lor harul și suflarea Sa divină, prin carea avea să lucreze actul viitor de mîntuire a oamenilor.

Una dintre persoanele a cărui importanță este crucială în întreaga Scriptură este Prorocul
Moise. Importanța sa ne este limpede argumentată în cuprinsul Cărților Pentateuhului,
începînd de la capitolul 2 de la Ieșire. El este cel prin care s-a instituit legea mozaică și prin
care evreii l-au cunoscut pe Dumnezeu „față către față”1, prin care au trecut prin Marea Roșie
și prin care au ajuns a-și reînvia istoria și credința.

Numele lui Moise apare chiar și în legătură cu multe evenimente de după el, figura sa
devenind una extrem de autoritară în lumea iudaică și mai apoi și în cea creștină. În Sfînta
Scriptură întîlnim numele lui după cum urmează2:

Ieşirea (282); Leviticul (86); Numerii (216); Deuteronomul (34); Iosua Navi (51);
Judecători (2); I Regi (2); III Regi (4); IV Regi (6); I Paralipomena (9); II Paralipomena (13);
I Ezdra (3); Neemia (7); Psalmi (7); Isaia (2); Ieremia (1); Daniel (2); Miheia (1); Maleahi
(1); Matei (7); Marcu (8); Luca(10); Ioan (12); Faptele Apostolilor (19); Romani (4); I
Corinteni (2); II Corinteni (3); II Timotei(1); Evrei (11); Iuda (1); Apocalipsa (1).3

Peste tot, în Sfînta Scriptură, Moise apare ca o personalitate excepțională, cu trăsături bine
definite; un etnarh pentru poporul evreu și un înger întrupat al Domnului care cunoaște toate
tainele ascunse și care, prin harul cu care a fost însemnat, desface apele, despică pietrele,
îndulcește rîurile, biruiește pe vrăjmași și aduce evreilor vechea lor slavă din timpul lui
Avraam. Pentru aceasta, Prorocul Moise va fi părintele legii vechi și unul dintre cele mai
autoritare personalități pentru poporul israelitean, fapt pentru care, deseori în Noul Testament
(după cum am enumerat mai sus) este invocat numele și opera sa, pentru a argumenta
decăderea morală a evreilor și veridicitatea că Iisus este Hristosul cel mult așteptat despre
care au vorbit prorocii.

1
Ieșirea 33,21.
2
Au fost incluse aici doar cărțile canonice din Scriptură.
3
https://www.bibliaortodoxa.ro/cautare.php?text=Moise&carte=-3 accesat pe data de 20.03.2017.

2
Viața lui Moise în discursul Sfîntului Ștefan

După cum am menționat mai sus, în Faptele Apostolilor, numele lui Moise apare de 19 ori.
Dacă punem această cifră în raport cu cele 28 de capitole din Fapte, atunci e destul de puțin,
totuși trebuie menționat faptul că din aceste 19 ori, de 9 ori apare doar în capitolul 7, în
cuvîntarea Sfîntului Arhidiacon Ștefan înainte de a fi martirizat. Acest lucru este demn de
atenție și, desigur, ne punem întrebarea logică : De ce Sfîntul Ștefan a acordat o atît de mare
atenție Prorocului Moise încît a descris viața lui într-o lungă cuvîntare care este și cea mai
lungă pericopă care se citește la Apostol în timpul Sfintei Liturghii (27 decembrie stil nou/9
ianuarie stil vechi).

Răspunsul este unul foarte simplu : prin această înșiruire a vieții lui Moise, Ștefan aduce
răspuns acuzatorilor săi care îl învinuiau că hulește și învață greșit cele despre Moise: „L-am
auzit spunînd cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu (6, 11); susține că „Iisus
Nazarineanul va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise”.
Important de menționat este și faptul că astfel de acuzații sunt noi și nu au mai fost adresate
nici Sfinților Apostoli și nici altor creștini.4

Intenția Sfîntului Luca, prin gura Sfîntului Ștefan, este de a accentua anumite momente
importante din istoria poporului Israel, iar prin această rapidă trecere de la Geneză la Exod și
povestirea celui din urmă în 26 de versete arată intenția Sfîntului Luca de a prezenta istoria
omenirii ca un continuu exod.5

În acest lung discurs al Sfîntului Ștefan, Istoria lui Moise constituie partea principală și
centrală și poate fi împărțită în trei părți a cîte 40 de ani fiecare:

1. Perioada Egipteană (vv.17-22)

2. Fuga în Madian (vv. 23-29)
3. Vocația-revelația din pustiul Sinai (vv. 30-34).6

În general, textul de la Fapte 7, 17-43 are o valoare tipologică-figurativă. Ștefan caută să pună
în antiteză înalta misiune cu care a fost investit Moise de către Dumnezeu, cu atitudinea de
refuz și nerecunoștință a lui Israel. Vorbind de Moise, Ștefan se gîndește la Iisus. Atitudinea

4
Lect. Dr. Constantin Preda, Propovăduirea Apostolică. Structuri retorice în Faptele Apostolilor, Editura
IBMBOR, București, 2005, p. 136.
5
Pr. Dr. Ilie Melniciuc, Utilizarea Vechiului Testament în Scrierile Lucanice, Editura Performantica, Iași, 2005,
pp.154-155.
6
Lect. Dr. Constantin Preda,op. cit. , p.151.

3
iudeilor față de Moise nu este decît prefigurarea lor față de cel ce este mai mare ca Moise, și
care trebuia să le fie Conducător, Mîntuitor și Răscumpărător.7

Perioada egipteană rezumă capitolele 1-2 de la Ieșire, prezentînd persecuția dezlănțuită de

un faraon care nu-l cunoscuse pe Iosif 8, nașterea lui Moise și educația primită de acesta la
casa Faraonului. Aici Moise este caracterizat ca fiind „plăcut lui Dumnezeu” , iar inițierea sa
în „înțelepciunea egiptenilor” nu este menționată foarte explicit în cartea Exodului, dar este
subliniată în textele rabinice, astfel, Sfîntul Luca expune copilăria lui Moise potrivit triadei
stereotipe cunoscută în biografiile clasice : nașterea – creșterea – educația.9

Demn de atenție în descrierea acestei perioade este versetul 22 unde se vorbește despre Moise
ca fiind „puternic în cuvintele și în faptele lui”, pregătit deci pentru misiunea sa de a împlini
făgăduința făcută de Dumnezeu lu Avraam: să elibereze poporul din sclavia egipteană.10 Dar
dacă citim versetul 10 de la capitolul 4 din Exod, observăm că acestea două se contrazic, dat
fiind faptul că Moise îi spune Domnului că este neîndemînatic , gîngav și are „limba
anevoioasă”. De asemenea, este evident aici că autorul transmite cuvintele Sfîntului Ștefan
printr-o sintagmă care o întîlnim și în evanghelia călătoriei spre Emaus (cf. Lc. 24). Sfîntul
Luca face o clară interpretare tipologică a lui Moise, prefigurînd imaginea lui Hristos ( Lc.
24, 19).

Fuga în țara Madian începe cu versetul 23 unde se vorbește despre faptul că Moise împlinise
40 de ani și „și-a pus în gînd să cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel”. Fiind stăpînit de sensul
dreptății, dar neștiind bine cum să-l pună în practică, Moise se manifestă violent, dar frații lui
nu înțeleg că de la Dumnezeu este trimis semnul acesta și că Moise avea să le fie ocrotitor și
conducător spre pămîntul făgăduinței. Sfîntul Ioan Gură de Aur comentează această situație
astfel : „Mai înainte, era cineva [Iosif] care se străduia să le aducă mâncare [fraților lui], aici,
cineva care se străduiește să le dea sfat bun, unul căruia, sub [ochii lui] Dumnezeu, omul îi
era îndatorat pentru viața sa!”11, deci vedem încă o dată că Moise este profetul alungat de
poporul său, cum și Hristos va fi și cum au fost mulți proroci de-a lungul istoriei Vechiului
Testament, și acest lucru este consemnat de Ștefan în cuvîntarea sa spunînd: „Voi cei tari în
cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt,

7
Pr. Dr. Ilie Melniciuc, op. cit. , p. 292.
8
Probabil Seti I (1308-1290 î. Hr.) sau Ramses II (1290-1224 î.Hr). Vezi Lect. Dr. Constantin Preda,op. cit. ,
p.152, nota 205.
9
Lect. Dr. Constantin Preda,op. cit. , p.152.
10
Ibidem.
11
http://www.teologiepentruazi.ro/2015/06/28/sfantul-ioan-gura-de-aur-omilia-16-la-faptele-apostolilor-27/
accesat pe data de 20.02.2017.

4
precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au
ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi
făcut voi acum” (Fapte 7, 51-52). Această respingere este interpretată de Sfîntul Ștefan și
apoi redată de Sfîntul Apostol Luca într-un mod cu totul deosebit și anume: prin respingerea
lui Moise are loc, de fapt, respingerea Duhului, atitudine care va fi continuată de evreii care
vor refuza acceptarea legii, de aceea Duhul trece de al Israel, la poporul care-l va primi și
care va profeți, adică la poporul creștin.12

De asemenea, observăm din nou implicarea madianiților în viața alesului lui Dumnezeu. La
fel ca și Iosif care a fost cumpărat de niște negustori din Madian, Moise găsește refugiu aici și
chiar primește binecuvîntarea lui Dumnezeu prin nașterea celor doi fii: Gherșon și Eliezer.13

Vocația-revelația din pustiul Sinai (vv.30-34), prin episodul rugului aprins, marchează
începutul perioadei a treia, semnificative, de altfel, în viața lui Moise. Aici este descrisă
chemarea lui la misiune printr-o teofanie care are loc în pustiul muntelui Sinai. Expresia
„Îngerul Domnului s-a arătat (...) în flacăra focului din rug” (v. 30; cf. Exod 3, 2-3) este una
tradițională care, potrivit unei interpretări iudaice, rugul îl reprezintă pe om și, în particular,
pe omul oprimat, iar focul reprezintă dragostea lui Dumnezeu.14 Aici Sfîntul Ștefan nu
vorbește despre taina revelării numelui divin de la Ieșire 3,14, în schimb subliniază ideea că
și o țară străină poate fi declarată pămînt sfînt, căci locul revelației divine nu a fost în țara
făgăduinței ci în pustiul muntelui Sinai. Deci Dumnezeu nu poate fi mărginit de un loc, de o
țară. Putem însă vorbi de țări și locuri sfinte în măsura în care omul se lasă atins de prezența
lui Dumnezeu.15

În continuare, în versetul 35-39 Sfîntul Ștefan recapitulează ceea ce a expus mai devreme în
vv.23-30 privind refuzarea lui Moise de către israeliți, dar o expune atît de frumos, încît se
remarcă o evidentă „trăsătură hristologică”16 : precum pe Moise l-au alungat în trecut așa și
acum îl alungă pe Hristos despre care același Moise zice „Prooroc ca mine vă va ridica
Dumnezeu din frații voștri; pe El să-L ascultați”(Fapte 7,37). Astfel Sfîntul Ștefan pune o
întrebare indirectă și anume: Dacă ziceți că ascultați de Moise, de ce nu-L primiți pe Hristos ?
aducînd astfel un puternic argument în favoarea nevinovăției sale. De asemenea, tot aici,
Ștefan prezintă faptul că Dumnezeu, prin Moise a vrut să-i smerească pe israeliți, trimițîndu-
12
Pr. Dr. Ilie Melniciuc, op. cit. , p. 272.
13
Lect. Dr. Constantin Preda,op. cit. , p.154.
14
Cf. Ph. Bossuyt- J.Radermakers, „Lettura pastorale degli Atti...” p.302, apud Lect. Dr. Constantin Preda,op.
cit. , p.155.
15
Lect. Dr. Constantin Preda,op. cit. , p.155.
16
Ibidem, pp.154-155.

5
le lor eliberator chiar pe acela pe care l-au alungat și l-au refuzat. Chiar dacă evreii erau
chinuiți și nedreptățiți de egipteni, totuși inima lor continua să se mîndrească și să fie
învîrtoșată. Despre acest lucru vorbește și Sfîntul Ioan Gură de Aur zicînd : „Acesta, același
Moisis, spune el – și observați cum insistă pe faima sa – acesta, același Moisis, zice, i-a scos
afară, după ce a arătat minuni și semne în pământul Egiptului și în Marea Roșie și în pustie
patruzeci de ani. Acesta, omul care a fost în pericol să-și piardă viața, omul care a fost
disprețuit de către ei. Acesta, omul pe care l-au lepădat, pe același acesta, Dumnezeu
ridicându-l, l-a trimis la ei. Pe care l-au tăgăduit, zicând: „Cine te-a pus pe tine stăpân?”17.

Chiar dacă Ștefan nu-l numește niciodată pe Iisus, totuși trebuie remarcată această apropiere
subtilă care este relevată în versetul 37 precum și sensul ce se ascunde în spatele expresiei
„adunarea în pustie” de la versetul 38. În limba greacă această expresie ar fi εκκλεσια εν τη
ερεμω, astfel, cititorul de limbă greacă va înțelege imediat că este vorba de prefigurarea
Bisericii.18 Tot în acest verset (v. 38) rezultă patru aspecte care îl caracterizează pe Moise:
1. a fost conducătorul adunării în pustie; 2. A fost cu „părinții” noștri din timpurile străvechi;
3. A fost cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai; 4. A fost cel ce a primit „cuvintele lui
Dumnezeu” ca să le transmită lui Israel. Această din urmă caracteristică îl arată pe Moise ca
mijlocitor și răscumpărător al poporului evreiesc, devenind astfel typos-ul lui Hristos.19

În continuare, în versetele 39-42 Sfîntul Luca relatează căderea în păcatul idolatriei prin
construirea vițelului de aur, acesta fiind ultimul moment din viața Prorocului Moise pe care îl
amintește Sfîntul Ștefan în discursul său. Aici evreii sunt acuzați de trădare, nefiind nici
recunoscători pentru că au fost scoși din robie și înlocuindu-l pe Dumnezeul cel Adevărat cu
un chip cioplit de mînă. Se observă cum Sfîntul Luca scrie aceste cuvinte pentru a arăta
nebuna răzvrătire a lui Israel și aroganța cu care aceștia îndrăznesc să ceară idol de la Aaron,
arognață care, de altfel, va rămîne adînc înfiptă în sufletul lor și pe care Sfîntul Ștefan o
scoate la iveală în discursul său, comparîndu-i cu părinții lor. De asemenea, este trasată din
nou o paralelă Moise-Iisus Hristos prin felul în care evreii vorbesc despre ei ca despre niște
oameni obișnuiți: „Zicând lui Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci
acestui Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat". Prin „Acestui
Moise” evreii se referă la eliberatorul lor ca la un oarecare om rătăcit care s-a pierdut, iar ei
nici gînd nu au să-l caute, ci ușor îl trădează și sunt gata să-l uite.

17
http://www.teologiepentruazi.ro/2015/07/12/sfantul-ioan-gura-de-aur-omilia-16-17-la-faptele-apostolilor-33/
accesat pe data de 20.03.2017.
18
Lect. Dr. Constantin Preda,op. cit. , p.156.
19
Ibidem.

6
Tot aici Sfîntul Ștefan citează din Amos 5, 25-27. Deși textul este alterat în raport cu
versiunea grecească, totuși el reprezintă un reproș clar pentru căderea în idolatrie, care va
intra în vocabularul creștinilor și care este folosit și pentru explicarea patimilor lui Hristos.20
După ce îl citează pe profetul Amos, Sfîntul Ștefan sare peste o lungă perioadă din istoria lui
Israel, o perioadă de alienare religioasă ale cărei consecințe au dus la deportarea lor în
Babilonia. Această impresionantă sinteză lasă să se înțeleagă că pe o perioadă de mai bine de
șase secole, de la robia egipteană la cea babilonică, toate generațiile poporului Israel au
persistat în idolatrie, fapt pentru care au și fost pedepsiți.

Concluzie

În acest discurs al Sfîntului Ștefan, redat de Sfîntul Apostol Luca, Viața lui Moise este
descrisă inedit nu doar prin frumusețea și profunzimea ideilor ci și prin faptul că doar aici
Moise este descris într-o manieră tip-antitip naturală, chiar dacă Sfîntul Luca nu definește
explicit acest lucru. Aici imaginea celui mai autoritar proroc al legii vechi este prezentat atît
de subtil în paralel cu imaginea lui Hristos încît evreii rămîn de-a drepul fără argumente în
fața Sfîntului Ștefan.21

De asemena, pentru a sublinia că evenimentele de astăzi reiterează o relație constantă între

Dumnezeu și trimișii săi pe de o parte, și poporul pe de alta, Luca împrumută în mod discret
lui Ștefan cîteva trăsături ale lui Moise (Fapte 6, 8.15). Ștefan, plin de har și putere, a făcut
minuni și semne în popor, iar cînd sinedriul îl privește, fața sa era luminată ca cea a unui
înger, la fel cum Moise avea fața luminată cînd a coborît de pe muntele Sinai și s-a arătat
înaintea poporului. Prin aceste trăsături, Sfîntul Luca arată că și Ștefan era omul lui
Dumnezeu și lasă această imagine tiprită , pentru ca cititorul, în special cel evreu, să înțeleagă
că acest discurs de al capitolul 7 și în general întreaga lucrare de propovăduire creștină este
înfăptuit prin binecuvîntarea și harul lui Dumnezeu.22

Abrevieri
IBMBOR- Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
IBMO- Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă

20
Pr. Dr. Ilie Melniciuc, op. cit. , p. 297.
21
Ibidem, p. 280.
22
Ibidem, p. 282.

7
Bibliografie
1. Biblia, Editura IBMO, București, 2015.
2. Melniciuc, Pr. Dr. Ilie, Utilizarea Vechiului Testament în Scrierile Lucanice, Editura
Performantica, Iași, 2005.
3. Preda, Lect. Dr. Constantin ,Propovăduirea Apostolică. Structuri retorice în Faptele
Apostolilor, Editura IBMBOR, București, 2005.