Teliceanu Ștefan-Daniel

Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală

I.Introducere(isagogie)la cartea Numeri

I.1.Titlul cărții

Sinagoga a numit acestă carte după primul ei cuvânt sau după unul dintre primele ei cuvinte(„și
El a vorbit”,sau bemidbar,„în pustiu”). 1Acest titlu reflectă de altfel și conținutul cărții,căci cele
relatate se petrec în perioada dintre plecarea de la muntele Sinai și sosirea la granițele Țării
Sfinte,în câmpiile Moabului .Drumul descris trece inevitabil prin deșertul din peninsula
Sinai.Potrivit cărții,Israel nu s transversal direct deșertul,pe cea mai scurtă cale,ci a rătăcit timp
de patruzeci de ani în această zonă.Cei care au tradus-o în greacă au numit-o„αριθμοί”-numere.

I.2.Schița conținutului2

1.Numărarea israeliților.Organizarea triburilor(1:1-4:49).

2.Legea privitoare la gelozie,legea nazireatului și alte legi(5:1-6:27).

3.Jertfele pentru sfințirea cortului întâlnirii(7:1-89).

4.Sfeșnicul.Consacrarea leviților;perioada lor de slujire(8:1-26).

5.Cel de-al doilea Paște;norul;cele două trâmbițe de argint(9:1-10:10).

6.Plecarea de la Sinai(10:11-36).

7.Tabeera.Prepelițele.Cei 70 de bătrâni(11:1-35).

8.Maria și Aaron se ridică împotriva lui Moise(12:1-16).

9.Cele douăsprezece iscoade(13:1-14:45).

10.Diferite porunci cu privire la jertfele de carne și băutură,jertfele pentru păcate făcute din
neștiință,porunci cu privire la călcarea zilei Sabatului(15:1-41).

11.Core,Datan și Abiram.Toiagul lui Aaron care a odrăslit(16:1-17:13).

1
J.D. Douglas,Dicționar Biblic,Ed.Cartea Creștină,Oradea,1995,p.938.
2
Ibidem.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
12.Statutul preoților și al levitilor(18:1-32).

13.Apa de curățirea a păcatelor(19:1-22).

14.Moartea Mariei.Meriba(20:1-13).

15.Edom refuză să-i dea trecere liberă lui Israel.Moartea lui Aaron(20:14-29).

16.Lupta de la Horma.Șarpele de aramă.Câmpurile Moabului.Lupta împotriva lui Sihon și

Og(21:1-35).

17.Vaalam(22:1-24:25).

18.Baal-Peror(25:1-18).

19.A doua numărătoare a israeliților(26:1-65).

20.Dreptul fiicelor de a moșteni.Urmașul lui Moise(27:1-23).

21.Porunci privitoare la jertfe.Jurăminte ale femeilor(28:1-30:16).

22.Răzbunarea împotriva madianiților(31:1-54).

23.Repartizarea ținutului de la est de Iordan(32:1-42).

24.Locuri unde Israel a tăbărât Israel a tăbărât în timpul pribegiei lui prin pustie(33:1-49).

25.Îndrumări cu privire la cucerirea Canaanului.Granițele Canaanului.Reguli cu privire la

împărțirea țării.Cetățile leviților.Cetățile de scăpare(33:50-35:34).

26.Căsătoria fiicelor care au o moștenire(36:1-13).

Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
I.3. Autorul cărții

Moise este un personaj biblic remarcat,o figură centrală a Vechiului Testament care a fost
intermediar între Dumnezeu și popor(robit de idolatire).Este unul dintre proorocii(împreună cu
Ilie Tesviteanul)care se arată în duh lângă Mântuitorul pe Muntele Tabor la Schimbarea la
Față(Matei 17,3 și Marcu 9,4).Pe lângă acest eveniment de substanță din scrierile nou
testamentare,dar mai ales din viața pământească a Mântuitorului,Moise este citat de către Hristos
în mod direct(Marcu 7,10),dar și în mod indirect-fără să îi precizeze numele-(Matei 5).Despre
dăruirea și slujirea încredințată lui Moise,Sfântul Apostol Pavel afirmă: ,,Prin credinţă, Moise,
când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, Ci a ales mai bine să pătimească
cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, Socotind că
batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la
răsplătire. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas
neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge,
ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor. Prin credinţă au trecut israeliţii
Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat. Prin
credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.”(Evrei 11,24-30)În
mod concret,Sfântul Apostol Pavel ne arată că Moise a fost pentru popor un,,sfetnic
minunat”(Isaia 9,6).În cele ce urmează,voi evidenția principalele caracteristici sociale,culturale și
teologice ale vieții lui Moise.

I.3.1. Moise proorocul3

Ca unul care s-a remarcat în special prin faptul că a declarat și i-a învățat pe oameni voia lui
Dumnezeu cu, poruncile Lui și despre natura Sa, Moise a fost modelul tipic al tuturor prorocilor
adevărați de mai târziu, până la venirea Aceluia al cărui premergător era (Deuteronom 18:18;
Fapte 3:22), despre care toți prorocii mărturisesc (Fapte 10:43). El a fost chemat de Dumnezeu
(Exod 3: 1; 4:17) nu numai să conducă poporul la ieșirea din Egipt, ci le-a făcut oamenilor
cunoscută voia lui Dumnezeu.Tipic este Exod.19: 3,7: ,,Dumnezeu îi vorbește lui Moise și Moise
vorbește poporului.” Moise avea părtășie cu Dumnezeu perioade lungi (Exod. 24:18) și destul de
frecvent (de ex.,Exod. 33: 7-11), ca și prorocii de mai târziu ( viața de rugăciune a lui Samuel,1

3
J.D. Douglas,op.cit.,p.883.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
Sam 7:5; 8: 6; 12:23;15:11). Întocmai după cum legământul a fost declarat și reînnoit prin Moise
(Deuteronom 29:1), tot așa și prorocii de mai târziu au mustrat în mod repetat pe Israel pentru
călcarea legământului și a condițiilor lui (de ex.1 Regi 18:18; 2 Regi 17:15,35-40;leremia 6:16
19; 8: 7 ;11: 1-5, 6-10; Osea 6:7; Amos 2: 4; Maleahi 2: 4.), Cu toate că leremia (31: 31-34) a
putut de asemenea să anticipeze și un nou legământ.

I.3.2.Moise legiuitorul4

Moise nu a fost un simplu promulgator al unui fel de „cod civil și ideal al lui Napoleon“ pentru
Israel. Documente contemporane din Orientul Apropiat ce conțin tratate din sec.al 13-lea î.d.Hr.,
ne arată că Moise a fost inspirat de Dumnezeu să exprime relația lui Israel cu Dumnezeu sub
formă unui tratat de„suzeranitate"sau a unui legământ, prin care un mare rege (în acest caz,
Dumnezeu)își supune un popor vasal (în cazul nostru,Israel), forma în discuție fiind transferată
în plan religios și spiritual în mod unic. Aceasta fost un fel de prezentare care la vremea aceea a
fost înțeleasă de toți. Pentru Israel,stipulațiile de bază ale legământului lor erau cele zece
porunci, de fapt, legea morală ca și expresie a voii lui Dumnezeu; iar obligațiile în detaliu ale
legămintelor au forma unui statut civil, înrădăcinat în legea morală a celor zece porunci (de ex.,
Exod. 21-23; Deuteronom 12:26 etc.) și chiar a unor reguli care reglementează forma practicilor
religioase permise și a celor interzise (de ex. Exod 25:1); Viața lui Israel trebuia și se
caracterizează în orice domeniu prin curăție morală și sfințenie, stări care rezultă din păstrarea
legământului sau, în alte cuvinte, din împliniri Legii. Pentru a atinge până la aceste stări, ei
trebuiau și aștepta ca Dumnezeu să întreprindă altele; f. Fată. 3:23 $ .urm. (de asemenea, 15-
22, în special v. 21 ș.urm.). Intrucit legämintul lui Israel nu a fost un simplu tratat care prevedea
obligații politice, ci regiementa viața lor de zi cu zi înaintea lui Dumnezeu, prevederile lui
slujeau de asemenea ca bază minimă necesară de legi „civile“ pentru popor. Avind în vedere că
sunt începând de pe la sfirșitul mileniului al 3-lea Ld.Cr. există legi foarte detailate care erau
emise de capti unor state, este inutil să se considere că Legea din Pentateuh a fost dată nu în
vremea lui Moise (secolul al 13-lea L.d.C.), ci la dat mai mult. Numărul legior „civil“ din
Pentateuh nu este nicidecum excesiv sau exagerat, dacă l-am comparat cu alte colecții de legi.

4
Ibidem.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
În Exod. 21-23 pot fi distinse aproximativ 40 de „paragrafe", în Lev. 18-20 mai bine de 20 de
„paragrafe“, iar în Deut. 12-26 aproape 90 de „paragrafe", de diferite lungimi, oscilind Între un
capitol intreg, sau jumătate de capitol după diviziunea textuală actuală a Scripturit, pină la
simplu propozipii, avem noi astăzi divizat textul Scripturilor; în total,apox.150 de „paragrafe",
lăsând la o parte prevederile care au un caracter religios mai elocvent. Acestă cifră este
rezonabilă dacă o comparam cu cele 282 de paragrafe pe care le are Codul lui Hamurapi, cu cele
115 paragrafe care ne-au rămas din Legile Asiriene (majoritatea lor fiind pierdute) sau cu cele
200 de paragrafe ale legilor hetiților.

I.3.3. Moise autorul5

In vremea noastră, opiniile celor care au evaluat rolul de autor al lui Moise se împart într-o gamă
foarte lungă, cuprinsă între două teorii extreme, și anume: ori că lui Moise i se atribuie Becare
silabi a Pen- tateuhului ori că se neagă chiar gi existența lui Moise. Faptul ci numele lui Moise a
fost atașat unor porțiuni ale Pentateuhului chiar de la început este arătat clar de însuși textul
biblic. Astfel, chiar in cel mai defavorabil caz, lui Moise i se atribuie rolul de autor pentru
urmatoarele pasaje: un scurt document cu privire la judecata lui Dumnezau împotriva lui Amalec
(Exod. 17:14); „Cartea legălmintului" (Exod. 24: 4-8; cu privire la paralelele din afară, acesta
trebuie să includă Exod. 20 și 21- 23, poruncile și legile aferente); restaurarea legământului
(Exod. 34:27, cu referire la 34: 10-26); un itinerariu (Num.33: 1.urm.,care se referă la
documentul care a stat la baza pasajului 33:3-40); marea parte a cărților Deuteronom până la cap.
31 ( Deut. 31: 9-13, 24 .urm.,Care se referă la reînoirea legămintului și la întărirea legilor lui care
preced cap. 31); și două poeme (Deut. 32;cf. 31:22) .

5
Ibidem.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
I.4.Detalii despre conținut6

1.Împărțirea Pentateuhului în cinci cărți nu este un lucru original.Astfel,cu toate că nu este lipsit
de însemnătate fapt că Numeri 1:1 începe o nouă carte(în care primele patru capitole se ocupă de
pregătirea pentru plecarea la Sinai),acestă carte formează negreșit o unitate cu cărțile
precedente.În același fel,se poate spune că Deuteronomul este contiunarea Numerilor,dar
demarcația dintre Numeri și Deuteronom este mai pronunțată decât cea dintre Levitic și Numeri.

2.Perioada istorică de care se ocupă cartea Numerilor este de numai 38 de ani-începând cu cel
de-al doilea an după exod și sfârșind cu cel de-al patruzecelea(vezi date cu privire la perioadele
de timp componente în Numeri 1:1;7:1;9:1,15;10:11;33:38;cf.Exod 40:2;Deuteronom 1:3).În
prima parte Israel este încă lângă Muntele Sinai(Exod19:1 ne spune despre sosirea la
Sinai).Numeri 10:11;12:16 relatează despre plecarea de la Sinai și călătoria până la
Cadeș(Numeri 13:26);în cel de-al doilea an după exod,Israel a ajuns deja la Cadeș(Deuteronom
2:14).Fiindcă israeliții au crezut cuvintele pline de pesimism ale iscoadelor,a urmat o perioadă
foarte lungă de pribegie prin pustiu(Numeri 1 13-14).Cunoaștem puține lucruri despre soarta lui
Israel în timpul celor treizeci și opt de ani de pribegie(Numeri 15:1-20:13).Trebuie să ne gândim
că este posibil ca locul numit Cadeș să fi fost pentru o perioadă destul de lungă un fel de centru
al poporului Israel,timp în care diferite grupuri de israeliți peregrinau prin Peninsula Sinai.După
acești treizeci și opt de ani,Israel pleacă din Cadeș spre Canaan,ocolește Edom-ul,ajunge în
câmpiile Moabului și câștigă bătăliile cu Sihon și Og(Numeri 20:14;21:35).Ultima partea cărții
descrie acțiunile lui Valaam,închinarea lui Israel la Baal-Peor și pedepsirea madianiților.

3. Pe lângă faptul că se ocupă de aspectul istoricacestă carte conține tot felul de reguli și
legi.Relația dintre legi și istorie și dintre o lege și o altă lege de multe ori nu ne este prea
clară.Totuși în multe caazuri se pare că autorul face o legătură.Cea mai simplă soluție este să
presupunem că există o legătură cronologică.Uneori există și o legătură materială-vezi de
exemplu cât de bine se potivește fragmentul 5:1-4 și cap.18 cu ceea ce le precede,și cap.10:1-10
cu ceea ce urmează;după ce ni se dă un sumar al călătoriei prin deșert(Numeri 33:1-
49),narațiunea contiună (Numeri 33:50-35:34) cu dispoziții privitoare la cucerirea Canaanului și
cu legi pentru perioada când vor locui în Caanan.

6
J.D. Douglas,op.cit.,p.939.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
4. Multe legi(dar nu toate) se ocupă de probleme ritualistice.Israeliții nu făceau dinstincție între
legile cultice,morale,juridice și sociale în acelașii fel în care noi le distingem unele de altele
azi.Toate legile și regulile aveauca obiectiv să-l pregătească pe Israel să trăiască în Canaan după
voia Domnului,ca un popor independent,cu o purtare exemplară.

5. Și în cartea Numerilor,Moise este figura dominantă,fiind zugrăvit în toate punctele lui tari cât
și în cele slabe,conducând poporul din toate punctele de vedre.Domnul îi dă lui Israel felurite
legi și reguli prin intermediul lui,vorbind cu el,,gură către gură”(Numeri 12:6-8).De foarte multe
ori,Moise mijlocește pentru popor(Numeri 11:2;12:13;14:13).Ca orice om,a avut slăbiciunile lui.
Contrar poruncii Domnului,el a lovit stânca(Numeri 20:20),iar uneori se plânge sub influența
sentimentelor ce-l stăpâneau(Numeri 10:11;16:15).Cea de-a doua personalitate proeminetă după
Moise este Aaron(Numeri 1:3,17,44;2:1;în special capitolul 12;16-17)

I.5.Mesajul cărții7

În cartea Numerilor,ca de altfel în toată Biblia,atotputernicul și credinciosul Dumnezeu al

legămintelor Se descoperă pe Sine;tocmai acestă unitate este liantul care leagădiferite părți ale
cărții Numerilor.Prin regulile și legile pe care le-a impus,Dumnezeu își arată grija pe care o are
pentru poporul său.Israel se revolt în mod frecvent împotriva Lui.Ca rezultat,mania Domnului se
aprinde:El nu lasă păcatul nepedepsit(Numeri 11:1-3,33;12:10;14);lui Moise și Aaron nu li se
permite să intre în Canaan(Numeri 20:12).Dar Domnul nu Își părăsește poporul;El rămâne
credincios legământului pecare l-a făcut cu el.Dumnezeu călăuzește poporul lui Israel în
pustie,așa încât poporul ajunge în țara promisă părinților lor.Lucrul acesta nu este zădărnicit nici
la necredincioșia lui Israel,nici la puterea popoarelor care îi stau împotrivă lui Israel.

7
Ibidem.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală

II.Capitolul 33-analiză și critică textuală;exegeză,înțelegere și teme teologice

II.1 Analiză textuală-încadrarea capitolului în cartea Numeri,redarea textului și împărțirea

pericopelor.

II.1.1.Încadrarea capitolului în cartea Numeri

Capitolul 33 se încadrează în a treia parte a cărți Numeri (capitolele 20-36):,, Miriam moare,
Moise scoate apă din stâncă. Se istoriseşte moartea lui Aaron şi înlocuirea lui cu fiul său,
Eleazar. Pentru o nouă nesupunere, poporul este pedepsit cu şerpi veninoşi. Şarpele de aramă.
Se ocupă ţara Amoniţilor. Moabiţii încearcă să se împotrivească. Balaam. Madianiţii sunt înfrânţi.
Ţinutul de dincolo de Iordan e ocupat şi este dat în stăpânirea triburilor Ruben, Gad şi jumătatea
tribului Manase. Se ordonă stârpirea canaaniţilor.”8

II.1.2.Redarea textului9

1. Iata acum popasurile fiilor lui Israel, dupa ce au iesit ei din pamantul Egiptului cu ostirile lor,
sub mana lui Moise si Aaron. 2. Moise, din porunca Domnului, a scris calatoria lor cu
popasurile lor; iar popasurile lor sunt acestea: 3. In luna intai, in ziua a cincisprezecea a lunii
intai, a doua zi de Pasti, fiii lui Israel au purces din Ramses (Gosen) si au iesit, sub mana inalta,
inaintea ochilor a tot Egiptul. 4. In vremea aceea Egiptenii ingropau pe toti cei ce murisera
dintre ei, pe toti intai-nascutii, pe care-i lovise Domnul, in tara Egiptului, cand a facut Domnul
judecata asupra dumnezeilor lor. 5. Dupa ce au pornit fiii lui Israel din Ramses (Gosen), au
poposit in Sucot. 6. Pornind apoi din Sucot, au tabarat la Etam, care este la marginea
pustiului. 7. Din Etam au pornit si s-au indreptat spre Pi-Hahirot, care este in tara Baal-
Tefonului, si si-au asezat tabara inaintea Migdolului. 8. Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut
prin mare in pustie si, mergand cale de trei zile prin pustiul Etam, si-au asezat tabara la Mara. 9.
Plecand de la Mara, au venit la Elim. In Elim insa erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci
de finici si au tabarat acolo langa apa. 10. Pornind apoi din Elim, au tabarat la Marea Rosie. 11.
Au pornit apoi de la Marea Rosie si au tabarat in pustiul Sin. 12. Pornind din pustiul Sin, au

8
Pr.Ioan Chirilă,Studiul Vechiului Testament,Ed.Renașterea,Cluj-Napoca,2003,p.106.
9
Am selectat acest capitol din Biblia Sinodală,EIBMO,București,2018,pp.204-206.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
poposit la Dofca. 13. Pornind din Dofca, au tabarat la Alus. 14. Pornind din Alus, si-au asezat
tabara la Rafidim. Acolo nu era apa ca sa bea poporul.

15. Pornind din Rafidim, au tabarat in pustiul Sinai. 16. Iar dupa ce au pornit din pustiul Sinai,
au poposit la Chibrot-Hataava. 17. Pornind din Chibrot-Hataava, au tabarat in Haserot. 18.
Pornind din Haserot, au poposit la Ritma. 19. Pornind din Ritma, si-au asezat tabara la Rimon-
Peret. 20. Pornind din Rimon-Peret, au tabarat in Libna. 21. Pornind din Libna, au tabarat la
Risa. 22. Pornind din Risa, si-au asezat tabara la Chehelata. 23. Pornind din Chehelata, au
tabarat pe Muntele Safer. 24. Pornind de pe Muntele Safer, au poposit in Harada. 25. Pornind
din Harada, au tabarat la Machelot. 26. Pornind din Machelot, au poposit in Tahat. 27. Pornind
din Tahat, s-au asezat cu tabara in Tarah. 28. Pornind din Tarah, au tabarat in Mitca. 29.
Pornind din Mitca, au tabarat in Hasmona. 30. Pornind din Hasmona, au poposit la Moserot. 31.
Pornind din Moserot, si-au asezat tabara la Bene-Iaakan. 32. Pornind din Bene-Iaakan, au
tabarat la Hor-Haghidgad. 33. Pornind din Hor-Haghidgad, au poposit in Iotbata. 34. Pornind
din Iotbata, au tabarat la Abrona. 35. Pornind din Abrona, si-au asezat tabara la Etion-
Gheber. 36. Pornind din Etion-Gheber, au poposit in pustiul Sin. Plecand din pustiul Sin, au
tabarat in Cades. 37. Iar din Cades au purces si au poposit la muntele Hor, langa hotarul tarii
Edomului. 38. Aici s-a suit Aaron preotul pe muntele Hor, dupa porunca Domnului, si a murit
acolo, in anul al patruzecilea de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, in luna a cincea,
in ziua intai a lunii. 39. Aaron era de o suta douazeci si trei de ani, cand a murit pe muntele
Hor. 40. Atunci regele canaanean din Arad, care traia in partea de miazazi a pamantului Canaan,
a auzit ca vin fiii lui Israel. 41. Acestia insa, plecand de la muntele Hor, au tabarat la
Talmona. 42. Pornind din Talmona, au poposit la Punon. 43. Pornind din Punon, au tabarat la
Obot. 44. Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, langa hotarele lui Moab. 45. Pornind din
Iie-Abarim, au tabarat la Dibon-Gad. 46. Pornind din Dibon-Gad, au poposit ia Almon-
Diblataim. 47. Pornind din Almon-Diblataim, au tabarat in muntii Abarim, in fata lui Nebo. 48.
Pornind de la muntii Abarim, au poposit in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, 49.
Si si-au asezat ei tabara la Iordan, de la Bet-Iesimot pana la Abel-Sitim, in sesurile
Moabului. 50. Grait-a Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, si a
zis: 51. "Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti trece peste Iordan, in pamantul
Canaanului, 52. Sa alungati de la voi pe toti locuitorii tarii si sa stricati toate chipurile cele
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
cioplite ale lor, toti idolii lor cei turnati din argint si toate inaltimile lor sa le pustiiti. 53. Sa luati
in stapanire pamantul si sa va asezati acolo, caci va dau in stapanire pamantul acesta.

54. Sa impartiti pamantul prin sorti la semintiile voastre: celor mai multi la numar sa le dati parte
mai mare, iar celor mai putini la numar sa le dati parte mai mica; fiecaruia unde-i va cadea sortul,
acolo sa-i fie partea, dupa semintiile parintilor vostri. 55. Iar daca nu veti alunga de la voi pe
locuitorii pamantului, atunci cei ramasi din ei vor fi spini pentru ochii vostri si bolduri pentru
coastele voastre si va vor stramtora in tara in care veti trai. 56. si atunci va voi face voua ceea ce
aveam de gand sa le fac lor".

II.1.3.Împărțirea pericopelor

De specificat este faptul că în Biblia Sinodală,ediția 2018,textul capitolului constituie o singură

pericopă :Călătoriile și popasurile fiilor lui Israel ;pe când în ediția jubiliară a Bibliei
Mitropolitului Bartolomeu Anania 10,capitolul este fragmentat/împărțit în două
pericope (1)Drumul și popasurile lui Israel între Egipt și Iordan.(2)Porunci pentru împărțirea
Canaanului.Stabilind o graniță numerică,observăm că prima pericopă are drept coordonate
numerice versetele de la 1-49 ;iar a doua pericopă începe cu următorul verset(50) și se încheie în
finalul capitolului(v.56).Aceiași situație o regăsim și în varianta lui Cornilescu.El este recunoscut
de către bibliști români ca fiind unul dintre traducătorii care au pus accent pe împărțirea
pericopelor.De altfel,biblistul Alexandru Mihăilă afirmă despre traducerea lui Cornilescu că are
ca puncte pozitive,fiind clasat pe primul loc,acestă împărțire a pericopelor.În situația capitolului
33 din cartea Numeri,observăm următoarea împărțire a textului,tot în două pericope,de data
acesta,cititorul nu mai este nevoit să apeleze la un studiu de specialitate pentru a face o
delimitare a pericopelor,ci înaintea unei noi pericope,se regăsește titlul
acesteia.Astfel,delimitarea pericopelor în cazul variantei lui Cornilescu este aceasta :1.Locurile
tăbărîrei Israeliților enumărate(v.1-49) și 2.Dumnezeu poruncește ca Cananeii să se nimicească.

10
http://www.dervent.ro/biblia.php
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
II.2.Critică textuală :evidențierea traducerilor românești după cele două tradiții
textuale(TM și LXX) și semnalarea diferențelor dintre traduceri.

II.2.1. Evidențirea traducerilor românești după cele două tradiții textuale(TM și LXX)

În elaborarea acestei lucrări de cercetare,am folosit următoarele traduceri :Traducerea lui

D.Cornilescu,după TM-1921(teolog ortodox care a trecut la confesiunea evanghelistă)-în
1923 ;și traducerea unor personalități ale filologiei clasice(Bădiliță,Slușanschi,etc.)numită
Septuaginta(pentru nu a face confuzie cu originalul grecesc,bibliști o numesc Septuaginta
Poliron,adăugând titlul editurii),evident traducere după LXX-proiect început din 2004 care este
în derulare.Dat fiind faptul că a fost nevoie să cercetez cartea Numeri,am folosit primul
volum(2004).

II.2.2.Semnalarea diferențelor dintre traduceri(tabel comparativ)

TM11-TRADIȚIA LXX12-TRADIȚIA
TEXTUALĂ MASORETICĂ TEXTUALĂ A SEPTUAGINTEI
v.6:,,Și plecând dela Succot,tăbărâră la v.6:,,Și plecând de la Soccoth,au pus tabără la
Etan,care este la marginea pustiului” Buthan,care este o parte de pustiu”

v.40:,,Și regele din Ard,Canaaneul,care v.40:,,Și a auzit Chananis,regale Aradului-el

locuia în partea despre miazăzi în pământul locuia în pământul Caananului-când au
Caanan,auzi că vin fii lui Israel” plecat fi lui Israel”

v.44:,,Și plecând dela Obot,tăbărârâ în Ije- v.44:,,Și s-au ridicat de la Oboth și au pus
Habarim,la marginea Moabului” tabără în Gai,de cealaltă parte a hotarelor
Moabului”

v.45:,,Și plecând dela Ijim,tăbărâră în v.45:,,Și au plecat de la Gai și au pus tabără la

Dibon-Gad” Daibon-Gad”

v.50:,,Și vorbi Domnullui Moisi în câmpiile v.50:,,Și Domnul a grăit către Moise la apus
Moabului,lângă Iordan,în dreptul de Moab,lângă Iordan,spre Ierihon”
Ierihonului”

11
Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament,ediție publicată de Societatea Biblică pentru Britania și
străinătate,București,1921,pp.186-188.
12
Septuaginta,editura Polirom,Iași,2004,pp.511-513.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
II.3.Exegeza capitolului

La o primă vedere a capitolului,credem că tălcuirea acestuia este nefondtă și absentă din cauza
contextului textual(intinerariul de la Egipt la Iordan).În mod paradoxal nouă,observăm că Sfinții
Părinți realizează conexiuni literare și spirituale folosind atât textul capitolului,cât și dimensiunea
teologică a înțelesului contextual.Astfel,Părintele Ioan Usca,renumit culegător de comentarii
patristice,dornic să adune în volume marile înțelesuri ale Scripturii,prezintă cele 42 de popasuri
ale filor lui Israel:,,Vom urmări acest traseu, oferind traducerea numelor ce apar aici, sugestivă
în multe cazuri; parţial, poate fi vorba de un itinerar mistic, marcând suişuri şi coborâşuri ce
apar în calea celor ce urmează lui Dumnezeu: Ramses (= fiul soarelui), Sucot (= colibe), Etam
(= vizuina fiarelor) şi Pi-Hahirot (marginea prăpastiei) – acestea sunt cele ce se cer părăsite.
Urmează, după trecerea prin Marea Roşie: Mara (= amărăciune), Elim (= palmieri), Sin (=
crâng), Dofca (= topire), Aluş (= simţirea lipsei), Rafidim (= lărgime), Sinai (= muntele
mărăcinilor), Chibrot-Hataava (= mormintele poftei), Haşerot (= loc de tabără), Ritma (= tufă),
Rimon-Pereţ (= rodie crăpată), Libna (= curăţie), Risa (= picurare), Chehelata (= adunarea
poporului), Şafer (= frumuseţe), Harada (= locul spaimei), Machelot (= adoraţie), Tahat (=
înjosire), Tarah (= amânare), Mitca (= plăcere), Haşmona (= rodnicie), Moserot (= legături),
Bene-Iaakan (=pocăinţă), Hor-Hagghidgad (= popor războinic), Iotbata (= fericire), Abrona (=
trecătoare), Eţion-Gheber (= puterea uriaşului), Sin (= ghimpi), Cadeş (= sfinţenie), Hor (=
munte), Ţalmona (= întunecos – aici se crede că a fost înălţat şarpele de aramă), Punon (=
tulburat), Obot (= peşteri), Iie-Abarim (= colina trecerii), Didon-Gad (= fericire şi putere),
Almon-Diblataim (= locul unde se ascund laşii), Abarim (= colţuri), Bet-Ieşimot (= casa
pustiită), Abel-Şitim (= lunca salcâmilor). ” 13„Cele 42 de etape enumerate în acest capitol
instituie, în tradiţia rabinică, modelul de scriere a Torei: fiecare coloană trebuia să conţină 42 de
rânduri. În tradiţia patristică, acelaşi număr corespunde cu cel al generaţiilor de la Avraam până
la Iisus, aşa cum sunt enumerate în Matei 1, 1-17. Origen (Hom. Num. 27) consacră comentarii
ample capitolului de faţă, punând în evidenţă nu numai simbolul descendent al scării genealogice
al luiHristos, ci şi pe cel ascendent, al sufletului omenesc care se ridică spre Tatăl luminilor prin
virtuţi şi iluminări succesive”14

13
Numeri.pdf.
14
Septuaginta,Ed.Polirom,Iași,2004,p.511.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
II.4.De la simplu la context pentru o înțelegere clară a textului

Modul de evidențiere și cunoaștere a unui pasaj biblic,se desăvârșește prin desfășurarea

contextuală(cititorul,cercetătorul atunci când vizează să înțeleagă un text biblic,recurge inițial la
modelul clasic de înțelegere-bazat pe întrebare și răspuns-mai exact,eu am numit acest procedeu
o desăvârșire a simțurilor textuale).

Moise împreună cu poporul israelit(cine?) se îndreaptă spre Canaan,după ce au ieșit din

pământul Egiptului(ce au făcut?),pornind în luna întâi din Ramses,mai exact în a cinsprezecea zi
a lunii(când?).Acest capitol prezintă intinerariul(pelerinajul)de la ieșirea din Egipt și până în
șesurile Moabului,fiind vorba despre 42 de popasuri,care au o semnificație teologică și culturală
aparte(unde?).Fiind călăuzitorul poporului trimis de Dumnezeu,Moise le poruncește
acestora(israeliților)să nu cruțe pe canaaniți,fiindcă,în caz contrar,cei care vor rămâne dintre ei
vor fi spini pentru ochii lor și bolduri pentru coastele lor și îî vor strâmtora în țara în care vor
trăi.Fiind vorba despre pământul făgăduit poporului de Dumnezeu,israeliți se
conformează,bazându-se pe rațiuni orizontale,fapt demonstrat de altfel și în perioada în care ei au
făcut din Dumnezeu vițel ce mânâncă iarbă,practic de aceea Moise a fost trimis de
Dumnezeu,pentru a schimba orientarea religioasă greșită a poporului(cum?).

II.5.Teme teologice

Orice text biblic,ne spun cercetătorii,trebuie abordat și înțeles din două puncte de vedere:unul
literar și altul simbolistic.Fiind vorba despre capitolul 33 din carte Numeri,în care se vorbește
despre intinerariul poporului ales către Canaan,putem deduce o temă teologică cu pondere uriașă
în istoria biblică a Vechiului Testament.Este vorba despre tema pelerinajului(călătorie spre un
loc sfânt,imprimat de tradiție religioasă,dar și o călătorie spirituală,mistică,mai presus de rațiune
și materie,ca de exemplu călătoria spre desăvârșire,nepătimire-un pelerinaj abordat exclusiv de
părinții pustiei.În special,teologia patristică,abordând acest subiect,ne trimite la opera Sf. Ioan
Sinaitul(Climax sau Scărarul) care vorbește despre Scara Virtuților,a urcușului duhovnicesc,un
exercițiu spiritual dar și material,rațional deoarece înteaga ființă participă la acest
demers(vocație) al ascensiuni spirituale.
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală
Făcând paralelă cu drumul parcurs de Israel,și cu traducerile localităților în care poporul a
poposit și ajuns,ne dăm seama că în mod simbolic,poporul pe lângă acestă călătorie pedestră,o
călătorie la capătul căreia se află belșugul,prosperitate,Israel parcurge și o călătorie
spirituală,psihologică,care pentru ei atunci nu era vizibilă,nu puteau să gândească astfel,deoarece
istoria biblică a Vechiului Testament nu a fost desăvârșiă,nu se vorbea despre legea harului
revelat,cum se vorbește în Noul Testament,legea era una stric pământească,fadă,neconcepută din
alt punct de vedere,cum observăm că e întâmplă în Noul Testament,acolo unde legea veche este
desăvârșită prin înlăturare,fără să sfideze trecutul poporului Israel.De precizat este faptul că
legătura teologică dintre pelerinajul poporului lui Israel și scara virtuților presupune și o abordare
în oglindă.Scara,în mod fizic nu presupune doar un procedu de ascensiune,ci și de
coborâre,cădere-lucru demonstrat de atitudinea poporului,dar și oarecum,simbolic de traducerile
localităților carenu în mod exclusiv vorbesc despre o prosperitate,ci vorbesc și despre
cădere(amărăciune,marginea prăpastiei,etc.)

În a doua pericopă a capitolului 33(v.50-56) observăm intervenția lui Dumnezeu care îi

îndeamnă pe israeliți să nimicească idoli și poporul din Canaan,dar și să împartă pământul prin
sistemul meritocrației.De aici putem extrage tema teologică a călăuzirii Domnului sau a purtării
de grijă a Lui.

III.Concluzie

Cercetarea biblică presupune un tipic bine stabilit,o desfășurare punctuală a pașilor pe care
bibliștii și cercetătorii ne-au lăsat-o.Presupune o atenție covârșitoare,un plan bine stabilit,o
bibliografie de specialitate și nu în ultimul rând bun simț(smerenie).
Teliceanu Ștefan-Daniel
Anul I,grupa a VIII-a,secția Teologie Pastorală

Bibliografie

1.Biblia sau Sfânta Scriptură,EIBMO,București,2018.

2.Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament,ediție publicată de Societatea

Biblică pentru Britania și străinătate,București,1921.

3.Septuaginta,Ed. Polirom,Iași,2004.

4.Douglas, J.D. ,Dicționar Biblic,Ed.Cartea Creștină,Oradea,1995

5.Chirilă,Preot,Ioan,Studiul Vechiului Testament,Ed.Renașterea,Cluj-Napoca,2003

Webgrafie

1. http://www.dervent.ro/biblia.php

2. Numeri.pdf.