UNIVERSITATEA AUREL VLAICU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI SOCIALE

[Document title]

Referat științific

FEBRUARIE 19, 2023

aRAD
 CUPRINS

1 INTRODUCERE...........................................................................................................2
2 UN OM CHEMAT DE DUMNEZEU – MOSE.....................................................3
2.1 DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE DE MOISE.......................................................3
2.1.1 Soluţii pentru reabilitare...............................................................................3,4
3 MOISE – SLUJITORUL UNUI DUMNEZEU ATOTPUTERNIC...........................5
3.1 JUDECATA LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA ZEII EGIPTULUI...........5
3.1.1 Contextul cultural în care trebuie înţelese urgiile............................................5
3.1.2 Durata urgiilor...............................................................................................5,6
3.2 MIELUL PASCAL..............................................................................................6,7
3.2.1 Luna de Paşte – EXOD 12:1-2........................................................................6
3.2.2 Mielul şi masa de Paşte – EXOD 12:3-13....................................................6,7
3.2.3 Răscumpărarea din noaptea răzbunării Domnului – 12:29-42........................7
4 MOISE ŞI POPORUL EVREU.................................................................................8
4.1 DIN EGIPT PÎNĂ LA SINAI..............................................................................8
4.1.1 Trecerea Mării Roşii – 14:1 -15:21..................................................................8
4.1.2 Apele de la Mara – 15:22-27...........................................................................8
4.1.3 Prepeliţele şi mana, 16:1-36.............................................................................8
4.1.4 Stânca din Horeb, 17:1-7.................................................................................8
4.1.5 Judecătorii, 18:1-27......................................................................................8,9
4.2 LA SINAI..............................................................................................................34
4.2.1 Pregătiri pentru Legământ...............................................................................9
4.2.2 Legea morală...............................................................................................9,10
4.2.3 Legea civilă....................................................................................................10
4.2.4 Legea ceremonială.........................................................................................11
4.2.4.1 CORTUL ÎNTÂLNIRII.................................................................................11
4.2.4.2 PREOȚIA...................................................................................................11,12
4.2.4.3 SĂRBĂTORILE
SFINTE...............................................................................12
4.2.4.4 JERTFELE......................................................................................................12
5 CONCLUZII...............................................................................................................13
6 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................14

928 CUVINTE – CITATE+CUPRINS+TITLURI+BIBLIOGRAFIE

2077 CUVINTE – ALE REFERATULUI ÎN SINE

1
 1 INTRODUCERE

Dumnezeu l-a ales pe Moise pentru a Îşi scoate poporul din Egipt. El nu căuta pe
cineva care să poată face acest lucru prin propriile lui puteri, ci, mai degrabă, căuta pe
cineva care trebuia să se încreadă în El.
Moise este marele lider, dătătorul Legii prin care Dumnezeu i-a scos pe evrei din
Egipt, făcând din ei o naţiune pentru a-L sluji, şi prin care i-a dus până în apropiere de
ţara pe care a promis-o părinţilor lor. S-a născut în vremuri primejdioase, fiind adoptat de
fiica lui Faraon, bucurându-se de avantajele educaţiei în cel mai important centru al
civilizaţiei. ,,E foarte probabil că Moise şi-a primit instruirea egipteană alături de
moştenitori regali din Siria şi alte ţări.” 1
Paul Volz afirmă că “opera plină de elan celest a lui Moise a fost la început cu
greu înţeleasă şi urmată, până când în decursul secolelor aceasta a pătruns tot mai
adânc şi în cele din urmă a găsit ecou în spiritele marilor profeţi, care au continuat
opera întemeietorului singuratic.” 2

1
Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament, Wheaton, Ed. Harper and Row Publishers, 1980,
pg.71.
2
Paul Volz, Mose, Tubingen, 1907, pg. 64;

2
 2 UN OM CHEMAT DE DUMNEZEU – MOISE

Moise este unul dintre cei mai deosebiţi oamenii ai Vechiului Testament: ,,În
Israel nu s-a ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă”
(Deut. 34:10).
El a avut o relaţie unică cu Dumnezeu. Părinţii lui Moise au trăit o viaţă de
credinţă: ,,prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii săi” (Ev. 11:23), iar el
este rezultatul credinţei lor.

2.1 DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE DE

MOISE
Încă în faţa Mării Roşii, când se pomenesc confruntaţi cu prima încercare, robii
se revoltă împotriva celui ce i-a scos din sclavie: “nu erau oare morminte în Egipt, ca să
nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie?” (Exod 14:11).
În pustie are loc un eveniment unic în memoria umanităţii. Dumnezeu se
pregăteşte să vorbească, să-şi reveleze Legea, să-şi facă auzit glasul. După patruzeci de
zile în care Moise stă de vorbă cu Dumnezeu, pe munte, el aude un zgomot bizar
ridicându-se din vale: acolo lumea dansează, se veseleşte, celebrează viţelul de aur.
Dezamăgirea lui e fără margini: la patruzeci de zile – după revelaţia de pe Sinai – iată-i
închinându-se viţelului de aur.
O altă problemă cu care s-a confruntat Moise o găsim în Exod 18. A avut dorinţa
de a rezolva singur problemele israeliţilor (Exod 18:15-16), el servind atât ca judecător,
cât şi ca învăţător al Legii (Exod 18:18).3

2.1.1 Soluţii pentru reabilitare

Primul lucru pe care l-a făcut Moise şi care l-a ajutat să iasă biruitor din crize a
fost faptul că a urcat mereu, nu s-a oprit niciodată din urcuş, nici nu şi-a pus vreo barieră
în mişcarea spre înălţime, ci, “odată ce a pus piciorul pe scara care se sprijină de
Dumnezeu, cum spune Iacov, păşeşte pururea spre treapta de deasupra şi nu încetează
niciodată să se înalţe, prin aceea că mereu descoperă ceva deasupra treptei atinse în
urcuşul spre înălţimi.”4
3
Gene A. Getz, Dinamica Biserici, Dallas, Publised by BEE International, 1992, pag.164.
4
Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise, (s.l.), Ed. Sf. Gheorghe-Vechi, 1995, pg.154.

3
4
 3 MOISE – SLUJITORUL UNUI DUMNEZEU ATOTPUTERNIC

Dumnezeu este viu: spiritualitatea, în contrast cu materialitatea, presupune viaţă.

În mod frecvent El se auto-numeşte „Dumnezeul cel viu”. Nu este vorba despre acel tip
de viaţă care caracterizează fiinţele create: acestea au primit viaţa de la El. Dumnezeu are
viaţa prin Sine (Ioan 5: 26). Din acest motiv, unii L-au numit „Cauza necauzată”.

3.1 JUDECATA LUI DUMNEZEU CU

PRIVIRE LA ZEII EGIPTULUI

3.1.1 Contextul cultural în care trebuie înţelese urgiile

Şarpele de aur de pe fruntea lui Faraon era semnul puterii şi autorităţii lui, iar
acestea veneau din relaţia lui specială cu zeii Egiptului.
În ziua încoronării lui, Faraon primea cinci nume:
- HORUS
- NEKHEBET și BUTO
- SETH
- RA5
Privite în acest context cultural, urgiile Exodului erau îndreptate direct împotriva
zeilor Egiptului, dovedind că nu ei, ci Yahweh este Domnul.

3.1.2 Durata urgiilor

Perioada pe care s-au întins urgiile trebuie luată şi ea în seamă pentru ca să
putem înţelege intensitatea revelării lui Dumnezeu. În text avem câteva indicative de
timp, care ne pot ajuta în determinarea aproximativă a perioadei de timp acoperite de cele
nouă urgii.
Prima urgie a venit după o perioadă în care „poporul s-a răspîndit în toată ţara
Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie” (5:12).
Dacă o astfel de ocazie l-a adus pe Faraon la Râu pentru a i se închina, înseamnă
că prima urgie a avut loc la începutul lui iunie. Sfârşitul urgiilor este clar marcat de ziua a
patrusprezecea a lunii Nisan, ceea ce ar corespunde cu începutul lui aprilie.
5
Constantin Daniel, Civilizaţia Egiptului Antic, pg. 84

5
 Dacă prima urgie este corect datată, înseamnă că cele zece urgii au avut loc în
perioada iulie-aprilie, acoperind aproximativ zece luni.

3.2 MIELUL PASCAL

3.2.1 Luna de Paşte – EXOD 12:1-2

Pregătirea de Paşte începe printr-o radicală schimbare în calendar: „Domnul a
zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: «Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi
lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului»” (12:1-2).
Întregul an urma să se clădească pe evenimentele din luna respectivă. Binecuvântarea şi
blestemul aveau să atârne de raportarea poporului la Dumnezeul evenimentelor Paştelui.
Comemorarea acestei nopţi avea să fie o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii
lor (12:14), iar rotirea calendarului atrăgea atenţia asupra importanţei absolut unice a
acestor evenimente pentru definirea lui Israel ca naţiune.

3.2.2 Mielul şi masa de Paşte – EXOD 12:3-13

O primă zi importantă a acelei luni avea să fie ziua a zecea. În ziua aceea fiecare
casă trebuia să-şi procure mielul de Paşte. „Iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale
de pe cîmp ― îi zisese Moise lui Faraon ― peste cai, peste măgari, peste cămile, peste
boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare. Dar Domnul va face deosebire între
turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al
copiilor lui Israel” (9:3, 4).
„Un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă…” (12:3).
„Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an…” (12:5). Iată
condiţia ca jertfa să fie primită.
„Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia” (12:6). Timp de
aproape cinci zile, întregul Israel a avut vreme să întoarcă pe faţă şi pe dos ciudata
poruncă a lui Dumnezeu şi să cîntărească hotărîrea cu care era confruntat.
Urma apoi a doua zi importantă a lunii respective ― ziua a paisprezecea: „să-l
păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l
junghie seara” (12:6).
Carnea trebuia friptă în foc şi masa urma să fie pregătită cu azimi şi cu ierburi
amare.

6
 Precizarea că Paştele erau ale Domnului, sublinia că mîntuirea din noaptea aceea
era într-adevăr doar lucrarea Lui, de la un capăt la celălalt.

3.2.3 Răscumpărarea din noaptea răzbunării Domnului – 12:29-42

După patru sute treizeci de ani de şedere în Egipt, bucuria în inimile celor ce
ieşeau din Egipt era imensă. „Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe
copiii lui Israel, după oştile lor” (12:51). Dar, în acelaşi timp, era imensă şi durerea în
inimile celor ce-şi jeleau întâii născuţi.

7
 4 MOISE ŞI POPORUL EVREU

4.1 DIN EGIPT PÎNĂ LA SINAI

4.1.1 Trecerea Mării Roşii – 14:1 -15:21

Se crede că a avut loc în apropierea Canalului Suez din vremea noastră.
Dumnezeu a folosit ,,un vânt puternic de răsărit" care a uscat marea în locul respectiv
(21). Apele au stat în picioare, formând un zid perpendicular de ambele părţi (Ex. 14:22;
15:8).

4.1.2 Apele de la Mara – 15:22-27

Dar după trei zile, cântecul lor de bucurie devine din nou unul de jale (Ex.
15:22-24). Pe când călătoreau în felul acesta, ei au ajuns în locul care se numea Mara,
chemându-se aşa din pricina că nu putea fi băută, căci în ebraică amărăciunii i se zice
,,Mar”.

4.1.3 Prepeliţele şi mana, 16:1-36

După experienţa de la Mara, s-au oprit la Elim, locul celor douăsprezece izvoare
şi al celor şaptezeci de finici, unde au avut timp să uite setea care îi împinsese la
răzvrătire. Dar textul ne spune că trecuse exact o lună de la plecarea lor din Egipt şi
rezervele de hrană se împuţinaseră într-atât încât .

4.1.4 Stânca din Horeb, 17:1-7

Poporul a străbătut atât platoul înalt şi pietros din nordul peninsulei Sinai, cât şi
brâul larg de nisip galben şi gresie de la mijlocul peninsulei. Refidimul se află în sudul
peninsulei Sinai, în zona lanţului muntos sinaitic. Deşi în această zonă există cel puţin
patru văi cu izvoare şi cu vegetaţie luxuriantă6, dintr-un motiv sau altul tabăra s-a oprit
într-un loc fără apă.

4.1.5 Judecătorii, 18:1-27

O tabără atât de mare de oameni, care scăpase nu de mult de lanţurile robiei era,
probabil, ca un vulcan gata-gata să erupă. Ce putea fi într-o tabără de mărimea celei din
6
Alfred Edersheim, Old Testament Bible History, pg. 90-92;

8
pustie, unde familiile erau îngrămădite în corturi, iar corturile erau aşezate unele lîngă
altele? Nu era normal ca Moise să trebuiască să judece poporul de dimineaţa până seara?
Lui Ietro, care, probabil, împlinea o funcţie similară în Madian, dar la o scară
mult, mult mai mică, nu i-a fost greu să înţeleagă problema cu care era confruntat Moise.
Sfatul lui Ietro pentru Moise cuprinde câteva părţi:
1) Să fie purtătorul de cuvânt al poporului înaintea lui Dumnezeu,
2) Să-I înveţe poruncile şi legile
3) Să aleagă din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de
încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei

4.2 LA SINAI

4.2.1 Pregătiri pentru Legământ

Când poporul a ajuns la Sinai, Dumnezeu i-a comunicat planul pentru care-l
răscumpărase (Ex. 19:1-7). O dată ce poporul şi-a dat consimţămîntul „tot poporul a
răspuns: «Vom face tot ce a zis Domnul!»” (Ex. 19:8).
Poporul a trebuit să înţeleagă că are de-a face cu un Dumnezeu sfânt, care l-a
ales dintre toate celelalte popoare nu ca să-i facă favoruri, ci ca să facă din el mijlocitorul
binecuvântărilor lui Dumnezeu înspre alţii.
Nici n-a ajuns bine pe munte la Dumnezeu, şi „Domnul a zis lui Moise:
«Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca
să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei»” (Ex. 19:21).
A treia zi, la porunca Domnului, poporul se adună în jurul Muntelui Sinai,
pentru a auzi Cuvintele lui Dumnezeu.

4.2.2 Legea morală

Relaţia cu Dumnezeu urma să aibă două componente: Legea şi Cortul. Păzirea
Legii urma să facă posibilă manifestarea lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi a israelitului şi
astfel se dovedea prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului pe care Dumnezeu Şi l-a
ales.

9
 Dar relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său nu urma să fie o relaţie statică, o
relaţie de dragul relaţiei, ci una dinamică, lucrativă: „veţi fi ai Mei dintre toate
popoarele, căci tot pământul este al Meu. (Adică) Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un
neam sfânt” (Ex. 19:5, 6). A fi poporul lui Dumnezeu însemna automat a fi şi preot al Lui
între şi pentru toate celelalte popoare.

Nici unul dintre celelalte popoare n-a văzut pe Dumnezeu aşa cum L-a văzut
Israel.
Poruncile Decalogului vizează, pe de o parte, pe Dumnezeu, pe de altă parte, pe
semeni:
 Să nu ai alţi dumnezei (Ex. 20:3)
 Să nu-ţi faci chipuri cioplite (Ex. 20:4-6)
 Să nu iei în deşert Numele Domnului (Ex. 20:7)
 Ziua de odihnă închinată Domnului (Ex. 8-11)
 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta (Ex. 20:12)
 Să nu ucizi (Ex. 20:13)
 Să nu preacurveşti (Ex. 20:14)
 Să nu furi (Ex. 20:15)
 Să nu mărturiseşti strâmb (Ex. 20:16)
 Să nu pofteşti (Ex. 20:17)

4.2.3 Legea civilă

Legea civilă implică multe din legile ce apar în Exod 21:1-24:18, cât şi în
Levetic şi Deuteronom. Aceste legi reflectă relaţiile sociale prin care israeliţii trebuie să
arate un interes potrivit pentru aproapele lor în cadrul împărăţiei mediatoare.
Aceste legi se referă la:
 sclavie
 prejudicii aduse altora
 drepturi de proprietate
 asuprirea văduvelor şi a orfanilor
 împrumutarea banilor

10
 4.2.4 Legea ceremonială
Legea ceremonială, descrisă în principal în Exod 25:1-40:38 cât şi Levetic şi
Deuteronom, implică instrucţiuni privitoare la cort, îmbrăcămintea şi funcţia preoţilor
precum şi jertfele şi darurile.

4.2.4.1 CORTUL ÎNTÂLNIRII

Locul de închinare pe care l-a poruncit Dumnezeu lui Moise în Exod 25, cum
trebuie să fie făcut şi ce trebuie să continuie el. Cortul întâlnirii era un loc închinat
Domnului după modelul ceresc arătat lui Moise, unde Dumnezeu a ales să locuiască în
mijlocul poporului Său. Fiecare piesă de mobilier din Cort era o imagine a lucrării
Domnului Isus Hristos:
o Chivotul legământului – sau al mântuirii - era o cutie de 114,3 cm lungime, 45,72
cm lăţime şi o înălţime de 45,72 cm. Era din lemn de salcâm, poleit cu aur curat.
o Perdeaua – Confecţionată din cel mai bun in, de culoare albastră, purpurie şi
cărămizie, minunat brodat cu heruvimi. Despărţea Locul Sfânt de Locul Prea Sfânt.
o Masa pentru pâinile de pus înaintea Domnului – Avea 3 picioare lungime, 1,5 lăţime
şi 2,25 picioare înălţime. Făcut din lemn de salcâm şi poleit cu aur.
o Sfeşnicul – era doar din aur.
o Ligheanul – un vas mare de alamă, pentru apa în care să se spele preoţii pe mâini
şi pe picioare.
o Altarul tămâierii – are 3 picioare înălţime, având ca bază un pătrat cu latura de 1,5
picioare.
o Altarul arderii de tot – avea forma unui pătrat cu latura de 7,5 picioare şi înălţimea de
4,5 picioare. Era construit din scânduri de salcâm, acoperit cu aramă iar golul fiind
umplut cu pământ.
4.2.4.2 PREOŢIA

Dumnezeu a dorit ca Israel să fie o naţiune sfântă (Ex. 19:6)7.

Preoţii trebuiau să fie aibe următoarele calităţi8:

1) trebuia ales de oameni ca să fie reprezentantul lor,
2) era ales şi stabilit de Dumnezeu,
7
Schultz, J, Samuel, Călătorie prin Vechiul Testament, nedatată, pg. 77;
8
Martyn Lloyd-Jones, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Ed. Făclia, Oradea, 2002, pg. 313;

11
 3) este activ în interesele oamenilor.
4) trebuia să aducă daruri şi jertfe pentru păcat.
1. Funcţia preoţească specifică Vechiului Testament era aducerea de jerfe, precum
şi tămâierea în Locul Sfânt.
2. Funcţiile esenţiale ale preoţilor erau:
 să slujească lui Dumnezeu în Locul Sfânt (Num 16:40)
 să înveţe pe popor legea (2 Cron 15:3)
 să întrebe pe Domnul cu ajutorul Urimului şi Tumimului (Ezra 2:63)
 să aducă jertfe, slujba specifică preoţiei (Ex. 28: 1-43; Lev. 16:1-34)

4.2.4.3 SĂRBĂTORILE SFINTE

În fiecare an sărbătorile reamintesc evenimentele istoriei lui Israel Lev. 23:2b
,,iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfânt, iată sărbătorile Mele”:
o Sabatul – ziua de odihnă
o Paştele – eliberarea din robia egipteană
o Rusaliile – cincizecimea, înnoirea Legii lui Moise
o Anul nou – amintirea creaţiei
o Ziua ispăşirii – zi de smerire a sufletului
o Corturile – reaminteste şederea în deşert

4.2.4.4 JERTFELE
3. Înainte de toate trebuie specificat că jertfele din Vechiul Testament au
fost înlocuite cu cea mai supremă jertfă a Noului Testament. Toate jertfele Vechiului
Testament sunt un indicator spre jertfa lui Hristos pe cruce.
A. Arderile de tot
B. Jertfele de mâncare
C. Jertfele de mulţumire

12
 5 CONCLUZII

Moise a trăit în total o sută douăzeci de ani, dintre care o treime minus o lună a
fost conducătorul poporului. A întrecut pe toţi muritorii prin ascuţimea minţii, prin
iscusinţa cu care făurea cele mai bune planuri şi prin dibăcia lui de a atrage mulţimea cu
ajutorul vorbelor. Ştia să-şi stăpânească atât de bine simţămintele, încât nici nu părea să-l
tulbure vreunul dintre ele şi le spunea pe nume mai mult după ceea ce observa la ceilalţi
oameni, decât după propria sa experienţă. A fost un comandant de oşti cum rar s-a mai
întâlnit şi un profet fără pereche, iar atunci când cuvânta, ai fi zis că-l auzeai vorbind pe
Dumnezeu însuşi.
Se poate spune că în unele privinţe lucrarea lui Moise prefigurează lucrarea lui
Isus Cristos:
a) o încercare de a distruge atât pe Moise cât şi pe Isus în perioada când erau copii (Ex.
1:16; Mat 2:13);
b) atât Moise cât şi Domnul Isus a avut slujba de profet (Deut 18:15,18; Fapte 3:22;
7:37);
c) ei amândoi au suferit împreună cu poporul lui Dumnezeu (Tit 2:14; Ev. 11:25-26);
d) au izbăvit poporul din robie (Fapte 7:35);
e) au introdus poporul într-un legământ (Ex. 19:5; 34:10; Ev. 8:5-13)

13
 6 BIBLIOGRAFIE

***Dicţionar biblic, Oradea, Ed. Cartea Creştină, 1995.

Andre, Georges, Moise omul lui Dumnezeu, Ed. Stephanus, Bucureşti, 1994.
Constantin Daniel, Civilizaţia Egiptului Antic, Bucureşti: Editura Sport Turism, 1976
Daniel, Constantin, Civilizaţia Egiptului Antic.
Edersheim Alfred, Old Testament Bible History, Grand Rapids: Eerdmans, 1982.
Gabbart, C. Herbert, The Name Above Every Name, Nashville, Braodman Press, 1993.
Getz, A. Gene, Dinamica Biserici, Dallas, Publised by BEE International, 1992.
Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise, (s.l.), Ed. Sf. Gheorghe-Vechi, 1995.
Heijkoop, H.L., Slava lui Hristos în jertfe, GBV, nedatată.
Kay, Arthur, Numele lui Dumnezeu, Chattanooga, nedatat.
Lloyd, John, Ogilvie, Lord of the impossible, Nashville, Ed. Abingdon Press, 1984.
Lloyd-Jones, Martyn, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Ed. Făclia, Oradea, 2002.
Pop, Tiberiu Emeric, Numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament, Ed Agape, Făgăraş,
2000.
Schultz J. Samuel, Călătorie prin Vechiul Testament, Wheaton, Ed. Harper and Row
Publishers, 1980.
Socoteanu, Ion, Umbre şi lumină – Jertfele Levitice, GBV, Bucureşti, 1993.
Stone, Nathan, Names of God in the Old Testament, Chicago, Moody Press, 1993.
Walton, H. John, Diagrame şi tabele cronologice ale Vechiului Testament.

14