Cateheză despre Taina Sfântului Maslu

Preot Pațanghel Ionel

1. Pregatirea aperceptivă
„Este cineva bolnav între voi ? Sa cheme preoții Bisericii și să se roage pentru
el ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugăciunea credinței va
mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta
lui” (Iacov 5, 14-15).

2. Anunțarea temei
Data trecută am vorbit, despre Sfintele Taine în general, iar astăzi cu ajutorul
lui Dumnezeu vom vorbi despre taina Sfântului Maslu.

3. Tratarea temei
Sfântul Maslu este una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii în care, prin
rugăciunile preoţilor şi ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte credincioşilor
harul vindecării trupeşti şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor.

1
 Denumirea este de origine slavă (maslo = untdelemn), grecii o numesc
rugăciunea untdelemnului,  iar slavii o denumesc Sviatîi Eléa, adică Untdelemn
sfânt1.
În Biserica romano-catolică se utiliza în vechime denumirea de extremă unctio
(ungerea cea mai de pe urmă), pentru că se administra numai muribunzilor, însa
după Conciliul II Vatican (cu aprox. 40 ani în urmă) s-au apropiat de concepţia şi
practica ortodoxă şi folosesc denumirea de ungerea bolnavilor; în Biserica reformată
nu exista această Taină.
Nu avem în Sfânta Scriptură un text precis care să ne indice instituirea Tainei de
către Mântuitorul Hristos, dar avem dovezi clare că Sfinţii Apostoli practicau această
Taină.
Slujba Sfântului Maslu se săvârşeşte în biserică sau în casa bolnavului pentru
care se face această sfântă slujbă.
După predania veche a Bisericii, pentru slujba Sfântului Maslu, trebuie şapte
preoţi, închipuind cele şapte daruri ale Duhului, numărate de proorocul Isaia (11, 2-
3). Numărul acesta simbolic aminteşte şi unele fapte din Sfânta Scriptură a Legii
Vechi, din care se vede mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Astfel de şapte ori s-a plecat
proorocul Elisei peste un copil mort pe care l-a înviat (IV Regi 4, 34- 35)2. De
asemenea, şapte au fost preoţii care au sunat din trâmbite şi de şapte ori a fost
înconjurata cetatea Ierihonului, când a fost cucerită de israeliţi, la intrarea lor în
pământul Făgăduinţei (Iosua 6, 13-16). Şi iarăşi, de şapte ori s-a rugat proorocul Ilie
pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de secetă (III
Regi 18, 42-45).
De cele mai mute ori slujesc Sfântul Maslu trei preoţi sau cel puţin doi. În tot
cazul, numai un singur preot nu poate săvârşi Sfântul Maslu, căci Sfinții Apostol ne
spune să chemăm "preoţii Bisericii..." (Iacov 5, 14), iar nu pe un preot.
Nu sunt zile sau un timp anume pentru săvârşirea Sfântului Maslu. Se face
oricând e nevoie. În popor se obişnuieşte a se face mai ales în zilele de post. În
săptămâna Patimilor se obişnuieşte Miercuri, Joi şi Vineri, dar mai ales în Sfânta
şi Marea Miercuri, înaintea Ceasurilor, în amintirea Ungerii Mântuitorului cu mir de
către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 37-38). Atunci se face în biserici Sfântul
Maslu de obşte, adică pentru mai mulţi bolnavi, cu sobor de mulţi preoţi.
Bolnavul pentru care se face Sfântul Maslu trebuie mai întâi să se spovedească,
pentru ca să i se dea, prin Sfântul Maslu, curăţire sufletească, adică iertarea

1
Sterea Tache, Semnificația teologică şi existențială a Tainei Sfântului Maslu, în „Ortodoxia”, nr. 4/2012,
p. 60.

2
Pr. David G. Bissias, Sfântul Maslu – Taina vindecării, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 205.
2
 păcatelor și tămăduirea trupului de boală. Taina Sfântului Maslu este, am putea
zice, soră cu Taina Sfintei Spovedanii3.

4. Generalizarea
Întrucât prin Taina Sfântului Maslu se dobândeşte nu numai tămăduire de bolile
trupului ci şi iertarea păcatelor, se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci şi
pentru cei sănătoşi şi nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Sfântul
Simion al Tesalonicului îndeamnă pe fiecare creştin să se nevoiască a-şi face
Sfântul Maslu.
Slujba Sfântului Maslu se face înaintea unei mese pe care se pune Sfânta
Evanghelie, lumânări (de regulă şapte), un vas cu grâu sau cu făină şi unul cu
untdelemn, precum şi şapte beţişoare de busuioc înfăşurate cu vată, cu care preoţii vor
unge pe bolnav.
Întâi rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului, pe care o rostesc preoţii pe rând
până se plineşte de şapte ori. Al doilea, cele şapte Apostole şi Evanghelii, urmate
fiecare de ectenia întreita şi de câte o rugăciune pentru sfinţirea untdelemnului şi pentru
tămăduirea bolnavului. Al treilea, ungerea de şapte ori a celui bolnav cu untdelemn
sfinţit, rostindu-se de fiecare dată rugăciunea: "Părinte sfinte, Doctorul sufletelor şi al
trupurilor... tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (numele) de neputinţa trupească şi
sufletească ce l-a cuprins..."4 şi aşa mai departe, precum scrie în Molitfelnic.

5. Aplicarea
Fiind binecuvântat de preoţi cu chemarea lui Dumnezeu, acest untdelemn este
sfinţit şi plin de darul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, ca şi apa Botezului. El are
puterea de a sfinţi sufletul şi de a tămădui trupul, a izgoni bolile, a vindeca rănile, a
curaţi întinăciunea păcatului şi a împărtăşi milă şi îndurarea lui Dumnezeu.
De aceea, untdelemnul rămas de la Sfântul Maslu, ca şi faina binecuvântata
atunci, trebuie păstrate cu cinste în loc ales. El poate fi folosit numai în scopuri
curate şi evlavioase. Se obişnuieşte ca din faina şi untdelemnul de la Sfântul Maslu să
se facă o turtişoara, din care se dă bolnavului să mănânce.
În unele părţi, din această faină se fac prescuri pentru Liturghie. Untdelemnul se
poate pune în candela, fie în casă, fie la biserică.
Părintele Cleopa spunea într-o predică ca: „minuni ale credinţei şi rugăciunii
creştinilor în comun se fac prin taina Sfântului Maslu. Aceasta este cea mai puternică
rugăciune şi slujba a Bisericii Ortodoxe pentru cei bolnavi. De aceea creştinii sunt

3
Paul Meyendorff, Taina Sfântului Maslu, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, p. 39.
4
Vasile Răducă, Taina Sfântului Maslu în viața creştinului, în „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 7-10/1989,
p. 183.
3
datori să ceară această taină de la preoţi ori de câte ori au bolnavi în familie şi să
participe la Sfântul Maslu cât mai mulţi dintre ei, pentru că, rugăciunea credinţei va
tămădui pe cei bolnavi şi de vor fi făcut păcate li se vor ierta” 5(Iacob 5, 15).
Mulţi dintre voi, cred că aţi văzut bolnavi vindecaţi, sau în parte uşuraţi, prin
Taina Sfântului Maslu şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Alţii aţi mers, poate, pe la
sfintele moaşte şi pe la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi aţi văzut sau aţi auzit de
bolnavi vindecaţi acolo în chip miraculos prin rugăciunea celor din jur.
Părintele Cleopa recomandă chiar şi pentru ce demonizaţi nu citirea molitfelor ci
rugăciunea întregii comunităţi, spovedanie, împărtăşanie la Sfânta Liturghie şi Sfântul
Maslu6.
Sfântul Maslu se face spre întărire în credinţă şi spre sănătate, iar nu spre moartea
cuiva cum consideră unii în mod eronat. Dumnezeu spune: „Eu nu vreau moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”. (Iezechiel 33;11). Sfintele Taine sunt slujbe
spre folosul şi ajutorul celor vii. „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii
Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi
rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îI va ridica, şi de va fi făcut
păcate se vor ierta lui” (Iacov 5; 13-15).
Sfântul Maslu este slujba pentru vindecare şi pentru iertarea păcatelor celor
cărora li se face. Slujbe ale căror efect să fie moartea celor cărora li se fac, nu exista în
rânduiala Bisericii Ortodoxe. Această concepţie este deci greşită total.

5
Ioan C. Teşu, Taina Sfântului Maslu - Taina vindecării sufletului şi a trupului, Ed. Credinţa Strămoşească,
Iaşi, 2002, p. 48.
6
Petru Pruteanu, Slujba Sfântului Maslu: Istorie şi actualitate, în „Altarul Reîntregirii”, nr. 2/2010, p. 228.
4
 BIBLIOGRAFIE

1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2015.
2. Bissias, Pr. David G., Sfântul Maslu – Taina vindecării, Editura Doxologia, Iaşi,
2012.
3. Meyendorff, Paul, Taina Sfântului Maslu, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011.
4. Pruteanu, Petru, Slujba Sfântului Maslu: Istorie şi actualitate, în „Altarul
Reîntregirii”, nr. 2/2010.
5. Răducă, Vasile, Taina Sfântului Maslu în viața creştinului, în „Biserica Ortodoxă
Română”, nr. 7-10/1989.
6. Tache, Sterea, Semnificația teologică şi existențială a Tainei Sfântului Maslu, în
„Ortodoxia”, nr. 4/2012.
7. Teșu, Ioan C., Taina Sfântului Maslu - Taina vindecării sufletului şi a trupului, Ed.
Credinţa Strămoşească, Iaşi, 2002.

5
6