Mărturisirea credinței în Vechiul Testament

Părinți ne învață că credința trebuie să fie lucrătoare- să participăm la slujbă, să ne

rugăm, să postim, să facem milostenie, să ne apărăm credința.
Credința trebuie mărturisită prin viața pe care noi o ducem: „Nu oricine îmi spune
Doamne, Doamne va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu Celui din
ceruri”.
Doi mari profeți ai Vechiului testament și-au mărturisit credința atât în cuvânt cât și în
faptă – Profeții Ilie și Daniel

Sfântul Ilie
Patria Sfântului Ilie, prorocul lui Dumnezeu, a fost țara Galaadului, de cealaltă parte de
Iordan, care se învecinează cu Arabia, și cetatea Tesvi, pentru care s-a numit și Tesviteanul. El s-
a născut din seminția lui Aaron, din tată cu numele Sovac.
A trăit cu 800 de ani înainte de venirea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele
evreilor. Soția sa, Izabel, îl îndemna să părăsescă credința în singurul Dumnezeu și să se închine
lui Baal, atât el cât și supușii săi.
Încurajat de soţia sa, regele Ahab îi persecuta pe Profeţi şi pe toţi oamenii rămaşi
credincioşi lui Dumnezeu. Profetul Ilie se duse atunci la rege şi îi spuse: „Domnul e viu... Nu, nu
va fi în aceşti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea!”. La cuvintele Profetului o
secete mare se abătu atunci, că febră, asupra pământului : totul fu secat, devastat, ars şi nimic nu
scapa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se
căiască şi să se întoarcă la credinţă.
Dar ce a făcut Domnul cel milostiv? A trimis pe proroc într-un loc oarecare osebit,
depărtat de oameni, zicându-i:Du-te spre răsărit și ascunde-te la pârâul Cherit care este în fața
Iordanului. Vei bea apă din pârâu, iar corbilor le-am poruncit să te hrănească acolo. Domnul a
făcut aceasta, pe de o parte, ca să păzească pe proroc de mâinile ucigașe ale Izabelei, iar pe de
altă parte, că nu voia să-l omoare cu foamea, ci să-l aducă în umilință pentru popoarele care se
topeau și mureau de foame și sete, prin pilda corbilor și a râului Cherit.
Deci Domnul, plecând cu înțelepciune spre milă pe robul Său, l-a trimis în Sarepta
Sidonului, care nu era sub stăpânirea împăratului lui Israel, la o femeie văduvă și săracă, ca să se
gândească în sine câtă primejdie a adus nu numai asupra oamenilor bogați și însurați, dar și
asupra văduvelor sărace, cărora, nu numai în vreme de foamete, ci și în îndestulare și belșug, de
multe ori le lipsește hrana zilnică.
Și ducându-se prorocul la porțile acelei cetăți, a văzut acolo o văduvă adunând lemne, nu
mai mult decât două despicături mici; căci nu avea nici făină mai multă în vas, decât numai un
pumn și într-un ulcior o picătură de untdelemn. Deci, fiind el flămând, a cerut de la dânsa o
bucată de pâine. Iar ea, spunându-i despre sărăcia sa cea mare, i-a zis și aceasta, că din acel pumn
de făină are să-și gătească masa sa cea mai de pe urmă pentru ea și pentru copilul ei, iar după
aceea să moară de foame.
Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi
propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel şi să se roage mai întâi prorocii lui
Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. El
a reuşit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoţi ai lui Baal nu au reuşit să
facă.
Nu a murit a fost ridicat cu trupul la cer într-un car de foc, trimis de Dumnezeu pe
când mergea împreună cu ucenicul său, profetul Elisei, la cetatea Betel.
Biserica ortodoxă îl sărbătorește în fiecare an pe 20 iulie.

Profetului Daniel.
Pentru greşelile lor, evreii au fost pedepsiţi de Dumnezeu şi învinşi în lupte, ajungând
robi în ţara Babilonului. Nabucodonosor, regele Babilonului, a poruncit ca cei mai frumoşi tineri
evrei să fie aduşi, spre a-i sluji la curte. Între acei tineri, au fost aleşi atunci Daniel, Anania,
Azaria şi Misael. Aceştia au învăţat să scrie şi să vorbească în limba poporului babilonian şi
după trei ani de studii , au fost luaţi de la curtea regelui.
Cei patru prieteni iubeau mai mult Legea Dumnezeului Celui Adevărat Care a făcut cerul
şi pământul , decât rangurile şi câştigurile de moment ce li se promiteau la curtea regelui. Astfel ,
ei au dovedit că iubesc mai mult postul şi rugăciunea curată decât mâncările şi băuturile de la
masa regelui. Pentru aceasta Dumnezeu le-a dăruit ştiinţă pricepere, înţelepciune şi frumuseţe
mai mult decât a dat celorlalţi tineri de la curte.
Luminat fiind de Dumnezeu, Daniel a reuşit să-i tâlcuiască regelui un vis pe care acesta
l-a avut şi nu-l înţelegea. Aflând tâlcuirea visului său , regele a căzut în genunchi în faţa tânărului
Daniel, i s-a închinat şi i-a spus: „Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul
dumnezeilor şi regilor , descoperitorul tainelor , căci tu ai putut să descoperi această taină”.
După aceasta Daniel a fost pus guvernator peste Babilon şi căpetenie peste înţelepţii Babilonului.
Prietenii lui Daniel au ales că e mai bine să fie aruncaţi în flăcările unui cuptor aprins ,
decât să se închine unor idoli babilonieni şi să se lepede de credinţa părinţilor lor.
Dumnezeu însă le-a trimis un înger în ajutor şi acesta a transformat fierbânţeala
cuptorului încins într-o răcoare binefăcătoare , încât aflându-i nevătămaţi regele a dat slavă lui
Dumnezeului celui adevărat Căria I se închinau cei trei tineri.
Unui alt rege al Babilonului, Belşaţor, Daniel i-a tâlcuit scrierea ce apăruse pe un perete
în timpul unui mare banchet . Daniel i-a tâlcuit regelui Belşaţor şi hotărârea lui Dumnezeu de a-i
înceta domnia pentru nelegiuirea pe care o făcuse , bând vin din vasele sfinte luate de la templul
din Ierusalim.
Murind Belşator, la conducerea Babilonului a venit regele Darius care , aruncându-l pe
Daniel de două ori în groapa cu lei , s-a convins că Dumnezeul acestuia este cel adevărat. Regele
convins de Daniel că idolul Baal e doar o statuie fără viaţă , i-a condamnat pe slujitorii vicleni
care-l înşelau cu o credinţă mincinoasă. Daniel a distrus statuia cu care era înşelat poporul.
Apoi plin de credinţă şi curaj, Daniel a ucis un balaur căruia i se închinau babilonienii .
Biruind viclenia duşmanilor săi , a arătat că Dumnezeu Căruia Îi slujeşte el , este Dumnezeul cel
viu şi atotputernic , care a făcut cerul şi pământul , ocrotitorul său , ajutorul său nebiruit.
Biserica ortodoxa il sarbatoreste pe profetul Daniel in fiecare an in ziua de 17 decembrie.