(PREDICĂ ÎNMORMÂNTARE)

 
Îndurerată familie şi mult întristat auditoriu,

Viaţa noastră de zi cu zi este un mare dar de la Dumnezeu. Faptul că suntem, că privim, că

iubim sau că suntem îndureraţi ca astăzi este darul pe care îl primim, cu multă iubire, din partea
lui Dumnezeu. Noi mergem spre cer şi nu spre niciunde. Pentru un creştin ortodox lucrul cel
mai de preţ este sufletul său. Sufletul nostru este lucrul prin care arătăm, în primul rând, că
suntem ai lui Dumnezeu, creaţi după chipul Său.

Sufletul e o făptură spirituală care nu are îngrădirea pe care o are trupul.;

Desfacerea sufletului de trup se face în vreme de trei zile pământeşti, începând de la momentul
pe care-l numim MOARTE. Slujba înmormântării corespunde cu dezlegarea deplină a sufletului
de trup. Întreaga învățătură a Bisericii noastre Ortodoxe, fundamentată pe conținut Sfintei
Scripturi susține faptul că la ieşirea din CORTUL PĂMÂNTESC (căci aşa putem numi trupul
pentru suflet), sufletul trece în lumea asemenea cu el, a făpturilor nevăzute, fie îngerii buni –
dacă a fost bun, fie cu îngerii căzuţi (diavolii) – dacă faptele lui au fost rele. Dacă pe pământ
erau ceasuri, zile şi ani, dincolo este un veşnic “ASTĂZI”, o veşnicie luminoasă pentru sufletul
care a dobândit sfinţenia, sau o veşnicie întunecoasă, neagra veşnicie, pentru sufletul care a
iubit stricăciunea. În a noua zi de la moarte sau a şasea de la îngropare sufletul se reîntoarce la
Dumnezeu şi I Se închină.

Privit în lumina Învierii Mântuitorului și  în perspectiva făgăduințelor Lui, fenomenul morții
trupești nu mai poate fi identificat cu dispariția în neant și cu teama. Pentru cei ce ascultă
cuvântul Evangheliei, pieirea trupului nu mai este nici o înfrângere, nici o pierdere, ci o biruință
și o bucurie. Acestea din doua motive: ea face mai întâi să înceteze pentru totdeauna tirania
păcatului și teama de moarte.

Ce este moartea? Moartea este ceea ce sta intre noi si Dumnezeu. As spune intr-un fel ca, daca
am intinde mana pana la Dumnezeu, locul, distanta care nu ne ajunge pentru a-L atinge este
chiar moartea. Si aceasta moarte, daca am lua-o si am pune-o sub picioarele noastre, am ajunge
la Dumnezeu.
Asta facem noi in Botez, asta facem noi in toata vremea vietii noastre de crestini: inghesuim
putin moartea, o punem la picioarele noastre, caci, calcand pe ea, ajungem la Dumnezeu. Am
zis ca moartea este o taina; dar mai importantă taina este taina iubirii, taina iubirii dintre om si
Dumnezeu.
Oamenii cred ca atunci cand vad ei pe ecranele aparatelor ca viata omului a incetat, asa si este
cu adevarat. Oamenii cred ca in clipa in care si-au zdrobit capul, de pilda, au si murit. Cred ca
fiecare om moare in perioade de timp diferite. Si aceasta perioada, socotesc ca depinde de viata
pe care a trait-o el. De asta vedem unii sfinti din Pateric cum, pe patul de moarte, povestesc
despre cerurile care se deschid in fata lor si despre Hristos care vine sa ii ia. Aceasta este o
trecere fireasca, cu totul fireasca, la Hristos, asa cum trecem noi printr-o usa, fara sa ne
schimbam, fara sa simtim o transfigurare in noi.
Asadar, omul nu moare brusc. Moartea nu este o usa. Moartea este o apa in care intram din
clipa in care am venit Pe lume si trebuie sa o trecem. Cel care trece primul apa aceasta ajunge
inca in vremea vietii sale pamantesti in taramul bucuriei, adica acolo unde moartea nu mai are
putere. Acel taram, despre care ne vorbeste Sfantul Vasile, acolo unde nu mai sunt schimbari,
este cu putinta de atins. Problema despartirii sufletului de trup, clipa in care se produce, in
sfarsit, aceasta despartire, nu mai poate fi inregistrata de nici un fel de aparat, pentru ca sufletul
nostru, care iese de aici si patrunde in realitatiile vietii vesnice, unde nu mai cunoaste nici o
schimbare, acest suflet nu mai poate fi inregistrat de aparatele noastre. Atunci omul ramane
singur, singur in fata mortii. De aceea - cred ca ale parintelui Staniloae sunt cuvintele - cei care
nu vor muri in viata aceasta, pentru aceia moartea va fi un chin.

Cu sentimentele din viata, pe care le pastram si mai departe, ne vom intalni cu ea la vreme
potrivita, dincolo de lumea aceasta, ca sa-L marturisim pe Tatal pe Fiul si pe Sfantul Duh,
Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Amin!