DIALOGUL INTERRELIGIOS ECUMENIC

Religia crestina este astazi o religie divizara in mai multe confesiuni si culte la care se adauga si
numeroase secte(cca 10 mii)..
Prima ruptura in sanul religiei apre odata cu schisma din 1054, cand catolicismul se desparte de
ortodoxie, ruptura accentuata in secolul al XVI-lra odata cu aparitia Reformei protestante, care
imparte Apusul intre catolici, luterani calvini si anglicani. DIn secolul al XVII-lea apr numeroase culte
neo-protestante ajungandu-se astazi la o paleta destul de diversa a confesiunilor si cultelor ce
alcatuiesc cea mai mare religie ca numar de adepti de pe Terra.(1700 000 000adepti). DUpa Marea
Schisma oamenii au inceput sa doreasca sa fie din nou o singura Biserica crestina asa cum o lasase
Mantuitorul.
Ceea ce nu au facut soldatii romani care l-au crucificat , neindraznind sa ii rupa camasa au facut, la
figurat vorbind urmasii Sai, crestinii, care au rupt unitatea Bisericii Sale. Si totul din vanitati si orgolii
tipic umane-dorinta de suprematie a papilor Apusului care sustun pana azi primatul de jurisdictie in
Biserica sau a arogantei unor patriarhi de Constantinopol, care au uitat ca Hristos ii fericeste pe cei
smeriti sau modesti in comportamentul lor, ori chiar a unor reformatori prea increzatori in puterea lor
de a da o fata noua Bisericii,trecand foarte usor peste dogmelee ei fundamentale.
Incercari de unire s-au tot facut incepand din secolele XI-XV, continuand pana in zilele noastre, fara
nici un rezultat deoarece:
1. Peste toate aceste incercari de unire imparatea mandria omeneasca, ce nu voia sa recunoasca
grselile facute de un popor sau altul in decursul istoriei., greseli ce au fost in defavoarea Bisericii.
2. Interesele politice-deoarece statele cele mai puternice au dorit intotdeaunasa-si impuna suprematia
peste cele mai mici-iar cei robiti au urmat intotdeauna credinta statului cuceritor. De aceea nu s-a
ajuns la nici un rezultat, ruptura adancindu-se si mai mult.
Azi miscarea ecumenica incearca sa faca ce nu au reusit incercarile de unire trecute. Ecumenismul
este acea miscare sau tendinta manifestata in lumea crestina a secolului XX de unire a tuturor
bisericilor, pentru a se ajunge la o singura turma si un singur pastor.
Aparut initial in sanul Protestantismului miscare ecumenicase contureaza sub acest nume,
in chip pregnant din 1920, avandu-si radacinile in initiativa si actiunile intreprinse in lumea
anglicana si protestanta din a doua jumatate a secolului XIX.
La 22 augustt 1948 la Amsterdm in Olanda s-a intemeiat Consiliul Ecumenic al Bisericii
prin fuzionarea mai multor Biserici si grupari crestine. Statutul prevede :"COnsiliul
Ecumenic al Bisericilor este o asociatie frateasca de biserici, care primesc pe Domnul Iisus
Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor.
Din C.E.B. fac parte confesiunile protestanet si cateva Biserici Ortodoxe. Biserica ROmano-catolica nu
face parte din C.E.B.

La inceput Bisericile ortodoxe au refuzat sa participe la Adunarea generala a C.E.B, deoarece

programul miscarii ecumenice a inceput sa se orienteze dupa unele vederi social-politice straine
spiritului Ortodoxiei, dar la sugstia patriarhului Atenagora I de constantinopol a recomandat Bisericilor
ortodoxe colaborarea cu Consiliul Ecumenic,.
Biserica ortodoxa romana face parte din C.E.B din 1961. AU mai intrat in C.E.B. si alte Biserici
Ortodoxe: RUsa, Bulgara, Sarba, Polona.
De-a lungul anilor au avut loc mai multe Adunari generale ale C.E.B., car au dezbatut diferite teme
de importanta majora pentru contextul lumii contemporane.
In cadrul acestui Consiliu Biserica Ortodoxa are constiinta sa ca este"una, fanta, apostolica si
soborniceasca " -urmasa Bisericii intemeiate de Hristos, fara insa a desconsidera celelalte Biserici
membre.
Rolul acestei miscari este si cel misionar, acela de a chema la credinta o lume secularizata si lipsita
de repere morale, dar si acela de reconciliere favorizand comunicarea in domeniile: misiune,
respectarea identitatii si constiintei proprii a unei confesiunni, colaborarea interconfesionala si
cunoasterea reciproca dar si combaterea saraciei, pandemiilorm razboaielor, foametei.
O forma de manifestare a ecumenimului local din Romania dupa 1989 este reprezentata de Societate
Biblica Inteconfesionala din care fac parte 12 Biserici si confesiuni: B.).R., Biserica Armeana
Apostolica, Biserica Reformata, Bisericile Evangheleice, Vicariatul ortodox sarb, Vicariatul Ortodox
ucrainean, Comaunitatea Penticostala, Comunitatea Adventista, Comunitaea Baptista de limba romana
si ce de limba maghiara, dar si Biserica Unitariana. Activitatea principala a acestei societati este
raspandirea cuvantului lui Dumnezeu in scoli, in chisori, camine de batrani sau de copii orfani,
realizarea traducerilor Sfintei Scripturi accceptata de toti membrii.
In cadrul dialogului ecumenic ortodoxia si-a adus o contributie remarcabila, cerand intoarcerea
tuturor Bisericilor desprinse la baza doctrinar a Sinoadelor ecumenice, accentuand necesitatea si folsul
Sfintei Traditii si atragand atentia asupra preacinstirii Fecioarei Maria si a sfintelor icoane si moaste.in
ultimul timp s-aau nascut i relatii interreligioase scopul fiind un atat convertirea la cresinism cat
cunoasterea reciproca si dezvolatarea unor proiecte social-filantropice.
In concluzie rolul dialogului ecumenic si interreligios este destul de mare mai ales intr-o lume supusa
secularizarii, viciului generalizat si puterii banului care dezumanizeaza. Unitatea credintei si
impartasirea Sfantului DUh este primul si cel mai important deziderat al acestor dialoguri , care desi
dezavuate de unele cercuri conservatoare din sanul Bisericii Ortodoxe sunt benefice pentru
cunoasterea si desavarsirea reciproca.

ZIPII ALEXANDRU
CLASA A XII A D