S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie de moșneni.

S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie

de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și
destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite.
Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț pe cont propriu. S-a emancipat din
slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligații semipermanente - și participă la războiul ruso-turc din 1806
- 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a III-a.
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești la 21 mai, Tudor a
fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva
eteriștilor.
Tudor Vladimirescu

„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nicio pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău” Șarpele
când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața (...). Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic
(...) până când să le fim robi? (...) Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vom
lucra binele, precum ne sunt făgăduiți. Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți
avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și
folosul a toată țara.”
Proclamația de la Padeș, ianuarie 1821

„Domnul țării să nu aducă cu înălțimea sa aicea în țară mai mulți boieri greci decât patru, adică un postelnic mare și un
cămăraș și un portar și un grămătic mare.
Toate dregătoriile țării, atât cele politicești, cât și cele bisericești, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai
orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din țară.
Țara să fie volnică a-ș face și a ținea patru mii de ostași panduri cu căpeteniile lor și două sute arnăuți, scutiți de toate dările,
și cu leafă ușoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.”
Cererile norodului românesc, 1822

S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie de moșneni. S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie
de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și
destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite.
Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț pe cont propriu. S-a emancipat din
slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligații semipermanente - și participă la războiul ruso-turc din 1806
- 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a III-a.
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești la 21 mai, Tudor a
fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva
eteriștilor.
Tudor Vladimirescu

„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nicio pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău” Șarpele
când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața (...). Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic
(...) până când să le fim robi? (...) Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vom
lucra binele, precum ne sunt făgăduiți. Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți
avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și
folosul a toată țara.”
Proclamația de la Padeș, ianuarie 1821

„Domnul țării să nu aducă cu înălțimea sa aicea în țară mai mulți boieri greci decât patru, adică un postelnic mare și un
cămăraș și un portar și un grămătic mare.
Toate dregătoriile țării, atât cele politicești, cât și cele bisericești, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai
orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din țară.
Țara să fie volnică a-ș face și a ținea patru mii de ostași panduri cu căpeteniile lor și două sute arnăuți, scutiți de toate dările,
și cu leafă ușoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.”
Cererile norodului românesc, 1822