“O, Doamne, Duhul Tău dumnezeiesc Îl simt

suflând în mine, sãlãşluindu-Se în mine;

luminându-mă mă umple de strălucire și mă
reface întreg.
Şi-mi simt, Doamne, de aici firea mea, casa
învechită a mea, o simt înnoită, şi trupul meu
– o minune, o taină! – devine templu al Tău,
al luminii și iubirii.
Și o spun aceasta, taina aceasta necunoscută
celorlalți:
necunoscută celor împătimiți,
necunoscută celor lumești,
necunoscută iubitorilor de slavă,
necunoscută celor mândri,
necunoscută celor furioși,
necunoscută celor răzbunători,
necunoscută iubitorilor de trup, iubitorilor de
argint, celor pizmaşi, celor bârfitori, celor
fãţarnici, celor lacomi de mâncare, celor ce
mănâncă pe ascuns,
bețivii și desfrânaţii, flecarii, bârfitorii,
batjocoritorii, nerecunoscătorii de
binefacerile primite,
 grãitorii de cuvinte urâte, trândavii,
celor care nu se îngrijesc de pocăință,
necunoscută celor ce nu plâng, celor
nesupuşi, celor ce se împotrivesc și le place
cearta de cuvinte,
celor viețuitori numai pentru ei,
necunoscută lãudãroşilor;
dar cunoscută – această taină, arvuna a
învierii – celor care știu, Doamne, să se roage
Ție, care Te iubesc pe Tine, și prin Tine îi
iubesc pe toți ceilalți,
și nu osândesc, și nu judecă,
şi nu-şi întineazã, nu-şi otrãvesc limba și
buzele lor cu răutățile și veninul lumii
aceasta.
Şi prin pocăință ei își plâng păcatele, își
curăță inima, se bucură de cuvintele Tale și
ajung de aici la împărtășirea de lumina Ta
divină ”.
Sfântul Simeon Noul Teolog