NOV

9
   Rugăciunea Sfântului Anastasie Sinaitul - Deci cel ce în fiecare seară o zice pe dânsa cu
umilință, de ar veni asupra lui înfricoșatul ceas al morții în noaptea aceasta, se izbăvește de
muncă. cu mila lui Dumnezeu

   Îndurate şi Mult-Milostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu,Cel ce ai venit în lume să

mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintîi sunt eu,miluieşte-mă pe mine mai - nainte de sfârşit.
Căci ştiu ce judecata înfricoşatoare si strasnica mă aşteaptă pe mine, înainte a toată zidirea,
când se vor arata toate lucrurile mele cele necurate şi spurcate.
Si cu adevărat nu sunt vrednic de iertare, caci acestea covârşesc cu mulţimea nisipul mării.
Pentru aceasta, o, Stăpâne,nici indraznesc a face cerere de iertarea lor.Căci am greşit Ţie mai mult
decat toti oamenii.Mai mult decât desfranatul am trait in desfranare.Mai datorat m-am facut tie decat
cei cu zece mii de talanti.Mai mult decât vameşul am nedreptatit.Mai mult decât tâlharul m-am
omorât pe mine insumi.Mai mult decât desfranata am desfranat eu,iubitorul de desfranare.Mai mult
decât ninivitenii am greşit fara de pocainta.Mai mult decât Manassi am facut faradelege care a
covârşit capul meu,și s-a îngreunat peste mine, ca o sarcina grea și m-am chinuit, și m-am gârbovit
până în sfârșit,că am mâhnit Duhul Tău cel Sfânt.Că nu am asculta poruncile Tale .Că am risipit
bogăția Ta.Că am pangarit Darul Tău .Că am cheltuit in faradelegi arvuna pe care mi-ai dat-o.
Că am spurcat sufletul meu ,cinstit dupa chipul tau.Că vremea pe care mi-ai dat-o spre pocăință,
am petrecut-o impreuna cu vrajmasii tai.Că nu am păzit nici o poruncă a Ta .Că am întinat cu totul
haina calugareasca.Că am stins cu totul făclia dreptei socoteli Că netrebnica am facut prin pacate
fata mea pe care ai stralucit-o.Că ochii mei pe care i-ai luminat, i-am orbit de voie ,si ca am spurcat
buzele pe care le-ai sfintit de multe ori cu dumnezeiestile tale taine prin cuvinte de rusine.Și știu cu
adevărat înaintea ca voi sta inaintea scaunului tau cel înfricoșator, ca un osândit, eu,spurcatul si ca
toate cele lucrate de mine se vor vădi,și nimic nu se va ascunde înaintea Ta.Pentru aceasta mă rog
Ție, Prea-Îndurate și Milostive, Doamne,iubitorule de oameni ca nu cu mânia Ta să mă mustri pe
mine si nici cu urgia Ta sa ma certi.Nu zic să nu mă cerți, căci cu neputință este aceasta din lucrurile
mele, dar nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine (Ps.6:1).Si voi dobandi mila de la Tine dacă nu cu
mânia Ta, nici cu urgia Ta mă vei certa pe mine,nici vei arăta lucrurile mele înaintea Îngerilor și a
oamenilor, spre rușinea și ocara. meaDoamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine.Dacă mânia
vreunui împărat muritor nu o poate suferi nimeni, cum voi suferi eu, ticălosul,mânia Ta, a
Dumnezeului meu?Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri , nici cu urgia Ta să mă cerți.
Știu pe tâlharul, care a cerut, și îndată a dobândit iertare de la Tine.Știu pe desfranata care din tot
sufletul s-a apropiat de Tine , și a fost iertata.Știu pe vameșul, care a suspinat din adanc, și s-a
îndreptat.Iară eu, prea-ticălosul, covârșind pe toti cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăința,
pentru că nu am lacrimi indestulate, nici mărturisire curată și adevărată, nu am suspin din adâncul
inimii,nu am suflet curat, nu am dragoste de Dumnezeu, nu am sărăcie duhovnicească, nu am
rugăciune neîncetată, nu am înfrânarea trupului, nu am curăția gândurilor, si nu am voință plăcută
lui Dumnezeu. Deci cu ce față, sau cu ce îndrăzneală voi cere eu iertare?Doamne, nu cu mânia Ta
să mă mustri pe mine.De multe ori, Stăpâne, am făgăduit Tie să mă pocăiesc.De multe ori fiind în
Biserică si umilindu-mă, cad la Tine, dar ieșind afara, îndată mă poticnesc în păcate.De câte ori m-
ai miluit, iară eu Te-am mâniat!De câte ori îndelung ai răbdat, dar eu nu m-am întors!
De câte ori m-ai ridicat, iar eu iarăși alunecând am căzut!
De câte ori m-ai ascultat, iar Te-am ascultat niciodata!De câte ori m-ai dorit, iar eu nicidecum nu Ți-
am slujit Ție!De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Ți-am mulțumit!Si de câte ori, ca un Părinte preabun,
pe mine, cel ce păcătuiam, m-ai rugat, și m-ai sarutat ca pe un fiu și deschizand-u-ti brațele, ai
strigat ,, Scoală-te, nu te teme, stai, si vino iarăși; nu te înfrunt,nu Mă scârbesc, nu te alung, nu
îngădui să fie împietrită zidirea Mea, fiul Meu, Chipul Meu, omul pe care l-am facut cu mâinile Mele,
și intru el m-am îmbrăcat, si pentru el Mi-am vărsat Sângele.Nu mă întorc de la oaia cea
cuvântătoare si pierduta, ce vine către Mine, nu pot ca să nu îi dau cinstea , nu pot ca să nu ii dau
iarasi cinstea cea dintai, nu pot ca sa nu o număr cu cele nouăzeci și nouă de oi.Că pentru aceasta,
și numai pentru aceasta M-am pogorât pe pământ am aprins făclia, Trupul Meu,am măturat casa, și
am chemat pe prieteni, Puterile cerești, ca să ne veselim pentru aflarea ei.Deci pe toate acestea, ca
un Preabun și de oameni iubitor mi le-ai dăruit mie, Stăpâne.Iar eu, ticălosul, defăimându-le,m-am
dus în țara pierzarii cea străină si departata.Ci Tu, Prea-bunule, mă întoarce, și iarasi să nu Te
iuțești asupra mea,a ticălosului, si, nici cu mânia Ta să mă mustri, Preamilostive, ci mai rabda-mă si
nu Te grăbi a mă tăia ca pe smochinul cel neroditor, nici nu porunci să mă secere mai de vreme din
viața aceasta, ci povatuieste-ma, la pocăință,.Miluiește-mă , Doamne, că neputicios sunt ,sunt
neputincios cu sufletul, cu gândul, cu socoteala, cu voința.Că a lipsit tăria mea, am pierdut vremea ,
am risipit in deșertăciune toate zilele vietii mele , și iata sfârșitul a sosit.
Ci deschide, deschide mie, Doamne, celui ce bat cu nevrednicie , și nu-mi închide ușa milostivirii
Tale. Că de o vei închide Tu, cine va putea sa imi deschida? De nu mai vei milui tu cine imi va
ajuta mie?Nimeni altul , afără de Tine, Cel Îndurat si milostiv din fire.Miluiește-mă, Doamne, că
neputincios sunt.Caci m-a slăbit vrajmașul, și m-a facut neputincios și zdrobit Iar cel neputincios și
zdrobit nu poate să se scoale singur, nici să se vindece singur; cel zdrobit nu poate să-și ajute siesi.
Deci miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt.Vindecă-mă , Doamne, că s-au tulburat oasele
mele, s-a tulburat și s-a zdrobit si sufletul meu,iar cel zdrobit cu oasele nu poate să se ridice și să
caute pe doctorul, nu poate să alerge ca să scape de vrăjmașul.Tu,dar, Stăpâne, cauta-ma Cel ce ai
venit să cauți oaia cea pierdută; Tu cercetează-ma pe mine, cel ce am căzut între tâlhari; că nu m-
a lasat mort, ci cu totul mort .Iar cel neputincios zace jos, aruncat ca un stârv ticălos si nu face
altceva; ci numai cheamă Doctorul, strigă pe Vindecatorul, si asteapta cautand împrejur cu ochii, sa
vada de va veni sa-lcerceteze Cel ce vindecă pe cei zdrobiți cu inima și îndreptează pe cei cazuti
și mântuiește pe cei deznădăjduiți.Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele și sufletul meu
s-a tulburat foarte.Tulburare trupească și sufletească m-a cuprins pe mine, Stăpâne, că si în patimi
sufletesti am căzut,facandu-ma și cu trupul și cu sufletul batjocură dracilor.Vindecă-mă, Doamne,
că s-au tulburat oasele mele, care alcatuiesc omul cel lăuntric.Credința, nădejdea, intelepciunea,
dreptatea, înfrânarea, dreapta cinstire, blândețea, smerita cugetare și milostivirea. Vindecă-mă,
Doamne, că s-au tulburat oasele mele, și sufletul meu s-a tulburat foarte.Văd că a sosit ceasul
sfarsitului meu, și sufletul meu s-a tulburat foarte.Văd calea cea lungă și grea ce duce către cele de
dincolo, și pe mine nepregatit pentru a merge si sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe
împrumutătorul că îmi cere sa-i platesc, și nu am de unde și sufletul meu s-a tulburat foarte.
Văd pe cei ce scriu ca imi arata zapisul și pe chinuitori că scrâșnesc asupra mea, și sufletul meu s-a
tulburat foarte. Vad multi parasi iar partinitori niciunul, și sufletul meu s-a tulburat foarte . Că tot cu
totul m-am umplut de tulburare și de întunecare, și mă înfricoșez,ma cutremur si ma infior și mi se
rup cele din lăuntru ale mele, și nu știu ce să fac, cu ce față voi vedea pe Judecătorul meu! Nu ma
dumiresc, mă necăjesc, mă întunec, mă tulbur și de-aceeia sufletul meu s-a tulburat foarte.
Miluiește-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele și sufletul meu s-a tulburat foarte. Vicleanul nu
încetează a mă supăra, vrăjmașii nu contenesc a ma lupta războiul trupului meu mă aprinde
totdeauna,iar gândurile cele viclene nicidecum nu se astâmpără.
Și Tu, Doamne, până când?De ce nu te milostivesti?De ce nu izbandesti?De ce nu te grabesti?De ce
nu ma cauti?Side ce ma treci cu vederea?Caci trecerea ta cu vederea mi se face mie pricina de
cadere Preabunule Stapane.. Pentru aceasta, întoarce-Te, Doamne, izbăvește sufletul meu și mă
mântuiește pentru mila Ta.Miluieste-ma ca un indurate,îndură-Te ca un Milostiv,si ma mantuieste ca
un Iubitor de oameni ,dar pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele, că sunt rele cu totul.
Nu pentru ostenelile mele, că sunt neputincios.Nu pentru gândurile  sau cuvintele mele, că sunt
spurcate și necurate, ci pentru mila Ta, cea nemarginita mântuiește-mă Doamne,Multmilostive.  Iar
de voiești să Te  judeci cu mine, Stăpâne, eu mai întâi aduc asupra mea hotărârea, eu mărturisesc
asupra mea că sunt vrednic de moarte. Deci mântuiește-mă pentru mila Ta,caci numai la iubirea Ta
de oameni scap, Stapane si nu am nimic vrednic sa-ti aduc..Milostenie cer, să nu-mi ceri prețul ei.
Adu-ți aminte de cuvintele Tale,caci Tu Doamne, ai zis că ,, gândul omului se pleacă spre cele rele
inca din tinerețile lui” ( Facere 8:21 ); și: ,, omul deșertăciunii s-a asemănat, și zilele lui ca umbra
trec” ( Ps.143:4); și ca : ,, nimeni nu este curat de întinăciune” ( Iov 14:4) ; și cum că ,, întru
fărădelege m-am zămislit, și întru păcate m-a născut maica mea”(Ps.50:6). Iar de vei tine seama de
pacatele noastre, Doamne ,cine va putea suferi. Pentru aceasta, mântuiește-mă pe mine,
nevrednicul robul Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele.Că de vei milui pe cel drept, nu
este nici un lucru minunat, ci pe mine mantuieste-ma pentru mila Ta.Spre mine fă minunată mila Ta,
Doamne, mie arată-mi milostivireaTa, Stapane.Spre mine pacatosul mărește iubirea Ta de oameni,
si arată spre mine milele Tale cele dintru  început , Doamne, cel ce mântuiești pe cei drepți, și
miluiești pe cei păcătoși.Să nu biruiască răutatea mea pe bunătatea Ta, Doamne, nici să intri la
judecată cu robul Tău.Că de vei voi să Te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând ce să
grăiască nici macar ce să răspundă.De aceea, să nu intri la judecată cu robul Tău, nici să ma
pedepsesti cu îngrozirea Ta, ci ,, întoarce fața Ta de la păcatele mele, și sterge toate fărădelegile
mele (Ps.50:10).Și mă mântuiește, Doamne pentru mila Ta.Să-mi urmeze mila Ta Doamne în toate
zilele vieții mele(Ps.22:8),pe mine cel rău m-am abătut de la Tine, si catre păcat am alergat.Deci
numaiaceasta numai cer,: Mântuiește-mă pentru mila Ta.Mântuiește-mă mai-nainte de a ajunge la
judecata cea de acolo, sau mai vârtos – adevărul sa zic - la muncile cele de acolo, unde nu este,
mărturisire,nici pocainta,ca Dumnezeule în iad, cine se va mărturisi Ție?”Pentru aceea, mântuiește-
mă pentru nemasurata mila Ta, ,, că nu este în moarte cel ce Te pomenește pe Tine, nici în iad cela
ce se mărturisește Tie”(Ps.6:5).Că acolo nu este pocăință, nici iertare pentru cei ce se aici nu s-au
mărturisit, nici nu s-au pocait.De aceea, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care mă
marturisesc Ție și mă pocaiesc, si nu pentru lucrurile mele, ci pentru mila Ta cea nemasurata.
Căci Tu Doamne ai zis,:,, Căutați, și veți afla, bateți, și se va deschide ”(Mat.7:7); și: ,, Oricăte veți
cere , crezând, veți lua” ( Mat.21:22). Pentru aceasta Stapane Iubitorule de oameni, mântuiește-mă,
pentru mila Ta ca și întru mine să se slăvească numele Tău cel Sfânt și prea-slăvit, Doamne,
Dumnezeul meu, Cel ce pentru mine te-ai făcut ca mine.Ca și eu numărându-mă împreună cu toți
Sfinții, să Te slăvesc pe Tine , Doamne Iisuse Hristoase, , Dumnezeul meu,cel Preabun si de
oameni iubitor împreună cu Părintele Tău Cel fără de început , și cu Prea-sfântul, și Bunul, și De-
viață-făcătorul Duhul Tău, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.