Rugăciune foarte folositoare şi grabnic ajutătoare către Sfântul Mare

Mucenic Mina

O, Preasfinte şi întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, şi de minuni făcătorule;

primeşte această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine, ca la un
adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat , scap eu
ticălosul şi către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi mă rog ţie: Vezi, Sfinte,
paguba mea , vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului
meu. De aceea mă rog ţie, Fericite şi Sfinte Mina, grăbeşte-te de mă ajută cu
neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi mă sprijineşte pe mine robul tău.

Ia aminte la suspinele mele şi nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul şi scârbitul, că

ştiu, Sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit munci grele şi chinuri înfricoşătoare de
la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinţe astăzi vieţuieşti
luminat şi ai aflat dar de la Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta
din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta şi cu credinţă ţi s-a
rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau
cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în
pagube fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile şi ajutorul tău m-au făcut şi pe mine, ticălosul şi scârbitul, ca să alerg la

ajutorul tău. Am auzit de neguţătorul acela din pământul Isauriei, care venea la
biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigaşul său şi l-ai scos din paguba
lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că şi din mort şi tăiat în bucăţi, tu
l-ai vindecat şi l-ai făcut sănătos.

Asemenea şi lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ţinut în mâini,
fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot aşa şi femeia Sofia, care venea spre închinare în
sfânt locaşul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostaşul acela ce o silea spre păcat, dar
şi pe ostaş după cuviinţă l-ai certat. La fel şi şchiopul care venea la sfântă biserica ta
spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea şi femeii celei mute, i-ai
deschis graiul şi vorbea curat. De asemenea atunci când iudeul dăduse prietenului său
creştin o pungă cu galbeni, pe care creştinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru
aceasta chiar în biserica ta, tu, nu numai că ai izbăvit pe creştin de jurământ, dar şi
evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine şi a venit la credinţa creştină.

Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine
eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi minunat. De ceea încredinţat sunt că tot cel ce
aleargă la tine, cerănd cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi eu
cred că tu acelaşi eşti, Sfinte, ca atunci şi astaziăzi,că oricine a alergat la tine nu s-a
întors neajutat. Pentru aceasta şi eu acum, fiind scârbit şi în pagubă, alerg către tine
cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, şi mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenice Mina, ca
să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubaşul şi scârbitul, celui ce n-
a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi
te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te ca să fiu şi eu ajutat şi miluit
pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăvit, ca să laud şi bine să cuvântez
şi să slăvesc întru tot lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

1
Rugaciune de dimineata - scrisa de Parintele Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine

insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la
mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi

lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa
nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam

impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a
intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au
facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in
desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei,
aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina
sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi,
vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant.
Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea
raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de
nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi
prin pacatele noastre.
Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in
veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

Rugaciunea de Marti

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi
marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog
Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua
asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa
 plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta
tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe
Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite
Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui
Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul
Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu
care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel
pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer
inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa
indrazneala la iubirea Lui.

2
Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma
intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule,
lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc
pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma
duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata
lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-
i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i
invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.

Plange cerul

Isi plange cerul tristetea,

in ploaia marunta de sus,
ca nu mai vedem frumusetea,
ce ne-a pregatit-o Iisus.

Ne pierdem cararea ingusta,

nici ce-i mantuirea nu mai stim,
pe-alaturi nu pe calea justa,
ne place adesea sa fim.

Tristete si zbucium in urma,

cat nu cuprinde un suflet de om,
c-am fost trecatorii prin viata,
fara sa stim s-o traim.

Ne chiama departe un clopot,

ne facem ca nu-l auzim,
doar cerul mai plange cu ropot,
de ploaie tarzie, pe pamantul arid.

Flora – 2008

.
Doamne ajuta ,Dana! Biserica la care slujesc Domnului se afla in Moldova in Episcopia Husilor :Contul Bisericii
noastre:RO33RZBR0000060011969114
Banca Raiffeisen sucursala Husi.
Cod Fiscal (C.U.I) 13902986 .
Biserica sf.Nicolae .
Parohia Vutcani 2.Jud Vaslui

Doamne, dă-mi ca intru liniştea sufletului să primesc orice-mi aduce ziua de azi.
Ajută-mi Doamne să mă incredinţez cu totul voii Tale cu mine.
Indrumează-mă şi sprijineşte-mă in fiece clipă a acestei zile.
Orice mi s-ar intampla in ziua de azi invaţă-mă să le primesc cu linişte şi credinţă tare, că toate vin din voia Ta
cea sfantă.
Indrumează Tu gandirile şi simţirile mele in toate cele spuse şi făptuite de mine.
Fă ca in faţa intamplărilor neaşteptate de tot felul să nu uit că toate de la Tine sunt.
Invaţă-mă ca să-i socotesc pe toţi fraţii mei de aici cu dreptate şi inţelegere şi să nu supăr sau să chinuiesc pe
nimeni.
Dă-mi Doamne să duc greutatea zilei cu tărie şi să primesc tot ce vine in ziua aceasta.
Indrumează Tu voia mea şi invaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc să iert şi să iubesc.

3
14 reguli pentru mergerea la biserică .

Fraţilor, trebuie să ştiţi că un creştin care merge la biserică are 14 reguli canonice de bună cuviinţă, dacă vrea să-i folosească sfânta
biserică. Dacă nu le împlineşte, se duce la biserică spre osândă.
Am să vă spun regulile de bună cuviinţă pentru un creştin care merge la sfânta biserică.
Dacă vreţi să fiţi fii cu adevărat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare, care ne naşte pe noi prin apă şi prin Duh la Botez, de aproape
2000 de ani, în Biserica lui Hristos, care este stâlp şi întărire a adevărului, să ştiţi regulile de mergere la biserică, după cum urmează :

1. Prima condiţie canonică pentru a merge la Sfânta Biserică este să te ierţi cu toţi. Dacă merge mama la biserică, sau tata, să zică: "
Iertaţi-mă, măi băieţi ! Iartă-mă, soţie!"
2. A doua condiţie canonică. Când mergi la Biserică să duci un mic dar din casa ta. Măcar o lumânărică, măcar un bănuţ, o prescură, un
pahar de vin, ce poţi. Că prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserică se binecuvintează toată averea ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.
3. A treia condiţie canonică. La biserică este bine să mergi mai de dimineaţă, ca să poţi apuca Evanghelia Învierii de dimineaţă şi
Slavoslovia. Şi totodată dacă te duci mai devreme, te poţi închina liniştit, nu-i lume multă la biserică, te duci la locul tău fără să deranjezi
slujba.
4. A patra condiţie canonică. Totdeauna bărbaţii în biserică trebuie să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă. Şi în ordinea
aceasta trebuie să stea în biserică: bărbaţii bătrâni în frunte, cei mai puţin cărunţi la spate, cei mai tineri în spatele lor, flăcăii şi băieţii tot
aşa. La fel şi femeile. Iar între bărbaţi şi femei, să lăsaţi o cărare în biserică, ca să meargă cine vine să se închine şi să ducă darul la Sfântul
Altar.
5. A cincea condiţie canonică este să nu vorbiţi în biserică, că este mare păcat. Dacă este mare nevoie să vorbeşti, vorbeşte în şoaptă sau
prin semne.
6. A şasea condiţie canonică. Dacă mergi la biserică, să nu ieşi până nu se termină slujba. Numai, Doamne fereşte, dacă eşti bolnav, sau
dacă păţeşti ceva. Dar altfel să nu ieşi, că, dacă ieşi înainte de terminarea Liturghiei, eşti asemenea cu Iuda, care a ieşit de la Cina de
Taină, unde erau la masă Mântuitorul cu Apostolii şi s-a dus şi L-a vândut pe Hristos. Aşa arată Sfântul Ioan Gură de Aur.
7. A şaptea condiţie canonică pentru cei ce merg la biserică. Când vă închinaţi la sfintele icoane, să nu sărutaţi sfinţii pe faţă , că-i păcat.
Nu-i voie. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruţi picioarele, dacă este pictat pe jumătate, îl săruţi la partea de jos.
8. A opta condiţie canonică. Să ştiţi că după ce dă preotul binecuvântare de Sfânta Liturghie, nimeni nu mai are voie să se închine la icoane
în biserică sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat.
Când auzi că zice preotul : " Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii
vecilor ", este gata ! De atunci fiecare stă la locul lui liniştit, nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu un dar în biserică, cu
lumânare şi cu prescură, le dai la urmă.
Că din timpul acela preotul intră în Sfânta Liturghie şi nu mai are timp să ia darul. Că dacă te duci şi el se opreşte de la Liturghie, îi rămân
o mulţime de rugăciuni şi are păcat. Deci darurile se dau la biserică până se dă binecuvântarea de Liturghie.
De atunci înainte nu mai este voie nici să te închini la icoane, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie.
9. A noua condiţie canonică. Creştinii trebuie să stea în genunchi când se sfinţesc preacuratele daruri, când se cântă : " Pe Tine Te lăudăm,
pe Tine bine Te cuvântăm... !" Alţii stau în genunchi şi la Evanghelie. Nu-i o greşeală. La Axionul Maicii Domnului şi la Tatăl nostru, atunci
se stă. Şi după ce se cântă Tatăl nostru se face sărutarea păcii. Aşa se făcea înainte. Acum în unele biserici s-a uitat.
Cei ce au dezlegare şi vor să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, trebuie să-şi ceară iertare de la toţi, de la cei mai bătrâni până la cei
mai tineri. Dacă sunt bărbaţi, se duc la cei mai bătrâni oameni din frunte şi de la care au avut vreo supărare, Doamne fereşte, să ceară
iertare : " Iartă-mă, frate ! Iartă-mă, cumetre sau vecine !"

4
La fel şi femeile să se ducă la cele mai bătrâne şi să ia iertare, să le sărute mâna, iar acelea să le sărute pe frunte. Această rânduială se
face înainte de a merge la Sfânta Împărtăşanie. Şi apoi iei o lumânărică aprinsă şi la iconostas o dai în mâna paraclisierului; nu mergi cu ea
înaintea preotului, în faţa Sfântului Potir.
Pentru că în faţa Sfântului Potir, când mergeţi, nu aveţi voie să fiţi cu lumânarea aprinsă, nici să mai faceţi Sfânta Cruce, că-i mare
primejdie. Mulţi, făcând cruce, s-a întâmplat că au lovit Sfântul Potir, pe preot, şi au vărsat Sfintele. S-a întâmplat în multe biserici.
Eu am păţit-o. A venit unul de la Sasca Mare la împărtăşanie; eram stareţ la Mănăstirea Slatina, şi m-a lovit peste Sfântul Potir şi, dacă nu-l
ţineam, îl zvârlea în mijlocul bisericii. Aveam Sfintele în el. Şi tot mi-a vărsat cele nouă cete îngereşti. Trei au căzut din acelea. Am avut de
făcut canon şi rânduială.
Un băieţan când şi-a făcut cruce, a dat peste Sfântul Potir. Şi dacă nu-l ţineam strâns mi-l vărsa tot şi nu mai puteam să fiu preot din cauza
asta . A încremenit şi el. Şi doar le-am spus, că erau sute de oameni cu lumânări aprinse : " Nu mai faceţi cruce când ajungeţi în faţa
Sfântului Potir, şi lumânările lăsaţi-le colo la iconostas !"
Când mergi în faţa Sfântului Potir pui mâinile cruciş pe piept. Şi atunci preotul ia cu linguriţa Preasfintele şi Preacuratele Taine şi ţi le dă să
le mănânci.
10. A zecea condiţie canonică. După ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la uşa diaconească, ca acolo să-ţi dea anaforă
şi un păhăruţ de vin. Apoi treceţi la strană sau în pridvor, să vă citiţi molitfele sau rugăciunea de mulţumire după Sfânta Împărtăşanie.

Trebuie să ştiţi că nimeni nu are voie să se împărtăşească dacă nu şi-a citit rugăciunile de împărtăşire ( molitfele ). Apoi, cele de mulţumire.
Cel ce s-a împărtăşit, nu mai are voie să sărute mâna preotului. Până nu stai la masă nu mai ai voie să săruţi nici sfintele icoane, nimic, că
ai primit pe Hristos atunci. După masă poţi să săruţi mâna şi sfintele icoane.
După împărtăşanie n-ai voie să scuipi trei zile şi trei nopţi. Aşa-i după rânduială canonică. Dar măcar până a doua zi, măcar 24 de ore să
ţineti minte. Dar, trei zile arată cartea. Aşa este după Sfânta Împărtăşanie.
Cei căsătoriţi, care vor să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăţia în familie, măcar trei zile, iar după ce s-au
împărtăşit să ţină măcar două zile. Iar în posturi, trebuie să trăiască toate zilele în curăţie.
11. A unsprezecea condiţie canonică. Cel ce a venit la biserică dintr-o familie, se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anaforă
pentru toţi cei de acasă.
Cei de acasă n-au voie, Doamne fereşte, în Duminici şi sărbători, să mănânce ceva, până nu vine cel de la sfânta biserică, să le aducă
sfânta anaforă, să se împărtăşească cu sfânta anaforă în locul Preacuratelor Taine. Că sfânta anafora pe greceşte se cheamă antidoron,
adică contra chip, ţine locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot să se împărtăşească.
Duminica şi în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mâncare, că este mare păcat. Fă mâncarea de sâmbătă seara şi pune-o
undeva la rece, că aveţi acum frigidere, şi o încălzeşti când veniţi de la biserică. În caz de mare nevoie, după ce ieşi de la Sfânta Liturghie,
ai voie să faci mâncare. Dar în timpul Sfintei Liturghii, când preotul leagă cerul cu pământul şi scoate părticele pentru milioane de suflete,
tu să nu te apuci atunci să faci mâncare, că-i mare păcat !
Aşa a fost la strămoşii noştri. Întrebaţi bătrânii, că aşa ţineau înainte ! Nu se făcea mâncare Duminica. Este mare păcat. Nu-i voie să faci
focul şi să faci mâncare când preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atâtea milioane de creştini, unde mijloceşte iertarea atâtor
suflete, şi pentru cei din iad şi pentru cei din ceruri şi pentru cei de pe pământ.
12. A douăsprezecea condiţie canonică. Cel ce a fost la sfânta biserică, când a zis preotul : " Cu pace să ieşim ! Întru numele Domnului" şi
a făcut otpustul, adică sfârşitul Liturghiei, face trei închinăciuni în mijlocul bisericii şi merge acasă.
De la biserică să nu se oprească până la uşa lui. Nu cumva să-l ducă diavolul de la biserică la crâşmă sau la joc, că atunci e vai de el. A
început cu Dumnezeu şi termină cu diavolul. Că aşa face vrăjmaşul : " Da, oare să mă duc pe la cutare cumătru?; dar, să mă duc până la
cutare?; dar, să merg oleacă la crâşmă? ".
Bucuria diavolului că te-a scos din raiul lui Dumnezeu şi te duce în iad, căci crâşma este gura iadului. Aşa o numesc toţi Sfinţii Părinţi.
Dracul, când ai intrat în crâşmă îţi bate trei cuie. Primul cui, când ai pus piciorul pe pragul crâşmii; al doilea, când ai stat pe scaun la masă,
în crâşmă; şi al treilea, când ai luat primul pahar. Pe urmă eşti al lui; te ţine el acolo, nu scapi degrabă. Ţi-a bătut trei cuie.
Deci, de la uşa bisericii du-te direct acasă !
13. A treisprezecea condiţie canonică. Când mergi acasă, zi o rugăciune la sfintele icoane şi când toţi stau la masă, tu să le povesteşti ce ţi-
a rămas şi ţie în cap de la biserică. " Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a ţinut predica cutare; uite aşa a cântat
dascălul, aşa frumos a fost !", ca să audă şi cei ce n-au putut merge la biserică, din motive binecuvântate.
14. A paisprezecea condiţie canonică. După ce ai stat şi tu la masă, să te odihneşti două ore. Apoi trebuie să te duci în Duminici şi sărbători
să faci vizite şi să cercetezi pe cei bolnavi şi săraci.
Dacă ştii un bătrân bolnav sau o femeie bolnavă sau un copil, sau cineva care zace de mulţi ani, du-te şi-l cercetează, că auzi ce spune
Hristos în ziua Judecăţii : "Bolnav am fost şi nu m-aţi cercetat" (Matei 25, 36).
Dacă nu poţi duce un dar cât de mic la cel bolnav, du-te şi-i spune un cuvânt de mângâiere : " Rabdă, frate ! Roagă-te lui Dumnezeu că te
iubeşte ! Dumnezeu, pe care-L iubeşte, îl ceartă. Şi dacă ai să rabzi în lumea asta, n-ai să mai rabzi dincolo. Aşa a răbdat Iov, aşa a răbdat
Lazăr !"
Deci regula a paisprezecea este să cercetăm pe bătrâni şi pe cei bolnavi în Duminici şi sărbători.
Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli de bună cuviinţă pentru creştinii care merg la sfânta biserică în Duminici şi în sărbători.

Parintele Cleopa

Rugaciune către Bunul Dumnezeu cu mijlocirea tuturor sfinţilor 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile
Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu

5
puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu,
Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator
si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de
Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae,
arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al
Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de
la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si
maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si
Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de
toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi
poata pricinui vreun rau. Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la
amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata
reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai
dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a
Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.
Amin.

6
Rugăciunea celui ferecat în temniţa neputinţelor vieţii

Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi
cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: vino Doamne. în adăpostul sufletului meu cel
asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care
necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş - potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale - şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire.
Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste
noapte mă scapă. Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de
chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă.
Stăpâne a toată îndurarea, cel ce eşti slăvit de cetele puterilor de Sus, în faţa căruia stihiile cerurilor se cutremură aşteptând
răscumpărarea, vino şi cu mulţimea bunătăţii Tale mă miluieşte! Aşa Doamne, nu te scârbi de mine robul Tău cel păcătos, că în toată ziua
neştiind a urma cum se cuvine poruncilor Tale nici de poveţele maicii mele n-am ascult, şi nici sfatul părintelui meu nu l-am băgat în
seamă. Şi văd acum, Bunule, scăpând către acoperământul Tău cel înalt, că mai presus de părinteasca-mi îndrumare am căpătat o mai
vrednică şi mai cuviincioasă îndreptare. Primeşte-mă, dar, şi nu mă părăsi; căci ştiu şi înţeleg că ochii Tăi nu se vor scârbi până-n sfârşit de
mine! Iar eu întunecatul, nerăbdând a mai primi chipul greşelilor, cu îndrăznire, întru nădejde de mântuire îţi cer: mila Ta nu o lua de la
mine ca să nu se tulbure sufletul meu şi să nu rămân până în sfârşit gârbovit în păcate!
Aşază Doamne, bucuria făgăduinţei Tale în inima mea şi mă păzeşte şi poruncile dreptăţii Tale să mă străjuiască. Nu Te depărta de mine şi
voi păzi cele plăcute Ţie. Că fără Tine se risipesc zilele mele şi durerile morţii mă cuprind. Adu-Ţi aminte de robul Tău şi nu mă lepăda; ca
să laud numele Tău şi să cinstesc toată ziua marea cuviinţă a Ta. Cuvântare de slavă voi aduce Ţie şi Duhul Tău cel Sfânt mă va povăţui.
Închinăciune voi aduce Ţie pentru că Tu cu mine eşti şi de-a pururi eşti dorirea cea mai presus de orice dorire. Sărac sunt eu întru plinirea
faptelor celor de folos; nebăgător de seamă sunt cu privire la cele ce-mi stau înainte şi-n toată vremea, cu rea ştiinţă, mă lipsesc de toată
bunătatea. Vrăşmaşul binelui sunt şi mă înduplec a fi şi iarăşi mă arăt pururea nelecuit de patimi; rănit de toată fărădelegea şi orb şi mut şi
slăbănogit sunt întru adâncul fără de sfârşit al nedreptăţilor.
Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au
ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea
spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi ! Află-
mă şi mă miluieşte!
Rănit şi gol, întunecat şi fără de suflare zac în greşelile mele cele fără de număr. Iar Tu, suflarea de viaţă cea dintâi dăruieşte-mi ! Că de la
Tine voi lua izbăvire şi întru nădejdea spre Tine mă voi ridica să aduc slavă numelui Tău, Doamne. Făgăduinţele mele voi păzi şi lauda mea
întru pocăinţă o voi aduce Ţie. Nu mă nesocoti, Doamne, şi ochii Tăi nu-i întoarce de la mine. Căutându-Te am ostenit şi zilele mele sau
stins departe de Tine. Ajutorul meu eşti Tu ! Spre Tine am nădăjduit să nu mă lepezi şi bucuria vederii Tale să nu o treci de la mine.
Îndurătorule, Doamne, nu mă lăsa în fărădelegi, şi întru mila bunătăţii Tale tămăduieşte neputinţele mele. Ziditorul meu, nu mă lăsa pe
mine! Ajutorul meu, acoperă-mă pe mine! Tămăduitorul sufletului meu, curăţeşte fărădelegile mele; Ia aminte spre strigarea mea şi
tânguirea mea nu o lăsa fără răspuns.
Venit-ai Doamne, precum ai zis, tămăduindu-mi neputinţele şi rănile mi le-ai legat. Trupul cel sfărâmat de mine mi-ai ridicat şi sângele meu
Ţi l-ai luat asupră-Ţi ! Ochii mei cei legaţi cu nevederea au zărit cele bune, iar sfatul cel rău al inimii mele a primit izbăvirea povăţuirilor
Tale! Eu cel zidit de Tine Te-am părăsit şi întru răutăţi m-am ascuns ! În întristări m-am sfârşit toată ziua, pentru aceea, acum cu
nestăpânită durere Te caut. Revarsă mila Ta peste sufletul meu şi roua Duhului Tău cel Sfânt pogoar-o peste mine.
Sunt singur, fără de tărie şi fără de ajutor! Sunt stins întru neputinţe şi asuprit cumplit de patimile mele! Mă iartă Doamne şi mă
tămăduieşte ! Mă luminează Doamne şi mă întăreşte ! Mă îndreptează Doamne şi dragostea Ta nu o răpi din inima mea cea mult chinuită
de rele. Înviază-mă, Doamne, ca să slăvesc în veci bunătatea Ta şi pacea Ta cea nemărginită şi mila Ta ce plină de îndurare. Păzeşte-mă
cu braţul Tău cel puternic şi cu tăria făgăduinţelor Tale ! Ajută-mă în necazuri şi de toată nevoia scapă-mă, ca să laud pururea minunile
Tale şi povăţuirea Ta cu mulţumire să o primesc spre binecuvântare. Căci fără de minte sunt căile mele şi cugetele mele sfaturi păcătoşite
sunt; Şi iată până în sfârşit voia Ta o am lepădat şi de rele nicidecum nu m-am despărţit.
Căutându-Te Te-am aflat şi am văzut cum întru milostivire Te-ai aplecat să-mi legi sfâşiatele răni şi milostiv fiind Tu, de Tine nu m-ai lipsit!
Dar pururi voia mea împotrivă mi-a stat, ca să nu pricep doririle Tale şi bunătatea Ta spre mine să nu o dezleg şi de tot felul de lucruri
deşarte să-mi poticnesc piciorul.
Auzit-am Doamne cuvintele gurii Tale şi de povaţa Ta mi-am adus aminte. Cei temători de Dumnezeu au vestit bunătăţile ce au să fie şi
părintele meu cel după trup întru frică strigând m-a întors pre Tine. Ajuns-au, dar, cercetările dreptăţii Tale la mine şi până la iadul
învârtoşării mele mila Ta s-a plecat. Cercetatu-m-ai şi ai ajuns cu mila Ta până în cele mai de plâns ale mele. Cu Duhul Tău m-ai atins şi
întru pribegia mea m-ai căutat. Oasele mele ai uns cu mirul tămăduirii şi teama pentru greşeli în rărunchi mi-ai zidit-o.
Am priceput, Doamne, slava Ta, şi ştiu acum cum vei veni Tu să judeci vii şi morţii! Am văzut minunile Tale când ne-ai chemat la Tine pe
noi cei şchiopi şi orbi şi mult slăbănogiţi! Oare ce vei voi să adaugi beteşugurilor ca să le schimbi în măriri; şi bolilor noastre ce vei face; şi
cum pe toate vei voi a le duce ?! Că ne vom stinge precum stelele cerului la mijirea zorilor şi ca nisipul ne vom scurge în mare.
Aşezământul vechi, a tot trupul, ca un vas al olarului se va zdrobi şi templul acesta de lut, lucrat de mâinile Tale, sub pajişti tăcute se va
ascunde. Ca să pricepem temerea de Tine şi să vedem temeiul zidirii Tale de-acolo de dincolo de moarte.
Oare până în sfârşit aşteptându-Te mă vei uita, sau iarăşi mă vei chema din moarte la viaţă ?! Să văd ce fel va fi până în sfârşit veşnicia şi
cum ai să mai ridici din ţărână această inimă a mea pe care din pântecele maicii mele ai rânduit-o să bată pentru Tine. Şi cum mai chema-
vei paşii mei să trec întru cele de bucurie ale Tale ?!
Aşteptând slava Ta cu buzele mele cele sfărâmate de dor te voi slăvi şi viaţa mea risipită pe mii de ani, rătăcitoare se va întoarce în
veşnicii. Ţărâna - care sunt - va rodi şi întru lipsa durerii mă voi asemăna penei de vultur; în văzduh am să vestesc bucuria luminii şi tainele
Tale cu uşurare am să-nţeleg. Că ne-ai zidit pentru Tine Doamne şi pururea mila Ta va răsări peste veacuri.

7
Să Te slăvim vor cere inimile noastre, iar Tu ca şi odinioară smerindu-Te, spăla-ne-vei picioarele şi iarăşi la masa Ta ne vei pune. Fă
Doamne precum ai gândit şi din adânc de primejdii ne scoate. Ajută-ne Sfinte întru puterea Ta şi din robia uitării ne cheamă. Păzeşte-ne
Puternice întru dragostea Ta. Cu darul Tău cel bun pururea ne hrăneşte.
Miluieşte-ne pre noi Doamne de-a pururi, auzi-ne şi întru milostivire ne mântuieşte!
PSALMUL 142 
Al lui David. 

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea
Ta. 
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric
ca morţii cei din veacuri. 
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. 
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor
Tale m-am gândit. 
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. 
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă
asemăn celor ce se coboară în mormânt. 
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la
Tine am ridicat sufletul meu. 
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. 
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
pământul dreptăţii. 
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.

Permiteţi-mi să redau mai jos ceea ce spunea Părintele Arsenie Boca despre avort:
"1) Alta durere pe care o aveti voi mamelor, tatilor, sunt copii lepadati. Acesta este un pacat strigator la
cer. Este uciderea la mijloc, nu este cu nimic mai usoara.
Ascultati toti cu luare aminte: sangele lor cere razbunare. De asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalti, ci
numai plans si jale. Razbunarea sangelui varsat se face fara mila, ori iti ia Dumnezeu si pe ceilalti, ori
vor cere insusi capul mamei.
Stiti bine ca aceasta se intampla la multe atunci pe loc. Iar aceasta asa se tocmeste ca alta suparare vei
avea in casa, ca iti pierzi cumpatul si uiti de marea mila a lui Dumnezeu, ce o are cu toti pacatosii, si se
apropie diavolul de tine si iti baga in capgandul sa-ti iei lumea in cap si sa-ti faci capatul. Acesta este
glasul impotriva tuturor celor ce fac asa.

2) Mare ispitire patesc mamele care fac asa, care au ucis copii. Iar daca vrei sa scapi tu si ceilalti copii,
pe care i-ai facut, trebuie sa pui in loc tot atatia copii, ai altor femei sarace si sa-i botezi, iar daca nu, i-ai
si botezati gata si sa ingrijesti de dansii ca si de copii tai cu imbracaminte, cu incaltaminte, faina, bani de
scoala, pana ce sunt in stare sa-si castige painea si ce scoti din copii tai sa iasa si di aceia. Iar toate
necazurile pe care le veti avea in vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, sa le rabzi pe toate
nadajduind in mila lui Dumnezeu, ca iti va ierta pacatul, caci prin rabdare ispasesti pacatul.Milostenia cu
osteneala, biruie inaintea judecatii.

3) Vrei copii putini, nu lasa barbatul sa se atinga de tine.Insa ca sa puteti face lucrul acesta , trebuie sa
va infranati cu postul, iar eu zic cu foamea. Caci trupului acestuia de pe noi nu-i pasa daca ne baga in
focul iadului. De aceea ar trebui ca nici noua sa nu ne pese de poftele lui, ci sa le mai ucidem cu postul.

4) Te sfatuieste barbatul ca sa ucizi copii? Sfatul este ucigas, nu-l asculta, ci mai bine rabda sa fii
alungata de la casa lui, si Dumnezeu va vedea osteneala ta si nu te va parasi, ci te va milui, de vei fi
vrednica. In toate acestea de pana acum se incurca oamenii care nu postesc, caci acestia sunt izbiti de

8
toate relele care de la stomac incep, iar eu va spun ca si de la brau in jos.
Prin urmare sa va pocaiti si sa nu mai pacatuiti. Sa alergatati la spovedanie curata si la Sfanta
Impartasanie, caci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastra si asupra avutului vostru. Nu
uitati insa, ca postul este poarta, iar patrafirul este usa. Iar cu acestea, vine ocrotirea vie a lui
Dumnezeu, fara de care nu putem sa facem nimic. 
5) Din cauza avorturilor romanilor ne vor stapani tiganii ."