Sunteți pe pagina 1din 2

Preacuvioase Părinte Efrem, ştiu că bunătatea ta este atât de mare, încât nu voieşti să treci

pe cineva cu vederea, ci, în chip tainic, ne cuprinzi pe toţi în sfânta ta îmbrăţişare, tămăduind
toată rana lăuntrică şi toată patima care ne bântuie ori ne asupreşte.

Povara cea mare a aplecării mele spre băutură şi beţii mi s-a făcut ca un jug
amarnic, care mă poartă dintr-o răutate în alta, adunând unele peste altele
gânduri, cuvinte şi fapte necurate. Şi chiar dacă în adâncul conştiinţei ştiu că
acestea toate îmi agonisesc întuneric peste întuneric, îmi amăgesc sufletul prin
uitare, tocmai pentru a nu înfrunta realitatea aşa cum este. Dar toată această
stare nu aduce în viaţa mea decât înstrăinare, amărăciune, cuvinte grele rostite
celor de aproape şi fapte tot asemenea. Iar ca lanţurile şi cătuşele mele să fie de
nebiruit, toată amărăciunea mi-o înec iarăşi în băutură, căzând din prăpastie în
mai adâncă prăpastie. Ştiu că este cu neputinţă să găsească cineva saţ şi odihnă
în răul nărav al beţiei, dar de asemenea, cunosc că acela care pătimeşte unele ca
acestea e ca o frunză bătută de vânt ce stă la cheremul acestui rău obicei. De
aceea, te rog, vino şi la mine, dumnezeiescule Efrem, şi întinzându-mi mâna ta
cea preaputernică, ridică-mă din acest adânc al morţii şi mijloceşte ca să se
adune împrejurul meu oameni care să îmi fie îngăduitori, să , mă înţeleagă şi să-
mi dorească binele sufletesc şi trupesc, şi nu dintre cei care nu caută decât să-şi
împlinească poftele şi aprinderea spre beţie.
Dăruieşte-mi tu trezvia minţii, prin care se pot osebi gândurile rele şi vătămarea
ce vine cu ele şi prin ele. Luminează-mi cugetul şi simţirile, înnoindu-mă cu harul
Preasfântului Duh, şi învredniceşte-mă a dobândi iertarea şi îndreptarea tuturor
relelor pe care le-am săvârşit asupra celor pe care mult i-am rănit prin purtările
mele. Tu însuţi grăieşte în inimile celor pe care i-am rănit ori i-am vătămat cu
purtările mele şi fă în aşa fel încât să se şteargă şi tămăduiască toată vătămarea
şi rănile ce le-am pricinuit.
Săvârşeşte-le tu pe toate acestea, Preacuvioase Efrem, şi întăreşte-mi mintea şi
viaţa pe cuvintele Evangheliei, căci pe tine te iau chezaş şi martor înaintea lui
Dumnezeu că voiesc să-mi schimb viaţa şi să pun început bun. Fie ca în toate
acestea să prisosească bunătatea şi darul tău cel dumnezeiesc, care covârşesc
orice minte şi pot să aducă în faptă şi în desăvârşită plinire lucruri ce sunt cu
neputinţă la oameni, dar sunt cu totul cu putinţă la Dumnezeu.
Primeşte lacrimile mele amare, Mare Mucenice Efrem, că nu am nimic altceva să
îţi aduc decât umilinţa şi multa mea părere de rău pentru toate cele pe care le-
am făcut. Nu mă lăsa, Sfinte al meu, ci până la sfârşitul vieţii nu te mai depărta de
la mine, căci am mare trebuinţă să ştiu că măcar un singur om mă iubeşte şi vrea
să-mi fie alături pentru totdeauna. Fă tu în aşa fel, încât să te cunosc mai bine, iar
eu prin tine să cunosc adâncurile cele lucrătoare ale Evangheliei şi astfel să-mi
îndrept paşii spre Sfânta Spovedanie, iar la vremea cuvenită să mă împărtăşesc
cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre
dobândirea vieţii
veşnice.
Fii de-a pururi cu mine, Sfinte Părinte Efrem, ca şi prin mine să ţi se aducă
cinstire, recunoştinţă şi dragoste în acest veac trecător, iar în viaţa cea veşnică să-
I pot mulţumii Treimii Sfinte că mi te-a dăruit izbăvitor, ocrotitor şi mare
binefăcător.
Fie binecuvântată în vecii vecilor Preasfânta Treime, Cea Care nu are pe nimeni
de pierdut şi poate dărui iertare şi îndreptare şi unui păcătos ca mine. Amin.

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise,
dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inimă
pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru
fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai
petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de
darul facerii de minuni. O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune
preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin
vătamarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de
întrebuinţarea fără de măsură a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta
cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă. Roagă, Sfinte
Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi
nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor,
fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului
Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul,
dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei,
izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi
întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească
pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava,
cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.