Doamne, Doamne, dă-mi darul sfintei Tale smerenii, ca să nu fiu pierdut,

Dă-mi în dar smeritul Tău Duh Sfânt, ca să mă mântuieşti; pentru aceasta ai venit,
Să ne înalţi pe toţi la cer ca să vedem slava Ta;
Ai venit pe pământ şi roadele Tale sunt mai dulci decât mierea.
Rog, Iisuse, pe toţi sfinţii din cer ca harul Duhului Sfânt să coboare asupra mea,
Să se aprindă acest foc al harului, căci sufletul meu tânguieşte ziua şi noaptea.
Milostive Doamne, învaţă-ne prin Duhul Sfânt smerenia Ta!
Luminează-mă, căci voiesc să-Ţi slujesc din toată inima mea!
Stăpâne, Doamne, dă-mi duh smerit, ca sufletul meu să-şi găsească odihnă!
Preasfântă Maică a Domnului, cere pentru mine un suflet smerit,
Că sunt nevrednic, dar vreau să mă pocăiesc şi glasul către tine îl ridic.
Fie-ţi milă de mine, Preamilostivă, că fără ajutor sunt biruit.
Cu lacrimi în ochi scriu şi mă rog să fiu miluit,
Că de nu ai fi avut tu milă de mine de mult aş fi pierit.
O, Doamne, învaţă-mă prin Duhul Sfânt să fiu ascultător şi înfrânat,
Să te slăvesc, să-Ţi mulţumesc pentru toate câte mi-ai dat.
Preadulce Iisuse, mare este desfătarea mea că m-ai primit la masa Ta,
Pentru mine este un lucru desfătător şi din adâncul inimii lacrimi aş vărsa,
Tu eşti singurul iubit de mine din toate câte se află pe pământ
Nici-o făptură nu mă poate mângâia, Tu, Ziditorul, eşti cel mai iubit,
Cuvântul Tău este lumină şi adevărul mi l-ai descoperit;
Trebuie în tot momentul să-Ţi mulţumesc pentru ajutorul nemărginit,
Pentru că tainele Tale sunt ajutătoare şi mă bucur fără de sfârşit
Că Te am în faţă sub chipul Pâinii şi al Vinului, în taina Sfintei Cuminecături;
Şi arde în sufletul meu bucuria cea adevărată a mântuirii,
Nimic nu mă poate mângâia, nimic nu mă poate împăca,
Cât voi purta trup muritor numai Tu îmi vei împlini dorinţa mea.
Cred şi eu şi nădăjduiesc în darul Tău, stăruind cu credinţă,
Să pot astâmpăra nesaţiul inimii mele, să-mi împlineşti a mea dorinţă;
Şi dorinţa mea este a face numai voia Ta, ceea ce şi Tu doreşti,
1
 Că pentru aceasta ai venit pe pământ, pe mine, păcătosul, să mă mântuieşti,
Să învredniceşti scumpa Ta zidire de palatele cereşti.
N-ai părăsit şi nu părăseşti, sărmana creatură vrei să întăreşti,
Pe Preacurat Trupul şi scump Sângele Tău să-L uneşti cu al nostru neputincios,
Cu amanetul nemuritor al nădejdii noastre şi Cuvântul viu al lui Iisus Hristos.
Tu, Cel ce ne-ai răscumpărat prin mari suferinţe şi Sângele Ţi l-ai vărsat
Tu eşti dulceaţă desăvârşită; săvârşitorul harului pentru noi Te-ai arătat.
O, Tu, preadulce ne chemi să ne dai harul ce ne lipseşte, din a Ta iubire,
Vrei ca noi să ne pregătim inima, prin mărturisire să ne dai izbăvire.
Îmi lipseşte darul evlaviei, dar nu voi înceta a plânge în rugăciune
Până nu voi primi o mângâiere cerească spre dobândirea Împărtăşirii,
Prin căinţă desăvârşită şi dezlipirea de cele pământeşti cu desăvârşire.
Doamne, las scris aici, pe această coală de hârtie, această dorinţă
Ca inima mea să se unească cu Tine şi să rămână în veci în credinţă,
Spre a fi cârmuit după planurile Tale drepte pentru fericirea mea;
Să primeşti duhul meu în braţele Tale, când mă vei chema.
Dintr-un păcătos şi necredincios învredniceşte-mă să mă fac drept şi sfânt,
Căci ar fi să mă laşi osândei, după cât Te-am supărat, asta o merit;
Dar mulţimea îndurărilor Tale este mare şi întrece toate abuzurile mele.
Rugându-mă cu smerenie, mă vei învrednici de iertarea celor rele,
Căci mintea noastră, omenească, nu poate cuprinde să judece a Ta iubire
Căci la toţi cei ce au greşit şi au venit la Tine le-ai dat izbăvire.
Cred şi mă încred în iubirea Ta dumnezeiască
Că n-ai să întorci faţa de la mine, că şi eu sunt făptura Ta cerească. Amin. Amin