În ȚR, Vlad uzurpatorul – 1395? - plătește prima oară tribut.

În Moldova - 1455 - Mahomed al II-lea cere statelor din juru Mării Negre să plătească tribut după ce
cucerește Constantinopolul. Petru Aron a acceptat plata tributului. Moldova plătește regulat tribut.

Plata tributului - înseamnă că sultanul otoman e suveran, iar țările române erau în CASA PĂCII.

Ori de câte ori se încheia un tratat de pace între turci și unguri în sec. 15, era menționat și regimul dublei
suzeranități. Domnitorii din ȚR plăteau tribut turcilor și erau vasalii regelui ungar.

Exista și o dublă suzeranitate polono-otomană și în Moldova. După 1459 e cazul lui Ștefan cel Mare, care
și el plătește tribut atunci când nu se bate cu turcii.

Cât timp Ungaria a putut lupta cu Imperiul Otoman, a existat un echilibru.

După moartea lui Matiaș Corvin, aristocrația a dus la sărăcirea micii nobilimi și de aici s-a ajuns la
înfrângerea de la Mohacs.

Și strategia generală a Otomanilor s-a reorientat spre centrul Europei.

După primul asediu la Belgrad (1456), turcii au stat cuminți 50 de ani.
În 1521, cade Belgradul la al doilea asediu, peste 5 ani vine Mohacs. Prin înfrângerea Ungariei la Mohacs
s-a rupt echilibrul de putere dintre unguri și turci.

Ungaria dispare ca putere, nu ca stat. Otomanii obțin maximă autoritate în regiune. Se schimbă
raporturile dintre țările române și Otomani.

În ȚR, relațiile pașnice cu turcii aduc o perioadă de acalmie. Boierii Țării Românești înțeleg că au de
câștigat. Grâu, oi, seu, miere și alte produse trimise în imperiul Otoman. Românii mâncau mult mei și nu
predomina grâul. Până la 1450 și ceva, se cumpăra grâu din Transilvania.

Se extind defrișările, se dezvoltă culturile de grâne. Satele și orașele sunt mult mai dese în zona
submontană și mai rare în zona de câmpie. Aici sunt multe toponime care duc la ideea de defrișare.

La sf. sec 16 (în timpul lui Mihai Viteazul), ȚR e principalul exportator de grâne pentru turci. După ce
Mihai se răscoală, criză de grâne la Istanbul.

Nu era deloc rău că ȚR exporta bunuri la turci. - consecința: marii boieir dezvoltă relații personale cu
demnitarii turci și încep să aibă bani -> relație directă peste capul domnitorului. Perioada în care boierii îl
susțineau pe domnitor a cam trecut. Când nu exista pericolul transformării în pașalîc, boierii au preferat
relațiile prietenoase cu Poarta.

În 1459, serbia a fost ocupată complet. Toate pământurile, date nobilimii otomane, țara transformată în
pașalîc. Exemplul ăsta i-a speriat pe boieri, care l-au susținut pe Țepeș. Pentru că era Radu cel Frumos în
tabăra turcilor, l-au trădat pe Țepeș și l-au susținut pe Radu.

1521-1522 - După Neagoe Basarab trebuia să vină pe tron viul lui Vlăduț. Era mic, iar un pașă de
Nicopole, din mamă româncă, a vrut să ocupe Țara românească. Pericolul acesta i-a mobilizat pe boieri
în jurul lui Radu de la Afumați.
Alt moment nu a mai fost până la finalul sec. 16. După Călugăreni, Sinan Pașa a ocupat Târgoviște și
București, le-a fortificat și a început o administrație otomană, care a durat doar câteva săptămâni. Ăsta a
fost un pericol, care a trecut repede. Planuri reale de a transforma ȚR în pașalâc nu au mai existat.

Craioveștii se afirmă în ȚR prin comerțul și prietenia cu demnitari otomani. În 1512, l-au impus pe
Neagoe ca domn al Țării Românești. Primul care nu vine din familia Basarabilor. Își ia numele de Basarab
la vrăjeală. Apar schimbări în regulile de succesiune. E ultima perioadă de pace în ȚR.

Apoi apare Radu de la Afumați - cu multe pauze, pentru că apar mulți contracandidați care domnesc
câteva luni. Radu a avut mai multe lupte cu turcii. Erau ciomăgeli de mică anvergură, dar importante
pentru a asigura o relație cu Otomanii, în care domnitorul să rămână ales de boieri. Nu mai contează
osul domnesc.

1522 și 1524 - Radu de la Afumați primește ajutor de la voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolia. Pentru că și
regele Ungariei era interesat de un echilibru. În ciuda victoriilor, și Radu de la Afumați se închină turcilor.
Radu merge la Istanbul. Curaj, demnitate. A dus tributul, cadourile, s-a închinat sultanului, nu a fost
executat. Soliman era parolist și l-a confirmat pe tron. Condiția: domnitorii, din trei în trei ani, trebuie să
vină la Istanbul și să se închine sultanului. Era o ocazie de a scăpa de ei. Au urmat zeci de domnitori pe
tronul ȚR. 25-27 de domnitori pe tron până la Mihai Viteazul și vreo 17 în Moldova.

Boieri încep să cumpere tronul. Se impune regimul dominației otomane. În documentele turcești, de la
Soliman Magnificul încolo, ȚR și mai târziu Moldova apar ca țări ocupate. Apare titulatura de "Stăpân
peste Kara Iflak și Kara Bogdania". Țările Române nu mai fac politică internațională. Pe hărți, țările
române sunt în hotarele Imperiului Otoman.

Sultanul numește domnitorii, boierii nu mai au niciun rol.

Domnia se cumpără, la fel ca alte funcții din imperiul Otoman.
Oricine avea bani putea să cumpere domnia.
Scopul cumpărării avea scop economic: sperau că își vor recupera investiția și apoi se vor îmbogăți.
Nimeni nu-și dorea domnia din patriotism, devine o afacere.
În ciuda riscurilor, cumpărarea domniei a fost o miză.
Mărirea tributului. Cu cât țara e mai dependentă, cu atât e tributul mai mare. Uneori cerea sultanul,
alteori ofereau candidații la tron.
Valoarea a crescut și din cauza devalorizării argintului - cauza: spaniolii au adus o căciulă de argint în
Europa. Monedele de argint au avut o valoare mult mai mică față de aur. Moneda la turci era asprul, din
argint, care s-a devalorizat.

Candidații nu aveau mereu toată suma, așa că se împrumutau. Uneori de la bancheri turci, alteori de la
greci din Fanar.

Efectul acestor împrumuturi: țara se îndatorează prin domnitorii respectivi. Domnul NOU își asumă prin
semnătură să despăgubească creditorii pentru datoriile FOSTULUI domnitor. Așa că, pentru turci, era
mai RENTABIL să schimbe mai mulți domnitori. Creștea creditul, creșteau ratele.

Spre finalul sec. 16, domnitorii nu mai au de unde să plătească. În timpul lui Mihai Viteazul nu mai pot să
plătească datoriile. Creșterea datoriei e un alt efect al dominației otomane. Tot în plan economic: cresc
obligațiile țăranilor. Cine plătește taxe e presat să dea mai mult și în ȚR, și în Moldova. Un rezultat:
depopularea satelor și sărăcie.
Altă consecință: mulți țărani liberi, neputând să facă față dărilor, renunță la statutul de țăran liber,
cedează pământurile boierilor, care preiau povara fiscală de la ei.

(ORA 2)

Pătrund comercianți greci - se căsătoresc în familiile boierești locale. Creditorii cereau garanții când
împrumutau bani la domnitor și cereau diverse funcții. Turcii musulmani nu veneau să se stabilească în
țările române. Grecii din Istanbul puteau să facă asta. Câteva zeci de familii grecești, mai multe în ȚR.
Numiți pe diferite funcții (vistiernic, cel mai des). Încheiau căsătorii cu boieri localnici și astfel se
împământeneau - erau naturalizați la noi.

Consecința politică: boierii autohtoni acumulează frustrări și au conflicte cu grecii. Vârful - la începutul
secolului 17, cam pe la 1620. Matei Basarab se afirmă tocmai în lupta contra grecilor. Apare decret că nu
vor mai fi numiți greci în funcții publice.

PE PLAN MILITAR

Sultanul poruncește domnitorilor să distrugă fortificațiile și interzice mobilizarea armatei. Moldova avea
mai multe cetăți. Cele care nu au intrat sub stăpânire otomană au fost demolate.

Apare fortificarea mănăstirilor - e o măsură a domnitorilor de a obține un pic de protecție. Exemplu:

mănăstirea Dragomirna din Moldova.

Domnitorii angajează mercenari - seimeni - ca să compenseze interdicția de a mobiliza armata. Când nu

aveau bani pentru mercenari, depindeau de cetele boierești. Cu puține excepții, domnitorii nu se mai
implică în luptele dintre turci și creștini.

Excepții:
În Moldova, Soliman Magnificul îl gonește pe Petru Rareș.
Episodul Ioan Vodă cel Cumplit.
Mihai Viteazul.

Apar raialele turcești: o cetate sau un oraș și teritoriul din jur. Și atât. Erau administrate de turci. Boierii
de acolo își pierd proprietățile. Aveau rolul de a susține și punct de plecare de unde oricând puteau
interveni dacă era cazul.

Tighina (Bender). Încă înainte de formarea raialei, teritoriul din sudul Moldovei (Bugeacul) a fost ocupat
de tătari, în jurul lui 1512, în contextul unor lupte pentru tronul Imperiului Otoman. În sec 17, (1720)
apare raiaua Hotinului.

ÎN PLAN INSTITUȚIONAL

Românii încep să adopte termeni. Apare Divanul, care ia locul Sfatului Țării. Aga. Ceremonialul de
înscăunare al domnitorilor. Domnitorul care cumpăra domnia primea de la sultan câteva simboluri (era
numit de sultan și îl reprezenta pe sultan): un cal alb, un tui, o sabie și o cucă domnească (căciulă),
caftanul.
2 tuiuri - mai puține ca pașalele turcești, domnitorul avea rang inferior.

În plus, un mitropolit de la Constantinopol face o slujbă la o catedrală a Patriarhiei. De acolo, domnitorul

vine cu trupe turcești, conduse de un ceauș, să se înscăuneze. A doua ceremonie are loc în țară,
coordonată de mitropolit, care îi pune pe cap o coroană.

Principii Transilvaniei erau aleși de Dietă și confirmați de sultan.

În cazul ȚR și Moldovei, principii (domnitorii) erau numiți de sultan.
Transilvania avea un statut mai bun pentru că era în vecinătatea habsburgilor, iar turcii au ales un regim
mai ușor pentru a nu-i antagoniza.

Tributul Moldovei era, de regulă, mai mic decât al ȚR, pentru că se învecina cu Polonia. În sec. 16 și 17,
regimul este identic. În Moldova, dominația se impune mai târziu, după Petru Rareș. În Moldova au
intervenit deseori polonezii, mai ales datorită relațiilor personale pe care le aveau familiile boierești
(Movilă, Lăpușneanu) cu Polonia. ȚR era izolată.