Tema dublului in literatura

europeana de la baroc la sec al 20-lea

Conceptul de dublu se defineste ca indoit,care e de doua ori mai mare din doua obiecte identice
sau de aceiasi natura si totodata prin motivul din literature care utilizeaza doua personae
identice sau foarte asemanatoare spre a sugera complexitatea realitatii.Dublul in literature nu e
altceva decit Celalalt al aceluiasi sau, altfel spus Acelasi in stare de dublare sau copie.
Dublul este pliere consubstantiala de cele mai multe ori,a doua lucruri sau a doua fiinte
identice dar care sunt rivale.Dublul mai poate semnifica suprimarea granitelor dintre subiect si
obiect acestea contopindu-se pina la respingere sau chiar instrainare.
Tema dublului in literatura se contureaza si in opera lui Cervante-Don Quijote care
povesteste aventurile lui Alonso Quijano fiind dintr-un sat de la Mancha.Fascinat pina la
obsesie de romanele cavaleresti el isi pierde intr-o zi mintile si incepe sa se creada un cavaler
ratacitor,asadar isi schimba numele si porneste in cautarea de aventuri .Nebunia il determina sa
altereze insa deseori realitatea prea triviala nu corespunde idealurilor sale cavaleresti .In esenta
Don Quijote v-a petrece restul romanului intr-o carte al carui autor este chiar el.Subiectul
romanului fiind un nobil de la tara,sarac,dar care e mindru de titlul sau nobiliar ,acum un
cavaler ratacitor porneste in ajutorul celor slabi si naprasuiti.
Insa din toate aventurile iese mereu infrint suferind tot feluri de necazuri si umiliri ,mereu luat
in ris de ceilalti chiar si de taranca Dulcineea cum o botezase chiar el.
Universul uman in care se manifesta Don Quijote cu multiplele aspecte de viata autentica,ne
cuprinde in virtejul lui,unde cunoastem tarani,tarance ,pastori cu o intelepciune
rudimentara,dar practica si eficace prin conditia ei sociala.Lumea in care se lupta Don Quijote
pentru a o indrepta nu e nici mai rea nici mai buna ca altele, desi el o vede extreme de
ticaloasa,din moment ce doreste sa reinvie tagma cavaleriei ratacitorilor.Nu lipsesc din aceasta
lume femeile de moravuri usoare cu suflet bun si milos,hangii trecuti prin ciur, si
dirmon,slujbasii Sfintei Fratii surprinsi in exercitiul functiunii cu stilul lor de a restabili
ordinea publica acolo unde se produc incidente.
Poate ca nu exista un singue erou in intreaga literatura care sa fi fost mai nedreptatit de
intelegere precum a fost Don Quijote.
Mania lui Don Quijote este socialmente superioara,intrucit eroul e obsedat ideia pe care ar
trebui sa fie fondata ordinea lumii:dreptatea sociala si indepartarea asupririi
Eu am venit pe lume sa inlatur nedreptatea..
Cervantes subliniaza ansamblul de virtuti ale eroului sau,fireste cu corectivul de a fi adaptate
necesitatii posibilitatilor si realitatii,caci in conceptia autorului ceia ce serveste progresului
social sunt tocmai aceste virtuti proprii eroului sau .
Ceia ce il ridica definit pe erou deasupra oricarei zeflemisiri este profesiunea sa de credinta de
pe patul de moarte:
Viata mea n-a fost atit de pacatoasa incit lumea sa aiba dreptul sa ma socoata
nebun...Am fost nebun si acum iatama intreg la minte ,rosteste muribindul adresindu-se
prietenilor sai .
-Ma puteti ferici prieteni caci nu mai sun Don Quijote de la Mancha ci Alonzo Quijano

Aici se contureaza tema dublului ,odinioara fiind un cavaler care voia sa schimbe lumea ,asadar
eroul nu se simte invins s-a regasit pe el insusi din nou.Faimosul Don Quijote dublul lui Alonzo
Quijano acum e vindecat de ratacirea lui,eroul ramine incredintat ca si pina acum valoarea
suprema a vietii este bunatatea.Cervantes ocupa unul dintre primele locuri in literatura caci a
aratat in numeroase ocazii superioritatea mentala si morala a eroilor sai, cu alte cuvinte
ridicind cazurile vietii de toate zilele cum spune (M.y Pelayo )la demnitatea epopeii autorul lui
Don Quijote a dat cel dintii mod al romanului realist modern.

Shakespeare- Regele Lear

Regele Lear este tragedia a carui monumentalitate de viziune si fior tragic impresionant nu-si
gaseste echivalent decit la Safocle.Batrinul Lear,regele miedieval stapinit de iluzia puterii sale,
pe a treia alungind-o,caci Cordelia il iubeste cu adevarat si i-o spune simplu si cinstit,dar Lear e
obisnuit sa ceara doar supunere nu dragoste.

Goneril-spune ca dragostea ce-I poarta tatalui sau nu poate fi cuprfinsa in cuvinte, ca ii este
mai scump decit insasi lumina ochilor,mai scump decit viata si libertatea

Regan- dragostea ce-o are e mai mult decit alte bucurii care ii par searbade pe linga
incintarea prilejuita de dragoste ce-o poarta scumpului ei rege si parinte

Acestea avind o personalitate dubla caci de fapt cuvintele spuse chiar de ele sunt simple
minciuni si prefacatorii.Aceasta se vede in scurt timp dupa ce regele ofera regatul in miinile
ficelor care nu isi respecta deloc tatal.Lipsit de regat Lear e alungat de cele doua fiice si din
acel moment incepe catastrofala prabusire morala.Lear e prabusit de ingratitudinea fiicelor sale
dar mai presus de asta el sufera teribila drama a constiintei caci in fata fatalitatii si cruzimii
lumii egoiste omul lipsit de bogatie si putere ramine o biata faptura neputincioasa,vede acum cit
a fost de iluzorie parerea sa despre sine si despre putere,cit a fost de nedreapta parerea sa fata
de cinste,de adevar si de dreptate,fata de sentimentele omenesti curate si de dubla fata a
oamenilor oropsiti .
Monologul lui Lear din scena furtunii e una din paginile cele mai grandioase,mai umane si mai
zguduitoare din intregul teatru universal.Fostul rege Lear se convinge de ticalosia vremurilor
sale,cind numai exista nici putere nici dragoste ,nici prietenie nici recunostinta.Suferinta lui e cu
atit mai mare cu cit stie ca el insusi sustinea inainte aceste rinduieli nedrepte.Vazind acum
limpede lucrurile,dindu-si seama din greselile din trecut, trecind prin atitea suferinte personale
si regasindu-si la sfirsit nobletea sufleteasca a Cordeliei, Lear isi gaseste linistea sufleteasca .
Rinduielile vremii sunt crude si nedrepte dar credinta si valorile morale ale omului trebuie
pastrata.Aceasta e ultima concluzie a lui Lear, a lui Sheakespeare si a marilor sale tragedii.

Goethe Faust
Goethe a reusit sa se exprime cel mai bine pe sine, in care artistul a reusit sa inglobeze
problematicile clipelor si treptelor asumate prin experienta lui de viata,sa nu puna in miscare si
sa nu dezvolte nimic altceva decat ceea ce contribuie la conturarea imaginii lui, la fixarea
pentru vecie a chipului sau,sa nu lase in urma nici o plasmuire in care sa nu fie sensibila si
activa miscarea vietii sale.

La originea lui "Faust" ca elemente structurante ale conceptiei artistice, sunt titanismul, ca
vointa de a se afirma in individualitatea sa in raport cu haosul lumii, dand forma si instituind
prin forta-i creatoare , si setea de viata, de universalitate.in viziunea lui Goethe la baza
conceptiei sale artistice ar sta conflictul intre impulsul sau catre adoratie, spre veneratie in
genere, intr-o forma de exprimare pe cat posibil pagan senzoriala, si impulsul de a-si pune
imediat in actiune simtamintele si instinctele, de a-si transforma impulsurile in expresie
senzoriala . Razboiul dintre setea de universalitate si dorinta de individualitate poate lua forma
conflictului intre vointa de a trai clipa ireversibila si aceea de a fi propulsat in vesnicie. Acest
conflict sintetizeaza esenta nazuintei faustiene si, pe masura conturarii substantei poemului
numit tragedie, suporta o concretizare din ce in ce mai mare. Mefistofel era nimicitorul clipelor
frumoase, al iluziei ca omul poate gasi in clipa eternitatea, cel care anula valoarea oricarei
fericiri in care omul isi cauta eternitatea. Pactul reprezenta pierderea esentei nemuritoare si a
valorii divine prin fericirea conditionata oferita de diavol.

Mefistofel si Faust inseamna doua perspective asupra clipei.Mefistofel reprezinta constiinta

demonica in fata careia pana si clipele si sentimentele supreme au un caracter relativ, constiinta
demonica ce e un indiciu chinuitor intrupat, conform caruia toate celor carora le daruim sufletul
ca unor valori absolute sunt in fond trecatoare, limitate, relative. Mefistofel este ispititorul,
criticul tuturor valorilor pamantesti relative.

"Ca intruchipare a senzorialitatii limitate el reprezinta tentatia,ca intrupare a ratiunii limitate

reprezinta critica si, in mod mijlocit, constiinta vinovata in sensul insuficientei impliniri a
propriilor indatoriri si planuri de viata."Judecatile lui Mefistofel asupra clipelor lui Faust sunt
reprezentarile clipelor de nazuinta din unghiul de vedere al vietii in intregul ei. Faust traieste
imboldul absolut, confuz, care abia cand se loveste de limitele factorului momentan devine pe de
o parte constient, iar pe de alta parte culpabil si insetat de mantuire.

Conflictul faustic se construieste pornind de la insatisfactie si vina. stiinta este parasita,

nereusind sa capteze in formulele sale marile taine ale fiintarii, iar mai apoi ca fiind atat de
departe de fapta adevarata;stiinta este parasita ca orgoliu van al umanitatii, depasita prin
suferinta de Faust. Vina tragica apare insa ca urmare a conflictului dintre dragoste si titanism,
dintre lume si faptura, dintre vesnicie si clipa, cand Faust, in miscarea lui spre universul
nelimitat, intalneste frumosul limitat sub chipul unei fiinte omenesti. Speranta si dorinta care-si
cauta implinirea in fiinta iubita sunt prea nelimitate ca sa fie satisfacute de aceasta,, prea vaste,
ca sa-si afle odihna in ea.

"Faust" are la baza tragedia Margaretei. Blestemul adresat de Faust lumii se rasfrange asupra
lui insusi, apasand asupra celei mai puternice trairi omenesti: dragostea.Aceasta prima jertfa, a
dragostei ca o clipa relativa intre altele, devine simbol al blestemului vietii titanice, insufletite
de nazuinta catre universalitate.Menirea de a fi universal invinge clipa,dupa o lupta grea,
lasand in urma sentimentul unei culpabilitati coplesitoare. Pentru Goethe episodul real
transfigurat aici artistic este jertfirea iubirii pentru Friederika, reprezentand renuntarea
chinuitoare la propria lui clipa de viata,pana atunci cea mai de pret. Necesitatea jertfei a produs
o zguduire tragica.

Clipa este privita prin prisma conflictului intre principiul popasului in clipa cea frumoasa (in
partea intai a poemului reprezentat de pivnita lui Auerbach si dragostea Margaretei) si
nimicirea cea necesara a clipei frumoase, nimicire care devine culpa. Conflictul faustian este
esential, astfel incat Margaretei nu ii este conferit un destin propriu, ci din momentul in care i se
daruie lui Faust se integreaza in destinul acestuia, in asa fel incat acesta preia raspunderea si
vina ei. Faust sufera tocmai ca,din pricina insuficientei lui, nu poate fi pe masura sensului
acestei lumi, pe care il intuieste si ar dori sa-l intruchipeze in el insusi.

in partea a doua a poemului actiunea devine pentru Goethe prilejul supunerii lui Faust la alte
incercari in cadrul procesului de universalizare, prilejul infatisarii de diferite lumi, pe care
Faust trebuie sa le asimileze in sine, sa le gaseasca cheia apoi sa le depaseasca.Toate
personajele din aceasta a doua parte,cu exceptia lui Faust si a lui Mefistofel, sunt simple
alegorii, destinate sa intrupeze, sa populeze si sa exprime diferitele lumi .Faustul ce contempla
natura ca marete rostogoliri de forte cosmice devine printr-o actiune in cadrul unei structuri
umanizate,devine social spre a depasi socialul, traindu-si clipa suprema in exercitarea unei
functii de stat. Scena de la curtea imperiala il introduce pe Faust intre oameni, marturisind
asupra victoriei sociabilitatii asupra titanismului, iar rolul asumat de organizator al unei
petreceri cu masti este indiciul cel mai dureros al renuntarilor sale, umilire profunda a eului in
fata lumii altadata atat de dispretuite. Socialul va fi insa depasit, pe de o parte prin fapta
regeasca, iar pe de alta prin contemplatia clasica. Elena este imaginea vrajita de el insusi
creata,dar care il smulge din societatea pentru care o crease si il pune pe drumul transformarii
visului in realitate, intr-o masura din ce in ce in ce mai mare.Lumea Elenei va fi conceputa ca o
implinire a avantului sau spre limpezime si vastitate, ca o alinare a zvarcolirilor titanice, iar
gasirea ei e conditionata de parcurgerea imperiului primejdios al mumelor si directionata de
dorul lui Faust fata de frumusetea clasica. Elada e o treapta de neocolit in misterul
universalizarii sale, aparandu-i lui Faust ca valoare absoluta.

Noaptea valpurgica clasica reprezinta biruinta asupra starii magice, tulburi,de vraja, in care
stapaneste diavolul,asupra naturii vrajmase divinitatii,instinctuale,straine formei,zilei si
masurii; ca drum catre Elena,este necesara strabaterea tuturor treptelor preliminare ale naturii
clasice,este un drum atat regresiv, cat si progresiv.Condus de calauze si interpreti antici, va
ajunge pana la a-i fi revelat principiul divin al Erosului,creator de lumi. in noaptea valpurgica
clasica este intretesuta si ideea lui Homunculus, care exista, aspira si piere ca o replica a lui
Faust.Faust este "omul destinat chinurilor prin spatiu,timp si trup, care nazuie sa se smulga din
catusele conditiei sale,ca

sa razbata in lumea valorilor absolute", pe cand Homunculus este numai "omul idee,omul
neconditionat,care ar dori sa devina cu orice pret conditionat,adica real, viu, in spatiu si in
timp, obtinand elementele existentei trupesti" Homunculus ar putea fi sentinta impotriva
elanului spre absolut, ce moare prin contactul cu realitatea suprema.

Frumusetea ii este accesibila lui Faust, insa nu nelimitat, nu este clipa care ii ofera odihna, ci o
impacare cu timpul,extindere a spiritului asupra formelor pure,intr-un act fertil.Elena insa piere
si ea,iar destinul lui Faust se desfasoara impotriva vointei sale, el dorind parca sa-i ceara clipei
sa ramana.

Mefistofel apare ca Mefistofel abia la sfarsitul celei de-a doua parti,cand Faust moare.Pentru
Dumnezeu ramane valabil numai ramasagul Sau, iar nu pactul lui Faust. Viata lui,,ca ratacire,
cautare, nazuinta spre absolut si spre contopirea cu lumea, a fost insasi procesul mantuirii lui.
"Viata lui Faust a fost realitatea ce ni se reveleaza in cer ca o valoare".

Dostoievschi Crima si pedeapsa

Romanul Crima si pedeapsa a fost dupa cum marturiseste scriitorul :

gindit in inchisoare ,stind lungit pe patul de scindura, intr-un moment de profunda
deprimare.Eroul fiind un tinar student Raskolnikov care din cauza mizeriei lui si al familiei
sale ,pe care trebuie s-o ajute ,ucide o batrina camatareasa sip e sora ei.In torturile remuscarii
care pun stapinire pe el ii ramine alaturi doar Sonia femeia care se prostitueaza pentru a putea
ajuta familia.
Paralel cu actiunea principala o multime de episoade mereu legate de evolutia starilor
sufletesti ale protagonistului Crima si pedeapsa este esentialmente un roman psihologic si un
roman de idei.Raskolnikov are o structura psihica asemanatoare celorlalti eroi principali
dostovskieni :ginditori pasionati ,indrazneti ,maniaci in lupta disprata cu ideile si fantasmele
lor.Pentru idei ei sufera ,ucid,mor :pentru ei viata e o tema filozofica ,unica substanta a vietii
este cugetarea Individualismului extreme a lui Raskolnikov se exprima prin dorinta de a se
verifica prin comiterea acestei crime,daca el este intradevar o personalitate
exceptionala.Prabusirea eroului incepe din momentul cind el nu este un supraom.

Dostoievski aseaza ideea principala a romanului si anume crima in miezul

controverselor epocii si realizeaza aceasta dezbatere in cadrul unei naratiuni beletristice,
respectand in permanenta toate regulile constructiei epice. Autorul lasa in permanent impresia
ca nu face decat sa relateze intamplarile petrecute in viata unui numar limitat de personaje si
intr-o perioada de timp relativ scurta. Firul principal al subiectului este motivarea crimei iar in
continuare motivarea impulsurilor care-l conduc in cele din urma pe eroul principal sa-si
recunoasca vina.

Crima si pedeapsa ilustreaza mobilitatea metodei dostoievskiene de lucru, sistemul de

mutatii proprii creativitatii de acest tip. Situat la antipodul clasicismului nu numai prin sursele
de inspiratie si rezultatul finit, ci si prin drumul strabatut de la obiect la continutul artistic,
romancierul isi schimba permanent proiectele, pe tot parcursul realizarii lor. Unghiul sau de
vedere este cu desavarsire lipsit de fixitate, si oricat de certe la inceputul elaborarii , intentiile
sale sufera pana la sfarsit intotdeauna transformari esentiale. Romanul lui nu ni se infatiseaza
de aceea ca monolit , sculptat intr-un unic si nefisurat bloc de marmura, ci ca o impletire de
motive mozaicale contrastante si chiar contrdictorii. Crima si pedeapsa este dintre toate
romanele lui Dostoievski cel mai rotund , cel mai construit , cel mai apropiat
perfectiunii traditionale.

Tema capitalului si a pauperitatii isi ocupa pentru intaia oara locul sau central in literatura
rusa, motivul banilor , intonat in Oameni sarmani si reluat in variatiuni continue
in Adolescentul , devine un adevarat laitmotiv in Crima si pedeapsa. Familia Marmeladov este
nucleul dezbaterii nemijlocit si ostentativ sociale intreprinse de Dostoievski in romanul sau.
Vechea si permanenta lui preocupare pentru umilitiii si obiditii soartei isi atinge adevaratul ei
apogeu. Roskolnikov este baiatul unei familii cu venituri foarte modeste ( mama sa e o vaduva
cu o pensie infima) si care pentru a urma cursurile la Facultatea de drept a Universitatii din
Petersburg, trebuie sa isi castige singur banii. El pierde lectiile si neputand plati taxele cuvenite
este eliminat din universitate. Roskolnikov isi iubeste mama si sora si sufera crancen din cauza
ca in loc sa le sustina, le obliga la sacrificii. Primirea unei scrisosri de la mama sa , perspectiva
sacrificiului rusinos al surorii alimenteaza revolta tanarului si il intareste in hotararea sa mai
veche de a-si omori camatareasa, hotarare pe care o abandonase in ajun, dupa vizita de
proba la camatareasa. Roskolnikov vede prin crima sa o sansa pentru ai feri de mizerie si
umilinta pe cei care ii sunt dragi. Aceasta motivare il determina sa creada ca ar avea dreptul sa
incalce normele morale obisnuite in folosul oamenilor. Aceasta gandire este influentata de
discutia dintre stundentul si ofiterul din restaurant , discutie pe care Roskolnikov o aude si pe
care o retine , deoarece ideea studentului coincide intr-un mod ciudat cu propriile sale
framantari.

Romanul motiveaza crima prin mizerie, motivare amplificata si prin destinul familiei
Marmeladov si prin alte tablouri de mizerie si suferinte la care asista Roskolnikov.

Ideea predestinarii este sugerata nu doar prin coincidenta intamplarilor, dar si prin
existenta unor forte inexplicabile , care il dirijeaza pe Roskolnikov , il obliga sa treaca prin
Semmaia cu toate ca drumul lui nu era pe acolo. In discutia cu Porfin Petrovici, la observatia
acestuia ca ma rog ce se va intampla daca oamenii obisnuiti vor incepe sa taie la dreapta
si la stanga , Roskolnikov raspunde ca din acest punct de vedere nu e justificata vreo
ingrijorare , intrucat acesti oameni mici se sperie singuri de ceea ce au facut si se executa
singuri se pocaiesc in public ceea ce este frumos si e o pilda inaltatoare ; intr-un cuvant, nu
aveti nici un motiv sa va nelinistiti din pricina lorExista o anumita lege in aceasta
privinta .Complexitatea relatiilor intre diferite personaje il determina pe cititor sa vada in
soarta lui Roskolnikov in primul rand o tragedie determinata de nedreptatea sociala. Pe tot
parcursul actiunii Roskolnikov, fiind un personaj complex manifesta o varietate de trairi
sufletesti : compasiunea pentru Marmeladov si familia acestuia (fara de care nu putea sa aiba
loc intalnirea cu Sonia, hotaratoare pentru destinul personajului), indignarea impotriva
casatoriei Duniei cu Lujin, interesul pentru orice suferinta omeneasca ( intalnirea cu fetita beata
etc.).

II aparuse ideea de a trece peste piedicile absurde pe care oamenii si le ridicasera in fata,
de a-si verifica personalitatea de a incerca , de a indrazni .

N-am ucis casa o ajut pe mama, aste-s vorbe ! N-am ucis ca , obinand mijloace si putere, sa
ajung binefacatorul omenirii ! Nu pentru asta ! Am ucis si atata tot ; am ucis pentru mine si in
clipa aceea desigur, nu ma gandeam deloc daca am sa ajung binefacatorul omenirii sau am sa
fiu toata viata un parazit social !N-a fost banul motivul principal ca am ucis. Sonia , altceva
m-a indemnat(..)atunci voiam sa stiu daca sunt si eu un paduche ca ceilalti sau sunt un om in
toata puterea cuvantului. Daca voi putea sa trec peste unele piedici ? Daca voi cuteza sa ma
aplec si sa ridic de jos puterea ? Daca sunt o faptura tremuratoare sau am dreptul . Piedica
peste care se simte obligat sa treaca este viata aproapelui , fie el tata, iubit sau un necunoscut :
inlaturandu-i , aparent motivat sau gratuit , aceste fiinte isi asuma prerogativele judecatorului
suprem , se substituie in viziunea dostoievskiana lui Dumnezeu.

Asasinul se simte izolat , insingurat , incapabil de a-si iubi mama ori sora, de a dialoga cu
semenii sai (cu exceptia Soniei care ii ramane fidela tot timpul). Este semnificativa intentia
romancierului de a-si constrange eroul sa-si zboare creierii ca si gratierea lui ulterioara. In
ceea ce-l priveste pe Raskolnikov, condamnarea lui a fost comutata in doar opt ani de munca
silnica cu deportare, judecatorul-autor prevazand din timp disponibilitatile sale pentru
invierea lui Lazar .

Suferinta este ideea etica centrala a lui Dostoievski . Omului ii e harazita suferinta, el
trebuie sa se curete de pacat prin chinuri multe si grele. Lovitura de teatru de la capatul celei de
a doua intalniri cu anchetatorul neasteptata marturisire a falsului criminal , tocmai cand
nervii lui Roskolnikov sunt pe cale de a ceda si arta psihologica a lui Porfiri Petrovici a reusit
aproape sa-i infranga rezistenta- indeplineste in roman nu numai o functie arhitectonica , ci si
una de continut , morala si filozofica. Ea amana deznodamantul fatal, pentru ca Dostoievki nu
vrea ca Raskolnikov sa cada intr-o capcana, ci sa isi recunoasca el insusi , vinovatia, in numele
unei anume idei - si de fapt apropie acest deznodamant in masura in care ilustreaza in ochii
adevaratului ucigas aceasta idee. Daca oameni nevinovati se denunta , vor sa se descarce de
pacatele lor suferind pentru a le altora , atunci cu atat mai mult se cuvine recunoscuta crima
faptuita cu adevarat !

Raskolnikov din Crima si pedeapsa va incerca experienta supraomului : depasirea zidului

moralei comune ; dar va suferi esecul : delictul se va intoarec impotriva lui din pricina acelei
intime prezente a lui Dumnezeu in constiinta vinovatului, care este remuscarea si in aceasi timp,
mantuirea.

Pe de alta parte, personajele pozitive (ideale, in conceptia autorului) sunt zugravite mult
mai palid. Razumihin si Dunia se comporta firesc , dar nu se intiparesc in memorie, sunt
sterse. Razumihin ,desi se ingrijeste de Raskolnikov cat este bolnav si castiga prin naturaletea si
sufletul sau bun admiratia mamei lui Raskolnikov cat si a Duniei , aflat impotriva socialistilor si
pentru virtutile solului natal, este doar un : baiat bun. Judecatorul de instructie Porfiri
Petrovici e ingenios, bun psiholog (analiza psihologica a comportarii lui Raskolnikov inainte si
dupa crima o face mai ales prin intermediul acestui personaj), dar si el e un om
prea obisnuit , iar in roman are doar o functie nu si un rol. In ciuda prezentei sale
relativ sterse in roman (pronunta cele mai putine cuvinte) , Sonia Marmeladova ramane unul
din personajele celebre ale literaturii universale. Sonia desi face parte din categoria
oamenilor umili ,ea il determina pe Raskolnikov sa marturiseasca crima. Astfel ea reprezinta o
intrupare a principiului smereniei, a frumusetii uname pe care sacrificiul o pastreaza
in om ,chiar daca soarta il impinge in avarsit-o pentru o cauza nobila.Crima si pedeapsa este
povestea unei aventuri, a unui destin. Nu doar pentru ca Raskolnikov participa la douazeci si
sapte din cele patruzeci de episoade ale romanului , sau pentru ca in cele doua saptamani,
scurse de la prima vizita la batrana camatareasa pana la autodenuntare, el se afla permanent in
centrul actiunii (care dureaza efectiv doar noua zile si jumatate), ci mai cu seama fiindca toti
ceilalti eroi ai cartii sora si mama lui, Sonia si Razumihin, Lujin si Svidrigailov sunt laturile,
valentele , posibilitatile sale , tot atatea fatete ale unuia si aceluiasi caracter. Crima si pedeapsa
este povestea unei idei, pe care o intruchipeaza , pro si contra , toate personajele cartii nu si
Raskolnikov : ideea naturii lor superioare, infrangand obstacolele , a luptei cu stupidele
prejudecati umaniste, a alesilor ce dispun in voie de inertul material uman , a conducatorilor cu
drepturi nelimitate si subjugand pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a fortei
neinduratoare careia trebuie toti sa i se supuna fara sa cracneasca, ideea cesarismului, ideea
napoleoneana, ideea supraomului !

Crima a fost totodata si pedeapsa care si-a administrat-o singur ucigind,nu propriu-zis acele
doua fiinte ci cum afirma eroul
M-am ucis pe mine insumi ucigind principiul binelui inerent (alaturi de principiul opus
raului )naturii umane ,iar ispasirea deci dreptul la fericire Raskolnikov si omul in general dupa
Dostoievski si-o cistiga numai prin suferinta.Cartea reuseste sa evidentieze consecintele
saraciei,care poate sa impinga oamenii la gesture disperate,pentru a-si asigura propria
supravetuire sau pe cea a familiei.
De asemenea se subliniaza imposibilitatea de a trai cu o dubla identitate caci eul din tine v-a
trai mereu cu constiinta incarcata ,chiar daca tinarul erou nu regreta nici macar la final
uciderea batrinei camatarese, ci doar faptul ca nu a fost in stare sa comita crima perfecta.O
carte cu adevarat memorabila si un personaj de neuitat.
Literatura lui Dostoievschi continua intr-un final linia (practicata de romantici) literaturii
de confesiune,precum si linia literaturii stranii,tenebroase,de mister ,de aventuri extraordinare
si de delicate in care nu lipsesc accentele melodramatice sau crearea unei tensiuni sporite a
unui suspans de effect.
Personajele sale :
-pe linga celelalte modalitati introspective de ale analiza se supun unei chinuitoare
autoanalize
-pentru ca isi confrunta mereu sentimentele ideile si actiunile cu anumite supreme
norme si comandamente morale adeseori. de natura mistic-religioasa.

Edgar Allan Poe-Prabusirea Casei Usher .

Ceia ce face Poe unul din marii lirici ai lumii este tonul sau de sinceritate si durere,sunt
accentele sale emotionale,drama de un patos inabusit a singuratatii morale.Prabusirea Casei
Usher este poveste aunei existente tragice gasite dincolo de granitele normalitatii,surprinsa intr-
o ciudata si trista insingurare.O opera fantastica.Casa Usher, la care se face referire att la
cldire, ct i la familie, joac un rol important n povestire. Acesta este primul "personaj" pe
care naratorul l prezint citorului, prezentat cu o descriere umanizat: ferestrele sale sunt
descrise ca "asemntoare cu ochii" de dou ori n primul paragraf. Fisura care se dezvolt n
zidrie simbolizeaz dezintegrarea familiei Usher i casa "moare", mpreun cu cei doi frai
Usher. Aceast conexiune a fost subliniat n poemul "Palatul bntuit" al lui Roderick, care pare
a fi o referire direct la casa care prefigureaz soarta.

Povestirea ncepe cu sosirea unui narator nenumit la casa prietenului su din copilrie,
Roderick Usher, de la care primise o scrisoare ntr-o parte ndeprtat a rii i n care acesta
se plngea de o boal i i cerea ajutorul. Poe a scris aceast povestire nainte de inventarea
tiinei psihologice moderne, simptomele lui Roderick pot fi descrise potrivit
terminologiei.Roderick l informeaz mai trziu pe narator c sora lui a murit i insist ca ea s
fie nmormntat timp de dou sptmni ntr-o cript (mormnt de familie) n cas nainte de a
fi ngropat definitiv. Naratorul l ajut pe Roderick s pun trupul n mormnt i observ c
Madeline are obrajii roz, aa cum au unele persoane dup moarte. Ei o nchid acolo, dar n
sptmna urmtoare Roderick i naratorul simt o stare de agitaie n cretere fr nici un motiv
aparent. ntr-o noapte ncepe o furtun. Roderick vine n dormitor naratorului, care este situat
chiar deasupra criptei, i deschide fereastra ctre furtun. El observ c heleteul din jurul
casei pare s strluceasc n ntuneric, aa cum era reprezentat n picturile lui Roderick Usher,
dei nu exist niciun fulger.

Naratorul ncearc s-l calmeze pe Roderick citindu-i cu voce tare The Mad Trist, un roman
despre un cavaler pe nume Ethelred.Pe msur ce naratorul citete despre intrarea cu fora a
cavalerului n chilie, se aud sunete de crpturi i spargeri undeva n cas. Atunci cnd
dragonul este descris ca urlnd pe moarte, se aude din nou un sunet aspru i prelung n cas.
Cnd el se refer la scutul care cade de pe perete, o reverberaie metalic i goal poate fi
auzit. Roderick devine tot mai isteric i exclam n cele din urm c aceste sunete sunt fcute
de sora lui, care era, de fapt, n via, atunci cnd a fost ngropat i c Roderick tia c ea era
n via. Ua dormitorului este apoi suflat ca de un vnt pentru a vedea c n spatele ei se afla
Madeline. Ea se prbuete greoi peste fratele ei i amndoi cad mori pe podea. Naratorul fuge
apoi din cas i, pe msur ce face acest lucru, observ un fulger de lumin fcndu-l s se uite
napoi la Casa Usher, la timp pentru a vedea cum ea se rupe n dou, fragmentele scufundndu-
se n helesteu.

Tomas Mann Moartea de la Venetia

Moartea la Veneia este fermectoare. Este una dintre cele mai artistice
povestiri pe care le-am citit.Volumul n care este introdus cuprinde 9
povestiri dar ea rsare ntre ele ca un mac rou ntr-un lan de gru. Povestea
scriitorului Gustav Aschenbach, cel cotropit de dorina evadrii este
minunat. Dup ndelungi perioade de gndire alege s plece la Veneia
(superbe descrieri). Ajungnd acolo cu vaporul (care mereu mi s-a prut cel
mai boem stil de a cltori), Aschenbach l ntlnete la hotelul n care se
cazeaz pe El, un tnr polonez cu trsturi deosebite (mi-l imaginam ca pe
un Narcis exemplar), par blond crlionat, ochi albatri limpezi, un tnr
fermector, destul de copilandru, dar de o frumusete electrizant. De pe
margine m-am ndrgostit i eu de el i cred c oricine ar face-o.Btrnul
scriitor se ndrgostete nebunete de biat, este o dragoste tandr, dar
chinuitoare pentru c de lng tot greul sitaiei ei se mai lovesc i de bariera
lingvistic. n plus tnrul polonez se afl la Veneia cu familia sa
protectoare. Scriitorul este pus n faa unei iubiri nemaintlnite, o iubire pe
care vrea din suflet s o resping dar care pune stpnire pe inima lui. Dei
refuz sistematic s-i accepte sentimentele n prim instan, ntlnirile
zilnice cu chipul biatului, care-l face s uite de tot i de toate l transform
n tot ceea ce nu ar fi crezut c poate deveni.El ignor zvonurile conform
crora n Veneia se rspndete cu repeziciune o epidemie de holer i pe
cnd toat lumea se pregtete s i scurteze vacana el este decis s mai
rmn atta timp ct mai poate beneficia de prezena biatului cu chip de
nger.Chiar n ziua cnd biatul pleac napoi n Polonia cu familia lui,
Aschenbach se stinge pe plaj chinuit de inima frnt a iubirii nemplinite,
dar i de holera care-l ajunsese. Moartea fcuse o vizit la Veneia pentru un
scriitor btrn, dar nu nainte ca viaa sa-i mai ofere ceva i anume o iubire
trzie, total i inedit, poate chiar iubirea pe care a ateptat-o toat viaa.
In cadrul nuvelei Moartea la Veneia, unde tematica homosexualitii este
abordat n mod direct asta ar fi si dublul personalitatii batrinului care
ajunge sa iubeasca un barbat.

Franz Kafka -Procesul

In Procesul, ca i n celelalte romane kafkiene, individul triete sub datul existenial al
destinului implacabil. Asemenea eroilor tragediei greceti, eroul su rtcete prin labirinturile
vieii, fiind lipsit de o alternativ de-a se salva, de-a fi parte unei rnduieli logice, indiferent ce
soluie ar alege. Nu tie de ce se face vinovat i ca atare nu tie cum s se apere.
O alta ar fi aceea a absurdului unei lumi guvernate de legi fcute de oameni pentru oameni, n
care cei care ies din tiparele impuse, neadaptaii, sunt supui observaiei judecii comune, n
fiecare individ existnd un judector al celuilalt.
Incipitul romanului st sub semnul incertitudinii, atmosfer ce se amplific de la un capitol la
altul pn la final, cnd unica rezolvare este moartea personajului principal: Pe Josef K l
calomniase pesemne cineva cci, fr s fi fcut nimic ru se pomeni ntr-o diminea arestat.
Totodat este indus sentimentul existenei unei vini nemotivate, Josef K nefcnd nimic ru. Se
trezete, pur i simplu, ntr-o bun diminea, chiar n ziua cnd mplinea 30 de ani, c viaa i
este dat peste cap, fiind arestat pentru o vin neclarificat nc. Pierde pe rnd toate drepturile
de cetean liber. Mai nti pierde dreptul de proprietate asupra lucrurilor personale. i spun cei
doi paznici trimii s-l pzeasc: va fi deposedat oricum la magazie se fac fraude, ori sunt
vndute, indiferent de cursul procesului.Suspansul se amplific atunci cnd nsui naratorul nu
tie ce se ntmpl exact cu personajul su.Totul prea un joc sinistru, o fars n care picase
pentru c niciodat nu dduse importan amnuntelor, nu-i luase msuri de precauie, nu
nvase nimic din experienele prin care trecuse. Sentimentul de nesiguran se adncete
atunci cnd Josef K. ncearc s arate c are o identitate sigur, c nu poate fi confundat cu
altcineva, lucru care pe paznici nu-i privete. De fapt, indiferent ce-ar face el, lucrurile i au
cursul lor, dinainte stabilit. Ei, paznicii, tiu cel mai bine ceea ce l-ar putea ajuta. Ei i vor doar
binele i trebuie lsai s gndeasc n locul lui.Asta era legea. Legea cea adevrat care
guverneaz orice societate totalitar i pe care o simi pe pielea ta doar cnd intri n contact cu
ea.Josef K. are convingerea c vinovai de ceea ce i se ntmpl sunt doar cei doi slujbai ai
statului, incapabili s ptrund esena legilor, lucru care vine n contradicie cu realitatea.
Tipic pentru orice slujba mrunt este i comportamentul celor doi paznici. Trim ntr-un stat
birocratic i tim ct de important este un portar ori o secretar.nchis n propria camer, K se
mir c paznicii i-au lsat la ndemn toate posibilitile de sinucidere. Oameni agasani i
lipsii de bun-sim, spuse K i se ntoarse cu spatele la ei. Convins c jocul s-a terminat, Josef
K ntinde mna mpciuitor ctre Inspector, semn c are simul umorului i nu pic n plas, cu
una cu dou. Cellalt i ntoarce spatele, pur i simplu, s vad cine este de fapt autoritatea i
c el K, este la cheremul lor. Poate s mearg n continuare la serviciu, s se prefac c nu s-a
ntmplat nimic. Ba, dimpotriv, la primul su interogatoriu asistaser i trei tineri colegi de-ai
lui, doar din curiozitate, fr s le pese de faptul c Josef ar fi putut avea nevoie de sprijin.Josef
K este anunat telefonic (nu citat) s mearg la primul interogatoriu i, spre binele lui, ancheta
se va desfura doar duminica, n cursul sptmnii viaa lui putnd s-i urmeze cursul
normal. ns adresa tribunalului era vag, aa c fu nevoit s bat din u-n u. Pn la urm
gsete birourile tribunalului n podul unei cldiri cu un aspect srccios, mizerabil. Aerul din
ncpere era sufocant. n plus O mulime de oameni, ct se poate mai felurii, umpleau o
ncpere nu prea mare, cu dou ferestre, nconjurat, la mic distan de tavan, de-o galerie
nesat i ea de lume, i unde spectatorii nu puteau s stea dect ncovoiai, cu cefele i
spinrile lipite de plafon. [] Muli dintre ei i aduseser perne, pe care i le puseser ntre
cap i plafon, ca s nu-i loveasc estele.

La nceput crede c cei prezeni n sal sunt mprii n dou tabere i c o parte dintre ei in cu
el. Se convinge c de fapt toat lumea este complice la aceast mascarad de proces.
Urmtoarea sptmn procesul nu mai are loc. Toi cei din jurul lui sunt convini c este
vinovat, c trebuie s se supun legilor i s se lase judecat. Nimeni nu se ndoiete de vinovia
lui: nici proprietreasa, nici colegii de serviciu i nici unchiul venit n grab s afle de ce le face
familia de ruine. Sentimentul de anxietate, de alienare sporete pe zi ce trece i culmineaz cu
starea de ru care-l copleete n ncperile sufocante ale tribunalului. Avea impresia c se afl
pe un vapor, n mijlocul unei mri agitate, c apa nvlete cu furie izbind pereii de lemn, c
din adncul gangului aude crescnd un vuiet ca al unui val care, curnd, o s-i treac peste
cap; i se prea c gangul se clatin i c inculpaii care ateptau de o parte i de alta se ridicau
i coborau ritmic. Din pricina aceasta calmul fetei i al brbatului care l conducea prea de
neneles. Soarta lui K se afla n minile lor; dac i ddeau drumul avea s cad ca o scndur.
Le simea privirile tioase aruncate ici-acolo; le auzea paii cadenai, fr s-i poat urma,
cci era aproape trt de cei doi. Pn la urm observ chiar c i vorbeau , dar nu izbuti s
neleag nimic; auzea doar vuietul asurzitor care prea s umple tot spaiul i, prin el, un fel de
uierat ascuit ca de siren.
La fel de absurd ca tot ceea ce se ntmpl n jurul su este btaia cu nuiaua primit de cei doi
paznici , chipurile, pentru c i-ar fi depit atribuiile. De fapt, ceea ce se urmrea era puterea
exemplului teama de btaie ndobitocete pe oricine. i acest lucru l pot confirma muli dintre
cei care au trecut prin infernul torionar al nchisorilor totalitare.
Apariia unchiului venit din provincie de urgen, n clipa n care a aflat de necazurile lui, pare
s mai alunge puin teama care deja l cuprinsese pe Josef K. Dar unchiul nu venise din
compasiune, nici s-i fie alturi, s-l sprijine la necaz. Unchiul venise s apere bunul renume al
familiei, s acopere, dac s-ar putea, ruinea de-a fi parte ntr-un proces, fr s-l intereseze
dac era sau nu vinovat. Dup zicala romneasc, nici el nu crede c poate s ias fum, fr
foc. Nu exist prezumia de nevinovie. Pentru el existena n sine a procesului nsemna deja
condamnarea nepotului. Pn la urm merg la vechiul su prieten Huld, care era avocat, s-l
angajeze ca aprtor.

Dup ntlnirea cu avocatul, K ncepe s aib tot mai multe probleme, la serviciu nu se mai
poate concentra i renun la avocat, considerndu-l sursa problemelor sale. Un industria,
client de-al su de la banca la care lucra, i face cunotin cu un pictor Titorelli. Acas la
pictor descoper un tablou care nfieaz Justiia: legat la ochi i cu balana n mn.
Totodat posed i-o pereche de aripi la picioare. E o comand pe care a trebuit s-o execut
aa, spune pictorul; mi s-a cerut s nfieze n acelai timp i Justiia i Victoria.
- E o alian dificil, spuse K zmbind. Justiia trebuie s stea nemicat, altfel balana se
dezechilibreaz i nu mai poate cntri drept.
Pictorul, omul din umbr care tie toate dedesubturile justiiei, l pune n tem cu mecanismul
acesteia. Toate detaliile reuesc s-l buimceasc pe Josef K, ntrindu-i sentimentul c este un
personaj dintr-o fars. Apariia n scen a preotului nchisorii sugereaz sfritul implacabil al
eroului. Sfritul romanului st sub semnul tragicului. Exact n seara zilei n care eroul
mplinete 31 de ani este luat de doi necunoscui, trt ntr-o pdure i ucis. Aa cum procesul n-
a fost unul exemplar, moartea este la fel de mieleasc.

Dar unul dintre cei doi l apuc tocmai de gt, pe cnd cellalt i nfipse cuitul adnc n inim
i i-l rsuci de dou ori. Cu ochii care i se stingeau, K, i mai vzu pe cei doi aplecai peste faa
lui, cum priveau deznodmntul obraz lng obraz.
-Ca un cine! spuse el, i era ca i cum ruinea ar fi trebuit s-i supravieuiasc.
Prin moartea eroului, labirintul legii nchide ua pentru totdeauna n faa lui. Exist la Kafka o
parabol a ranului care vine la lege i paznicul din faa uii i interzice s intre. Prinznd un
moment de neatenie al pzitorului uii, acesta ncearc s vad ce se afl dincolo de u.
Dac te ispitete ntr-att, i spune pzitorul, ncearc s intri nuntru, n ciuda interdiciei
mele. Bag ns de seam: am putere. i nu sunt dect pzitorul cel mai de jos. Omul de la
ar are rbdare i ateapt, doar, doar va putea intra. Aproape c intr n simbioz cu
obiceiurile pzitorului, pe care le nva pe de rost. Ajuns n pragul morii, vrea s afle care-i
motivul de-a fost inut n faa uii legii, dei nimeni n-a mai solicitat s intre pe acolo. Rspunsul
a fost nucitor: Pe aici nu putea obine s intre nimeni altul, ntruct intrarea asta i este
hrzit doar ie. Acum m duc s-o nchid.

PORTOFOLIU:
Cervantes i romanul total. Grile de lectur pentru Don
Quijote de La Mancha. Romanul alegoric i simbolic:
tragismul cutrii cavalereti n amurgul Renaterii.
Structuri baroce: nebunul i lumea ca teatru.
Devalorizarea ficiunii cavalereti: parodia. Forme ale
dialogului cu crile: de la strategiile intertextuale la
meditaia autoreflexiv.

Epoca Luminilor. Forme romaneti: parodia, picarescul i

Bildungsromanul. Alegoria i parabola. Utopia i distopia.
Texte de referin: Voltaire Candide, J. Swift Cltoriile
lui Gulliver.

Metamorfozele mitului faustic: structuri tematice i

semnificaii. Faust de Goethe: de la Sturm und Drang la
sinteza neoumanist. Traseul faustic: sensuri simbolice ale
cutrii.

Fantasticul romantic. Teme, motive i strategii ale

fantasticului la Edgar Allan Poe. Text de
referin: Prbuirea casei Usher.
 Modelul Dostoievski. Valene simbolice ale experienelor
existeniale n Crim i pedeaps. Traseul tragic al eroului:
de la hybris la renaterea moral.

Condiia uman n parabola kafkian. Univers absurd i

construcie simbolic. Text de referin: Procesul. Parabola
artistului: trepte simbolice n traseul creatorului / creaiei
n Moartea la Veneia de Thomas Mann.

1.Cervantes si romanul total Grile de literatura pentru Don Quijote de la Mancha.Romanul

allegoric si simbolic:tragismul cautarii cavaleresti in amurgul Renasterii structure
baroce;nebunul lumea ca teatru.Forme ale dialogului cu cartile de la strategiile intertextuale
la moderatia autoreflexiva.

Zicea el ca lumea zace din pricina intirzierii lui,intr-atit de multe erau nedreptatile pe care-si
pusese in gind sa le indrepte,jignirile pe care sa le razbune,relele pe care sa le vindece,silniciile
pe care sa le inlature si datoriile care sa le stringa.

Fecirita epoca si fericit veac cel in care vom vedea lumina faimoaselor mele ispravi,vrednice de
gravat in bronz de sculptat in marmura si de zugravit in tablouri.

-Oameni vinduti Diavolului oameni ca neoamenii ,dati drumul numai decit slavitelor domnite pe
care le duceti cu de-a sila in careta aceea,iar de nu pregatitiva grabnic sa de moarte dreapta
pedeapsa a faradelegilor voastre.

Vestitul nostru spaniol Don Quijote lumina si oglinda intregii cavalerii cel dintii care in epoca
noastra si in vremuri atit de nenorocite ca acelea pe care le traim se supusese la caznele si la
disciplina cavaleriei ratacitoare, sa ajute vaduvele,sa ocroteasca domnitele,mai avind pe umeri
toata tovara fecioriei.

De multa istetime fu nevoie ca sa-mi ascund incintarea ce ma cuprinde cind imi ajunge in
urechii titlul cartii si suflindu-i-le de sub nas matasarului.

Doamne Dumnezeule cine-ar putea povesti acum asa cum se cuvine cita minie zvicni in inima
acestui fiu al Manchei cind se vazu procopsit in asa chip.

-Mult as vrea frumoasa si inalta domnita ,sa fiu in stare de-a ma putea plati de-o cinste asa de
mare ca aceea pe care mi-ai facut-o dezvaluindu-mi frumusetea ta fara de seaman,dar soarta
care nu oboseste cind e vorba sa persecute pe cei viteji.

Nu vreau sa se spuna despre mine acum sau altadata ca lacrimi sau rugaminti m-au indreptat de
la savirsirea celor ce eram dator sa savirsesc ca un adevarat cavaler ce sint.

Don Quijote de cum intrase in munti inima ii era mai usoara si se arata voios cum nu se mai
putea ,caci locurile I se pareau mai bune pentru aventurile in care pornisera.
Asta-I toata iscusinta viclesugului meu caci sa inebuneasca un cavaler ratacitor avind pricina
nu-I mare lucru.Da unde s-a mai pomenit ca un cavaler ratacitor cum esti dumneata sa
inebuneasca din senin ,din iarba verde.

-Asa cred si eu ,fiindca am avut de dat cu gigantul batalia cea mai neobisnuita si mai
nemasurata din cite socot sa am de dat cite zile-oi mai trai ,si dintr-o lovitura i-am si retezat
capatina rostogolidu-i-o la pamint.

Iti multumesc senor cavaler ca arati atit zel in dorinta de a-mi fi sprijin la vremea de grea
cumpana intocmai ca un cavaler ce esti ,in sarcina caruia intra nemijlocit ocrotirea orfanilor si
a celor nevoiasi .

-O floare a cavaleriei, caruia c-o singura maciuca ti s-a inhis cararea anilor tai !tu cel care-ai
facut cinste neamului tau ,glorie a intregii de la Mancha ,ba chiar a lumii intregi ,care vaduvit
ade tine v-a ramine plina de raufacatori ,ce nu se vor mai teme ca-I v-a mai pedepsi de acum
inainte cineva pentru fara de legile lor.

2.Etapa luminilor .Forme romanesti parodia ,picarescul si Bildwngsromanul.Alegoria si

parabola.Utopia distopia text de referinta Voltaire-Candid.

-Doamna ,spuse el numai striga atita impotriva vaduvei lui Cosru :gindul de a-mi taia nasul e la
fel cu gindul de-a intoarce piraul.

O,Doamne !isi spuse el ce nenorocire sa te plimbi printr-o padure prin care a trecut cateaua
reginei si calul regelui!Ce primejdios e sa te uiti pe fereastra !si ce greu e sa fii fericit in viata.

Zadig nu punea nici o vanitate nici in alegerea prietenilor nici in alegerea bucatelor :in orice
lucru el prefera sa fie intradevar ceva si sa nu para numai ca este si pina asta el isi atragea a
stima adevarata la care nu rivnea.

Zadig isi arata intelepciunea mintii si bunatatea sufletului.

Daca ati fi intelesi impreuna ati putea insela pe oricine :o iubire care de-abia incepe si
impotriva careia te lupti o vede toata lumea,o dragoste implinita sties a se ascunda.

cind te iubeste o femeie frumoasa,spune marele Zoroastru iesi intotdeauna din incurcatura

Candid se supuse cu adinc respect si desi era tulburat si glasul ii tremura,si desi inca il dureau
salele ii povesti in chipul cel mai naiv tot ce patise din clipa cind se despartisera

-Slava Domnului,ca am sosit,spuse Candid imbratisind pe Martin aici o sa ma intilnesc cu

frumoasa Cunigunda.Ma bizui pe Cacambo ca pe mine insumi.Toate sunt bune toate merg
bine,toate sint cum nu se poate mai bine

Totusi zilele treceau ,saptaminile treceau si Cacambo nu se mai intorcea iar Candid era asa de
coplesit de durere incit nu se gindea ca Paquette e cu fratele Garoafa nici nu venisera macar sa-
I multumeasca.
In timp ce Candid ,baronul,Pangloss Martin si Cacambo isi povesteau aventurile,in timp cer
vorbeau despre evenimentele contingente si necontingente ale lumii,si discutau despre efecte si
cause despre raul moral si raul fizic,despre libertate,si necessitate.

Ei bine oamenii ,animalele arborii vor fi existat din totdeauna.Toti filozofii convin ca materia e
vesnica ,vor conveni ca si generatiile sunt vesnice .E in natura materiei sa existe astre care se
rotesc ,pasari care zboara cai care alearga,oameni care compun Iliade.

Materia soarelui timp indelungat raspindita in spatiu,s-a strins laolalta si a dat nastere astrul;ui
care ne lumineaza.Vedeti imposibilitate in toate acestea?

Domnule salbatic ,ati vazut fara indoiala,multi ca dumneavoastra care si petrec viata in
singuratate,caci se spune ca asta e adevarata viata a omului ,iar societatea nu e decit o
deprovare artificiala.

In sfirsit,mama m-a privit mereu ca pe o fiinta ginditoare ,al carui suflet trebuia cultivat,si nu ca
pe o papusa pe care o impodobesti,o arati si apoi o asezi numai decit la loc.

Vechiul Testament are unele dificultati .Marturisiti insa ca Noul Testament nu trezeste in
dumneavoastra aceleasi indoieli si aceleasi scrupule

Si ce ratiune s-ar putea opune autenticitatii profetiilor minunilor lui Moise minunilor lui Isus si
ale martinilor?

Te cred si am fost prevenit :cu bani si profetie ajungi departe.Dar nu mi-ai vorbit inca despre
miracolele Dumnezeului tau ,mi-ai spus doatr ca a fost batut si spinzurat

Printre conventiile care-mi displac cel mai tare in acest mare tirg al lumii exista in special doau
care ma scot din sarite:negotul cu sclavii si existenta si sarlatanilor care li se platesc leacurile
atit de scump.

-Ah iertati-ma pe vremuri ne declaram razboi pentru a ne minca,dar cu timpul toate bunele
institutii degenereaza.

Sa inaintam pas cu pas va rog.Exista o inteligenta care in sufleteste lume .Spinoza insusi o
marturiseste ,e imposibil sa te opui acestui adevar,care ne inconjoara din toate partile.

Cel dintii medic sa va fie natura.Ea face totul .

Nu lumea e pre ingrozitoare si demna de dispret /:as vrea sa stiu pentru ce atitea calamitati si
atita prostie.

Imi tulburi toate ideile eram gata sa imbratisez discplina galilor tai .Gasesc insa ca Epicur
Aristotel Platon erau mult mai rezonabili decit acesti Cardestes .Ceea ce mi-au spus nu este un
system filozofic ci visul unui om in delir.

3. Metamorfoze mitului faustic:structuri tematice si semnificatii Faust de Goethe de la Sturm

and Drang la sinteza neoumanista:Traseul Faustic: sensuri simbolice ale cautarii.
Faust a deschis cartea si a vazut semnul macrocosmosului :
Ah!ce deliciu gilgie acum,
Privindu-te,prin simturile toate!
Simt harul vietii sfint si tinar,cum
Prin nervi si vine-n flacari ma strabate.
E semnul acesta oare, e scris de-un zeu
Mi-alina brusc launtricile furii,
Umplind de cintec vamile fapturii
Si cu-un secret impus in jurul meu
Observa drumul drept ce il preocupa pe domnul Faust:
O,da pina la stele!mai departe!
Amice timpul ce-o trecut i-o carte
Pe care sapte mari peceti o string
Ce voua duh al altor vremi ,va pare,
In fond e insusi duhul vostru-n care
Acele vremuri se rasfring.
Noul tarim:
Un car de foc cu aripi delicate
Ma ia cu el!Sunt gata,in simtiri
Pe noul drum eterul a strabate
Spre-un nou tarim de pure-nfaptuiri
Ce nalt avint,ce sacra desfatare!
Tu,inca vierme meriti tot ce ai ?
Soarta lui Hristos sugereaza hotarirea lui Faust :
Christos a inviat!
Ferice iubirea
Ce-n grea ispitire-a
Aflat izbavirea
De negrul pacat.
Faust vrea aripi sa zboare in paradis:
De ce n-am aripi sa ma smulg din lut,
Cu el,cu el intruna sa ma poarte?
In raza unei seri eterne,blind
Mi s-ar intinde-o lume la picioare
Faust fiinta dedublata:Tu numai un indemn cunosti,e drept
Ascuns ramina-ti celalalt ,mai bine
1 Unul,de-o aspra pofta de dragoste umplut
Cu ghearele-nclestate in lume se implinta
2 Iar celalalt vinjos,desprins de lut
Spre plaiul naltilor stramosi s-avinta
Ciinele vazut de Faust se transforma:
Tu numai ciine numai esti,firtate
Apare-acum ca un hipopotam
Cu colti ingrozotori,cu ochi de piatra,
Oho ,te stiu prea bine fiara.
Pamintul nu poate fi supus diavolului :
Cu valuri uragane, cutremure si foc
Pamint si mare calme stau pe loc

STUDII CRITICE :
Edificiul literar si artistic al dramaturgiei sale se intemeiaza pe cautarea in istoria reala
fictive a unor destine umane sa prefigureze trasaturile nobile ale umanitatii,inalte valori
spirituale ca frumosul,binele,adevarul libertatea.La Goethe premisele teoretice care
fundamenteaza credinta sa dramaturgica sunt mai putin declarate,ceea ce urmareste el este
intelegerea motivarii prefunded obiective,a modului de comportament si de actiune.
(...)Incoronarii intregii activitati de dramaturg a lui Goethe oo v-a constitui,prin exceptionala ei
multilateritate si complexitate ,tragedia Faust.Inceputa in tinerete si continuata pe parcursul a
sase decenii,aceasta opera de mare amplitudine sintetizeaza experienta de viata si gindire a
marelui poet.
Jean Livescu

(.) Germanii isi au Iliada lor in Faust-ul lui Goethe .

Cu cit citesc mai multe fragmente din Faust ma conving ca este o creatie mareata a unui geniu
universal.Nu vorbesc despre partea a doua :e clar ca ea a izvorit dintr-o refrexivitate care a
inceput sa se altereze,e plina de alegorii,dar si in ea trebuie sa fie parti splendide.Am inteles ,in
sfirsit,ce e poezia refleziva-maret lucru.
Vissarion Belinski

In tinerete inca Goethe se interesase de stiintele oculte.Ar fi curios cum un suflet asa de clar a
putut sa afle interes in tenebrele superstitiilor si in ramasitele virstelor in care neverosimilul se
amesteca,spaimintator sau plin de mingiiere,in viata de toate zilele a oamenilor.
De aici ideia lui Faust ,in care in partea intii si partea a doua Margareta si Elena ,diavolul
mlastinilor si zeii Olimpului ,nu apartin unor mentalitati deosebite.De o parte si de alta e
aceeasi negare a osebirilor vietii,care, fiindca bat la ochi ,nu inseamna ca sunt fundamentael.E
aceeasi desperate dorinta a vietii,care nu se ispraveste,ci ramine,vesnic tinara,incalecind peste
ani ,peste veacuri si sfarimind in cale toate zagarurile tarinei.E aceiasi sfortare de a asimila pe
oameni cu zeitatile care nu mor si a le proiecta un fel de viata care nu e viata noastra,peste
imensitatile spatiului si nesavirsirea vremurilor.

Goethe este ,dar si pare ,unitary si armonios.Universitatea preocuparilor lui face a se crede ca
ele sunt de la inceput si totdeauna partile chibzuite ale unui ansamblu rezultat dintr-o vointa
bine cirmuita si totdeauna sigura de sine :raceala lui se confrunta uneori cu o suverana
dominatie permanenta:seninatatea se impune ca o impacare a contrastelor.Potrivita mai de
aproape ,opera lui nu e totdeauna asa.
In faptul ca il simtim ca modern corespunzator cu felul de a gindi si de a simti ,deci , ca nici
unul, in fiinta noastra morala de astazi,este si o aparenta,determinate de acea admirabila
curiozitate care l-a facut sa nu fie indifferent fata de nimic nou,fie o descoperire in stiintele
naturale,fie aparitia cintecelor populare sirbesti ale lui Vug Cargici .Deci a stiut ,a vrut
macar ,pina in ultima clipa a mortii,la o virsta patriarhala,sa stie tot .Deci ce a patruns in el si
s-a imbracat imediat,prin darul lui de transformare instructiva, a ramas alaturi-bine
determinat,cuprins in limitele unui ingrijit mosaic,dar totusi alaturi.Tabloul facut astfel din
cuburile colorate al vietii lui,nu atit al esentei unei confruntari,unei contopiri,care ea,si nu viata
poetului,sad ea ceva adevar nou.De fapt avem a face de la un capat pina la altul al evolutiei
acestei minti oglinditoare la toate,fara sa schimbe insa nimic din ce nu-si insuseste,si-si
adauga,fara sa voiasca macar a o face intii cu omul secolului al 18,rationalismului,mintuitorul
de abstractii,reducatorul sentimentului la norme logice,stapinite de mintea constructoare de
intregiri silogistice.Vedeti dramele lui.Nici o sugestie din adincul insondabil,nici o izbucnire
neasteptata,nici o porunca subita de instinct care rastoarna totul si imprastie in vint
constructiile de idei,nici o prevedere a ceea ce ar putea sa vie.
Nicolae Iorga
4.Fantasticul romantic. Teme, motive i strategii ale fantasticului la Edgar Allan Poe. Text de
referin: Prbuirea casei Usher.

Studii critice:

"Pentru a lectura o povestire ar trebui sa uiti putin ca esti actor, pentru ca trebuie sa fii un
foarte bun cititor, nu un foarte bun actor. Trebuie sa exprimi cu o maxima fidelitate ideile
autorului, sa-i fii lui foarte fidel, sa ai o lectura simpla, concentrata si teribil de descifrata,
adica sa patrunzi toate sensurile, toate nuantele autorului. (...) Am fost foarte emotionat la
intalnirea cu o povestire atat de formidabila, de o incarcatura tragica, fantastica."
George Motoi

Inegalabil prin atmosfera castelan decadent-lugubr, prin sugestia subteranului, a

claustrrii i damnrii, prin misterul maladiv al celor doi gemeni spectrali, dar i prin elegana
ntunecat a limbajului - nu ascultai acest audiobook noaptea! -, capodopera lui E.A. Poe a
inspirat, printre altele, cea mai misterioas proz din literatura romn."
Marius Chivu

Prbuirea Casei Usher este una dintre cele mai ecranizate buci literare - n orice caz cea
care a tentat cel mai mult cineatii - dintre toate povestirile lui Poe... Exist cel puin o duzin
de ecranizri, cea mai impresionant rmnnd cea mai veche (din 1928), cea a francezului Jean
Epstein, scenarizat de regizor mpreun cu Luis Buuel i filmat de un operator pe nume
Georges Lucas (!). Cinefilii romni au putut-o (re)vedea n 2008, la Festivalul Transilvania,
ntr-o proiecie n aer liber cu acompaniamentul live al ansamblului Einuiea (filmul fiind,
desigur, mut). La drept vorbind, atmosfera povestirii se preteaz cel mai bine unei versiuni mut-
expresioniste, alb-negru, cu puinele dialoguri ilustrate prin inserturi. n acelai an (unul extrem
de fertil pentru capodopere, atunci realizndu-se cteva titluri care au marcat o dat n istoria
cinematografului - cum ar fi Vntul lui Sjostrom, Patimile Ioanei d'Arc al lui Dreyer i Cinele
andaluz al lui Buuel i Dali), americanii Watson & Webber ncercau o versiune la fel de
expresionist, dar scurt, fr inserturi i plasat n anii 20, ce poate fi vzut pe YouTube.
n 1949 un regizor uitat (a fcut doar trei filme), britanic cu nume rusesc (Ivan Barnett), a
realizat - se pare - cea mai fidel adaptare a povestirii lui Poe (pe care a i produs-o).
Americanul Roger Corman avea s nceap - la rndul su - mai multe ecranizri dup texte de
Poe, printre care aceasta (prima, din 1960), cu inegalabilul Vincent Price n rolul lui Roderick
Usher. Filmul (n culori) a fost un succes de public i de critic, relansnd - practic - carierele
amndurora i consacrndu-l pe Corman ca un maestru absolut al filmului de groaz.
ntre mai multe versiuni pentru televiziune i altele pentru marele ecran (cea mai recent datnd
din 2008) se detaeaz singura animaie de pn acum, datorat marelui cineast ceh Jan
Svankmajer. Dateaz din 1980, dureaz numai 15 minute i este rodul ntlnirii pe masa de
disecie numit ecran a imaginaiei gotice a lui Poe i a celei suprarealiste a lui Svankmajer."
Alex. Leo erban

5.Dostoievski .Valente simbolice ale experientelor existentiale in Crima si Pedeapsa.Traseul

trgic al eroului la renasterea morala.

In inchisoare,in mediul ce-l inconjura ii scapasera desigur,multe lucruri:dealtmiteri traia daca

se poate spune asa,cu ochii in pamint.Gasea nesuferit,dezgustator sa priveasca viata in fata.Dar
in cele din urma multe lucruri a caror existenta nici nu o banuise pina atunci, incepu sa-l
examineze.Ceea ce-l mira mai cu seama era abisul inspaimintator.

In mintea lui Raskolnikov e un ecou trist si apasator .Unica vina pe care si-o recunostea era ca
daduse dovada de slabiciune si se dusese de buna voie sa se predea.
Si un alt gind il mai facea sa sufere:de ce nu-si luase viata atunci?De ce in loc sa se arunce in
Neva a preferat sa se predea?Atit de puternica sa fie dorinta de a trai si atit de greu de invins?

Raskolnikov nu era un ucigas de rind :criminalul aproape ca n-a incercat sa se apere la

intrebarea capitala:ce anume il determinase sa comita asasinatul si jaful,el a raspuns cit se
poate de limpede ,cu cea mai brutala sinceritate,ca il impinsesera la crima mizeria materiala in
care se zbatea ,dorinta de a-si asigura un temei in primii pasi de viata ,speranta ca v-a izbucni
sa inceapa o cariera de success cu ajutorul celor trei mii de ruble pe care le putea gasi la
victima.

Inteleg ce te framinat scrupule morale

Raskolnikov era atit de epuizat de suferintele indurate in vremea din urma,mai cu seama in
ultima luna,incit nu intrezarea decit o singura solutieAtunci il ucid se gindi el cu rece
disperare.O greutate ii apasa inima se opri in mijlocul strazii privi imprejur pe unde ratacise si
unde ajunsese.

Mai bine nu dorm deloc nu se gindea la nimic si nici nu voia sa se gindeasca ,dar nalucirile il
ravaseau rasarind una dupa alta ii treceau fulgerator prin minte scame de ginduri fara legatura
intre ele.

Si apoi ce mai insemnau acum toate tribulatiile trecutului?In bucuria primelor clipe de
renastere,totul chiar crima lui condamnarea si deportarea I se pareau acum ceva indepartat si
straniu aproape se indoia ca toate acestea I se intimplasera lui cu adevarat.De altfel,in seara
aceea nu izbutea sa gindeasca mai adinc,sa se concentreze simtea si nimic mai mult.

Viata vie inlocuise judecata :in constiinta lui se nascuse ceva nou.Raskolnikov nu stia ca viata
noua nu se capata de pomana ,ca trebuie platita cu virf si indesat si cu indelung eroism.

Raskolnikov se ridica,se intoarse spre fereastra :asadar lupta continua se conturase o

iesire .Prin urmare exista o iesire!ca prea se infundasera se zavorisera si se intepenisera
toate,prea chinuitor il apasau ,de parca ar fi prizat un drog.

Sedea pe sofa cu capul pe miini si coatele sprijinite de genunchi.Un tremor nervos contina sa-I
zgiltie tot corpul.

Raskolnikov zacu foarte multa vreme somnolenta parea sa-l paraseasca .In primul moment crezu
ca inebuneste.Un frig cumplit il invadase nu erau doar frisoanele datorate febrei care in somn il
luase din nou in primire.de data asta il strapungeau niste fiori de ii clantaneau dintii in gura.

Era destula lumina se cerceta grabit din crestet pina-n talpi sa vada daca nu avea pete pe
haine,se dezbraca si studia hainele pe rind cu de-amanuntul ,fiecare petic de stofa, fiecare
cusatura si neincrezator repeat examenul de trei ori la rind.

Deodata spaima il zgudui din toate madularele dumnezeule mare !murmura el cu

deznadejde.Ce-o fi cu mine ?

Studii critice
Dintre cei citiva precursori ai viitorului,Dostoievski e cu siguranta cel dintii:mai profund decit
ceilalti,el a intrezarit esenta imparatiei viitoare,pe care a vestit-o cu o forta inca
neegalata.Valoarea esentiala a conceptiilor lui Dostoievski consta tocmai in ceea ce li se
reproseaza:absenta sau mai degraba refuzul constient al oricarui ideal social abstract,adica
independent de o conversiune interioara si de o renastere a omului.
V.Soloviev

Romanul tragic s-a nascut odata cu Dostoievki ().In Crima si pedeapsa tremuram pentru
sufletu lui Raskolnikov tot asa cum in Misterele Parisului tremuram pentru soarta fizica a lui
Rodolphe.Numai tema difera,prin introducerea unei a treia dimensiuni,dimensiunea
spirituala.De la Crima si pedeapsa 1866 pina la Fratii Karamazov 1880 aceste romane dau la
iveala o noua dimensiune a existentei:drama care se joaca in spatele
actelor,cuvintelor,gesturilor personajelor.
R.-M Alberes

Etalon al romanului dostoievskian,Crima si pedeapsa nu are nevoie de vreo recomandare

speciala din partea criticului,el se recomanda singur ca o capodopera a literaturii ruse si
universale,receptata ca atare pretutindeni alaturi de Don Quijote ,Hamlet ,Faust,Rosu si
Negru ,Razboi si pace Madame Bovary
Prin problematic ape care o intruchipeaza ,Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului
inzastrat protestatar,ispitit de teoria supraomului ,instrainat ,in sensul modern al cuvintului,dar
mai ales a celui care,savirsind o crima,isi asuma pina la urma ,si pedeapsa-ispasire.
Romanul de o expresie artistica magistrala,captivanta prin suspansul actiunii,ca si prin
mixajul de real,fantastic si exceptional-prezinta starea (conditia)tragica a lumii,prin care se
intrezareste totusi lumina,poate chiar lumina vechiului vis de aur al omenirii.Mai putem
crede,azi ,macar atit cit a crezut si Dostoievski?
Albert Kovacs

6.Conditia umana in parabola Kafkiana Universul absurd si constructie simbolica.Text de

referinta Procesul.

Domnul judecator vorbeste fara indoiala mai bine ca mine asa cum ii cere meseria.Vreau pur si
simplu sa supun dezbateri publice o anomalie publica.Ascultati-ma am fost arestat acum zece
zile .Am fost luat prin surprindere,dimineata din pat.

K ridicind bratele spre cer ,caci descoperirea asta neasteptata cerea spatii care sa
exprime,sinteti toti functionary ai justitiei ,faceti toti parte din banda corupta impotriva careia
vorbeam adineauri ,v-ati adunat aici sa va amuzati vazind cum cineva asteapta de la voi sa-I
aparati nevinovatia.

Mai degraba neglijenta sau chiar tema functionarilor justitiei a si dus la intreruperea actiunii
,mai exista posibilitatea ca ei sa continuie procesul sperind sa se aleaga cu o mita serioasa de la
mine.

La urma urmei n-ar fi fost posibil ca tocmai ei sa foloseasca pe avocet ca sa indrume procesul
dupa dorinta lor,pe cai cu totul nefavorabile inculpatului.
Procesul lui k process extrem de spinios dupa cum spunea maestrul Huld menit sa constituie un
eveniment sensational si care atrasese de la inceput intreaga atentie a tribunalului

K era ferm decis sa renunte la avocet,poate ca ar fi fost mai bines a nu discute asta cu Leni ,ea
nu-I cunostea destul de bine povestea si cu siguranta l-ar fi sfatuit sa nu renunte la avocat.

La inceput am incercat dar am renuntyat repede .E o munca istovitoare din care nu te alegi cu
aproape nimic,mi- a devenity chiar imposibil sa muncesc sis a intreprind demersuri in birourile
tribunalului.

Procesul meu nu avansa deloc.mi se fixau interogatorii si nu lipseam niciodata de la ele,adunam

acte prezentam toate registrele firmei ceia ce nu era deloc necesar ,dupa cum am aflat mai
tirziu-veneam intruna la avocat.

-Da spuse K punindu-si mina in fata luminarii ca sa-l priveasca mai bine pe avocat .Vreau sa-ti
spun ca de azi te scutesc de asteneala de a ma apara.

Oare procesul il arunca asa de colo-colo si-l impedica sa vada cine-I e prieten si cine-I e
dusman?

A fost o greseala sa dovedesc oare acum ca n-am invatat nimic nici dintr-un an de process?sa
plec oare ca un imbecil care n-a fost capabil sa inteleaga niciodata nimic?sa las sa se spuna
despre mine ca la inceputul procesului voiam sa-l sfirsesc si la sfirsit nu voiam decit sa-l
reincep?

Logica ,chiar sic ea mai de neclintit,nu rezista in fata unui om care vrea sa traiasca .Unde era
judecatorul care nu-l vazuse niciodata ?unde era tribunalul supreme la care nu care nu ajunsese
niciodata?K isi ridica miinile si isi raschira degetele.

Unul dintre cei doi il apuca tocmai de git pe cind celalalt ii infipse cutitul in inima si i-l rasuci
acolo de doua ori.Cu ochii care se stingeau K ii mai vazu pe cei doi domni ,aplecati peste fata
lui ,cum priveau deznodamintul ,obraz linga obraz.

-Ca un ciine cum spuse el ,si era ca si cum rusinea ar fi trebuit sa-I supravetuiasca
Cind nu scriu sunt pierdut .Port in mine o lume nemaipomenita .Dar cum sa ma
eliberez si cum s-o eliberez fara so sfisii?Si totusi e de o mie de ori mai bine s-o sfisii decit s-o
pastrez si s-o inmormintez in mine.Pentru asta traiesc ,iar acest lucru imi este cit se poate de
clar.

GR-LLR
Anul de studii-II
Efectuat:Roman Olga
Verificat:Crihana Alina