Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diferenta dintre cei doi este ca Hamlet nu tinde sa devina cavaler, ci apartine
acestei specii prin nobletea spiritului sau, pozitia sociala, intoleranta la nedreptate,
in timp ce Don Quijote incearca zadarnic sa-si manifeste niste virtuti razboinice
inexistente, dovedind acelasi spirit imbolditor de a face dreptate si de a-i proteja pe
cei saraci, foarte firesc daca tinem seama de criza social-politica a Spaniei lui
Cervantes, macinata de saracie si foamete, de infrangerea Invincibilei Armada, de
expulzarea maurilor si de centralismul monarhic rigid.
In acest sens Hamlet este echivalentul sau deplin, caci nebunia este si pentru el un
element care ii acorda dreptul de a emite nestanjenit adevaruri universale si
suparatoare prin sarcasm.
Schematizand aceasta paralela dintre cei doi mari eroi renascentisti, am puncta
urmatoarele idei :
Hamlet
- el este cel ce sufera mai mult ( o suferinta interna, caci traieste in sine insusi,
avand atintita asupra-si spada cu doua taisuri a analizei);
Don Quijote
- pe Don Quijote il bat niste ciobani neciopliti, sau ocnasii eliberati de el (e, deci, o
suferinta externa ); Alonso Quijano cel Bun traieste in afara sa, manuind spada
faptei;
Don Quijote e caraghios dar simpatic, apropiat semenilor sai, care ii iarta totul,
considera Turgheniev; de Hamlet nu rade nimeni, dar nici nu-l poate nimeni iubi,
pentru ca nu iubeste pe nimeni. Inima e apanajul cavalerului nebun al Dulcineei;
Hamlet nu o iubeste pe Ofelia, nu cunoaste credinta, iar oamenii asemenea lui sunt
singuratici, deci sterili, crede acelasi Turgheniev intr-o prelegere cu titlul Hamlet si
Don Quijote expusa la 10 ianuarie .