Barocul ca tip de existent

Edgar Papu

Barocul ca tip de existen (2 volume, 1977) este o sintez stilistic determinnd memorabil
trsturile intensive ale unui stil prin coordonatele sale filosofice, existeniale, artistice principale.
Volumul se dovedete o lucrare de referin n domeniu, nscriindu-se printre cele mai importante
studii dedicate fenomenului n cultura universal. Barocul, scrie Edgar Papu, este, nainte de toate,
un tip sau o stare de existen. Numai din aceast atitudine de via se desprinde, ca fenomen
secund, ceea ce numim stilul artistic al barocului. Este expresia unei realiti larg evoluate, ns
ameninat a fi supus nimicirii de ctre unele fore superioare. Ca urmare a acestei situaii tragice,
trirea baroc adopt o poziie defensiv cu totul special, aprndu-se printr-o explozie de
strlucire, care se substituie efectivei puteri. De aici deriv splendoarea exuberant a stilului
baroc.

Circe si paunul, Jean Rousset

Baroc" are Barrocco (adjectiv portughez "perla de form neregulat"). Iniial, termenul se aplic numai
pentru artele figurative. Nu exist nici o poetic n stil baroc sau reguli canonice sau formale. Baroc este
arta de micare, este o estetic, o viziune asupra lumii, un comportament, un mod de a rspunde la o criz.
Baroc are o istorie: ea este, de obicei, ntre ultima treime a XVI
-lea
secol de la prima treime a XVII
-lea
secol.
Barocul este primul termen negativ la figurat nseamn "ciudat", "extravagant", "fr valoare". Acest lucru
treptat termenul va pierde conotaie negativ, prin lucrarea de critic.
Potrivit Wlfflin (istoric de art), n stil baroc i clasicism , baroc este n esen
mediteranean. Cuvntulpitoresc n stil baroc de gnd s treac la un termen conotaie ameliorative. Termenul
apoi intr n istoria artelor plastice. Asta a spus, artiti niciodat n stil baroc i-a exprimat n stil
baroc. Aceasta este o denumire trziu. Clasicism, treptat, nu mai devine un model. Noiune baroc trziu de
trezire este experimentat ca o revelaie: gsim nume, lucrri ignorate. Conceptul nu neaprat din cauza
uzurii clasic, ci prin analogie ntre prezent i trecut.
n 1954, Jean Rousset publicat literatura de vrsta baroc n Frana . Subtitlul este "Circe i punul."Circe este
figura emblematica a metamorfoza metamorfoza i ostentaie sunt cele dou teme principale ale
barocului. Cartea a fost nscut de mirare i, de asemenea, de art ademenitor beton. El a fost uimit atunci
cnd viziteaz Roma. El a vrut s arate c literatura francez a avut zilele sale de glorie n stil baroc. El a
inventat criterii analitice pentru literatur baroc. Literatura de produs de metamorfoz ca ea produce
micare. Ostentaia este vzut n show (decor).
Teza Rousset se bazeaz pe transferul de criterii proprii pentru artele vizuale la literatura de
specialitate.nainte de Rousset, au existat doar o XVII
-lea
secol. Rousset a descoperit autori necunoscui
anterior, inclusiv poei. n lucrarea sa Antologie de poezie n stil baroc , a pune la ndoial teza lui
original. ninterior i exterior , care dateaz din 1983, el pune sub semnul ntrebrii definiia de stil baroc. n
cele din urm, uita-te la ultimul baroc , in 1998, el este condus de mrturisirea lui. Termenul "baroc" a
devenit comun, de aceea vrem s vorbim despre o arta care nu poate fi definit. Conceptul este un pic
lipsit de orice concept tiinific. Soluia este de a urmri istoria micrii baroc.

Wilson Knight, Studii shakespereane

Acum, Wilson Knight are unele puncte foarte dornici de a face c merge mpotriva
interpretarea standard, dar eseul este scris ntr-un stil gallivanting care face clar c Wilson Knight tie el
este n curs de provocator. i astfel el se merge pe partea de sus pentru a face pe Hamlet la fel de ru ca
posibil i s fac fiecare scuz pentru Claudius (care a ucis vechiul rege, dar haide, s nu locuiasc n ea). V
putei imagina Wilson Knight abia n msur s pstreze o fa dreapt ca el merge n rapsodii hiperbolice
peste pax Danemarca Claudius i prezena ruvoitor lui Hamlet:
Claudius, aa cum apare el n joc, nu este un criminal. El este, orict de ciudat ar prea, un rege bun i
blnd, trezit prini de ctre lanul de cauzalitate care leag-l cu crima lui. i acest lan el s-ar putea, probabil,
s-au rupt cu excepia pentru Hamlet, i tot ar fi fost bine. Acum, a acordat prezena Hamlet, care Claudius la
primul dorit cu adevrat, convinge-l s nu se ntoarc la Wittenberg ca el a dorit-i acorda faptul de crima
lui original, care nu pot fi acum modificat, Claudius cu greu poate fi nvinuit pentru aciunile sale de mai
trziu. Ei sunt forai pe el. Ca mprat, el ar putea cu greu beexpected de a face altfel. Hamlet este un
pericol pentru stat, chiar n afar de cunotinele sale de vinovie Claudius ". El este un-orsuperhuman-
prezen inuman, a crui contiin, oarecum ca Dostoievski lui Stavroghin-este centrat pe moarte. Ca
Stavroghin, este un juctor temut de cei din jurul lui. Ele sunt ntotdeauna ncearc n zadar s afle ce
iswrong cu el. Ei nu-l pot nelege. El este o creatur din alt lume. Ca rege al Danemarcei el ar fi fost de o
mie de ori mai periculos dect Claudius.
Am concentrat pe virtuile lui Claudius. Ele sunt evidente. Deci, sunt defecte-lui su de crim original,
talentul su n genul mai puin admirabil de politic, trdare, i intrigi. Dar a vrea s subliniez n mod clar
c, n micarea de joc, defectele lui sunt obligai la el, i el se distinge prin aciune creativ i nelept, un
sentiment de scop, bunvoin, o credin n el nsui i cei din jurul lui, cu dragostea de Regina lui ... Pe
scurt, el este foarte uman.Acum, acestea sunt foarte calitile Hamlet nu dispune. Hamlet este inuman.El a
vzut prin umanitate ....
El a vzut adevrul, nu numai din Danemarca, ci de umanitate, a universului: i adevrul este ru. Astfel,
Hamlet este un element de ru n stare de Danemarca. Otrava a existenei sale mentale se raspandeste spre
exterior, printre lucruri de carne i snge, cum ar fi acidul mnnc n metal.They sunt neajutorai nu peste
mult inactivitate lui i cad unul dup altul, ca victime ale unei boli infecioase. Ele sunt puternice cu
strengthof de sntate, dar demonul a mintii lui Hamlet este un lucru mai puternic dect ei.Zadar, ei
ncearc s-l scoat din ara lor, nimic pentru a scapa de el, el nu este sigur. Dar el merge cu un zmbet
cinic, i nu mai devreme este plecat dect el se ntoarce din nou n mijlocul lor, meditnd la grave-de metri,
la domiciliu cu moartea. Nu pn cnd le-a ucis toate, este demonul care prinde Hamlet ndeplinite. i
ultimul se omoar Hamlet nsui.





Nebunia incepe ca un joc
Adevarul despre moartea Regelui ii schimba complet viata lui Hamlet. Isi da seama care este de acum destinul sau. Ca parte
din destin, alege sa se comporte ca un nebun. Hamlet se joaca in nebunia lui si jocul acesta ia amploare cu fiecare pas in
favoarea destinului. Este in zadar pentru celelalte persoanje sa incerce sa afle taina care se ascunde sub masca acestei nebunii
considerate joc. Hamlet este prea dibace in manuirea cuvintelor, stie sa se joace cu acestea cand vine vorba de secrete la fel
cum cei sase spadasini sunt priceputi in manuirea armei. Gandurile lui Hamlet sunt strapunse periodic de exclamatia Adu-ti
aminte care il va insoti in indeplinirea propriului destin.
Nebunia ca boala cronica
De la un simplu joc la boala ca atare nu exista decat un singur pas. Hamlet si-l asuma si trece in starea in care nebunia se
cronicizeaza. Sentimentul de ura creste profund, se ascute in el dorinta de razbunare si are consecinte pe masura. Moartea lui
Polonius poate fi considerata o manifestare a nebuniei din ura prea nemasurata pentru unchiul sau devenit rege pe nedrept.
Si totusi in nebunia lui isi recunoaste greseala, omorul era destinat altcuiva, dar victima devine Polonius. Drept urmare accepta
sa-si infrunte oponentul in persoana lui Laertes, fiul lui Polonius. Mai presus de toate, Hamlet are constiinta, are demnitate si
respect.
Nebunia se vindeca prin Moarte
Nebunia este complementara cu ura si razbunarea concretizata prin duel. Ironia sortii face ca Laertes sa moara de propria-i
otrava, dar nu inainte de a-l rapune si pe printul Hamlet. In alta ordine de idei, nebunia poate fi o consecinta a durerii, a jelirii si a
disperarii in cazul Opheliei. Moartea pentru ea va veni ca un raspuns salvator si ca o eliberare de tot ce inseamna durere si
neimplinire. Pana la urma moartea are si darul de a vindeca.
De ce Nebunia devine ARTA?
Pentru ca insasi manifestarea ei defineste si transmite valori, la fel ca oricare arta. Pentru ca ne face sa ne punem intrebari
firesti despre viata, despre dreptate, adevar si moarte. Pentru ca cere si uneori ofera solutii. Pentru ca nebunia e diferita in
functie de situatie, uneori ca un joc, alteori ca boala, dar intotdeauna ca un factor al modului in care omul reactioneaza in relatie
cu el si cu cei din jur.
Ce este altfel in acest spectacol?
In primul rand, firul povestii, din care s-a preluat esenta. Doamna Maria Rotar este de admirat pentru rabdarea si daruirea cu
care a tradus si adaptat textul in limba romana.
In al doilea rand, personajele. Hamlet este singurul personaj jucat de un singur actor (Cristian Grosu). Celelalte personaje sunt
intruchipate de 6 spadasini (Catalin Codreanu, Patricia Brad, Catalin Herlo, Radu Largeanu, Miron Maxim si Irina Wintze) care
isi modifica periodic rolurile intre ei, un aspect care ii contureaza si mai bine trasaturile personajului de baza al piesei. Dublarea
personajelor reprezinta un element pe care nu l-am intalnit in alte piese montate recent in teatrul din Cluj. Cred ca farmecul
acestei dublari face publicul sa fie mai atent la fiecare moment, la fiecare parte din scena, la fiecare reactie. E o situatie unica sa
auzi si sa vezi miscandu-se la un moment dat doua Ophelii, doi Regi si in aceeasi masura un singur Hamlet care ii infrunta in
plinatatea fiintei lui.
In al treilea rand, decorul. As spune ca decorul insusi spune propria versiune a povestii prin simplitatea si saracimea lui . Si
totusi frumusetea se regaseste in lucrurile simple. Structura de fier tine loc de palat, de trecere, de locas de taina, de
ascunzatoare, de scena in scena, de loc de reculegere. Cativa saci cu ramasite ale pamantului scot in evidenta poate si mai
mult conceptul despre cat de minuscul este omul in imensitatea universului. Craniile ascunse prin sacii cu aschii de lemn,
denumite mai sus ca ramasite, aduc aminte de trecutul zbuciumat al celor care candva aveau trupuri de carne si de sange si
care au devenit pe rand hrana pentru viermii pamantului.
In al patrulea rand, spadele reprezinta un mijloc de aparare, dar si de impunere. Aceasta impunere se realizeaza discret, dar
sigur caci Hamlet insusi este indemnat sa guste din aceasta placere si este omorat ulterior tocmai de un luptator cu spada,
intruchipandu-l pe Laertes (Catalin Codreanu). Lupta cu spada tine loc de replici pentru ca actorii converseaza si cu propriile
trupuri in miscare.
Si nu in ultimul rand, Hamlet ca personaj complet si complex. Am vazut omul oarecare devenind Hamlet ca print, nebun,
acrobat, prieten, confident, amant, disperat, revoltat, razbunator, resemnat, acceptand-si duelul si destinul. Actorul Cristian
Grosu reuseste cu deosebita maestrie sa indeplineasca toate aceste parti ale unui personaj spectacol as putea spune, fiind
sustinut in permanenta de reactia si implicarea celorlalti actori.
Ce am vazut dincolo de spectacol? Un public interesat, care a stiut sa reactioneze atat la scenele cu umor, cat si la scenele
insotite de drama de moment. Un Hamlet coborat de pe scena printre spectatori, exprimand cu patos definitia prin excelenta a
actorului de care ar trebui sa ne aducem aminte de fiecare data cand pasim intr-o sala de teatru. Am ascultat reactia oamenilor
dupa spectacol: Am vazut un altfel de Hamlet nu ma asteptam la asa ceva. Spuneam ca Hamlet e unic si totusi de fiecare
data altfel. Cred cu tarie ca orice spectacol are valoarea lui, iar comparatiile cu alte viziuni nu au relevanta atata vreme cat
publicului ii place ceea ce vede. Spectacolul Hamlet in regia lui Roberto Bacci extrage esentialul si ne face sa ne intrebam de
fapt care este rolul si destinul fiecaruia dintre noi in lumea cotidiana. Tocmai de aceea voi transmite in cele ce urmeaza mesajul
regizorului despre ceea ce inseamna acest Hamlet in propria lui viziune: Nu este un Hamlet, intim, social sau revolutionar.
Pleaca de la o idee diferita. E ca si cum fiecare dintre noi ntlnim forte care ne mping si ne obliga sa actionam spre propriul
destin. Cnd merg sa ma odihnesc la sfrsitul unei zile voi ncheia destinul acelei zile multumita fortelor care m-au transformat:
forta gravitatiei, ntlnirile din acea zi. Masinaria fortelor care ne nconjoara l mping si pe Hamlet sa si repete destinul, fara a
sti cine este autorul acestui destin. Pentru Hamletul literar este Shakespeare, dar pentru Hamletii nostri, nu stim cine este
autorul. Noi suntem autorii propriului destin. Hamlet este mpins de personaje, de razboinicii care l nconjoara, e mpins pna la
propriul lui sfrsit, care coincide cu moartea.
Ramane la latitudinea dumneavoastra sa alegeti modul in care intelegeti si apreciati valoarea acestei piese de teatru. Va invit sa
va deschideti mintea, sufletul si ochii, dincolo de orice aparenta si sa va bucurati pe deplin de un altfel de spectacol. Hamlet se
va juca in continuare in stagiunea 2012 2013 la Teatrul National din Cluj, asa ca va sfatuiesc sa va cumparati biletele din timp.
Din distributia spectacolului fac parte:


ndoiala fr soluie: Shakespeare, Hamlet. (pp. 343-387 cap. VII).
Ultimul tip de conflict merit o analiz aparte. n Wilhelm Meister, prin refleciile eroului principal, Goethe
acord cteva pagini de o rar ptrundere asupra comportamentului aparent inexplicabil al lui Hamlet, care
confirm interpretrile din Barocul. Melancolia acestuia nu se datoreaz firii sale, cci nu era nici trist, nici
vistor, de aceea tristeea i visarea i sunt o povar grea. ntreaga pies, consider Goethe, a fost construit pe
ideea c misiunea ncredinat de umbra tatlui su, de a-i rzbuna uciderea mieleasc, este prea grea pentru
Hamlet, un tnr crescut n cultul artelor frumoase i al literelor. Cuvintele

Vremea e scoas din ni
Ah, ce blestem c eu n-am fost nscut ca s-o ntrem!

mrturisesc neputina lui prinului. Shakespeare, a vrut s zugrveasc aici o fapt important impus unui
suflet ce nu e la nlimea ei. Aici, un stejar a fost plantat ntr-o vaz preioas, care nu ar fi trebuit s cuprind n
snul su dect flori delicate; rdcinile cresc i vaza se sfrm. Nu e nevoie de o divinaie special pentru a ne
da seama c sufletul eroului este vaza delicat n care este nsmnat o misiune prea dur pentru el. Lui
Hamlet i se cere imposibilul, nu imposibilul n sine, dar ceea ce lui i este cu neputin () Povara n-o poate
duce, nici lepda. De aceea, rzbunarea nu se va realiza dup un plan, ci se va organiza, ca s zicem aa,
singur: eroul n-are nici un plan, dar piesa e perfect plnuit. Goethe, Wilhelm Meister, Univers, vol. I, pp.
160-161, 181-182, 188-189.
Argumentaia lui Al. Ciornescu ajunge la aceeai concluzie, ns, n lumina descoperirilor privind dramaturgia
baroc, formuleaz adevruri de ordin mai general, definitorii pentru ntregul spirit al epocii. Incoerena actelor
lui Hamlet este numai aparent; nebunia sa nu-l mpiedic s acioneze cu perfect luciditate, s vorbeasc
nelept n mai multe mprejurri (p. 380). Apoi: Hamlet n-ar trebui s aibe probleme. Are deja certitudinea
c tatl su a fost asasinat n mod la () Ce ateapt totui prinul? (p. 381). Dei l surprinde pe rege singur,
n timp ce se roag, el ezit s-i ndeplineasc nentrziat sarcina, scrupul ce i arat repulsia de a se hotr
pentru o aciune sau alta (p. 382). Totui, l omoar pe Polonius, se las n mod absurd mbarcat spre Anglia,
scap ca prin minune de la moartea care i se pregtete, ncearc s se bat, la fel de absurd, cu Laertes ()
Cnd, n sfrit l omoar pe rege, aceast moarte seamn a orice altceva dect a rzbunare premeditat (ibid.).
n aceast estur inextricabil de meditaii solitare, monologuri, dialoguri i cimilituri n doi peri aruncate celor
din jur, n labirintul de aciuni neprevzute, rsturnri de situaii i rezolvri neateptate, ceea ce-i ghideaz paii
sunt propriile visri, nutrite mai ales din dorina de rzbunare. Am vzut deja, c de la Descartes la Racine,
pasiunea omului baroc este un rzboi permanent mpotriva aciunii. Prima o exclude pe cealalt, de fiecare dat
cnd eroul hotrte, ca Rodrigue, s arunce zarurile. Asemenea personajelor lui Racine, Hamlet nu se decide s
ia o hotrre, s transforme ateptarea n aciune, pentru c aceast aciune este sfritul visului, i visul lui este
s se rzbune (p. 384). Acaparant i devorator, visul de a-i urzi, n singurtate, rzbunarea este patima ce d
suflu i sens actelor lui aparent incoerente. Aceeai pasiune care narmeaz braul prinului, i paralizeaz n
acelai timp mna (ibid.). ntr-adevr, aciunea este limitare i pierdere a libertii (p. 385)

S m rog?
Dei a vrea i sunt pornit, dar nu pot;
Mai tare crima-mi sfrtec dorina
i stau ca omul ntre dou gnduri,
Lipsit de hotrrea de-a ncepe
Din dou unul.
Acestea sunt motivele pe baza crora Al. Ciornescu afirm c ndoiala hamletian este fr soluie. Doar murind i
va fi posibil s acioneze (p. 385), de aceea rezultatul final este att o victorie ct i o nfrngere (pp. 386-387).
Sau, altfel spus, deznodmntul la drama shakespearian este dispariia fizic. Aa despicat cum e, sufletul n-ar putea
supravieui mult vreme teribilei sfieri interioare. Prin urmare, ndoiala hamletian este depit doar prin moartea
celui care i duce consecinele pn la limita extrem. Goethe, W. Meister: Vine ceasul judecii. Cel ru cade
mpreun cu cel bun. O generaie dispare, alta nmugurete.
Axioma fundamental a lui Aristotel, privind imposibilitatea ca un lucru s fie i s nu fie n acelai timp, i
gsete o dezminire i o respingere n fiecare dram baroc (p. 387). nsi baza logicii aristotelice se afl
ameninat astfel; iar imaginaia, care stimuleaz dualiti i antinomii acolo unde ochii minii se obinuiser s
conteze pe uniti solide, triete nc i continu chiar s completeze opera secular de distrugere a formelor
tradiionale ale gndirii (ibid.).