VLADIA DE EUGEN URICARU Proza lui URICARU isi construieste un univers propriu de la primul volum Despre purpura (1974),

ale carei povestiri vor capata o coerenta semnificativa in romanul Vladia (1982). Fantasticul utopiei, singularitatea atmosferei, misterul personajelor particularizeaza universul epic. In Vladia, tinutul sau imaginar, URICARU experimenteaza, in regimul fictiunii, consecintele deplinei libertati. Locul in care se putea face orice ("Poti sa faci ce vrei, domnule, absolut ce vrei!" - afirma unul dintre personaje) naste plictiseala din prea multa voie. De la volumul de povestiri la romanul Vladia ideea si viziunea castiga in claritate, pentru a releva consternarea provocata de libertatea neingradita. Lumea Vladiei este apasata de o "singuratate neomeneasca lipsita de suferinta si tristeta". Vie ol Antim, unul dintre personaje, va fi uluit sa afle: "Ca sa traiesti cu adevarat aici in Vladia, nu ajunge sa fii fericit, asta este la indemana oricui, aici mai trebuie sa doresti sa pleci". Iluzia libertatii nu rezista. Vladia, ca loc de refugiu, se dovedeste, in fond, o capcana, pentru ca nu este decat un "paradis derizoriu" (M. Zaciu). Cel putin doua coordonate au o nebanuita persistenta in configurarea personajelor: puterea lor de a fi singure si inclinatia spre iluzionare. Perfecta libertate a utopiei este inutila, daca viata nu are un sens, libertatea este un mijloc, nu un scop. Aici, in Vladia se afla cheia prozei lui URICARU Ea ofera deschiderea spre a pune in ecuatie raportul dintre istorie si utopie, infatisat cu insistenta in romanele istorice, de la Rug si flacara (1977) la Asteptandu-i pe invingatori (1981), de la Memoria (1983) la 1787-Vreme in schimbare (1984). O confruntare directa intre lumea utopica din Vladia, continuand destinul personajelor de acolo, cu lumea istorica, se realizeaza in romanele Stapanirea de sine (1986) si Complotul sau Leonard Balbaie contra banditului Cocos (1990), preluand personaje din naratiunile utopizante. De fapt, URICARU nu scrie niciodata un roman istoric traditional, in care sa precumpaneasca reconstituirea unei atmosfere de epoca. Romanele sale istorice au numai pretexte databile, pentru a pune problema libertatii (aceeasi din registrul utopiei) in conditiile unei anume necesitati. A gandi libertatea in afara unui sens social inseamna a o goli de orice continut. Constiinta libertatii, constructia unei anumite mize au nevoie de un fundal. In Rug si flacara, intr-o vreme tulbure cum e aceea a revolutiei garibaldiene din Italia prerepublicana, esentialul este, pentru a tine pasul cu timpul, sa vezi de partea cui e viitorul. Alexandru Bota, participant transilvanean la campaniile garibaldiene, protagonistul romanului, intuieste adaptarea oportunista a unora, dar mai puternica in constiinta sa este flacara luptei impotriva imperiului habsburgic. El cauta nu numai libertatea, dar si, prin intrarea in ordinul francmason, adevarul; va asculta de indemnul "Cutremura-te pentru misterele ce le porti fara sa stii si fii puternic pentru a le putea deslusi". n Vladia, roman legat indisolubil de Stpnirea de sine (1986), Uricaru revine la realismul magic din proza scurt, alternnd normalul cotidian cu fantasticul parabolic, ntr-un inut al somniei, n care poi face absolut ce doreti, treptat se nate plictiseala pe care o d libertatea fr limite i sens, lumea de aici fiind apsat de singurtatea neomeneasc, lipsit de suferin i tristee". Lui Vicol Antim i se va revela c nu e de ajuns s fii fericit (ceea ce se spune n basmul Tineree fr btrnee..., pe care Uricaru

pare a-l relua cu infinite conotaii), mai trebuie s vrei i s pleci, ajungnd, inevitabil, ntr-o Vale a Plngerii. Un alt aspect ce individualizeaz utopia este urmtorul: utopia este o (re)creaie ce-i aparine n exclusivitate omului i care urmeaz regulile raiunii. Fiind o creaie uman, o viziune a unuia sau a mai multor oameni asupra viitorului, independent de zei sau de natur, utopia pare a fi i cel mai accesibil proiect de evadare ce poate fi pus n practic dintre cele enumerate mai sus, dar, din pcate, i cel mai predispus eecului. De asemenea, revenind la definiia dat de Raymond Trousson, misiunea utopistului este una extrem de dificil, deoarece acesta nu pare a dispune de o soluie universal, valabil pentru toate problemele lumii (re)create de el. Acest lucru l oblig s ofere rspunsuri la toate provocrile, de ordin politic, economic, moral etc., pe care universul complex pe cale s fie construit le ridic i s restituie, n final, complexitatea existenei sociale. Modificarea oricrei variabile/componente a ansamblului necesit o regndire, o reajustare a acestuia. Eugen Uricaru este scriitorul care creaza n romanele sale o lume n care orice vis poate deveni realitate, o lume pe care o recreaza_ odata cu fantasmele mintii sale din care nu mai poti evada odata ce ai pasit pragul acestei lumi, o lume greu de nteles, daca nu chiar imposibil, pe care o gasim n Vladia. Vladia este tarmul fericirii asa cum este convins Croicu, profesorul de naturale, dar Vladia este n acelasi timp si lumea ce te absoarbe fiindu-ti imposibil sa o mai parasesti. Interesant n acest roman este tulpa. Cine este tulpa? Ce reprezint_ tulpa? si, mai ales, de unde vine tulpa? Se pare ca batrnul care traia n castel are un raspuns pentru fiecare ntrebare a lui Gelu Ravac;E ceva obisnuit acolo, la ei, n Tibet... La ei se cheama tulpa, la fel le zic si eu. Se comporta absolut normal, sunt ca toti ceilalti oameni pe care nu-i bagi n seama. Attia oameni ti trec prin fata ochilor ntr-o zi, ntr-o ora, ntr-o viata, si pe cei mai multi nici nu-i vezi. Majoritatea astora, pe care nu-i vezi, de fapt nu-i tii minte, sunt tulpa, inventii, nascociri de-ale noastre. Cel care i inventeaza i vede, i stie unde sunt n orice clipa;conteaza foarte mult starea de spirit n care esti atunci cnd i nascocesti, niciodata nimeni n-a iubit dect pe tulpa, nascocirea mintii sale, astfel spus, s-a iubit pe sine...La fel de atragatoare este si imaginea Tibetului, acoperisul lumii, n care Gelu Ravac reuseste sa vada pe lnga landae (colinele verzi cenusii ce nu se mai termina) case, oameni abia perceptibili pentru un ins, neavizat ca el. n Vladia, acest loc aflat la capat de lume si uitat de lume va ajunge si Vicol Antim, profesor de istorie, dar si Gelu Ravac, prietenul lui cel mai bun. Despre Vladia stim ca era o asezare care se bucurase cndva de o oarecare nflorire ;n vremea cnd vinul era cautat chiar n locurile unde se facea singur... O vita_ semisalbatica se ntindea de jur mprejur... si fusese o vreme cnd nimeni nu se gndise ca stingerea sau poate moartea Vladiei se va trage de la acelasi vin... Vladia a decazut ncetul cu ncetul, ca sa sufere pe o ntindere de cam zece ani de o uitare aproape totala.

Oamenii din Vladia traiesc sindromul singuratatii, scriitorul reusind sa surprinda foarte bine preocuparile ;nchipuite ale fiecaruia dintre personajele sale. Singurul personaj care se detaseaza de aceasta lume iluzorie este batrna K.F., fosta proprietara a vilei Katerina prin neasemuita ei poveste de dragoste traita alaturi de printul Serban Pangratty, K.F. reuseste sa se desprinda de lumea iluziilor create de ceilalti. Tot ceea ce nseamn_ K.F., tot ceea ce reprezinta ea par;a fi desprinse din alt sistem de referinta venind de undeva din alta lume. Pentru ea lumea n care traiedte exista sus, n camera ovala neavnd nici o legatura cu ceea ce se ntmpla n lumea de jos. Nu lipsit de importanta este sfatul pe care batrna K.F. i-l da lui Vicol Antim : Ca sa traiesti cu adevarat aici, n Vladia, nu ajunge sa fii fericit, asta este la ndemna oricui, aici mai trebuie sa doresti sa pleci. Sa pleci, domnule profesor de istorie, ntr-un fel sau altul. O legatura stranie exista ntre Olga, nevasta lui Ravac, si Antuza, femeia misterioasa din familia Adamilor si malefica, asa cum sustin toti cei ce o cunosc, desi suntem convinsi ca ele au trait n timpi diferiti. Referitor la timp, aflam prin intermediul lui Vicol Antim ca viata celor ce locuiesc si traiesc n Valdia se desfasoara n alt moment temporal istoric dect acela pe care l cred, ca sunt ntr-un fel de absenta, de sincopa a curgerii vremii, si cel putin o mie de ani nu au trecut pentru ei. Toci cei care vin n Vladia si manifesta dorinta de a pleca ct mai repede de acolo, dar acest lucru nu se ntmpla niciodata pentru ca, asa cum marturiseste Antuza,;fiecare si-a inventat cte ceva si att de mult i place ce a facut nct e convins ca e n preajma fericirii sale.De altfel nu e bine ca un om sa nu aiba propriile sale iluzii, altfel ce rost are sa zadarniceasca viata unui om? Meritul locului, al gradinilor, al Vladiei este acela de-a fi niste iluzii de-a-devaratelea caci n Vladia;se poate ntmpla tot ceea ce ai vrea sase ntmple. Singurul care reuseate sa plece din Valdia este profesorul de istorie Vicol Antim. De ce reuseste doar el? Ce anume face sau nu face pentru a pleca din acel loc? Nu putem sa presupunem dect ca este salvat de prietenul sau Gelu Ravac, care soseste n Vladia dupa plecarea lui Antim, mentinndu-se astfel echilibrul acestei lumi. Gelu Ravac soseste n Vladia nu pentru Vicol Antim, ci pentru Olga, sotia lui, fiind convins ca ea traieste acolo, n capatul acela de lume, uitat de Dumnezeu si de oameni. Finalul romanului este deschis, cititorul putnd intui povestea de dragoste dintre Gelu Ravac si Antuza, o iubire ce-i fusese refuzata pna atunci, dar care se pare ca se va consuma n Vladia continund povestea de iubire a princului Serban Pangratty cu K.F., nelasnd-o sa moara, caci, daca va muri si ea, dragostea, se va stinge si viata, iar acest fapt nu poate fi admis, caci doar ea e singurul lucru adevarat, restul poate fi inventat, ea nu. Ceea ce uimeste n romanul lui Eugen Uricaru este puterea de concentrare a omului pentru a crea un tulpa, nici unul dintre noi neputnd sa gaseasca linia ce delimiteaza realitatea de imaginatie.