P. 1
Rezumat Complex Un Veac de Singuratate

Rezumat Complex Un Veac de Singuratate

|Views: 1,100|Likes:
Published by 0746274107

More info:

Published by: 0746274107 on Jan 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/22/2014

pdf

text

original

UN VEAC DE SINGURĂTATE rezumat complex Gabriel García Márquez

,,seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dat o a doua şansă pe pământ.’’ Nu căutăm să identificăm neapărat în literatură răspunsuri,ci propriile întrebări.Efemeritatea fiinţei umane obsedează în viaţă şi în viaţa transfigurată estetic,timpul fiind coordonata în jurul căreia gravitează întreaga existenţă.Bineînţeles,subiectul are capcanele şi beneficiile sale şi de aceea nu permite o abordare superficială. Este uşor să vorbim despre ceas,de exemplu,ca obiect căruia i se atribuie timpul,ca să ne convingem de existenţa acestuia.Dar cum ar fi lumea fără ideea trecerii timpului,o lume aparent detaşată de marile tulburări(la fel şi de marile descoperiri),dar luată prin surprindere de forţele superioare(aproape malefice),izolând-o în univers? Probabil că întrebarea a fost pusă,într-un fel sau altul,la un moment dat,de către toţi scriitorii,dar Gabriel Garcia Marquez încearcă o abordare diferită a problemei.El reuşeşte să înfăţişeze lumea în incoerenţa şi inconştienţa ei;lumea ficţională a autorului întreţine iluzia eternului,în timp ce se consumă lent sub povara propriilor greşeli sau a unor forţe aparent imperceptibile (timpul,singurătatea). Tema este reluată în majoritatea operelor sale,dar romanul care îl recomandă pe Garcia Marquez drept unul dintre marii prozatori contemporani este ,fără îndoială, ,,Un veac de singurătate”(aducându-i premiul Nobel în 1982). Romanul este o alegorie a omenirii care nu îşi poate depăşi condiţia,trăind ,,la mijloc de bine şi rău.” Evenimentele prezintă viaţa lui Jose Arcadio,acţiunile sale îndrăzneţe,temperate de prudenţa soţiei(Ursula),viaţa fiilor,nepoţilor şi strănepoţilor lor, într-o aglomerare a detaliilor şi a patimilor :iubire,ură,violenţă,sete de cunoaştere. Succesiunea generaţiilor presupune şi evoluţia satului Macondo,domeniul mitic al lui Garcia Marquez,un spaţiu izolat,înconjurat de ape. Numele noului spaţiu are ,,o rezonanţă supranaturală’’,pentru că îi apare în vis lui Buendia,ca un oraş din oglinzi.Planul profund al semnificaţiilor ne duce cu gândul la un univers închis,care se autoreflectă şi astfel,se autodistruge,prin izolare,prin neputinţa depăşirii unor crize şi a unor mentalităţi. În această lume stranie,Timpul este, ,simultan,liniar şi ciclic,obiectiv şi etern,impregnând operei caracterul de ,,mit ascuns“.Debutul acţiunii coincide,de fapt,cu o reeditare a genezei şi o promisiune a paradisului : ,lumea era atât de nouă,încât multe lucruri nici nu aveau încă nume iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul(…) Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă". Imaginea iniţială,de bunăstare şi fericire nu este decât iluzia celor care întemeiează un (micro)cosmos.Chiar numele familiei este o metaforă(,,buenos’’şi ,,dia’’ însemnând,,zi bună’’),aflat în antiteză cu adevăratul destin al personajelor. Figura imaterială a timpului fuzionează peste toate celelalte imagini ale operei,evidenţiind efemeritatatea specific umană ;această forţă implacabilă,înşelătoare,apare în roman ca suprapersonaj.Este prezent pretutindeni,pândeşte din umbră fiinţa,se dilată şi se contractă,inducând în eroare personajele. Timpul,prin imaterialitatea lui,nu îi poate speria pe aceşti întemeietori de lumi.Ei au orgoliul deschizătorilor de drumuri,substituindu-se, inconştient,divinităţii,ignorând şi chiar desfiinţând percepţia asupra timpului cu atitudinea lor indiferentă.

fiind conştiente sau nu.să ia parte la toate acţiunile umane şi .Sunt entuziasmaţi să descopere.cu părul lung.nefaste.eşti mult mai bătrân decât pari’’. electricitatea. resemnare.în timp ce pe Ursula.Nu conştiinţa îi avertizează asupra consecinţelor acestui sistem al duratelor.De acum.căzură atâtea flori din cer încât dimineaţa străzile erau acoperite de un strat gros.amorf.toate îi erau indiferente’’)..de circ..pericolele”vieţii. Personajele trăiesc într-un univers închis.nici în dragoste.’’ Aceste elemente fantastice se integrează firesc în roman.de cele mai multe ori.ei mai cred încă în acel timp primordial. dimpotrivă. Singurătatea omului în univers sporeşte această impresie. Pentru alte pesonaje.proasta calitate a timpului o obliga să lase lucrurile făcute doar pe jumătate.amestecându-le. ..îi întrece şi nu le mai dă răgaz pentru bucurii.ei îşi construiesc lumea cu faţa în jos.fără frică şi fără amărăciune’’.cu ochii larg deschişi’’)..iar când acesta moare.Cineva îi spune lui Aureliano că .toate fiinţele acestei lumi se supun aceloraşi reguli. Singurul interesat de inovaţie şi descoperiri este Jose Arcadio Bunedia tatăl.trenul.dar ideea nu înspăimântă.joaca’’ lui cu timpul afectându-l iremediabil.care reprezintă drumul spre cunoaştere al omenirii.. prezentându-le ca pe nişte ciudăţenii. luneta.le este refuzat accesul la civilizaţie.Evenimentele îşi estompează astfel nota reală..nu au timp să-şi explice aerul solitar.pentru că nimeni nu se aşteaptă la o pedeapsă divină.nu cred în Dumnezeu.simţul realităţii (ajunge să stea legat de un copac în faţa casei pentru că la început era violent. . Lipsiţi de viaţă spirituală.autorul sugerând faptul că.apariţia cimitirului în Macondo anunţă un lung şir de înmormântări. fără orologii care să anunţe trecerea..traversând aproape toate etapele istoriei omenirii într-un singur veac de existenţă). în cele din urmă.crainici ai progresului’’.într-o atmosferă grotescă.profeţiile din pergamentele lui Melchiade. mijloacele de navigaţie. Această stare a lucrurilor ne aminteşte de momentul originar. fotografia.pentru că nu îi ştiu ordinea reală. sau.n-am avut însă nici un mort(…)nu eşti din nici un loc atâta vreme cât nu ai nici un mort îngropat în pământ’’.într-o tinereţe veşnică. aceasta o anunţă pe femeie că va muri .În ciuda tuturor încercărilor de cunoaştere (descoperă magnetul.căutare febrilă a tainei. Personificată.Această prezenţă misterioasă.fără durere. ..fără să ştie cu certitudine unde. Pentru Amaranta.singura posibilă este moartea.dar păcatul acestor primi oameni din Macondo este că ei înşişi se grăbesc. .’’ Timpul îi ajunge din urmă pe aceşti întemeietori de lumi.şi a trebuit să fie îndepărtat cu lopeţile şi cu greblele ca să poată trece înmormântarea.fie ..rezultă un produs hibrid al conştiinţei imorale.Membrii familiei Buendia par condamnaţi să repete viata dezordonată şi indecentă a strămoşilor. Ursula înţelege prevestiri sumbre în legătură cu finalul soţului.nu mă căiesc de nimic’’ mărturiseşte Buendia).cu un aer puţin demodat’’.fie ca semn distinctiv al mentalităţilor primitive.fie ca o metaforă a familiei ..aducând obiectele necunoscute locuitorilor. instrumentele muzicale.moartea era o femeie înveşmântată în albastru..confundându-le.iar legăturile cu exteriorul se dovedesc.apoi ..colportori vulgari de distracţii’’) vin sporadic în Macondo. Ţiganii(fie .moartea. pe care fascinaţia încercată în faţa progresului ştiinţific al lumii îl determină să-şi piardă.îşi face loc într-un spaţiu unde timpul nu a fost niciodată neîndurător cu oamenii.Dar adevărata lor dramă este constituită de faptul că nu sunt conştienţi de .legăturile dintre vii şi morţi etc).(ţiganii se orientează după cântecul păsărilor pentru a ajunge).moartea aduce un fel de halucinaţie(Jose Arcadio al Doilea moare peste pergamentele străbunicului său.eliberarea de sub tirania nevoilor primare şi a credinţelor primitive nu este posibilă.dar fără nimic înspăimântător. Nici unul dintre personaje nu îşi regretă viaţa(. cinematograful.ajungând până la graniţa cu neverosimilul (ridicarea la cer a lui Remedios..ci instinctul.. . Dacă la început Ursula mărturisea că . Astfel.

devin .de la generaţie la generaţie. când îi împinge la fapte iraţionale sau la căutarea disperată a unor soluţii şi bătrâneţe.). Generaţiile neamului Buendia nu prezintă tipuri umane sau psihologii bine definite .aflaţi într-un fel de intimitate cu natura. are idei total opuse.Nimic graţios .Soţul ei.în singurătatea de nepătruns a bătrâneţii ei’’.în primul rând. .îi spunea el Ursulei.unde i se scoaseră hainele şi unde fu rostogolit ca un sac de cartofi.rămânând izolat într-o lume care îşi pierde.El nu are însă cheia descoperirii acestuia..în roman.Buendia speră că va fi ajutat de Melchiade.una de ordine morală.cast în acest joc al atracţiei între bărbat şi femeie.Rebeca obişnuia să mănânce pământ sau varul de pe pereţi).incesturile nu lipsesc. Ea poate proveni din imposibilitatea adaptării la civilizaţie.unde fu întors pe faţă şi pe dos într-o beznă de nepătruns’’.a sentimentului autentic. Ridicolă .din lipsa cunoaşterii. Fire conservatoare.în afara celui cunoscut.Dragostea sfidează normele morale.treptat.fiind redusă la aspectul ei pur instinctual(.Ea poate chiar să prezică comportamentul urmaşilor.’’ Jose Arcadio imaginează un alt spaţiu . Feminitatea este . Ea este.conştient că trăieşte încă într-o lume inferioară :.atribuţiile sacre..aerul solitar’’ al descendenţilor.apărându-şi principiile chiar în vremurile tulburi ale .maturitate.Autorul ne sugerează că singurătatea ..respinge orice noutate . este cea care luptă să-şi păstreze luciditatea. Ursula Buendia.văzută ca un fel de blestem.fiind un încurajator al dezvoltării şi al inovaţiei. Ursula.De asemenea.în timp ce noi continuăm să trăim ca măgarii.Mai devreme sau mai târziu.opusul solidarităţii’’.personajele lui Garcia Marquez nu au nici un punct de sprijin:căderea în vid este totală.fascinat de invenţii şi cercetări..se petrec în lume lucruri extraordinare. avem impresia că.este vorba de singurătatea unor indivizi care nu îşi conştientizează destinul.Aceasta ajunge în cele din urmă o personificare.Relaţiile amoroase între rude se înscriu în mitul naşterii copiilor cu o coadă de porc.Este o boală care îi conduce către moarte.încurcând planurile până la suprapunerea duratelor.taciturni şi iremediabil solitari’’.cât a încercării diperate de a păstra anumite valori ale oamenilor simpli.un ţigan preocupat de descoperiri.evolueză’’ o dată cu personajele..elegant.dar acesta moare înainte de a-i dezvălui secretul ieşirii definitive din Macondo.toţi cei din neamul Buendia..de mai mulţi indivizi sau de unul singur.trece printr-o perioadă de .fără posibilitate de salvare. Singurătatea(.ia pe rând..cunoaşte foarte bine familia şi o conduce cu o voinţă puternică în momentele în care i se cere intervenţia. Aceasta nu este atât dovada unui primitivism.cum remarcă Ursula.dacă este vorba..în toate variantele sale.prelungit în imoralitatea sa.numele se repetă mereu. . ci evidenţiază prezenţe epice care trăiesc sub semnul neobişnuitului(de exemplu.se pomeni dus într-un loc de neidentificat.Nu mai departe decât dincolo de râu se găsesc tot felul de aparate magice.Astfel.însă.echivalentă cu seducţia.trăind aleatoriu.Caracteristicile alterate ale acestui sentiment nu îi mai permit să apară drept o cale de salvare. iubirea este în versiunea lui Garcia Marquez.într-adevăr.cum o definea însuşi autorul) neamului Buendia este mai adâncă decât ar putea să o trădeze .din diferite motive sau pur şi simplu fără motiv. Nu mai ştim dacă personajele au propriul destin sau le surpindem trăind o poveste deja spusă.atât de aproape şi atât de inaccesibil .chiar Ursula şi Jose Arcadio fiind veri.tinereţe’’ atunci când nu este conştientizată încă de purtătorii ei.Cu toate acestea.grotescă sau incestuoasă.. Ursula afirma cu îndreptăţire :.. un factor distructiv..copiii moştenesc nebuniile părinţilor lor’’. .această femeie cu nervii tari(…)care părea pretutindeni prezentă’’.având toţi ca semn distinctiv aerul straniu şi solitar.de parcă lumea s-ar învârti în loc’’.în momentul în care oamenii săi ajung să resimtă acut graniţele rigide ale timpului şi inutilitatea.Esteticul este anulat din viaţa personajelor. La un moment dat nu ne mai dăm seama ce fel de relaţie de rudenie există între ei .pentru că nici un locuitor al satului Macondo nu este capabil să umple imensul gol al necunoaşterii şi al nepăsării.chipul fiecărui Buendia.

. Ea este singurul personaj care realizează că se întâmplă ceva cu timpul:.se succed fragmente disparate din viaţa personajelor.unsprezece luni şi două zile’’.. .care îmbinate. Sunt folosite evocări(cum este cea a originilor).dar şi sentimentele evoluau altfel.Macondo transformându-se iremediabil într-o ruină de nerecunoscut.ţine la adăpost de orice pornire pătimaşă’’..răscolite’.insuflându-le .chiar absurde. apoi.’’.anticipări. Naratorul omniscient condensează detaliile ca să putem distinge esenţialul printre atâtea evenimente mărunte şi generaţii succesive.un fel de gânganie.ci în împrejurări neobişnuite.Macondo era în ruine.o dată cu moartea lui Aureliano.prin intermediul naraţiunii(descrierea este folosită rar.amestecate .’’. în afară de faptul că acţiunea se derulează pe o perioadă de o sută de ani.’’Tot în această perioadă...Ursula îşi pierde complet simţul realităţii ..fără nici un fel de teamă.’’ Modul concentrat de expunere al evenimentelor. asigură coerenţa şi expresivitatea deosebită a textului. corelând principalele acte de voinţă cu momentele esenţiale ale existenţei . Pe măsură ce naraţiunea înaintează.timpul nu trece.seninătatea spongioasă a lipsei de pofte.nu numai copiii creşteau mai repede.într-o .cei care .covârşită de povara celor o sută de ani ai ei’’...sunt .războiului.fie invers . finalul romanului integrează timpul individual în varianta lui colectivă.. . .nu mureau de boli’’.ea este cea care îşi dă seama că neamul Buendia nu va găsi niciodată ieşirea din cercul vicios al destinului . Stilul în care este redactat romanul oscilează permanent între realismul descrierilor ..având concepţii simple..Întorsătura nefastă pe care o iau lucrurile îi dau senzaţia că inima sa este stăpânită de o forţă străină.fără a da însă senzaţia de dezordine.doar îi va .îmbulzeala’’ descendenţilor neamului Buendia. în durata eternă.pentru că aspiraţiile şi semnele distinctive ale neamului Buendia sunt reluate de la o generaţie la alta. Finalul aduce sfârşirea neamului Buendia. ‘se aleargă’.începe .Pe străzile înămolite rămăseseră mobile dezarticulate..evenimentele nu se petrec succesiv..ploaie care face legătura cu potopul biblic :.Ritmul narativ imprimă evenimentelor un anumit ton şi un dinamism specific.Stăpână pe sine.respectând legile nescrise.’’.Replicile sunt puţine şi tensionate..anunţând fatalitatea care urmărise dintotdeauna neamul Bundia.care îşi descifrează viaţa din pergamentele lui Melchiade :.observăm că evenimentele se succed în funcţie de structura ciclică a timpului:. Evenimentele care aveau să dea lovitura de moarte satului Macondo’’se precipită în final.buimăceală atât de absurdă.odată cu decrepitudinea care ajunsese din urmă neamul Buendia.ci pe aceea că lectorul le poate urmări în acelaşi timp. eroii asistă la deteriorarea progresivă a timpului sau încearcă să-şi supună temporalitatea.iar dialogul aproape că lipseşte din acest roman-povestire).sunt cu totul răvăşite. urmată de amnezie .În timpul unui veac de îndelungată răbdare’’.schelete de animale acoperite de crini roşii.’’ Numai că aceasta nu îi va nimici pe locuitori. durata cunoaşte şi suferă diferite avânturi : personajele încearcă imoralitatea prin boala insomniei.stătea scris că acea cetate a oglinzilor va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor(…)Tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie nerepetat. Un statut aparte îl deţine planul temporal.ci se învârteşte în loc“ .să confunde timpul prezent cu anumite perioade îndepărtate din viaţa ei.Nepăsarea oamenilor contrasta cu voracitatea uitării’’..căci semnţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dat o a doua şansă pe pământ.reflectă omul în efemeritatea şi rătăcirile lui.ultimele urme ale hoardelor de străini care fugiseră din Macondo într-o sminteală asemănătoare cu aceea de la venirea lor. Sfârşitul neamului Buendia şi al satului este anunţat de o ploaie care a durat patru ani..astfel încât cititorul are plăcerea să descopere lumea ficţiunii din mai multe unghiuri :fie din trecut către viitor..iar punctele de vedere se succed într-o imagine completă a acestor solitari.cu viaţa lor tumultoasă.

. subminând ideea de frumos şi candoare. nu numai în planul destinelor unui popor.”(Mario Vargas Llosa) Critica literară a situat formula epica a romanului în categoria . Cheia pentru înţelegerea alegorică a întâmplărilor o oferă autorul însuşi:„evenimentele(…) ne dau într-o parabolă.. Garcia Marquez .rămâne ideea în jurul căreia gravitează textul : singurătatea iremediabilă a fiinţei umane fără punct de sprijiin.de la egal la egal. Aspectele acestea nu există decât alternându-se reciproc. memoria.secvenţelor războinice ( campaniile militare ).cu puterea lui de a întemeia şi distruge lumi interioare şi exterioare.. fantezia sau coşmarul oamenilor.cu realitatea însăşi. ci în însăşi psihologia oamenilor imaginea unei lumi sfâşiate. consecinţele inerente ale colonialismului şi mai ales ale subdezvoltării determină o serie de angrenaje absurde. Personajele nu au nici un fel de nelinişte existenţială şi de aceea sfârşitul lor nu poate fi interpretat ca unul tragic.Tragică . instabile. tocmai datorită acestei coexistenţe de elemente care asigură şi originalitatea cărţii .să facă din naraţiune un obiect verbal care să reflecte lumea aşa cum este ea:multiplă şi oceanică.fiind vorba despre Om ca fiinţă în univers. Destrămarea satului:.Macondo era un vârtej îngrozitor de praf şi dărâmături vânturate de furia acestui uragan’’accentuează ideea că această civilizaţie reface o parte din mitul biblic.se ia la întrecere.în esenţa ei.suprarealismului folcloric şi a realismului magic`` . . lirismul derivat din sentimentul naturii ( veranda cu begonii a Ursulei ) şi notaţiile despre spectacolul grotesc al erotismului ( viaţa lui Pilar Ternera ). iraţionale ".să încorporeze romanului tot ceea ce există în comportamentul .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->