Sunteți pe pagina 1din 8

Morometii

de Marin Preda Romanul modern,obiectiv,social,realist de dupa al II-lea razboi mondial. Acest roman apare in plina perioada comunista:vol I (1955) , vol 2 (1967). Este o veritabila saga a unei familii de tarani din spatiul rural interbelic ce fixeaza in eternitata o realitate pierduta, aceea a satului romanesc traditional pe cale de disparitie, a ultimilor tarani autentici arhaici vechi care se pierd treptat in negura timpului si a istoriei necrutatoare. Romanul se deschide amplu sub semnul temporalitatii blande:"In Campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de-al II-lea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare". Temporalitatea este drama personajelor lui M.Preda. Timpul acesta care curge dupa un tipic studiat in ritmul in care curge apa Dunarii la vale mobilizeaza actiunea romanului care se desfasoara lent pentru ca mai apoi sa se precipite odata cu iesirea din scena a catorva personaje celebre. M. Preda opteaza in romanele sale pentru o estetica a autenticitatii. Titlul Morometii aseaza tema familei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si un roman al deruralizarii satului, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al doilea razboi modial.O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familiasa. Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala. N a r a t o r u l n u m a i e s t e o m n i s c i e n t s a u o m n i p r e z e n t . D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l p e r s p e c t i v e i narative, in Morometii este preferata focalizarea interna, centrata si pe alte personaje, dar, cel mai des pe protagonist. Volumul este structurat pe trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de -al doilea razboi mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului,intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora s.a. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana lasfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.Cele trei parti confera echilibru compozitiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu:masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este daca de cele doua referiri la tema timpului, in p r i m u l s i i n ultimul paragraf al volumului. Raportul dintre incipit si final evidentiaza d r u m u l insingurarii lui Moromete, in incipit eroul este inconjurat de familie, ceea ce ii confera un anumit statut, in timp ce in final este singur si retras, cu aerul celui doborat de o lume neclara.Impartirea pe capitole dezvaluie doua tehnici: uneori se schimba planul narativ si atunci si atunci se face o precizare la timp, menita sa ne mentina intr-o cronologie simultana; alteori se continua planul cu alta scena, ca in teatru. Fol osirea alternativa a celor doua tehnici permite naratorului sa inainteze in diegeza, creand in acelasi timp impresia ca sta pe loc.Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete.Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima c asatorie: Paraschiv, Nila siAchim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal

fiindcanu stie sa transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Balosul. Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse intimpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu -i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii.

Ca si in cazul lui Rebreanu, nuvelele prefigureaza naratiunea rurala, dramele individuale si colective ale taranilor, "fapte diverse din lumea satului". Cu vol I ,Morometii, Preda, finalizeaza o indelunga controversa din literatura si critica romaneasca privitoare la capacitatea taranilor de a fi personaj de roman. Taranul lui Preda este detasat si nelinistit; sociabil si solitar; sceptic si increzator in destinul sau, Morometii, este romanul care se identifica intru totul cu sprijinul lui Marin Preda, fiind plin de simboluri si semnificatii, din evenimentele expuse sunt inspirate din viata reala, din satul natal al scriitorului, din propria familie. Subiectul romanului respecta succesiunea clasica a momentelor. Din punct de vedere compozitional, in vol I se disting 3 mari secvente epice: Prima secventa epica-cuprinde aproape jumatate de volum si consemneaza evenimente petrecute de sambata seara cand Morometii se intorc de le Posta pana duminica seara cand Polina, fiica lui Tudor Balosu, fuge cu Birica. Sunt prezentate cele mai importante evenimente din viata satului: cina Morometilor, Foamea de avere a lui Balosu,necazurile mezinului Nicolae, discutiile din poiana lui Iocan, venirea agentului fiscal si sarbatoarea Rusaliilor cu jocul de calusari. A doua secventa epica-include perioada secerisului, incheierea anului scolar, pregatirea recoltei graului, munca istovitoare la camp, bucuria treieratului, a macinatului si a coacerii primei paini din noul grau. A treia secventa epica-conflictul dintre Ilie Moromete si fii sai mai mari.Tatal afla ca Achim nu mai intoarce cu oile de la Bucuresti iar Paraschiv si Nila care isi amanasera plecarea pana dupa seceris isi arata acum ostilitatea fata de familie. Dupa o infruntare directa cu tatal lor la sfarsitul vol I fug de acasa cu banii si lucrurile din lada de zestre a fetelor luand cu ei si caii. Moromete trebuie sa se descurce in noile conditii vanzand o bucata de pamant pentru a-si plati datoriile la Aristide, restul e fonciire si taxele de scoala ale lui Niculae. Scriitorul apeleaza acum la tehnica detaliului consemnand atat atmosfera generala a satului cat si viata ce se scurge fara conflicte mari, intr-o monotonie ce sugera traiul linistit al oamenilor cat si gandurile personajelor. Timpul gramatical folosit este imperfectul, timpul continuitatii, al duratei, al proiectiei in fabulos intr-o varsta mitica. Prin tehnica decupajului, in prima jumatate a vol I sunt prezentate scene semnificative din viata familiei Moromete si a comunitatii rurale din campia Dunarii.Catre sfarsitul vol I intamplarile se precipita si naratorul trece la tehnica rezumatului considerand faptele si infatisarile sucinte "pentru ca timpul nu va mai avea rabdare". Timpul in care traieste Moromete la inceputul romanului este unul benefic, insemnand 14 pogoane de pamant, o gospodarie solida, autoritate in sat si in familie, prosperitate.

Odata cu al II-lea volum, istoria va navali peste aceasta tihna mitica a oamenilor convertindo intr-o tinta agitata si plina de neprevazut. In concluzie, M Preda sugereaza ca omul nu se poate opune istoriei: "omul nu are decat o viata de trait, in timp ce istoria este inceata si nepasatoare". Scena cinei Cina Morometilor nu este decat o pagina descriptive, o imagine a unui anumit tip de ordine, a unui cod rural stravechi. In aparenta unu timp "foarte rabdator cu oamenii", cina dezvaluie in eternitatea unei lumi rurale un ritual arhaic al unei lumi arhaice, totul fiind circumscris, rotirii eterne a anotimpurilor, Morometii mananca la o masa joasa, "afara in tinda", pe niste scaunele cat palma, care poarta urmele vechi ale trecerii timpului. Tatal autoritar principiu de ordine si armonie patriarhala, "statea parka deasupra tuturor, si din paragul odaii, din locul sau lejer, stapanea cu privirea pe fiecare". Masuta veche joasa cu 3 picioare pe care capul familiei nu voise sa o schimbe, reprezinta dorinta inconstienta a lui Ilie Moromete de a conserva un timp, o anumita familie, si chiar o anumita societate. Desi familia i se marise Moromete nu vrea sa modifice cu nimic un statut a carui temeinicie o verificase in ani. In jurul mesei sunt organizat simbolic copii din cele 2 casatorii, locul la masa reflectand pozitia si locul in familie ale fiecaruia: baietii cei mari din prima casatorie a lui Moromete stau catre poarta, gata oricand de plecare, semn al instrainerii de noua familie si al revoltei impotriva autoritatii paterne. Copii din a II-a casatorie, Tita, Ilinca si Niculae stau de partea cealalta in apropierea mamei, feriti de privirea aspra a tatalui. Paraschiv, Nila si Achim reprezinta latura rebela a familiei, cu tendinte centrifuge care "se aseaza la masa, absenti, uitandu-se in gol, oftand"!. Singurul care pare san nu-si fi gasit inca locul este Niculae; mezinul familiei care neavand scaun la masa se aseaza turceste pe pamant simbolizand pozitia neglijabila a mezinului sau obstacolele unei anevoioase XXXXX. Se pare ca locul cel mai bun ii revine tatalui care asezat pe pragul cel mai inalt al odaii ii domina autoritar cu privirea pe toti ceilalti. Catrina este prinsa intre cele 2 tabere ale familiei incercand sa impace dorintele propriilor copii cu nemultumirile celor mari. Autoritatea sotului cu tanguirile lui Niculae, intr-o incrancenare XXXXX lua la un moment dat forma revoltei. Astfel se poate spune ca mama vitrega nu este respectata, dar nici iubita pentru ca in viziunea fiilor vitregi ea a luat locul mamei lor. Tatal devine un XXXXX autoritar care aplaneaza conflictele intre copii, si-l ironizeaza pe Niculae in legatura cu dorinta lui de a invata: "alta treaba n-avem noi acuma. Ne-apucam sa studiem". Defapt ironia exprima neputinta si amaraciunea parintelui care nu era in stare sa-i ofere fiului sau bani pentru carte. Moromete nu-si menajeaza copiii pentru ca el a invatat ca viata este grea , uneori foarte dura si de aceea vrea sa-i pregateasca sa faca fata unor situatii existentiale neasteptate. In stil traditional Morometii mananca mamaliga cu lapte si branza si ciorba de ierburi, adica tot ceeea ce cresteau si cultivau. Pamantul e singura lor sursa de existenta. In concluzie, scena cinei reflecta in sens mitic traditional un intreg mod de viata organizat dupa niste ritualuri stravechi(arhaice). In existenta familiei taranesti a Morometilor, cina ramane momentul in care familia se reuneste si isca discutii in legatura cu problemele lor esentiale. Indiferent de scurgerea timpului, mai lent sau mai nerabdator, cina este momentul traditional respectat cu strictete de membrii familiei

sub autoritatea lui Ilie Moromete. El ramane un protector al familiei chiar daca nu va fi inteles de fii sai. Pastrarea pamantului este o dovada ca se gandeste , cu un acut simt al prosperitatii la intreaga familie, la unitatea si la valorile morale pe care le-a transmis . Scena taierii salcamului Inchide in sine un dramatism sacrificial comparative cu o moarte umana "salcamul in discutie este dublul vegetal al lui Moromete". Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt. Autorul is identifica pe Moromete cu salcamul din gradina prin calitatile sale impunatoare : "statornicia, maretia, hotararea, atragand atentia si admiratia intregii lumi". Salcamul ca si Ilie Moromete erau factori de influenta si in viatza satului Silistea-Gumesti: "toata lumea cunoaste acest salcam". se urca in el in fiecare primavara, in timpul iernii alegandu-l ca loc de intalnire. Printr-o descriere explicative autorul evoca momemte din viata satului strans legate de existenta salcamului avand astfel o atmosfera menita sa sublinieze dezechilibrul ce se produce odata cu prabusirea lui. Taierea salcamului e proiectata pe un fundal vazut si aditiv ce amplifica dimensiunile actului: "inainte de rasaritul soarelui atunci cand femeile isi bocesc mortii in cimitir". Monologul interior dinaintea taierii copacului releva zbuciumul interior a lui Moromete, framantarile si incercarile neputincioase de a gasi solutii la problemele sale esentiale. Arbore predominant al asezarilor de campie, salcamul inchide si defineste spatiul rural definit ca o semibolta ce simbolizeaza instinctual de conservare al taranului dar si o anumita cutezanta si rezistenta fizica impotriva primejdiilor. Bolta lui aflata intr-o XXXXX cosmica si spirituala inaltata pe deasupra caselor, curtilor satului, acoperind campia si orizontul, prelungeste functia de protectie, de aparare a codrului de odinioara. In cele din urma salcamul este sacrificat la apus. Salcamul este doborat impreuna cu Nila, pe un fundal de bocete ce vin parca dintr-o alta lume cu accente antice, tragice.Odata cu ele forte misterioase patrund prin spartura produsa, lumea intrand defapt intr-u process de micsorare, intr-o cadere abisala "acum totul se facuse mic".Gradina, XXX, Moromete insusi aratau XXXX. Cerul deschis si campia napadeau imprejurimile.Taierea salcamului are o semnificatie dezvaluita de Moromete cu malitie:"ca sa se mire prostii!". Salcamul nu este altfel doar un obiect al tranzactiei cu Balosu si un prilej de desimulare din partea lui Moromete.Copacul implica idea de spatiu cu aura sa ce creeaza semnificatii politice si existentiale:"in antichitate exista marul la Sappho ca si marul biblic,pinul de la Platon,fagul la Vergilui".In literature romana,arboreal este simbolizat prin mai multe esente:brad,plop,arin,stejar,fag,salcie,etc,tei(Eminescu),gorun(Blaga),codrul in literature populara. Prin XXXX se manifesta dorinta arborelui de a se retrage intr-un spatiu afectiv,protector,in care poate sa-si exprime sentimentele cele mai tainice.Gradina este locul unor decizii capitale pentru destinul familiei Moromete ,aici retragandu-se instinctive din fata primejdiei.In concluzie ,scena e hotaratoare prevestind destramarea familiei Morometilor. Prabusirea salcamului ,arbore cu autoritate ,simbolul verticalitatii,elemental axial al lumii rurale,unde simbolizeaza declinul familiei;al paternitatii lui Ilie Moromete si al satului.Tot el sugereaza sfarsitul unui mit si moartea traditiei. Scena platii fonciirei

Moromete,filosof,naiv,actor,incoent,disimulant.e manenintat mereu de deceptie.Comportamentul lui in astfel de situatii e unic fapt ce-l face sa "joace" aceasta scena magistrala.Chemat sa vina acasa de la fierarie vede pe prispa casei doi oameni care-l asteptau.Unul dintre ei era jupuitu' imbracat oraseneste, dar slab,de parka manca nu am miercurea si vinerea,agent de urmarire care venise dupa fonciirea pamantului.Moromete joaca scena cu o gama inepuizabila de tertipuri incepand sa scape si de data aceasta de plata integrala a datoriei. Gesturile,vorbele rostite,agitatia lui fara rost,construiesc un moment unic in literature. La intrarea perceptorilor in curte,Moromete se preface extreme de ocupa,isi termina in liniste aparentele treburi incepute,o ia spre gradina fara a-i lua in seam ape cei doi asezati pe prispa,apoi se face ca intra in casa jucand imperturbabil comedia anularii platilor survenite statului.Prefacandu-se suparat incepe sa strige la toti ai casei:"Catrino,ia fa secerile astea.! Paraschive ,nu vezi ca furca aia sta acolo ,langa gard de cinci saptamani,?" Replicile lor raman fara raspuns fiindca toti erau plecati.Moromete stia acest lucru dar reuseste pentru cateva clipe sa le distraga atentia agentilor.Ignorandu-i cu desavarsire,parand ca are probleme mult mai importante de rezolvat decat sa le plateasca fonciirea,Moromete reuseste cu inteligenta si disimulare sa-i enerveze pe agenti.Tocmai in ,momentul in care acestia se infurie,el pare ca-i observa intorcandu-se si raspunzandu-le intr-un tarziu,scurt si linistit"n-am",apoi iicere agentului cu ton poruncitor sa-i dea "o tigare",se face ca nu aude cand jupuitu' ii cere chitanta de 3000 de lei,bate in retragere,incercand sa inteleaga de unde vine graba inventarului. Jupuitu' isi intinde tigara impaciuitor crezand ca l-a convins sa-i dea banii.Apoi ii spune pe un ton linistit dupa ce oamenii stapanirii incearca fara success caruta si caii"se aude sa platesc Jupuitule, ca-ti mai spusesi si odonioara;daca as putea sa fac bani de cate ori ai veni,as facea si ia dumnule!." Agentii fiscali sunt in Lumea lui Moromete opresorii si inflexibilii, oamenii care fac legatura acestei lumi atemporale cu un centru indepartat,un oras despreca care tiganii,cred ca nu adduce decat chemari de razboi ,impozite de platit si nenumarate alte constrangeri.Moromete exprima atitudinea generala a taranilor, care au repulsie de cei ce veneau sa le controleze averile.Un reprezentat al acestei politii este Jupuitu'!:care era un agent de uramrire cinstit,adica prost cum ii spuneau oamenii injurandu-l in acelasi timp.Imbogatise.doua perceptori ,iar el ramasese tot sarac.Adevarul era ca fusese de la inceput sarac lipit si ce avea acum nu se cunostea.In cele din urma,Moromete proprietarul a 14 pogoane de pamant ii va da 1000 de lei cu 200 mai putin decat primise pe salcamul taiat. Toalele pe care le aveau fetele ca zestre,scoase de ei doi perceptori parca la XXXX sunt puse din nou in lada ca niste bunuri de pret are se va garanta si alta data credibilitatea fiscala a posesorilor. In concluzie Moromete reuseste sa salveze situatia de datornic pentru moment punandu-si inteligenta la incercare "Amanarea aceasta a lucrurilor, este specifica lumii taranesti, pentru care timpul are nesfarsita rabdare. Iluzia apartine persoanejelor contemplative (ca Moromete) obligate de "teroarea istoriei" sa traiasca intr-un spatiu "general-uman" guvernat de legi inhumane:prins de avalansa viitorului,timpul se va razbuna impotriva lui Moromete , in timp ce el asista fara putere la procesul propriei treceri treptate in neant. Scena din poaian lui Iocan

"inima adevarata a satului", locul unde taranii imbracati in haine de sarbatoare se intalnesc duminica pentru "a face politica" este poiana de la fieraria lui Iocan. Intalnirile de aici sunt un factor de stabilitate si armonie al comunitatiirurale dein satul SIlisteaGumesti. In acest loc symbolic in care taranii au impresia unei false victorii asupra timpului, prestigiul lui Moromete este recunoscut. Aici mai mult decat la biserica taranii vin la o slujba de intelepciune crezand ca vorbele lor pot dirija lumea de la departare. Discursurile purtate in acest spatiu cu un umor taranesc, altul decat cel al personajelor lui Creanga pentru ca acestea nu au nivitatea specifica de a crede ca baiatul regelui isi are tot lotul lui de pamant.Poiana devine astfel un "axis mundi" al satului romanesc din Campia DUnarii, unde participarea se face dupa indeplinirea unui ritual XXXXXX. Moromete, Cocosila si Dumitru lui Nae sunt principalii "concurenti" ai politicii vremii alaturi de Iocan. Moromete este abonat la ziarul "Miscarea", Iocan la "Curentul", iar Cocosila la "Dimineata"(ziarele sunt diferite ca doctrine politice).Iluzia taranilor consta in a-si inchipui ca toata lumea e facuta dupa chipul si asemanarea lor XXXXX ca pamantul este muncit de tarani peste tot, la oras sau la sat.Totusi fierarul Iocan iese din spatial rural calatorind adesea la XXXXX sau Rosiori de unde se intoarce cu carti de tipul "Progres?,Exista Dumnezeu?". "adunarile cele mai zgomotoase" din poiana lui Iocan se transformau in unele "nu prea reusite" , daca de la ele lipseau Moromete si Cocosila. Prin urmare autoritatea lui Moromete se exercita si in comunitatea rurala nu numai in familie. Locul sau era printer oameni inteligenti si respectati ai satului care se exprimau liber. In acest spatiu al puterii si independentei spiritului "Butucii vechi adusi acolo, cine stie de cand, "sunt un semn al traditiei si al stabilitatii. "Poiana lui Iocan.e un fel de amfiteatru simbolic ca la vechii greci".La acest banchet spiritual taranii vin cu solemnitatea cu care enoriasii merg la slujba.Daca ceilalti tarani din poaian reprezinta.corul sau spectatorii,cei doi protagonisti Moromete si Cocosila sunt intampinati cu urale la aparitia celor doi pe scena.Daca ei veneau fara ziare insemna ca erau suparati si "n-aveam chef sa discute politica". Moromete este cel care da tonul in comentarea stirilor,mereu predispus la glumes au vorbe de duh fiind spiritul adunarii. Ziarele aduc vesti despre evenimentele indepartate,despre razboiul din Spania,parka inabusite de un zid imaginar de protectie. Cei 3 se cred inj plinatetea fortelor discutand evenimentele cu sensul cel mai serios din lume ca si cand ar fi fost singurul lucru important. Moromete ii intreaba uneori ironic,dar si cu o nota de umor : "Ce e ma,ce e ma , de v-ati adunat aicea ? ". Replica devine un lait motiv pentru ca de altfel toti stiau de ce se adunasera acolo si de ce-l asteptau nerabdatori pe Moromete.El emite niste judecati simple, deschis,care-l fac ascultat de toata lumea : "Citeste ziarul cu glas schimbat ,si necunoscut care scormonea intelesuri nemarturisite ce trebuiau sa zdrobeasca de convingere pe ascultatori". Acest fapt arata ca alta ocupatie mintala cei de acolo nu au ;Moromete chiar remarca : "adica ocupatiunea ta mintala Cocosila e la alte povesti".Atitudinea taranilor fata de lumea inconjuratoare respecta reconstructia universului in arcuri concentrice : "Satul lui Moromete e situat departe de lumea semiindustriala si semicivilizata a Bucurestilor la fel cum acesta este situata departe de acest satuc al lumii(satul,unde persista inca timpul sacru demiurgic divin).

Timpul trece cu solemnitate memorabila pe deasupra acestor tarani care vor gandi in continuare ca lumea este a lor, ca lucrurile se vor intampla asa pentru totdeauna. Ei nu-si inchipuie ca tocmai o stire banala despre inceputul razboiului in Spania, este chiar inceputul sfarsitului lumii lor taranesti. Doar Tugurlan sta incruntat prefigurand,inconstient acest sfarsit ce va veni peste cativa ani cand "timpul nu va mai avea rabdare, " nu va mai curge lent ca un fluviu de campie".In concluzie ,scena prezinta aceasta lume arhaica cu tabieturi si ritualuri in care un Moromete disimulant isi exprima opinia fata de cele citate in ziarele vremii,anticipand cu naivitatea taranului rupt de realitatea citadina, marele evenimente ale timpului. Ca si Tugurlan el prevede schimbarile comunitatiitaranesti dar va asista neputincios la ele.El ramane subiectul adunarii din piana lui Iocan,ultimul taran adevarat care nu va accepta pana la moarte noua prefacere a satului sau , a timpurilor nerebdatoare sa-i striveasca libertaea de a gandi, de a se exprima,adesea cu umor si ironie.Nu poate sa accepte ca numai are pentru ce sa mearga la intalnirile duminicale.Timpul sacru s-a sfarsit iar un "taran arhaic",ca el , nu va accepta niciodata prezentul. Scena secerisului Se incadreaza printre ritualurile specifice satului romanesc din Campia Dunarii prezentat in acest specific, traditional ce se constituie intr-o adevarata monografie rurala. Munca taranilor la camp, la seceratul graului reprezinta pe langa trude interioare a oamenilor de la campie si un moment de bucurie deplina, de lagatura sfanta cu pamantul , cu ritualurile naturii. Emotia cu care un taran oarecare priveste locul de secerat, evlavia lui ce aminteste de un alt taran al timpurilor interbelice sunt,marturii ale sentimentelor, adevarate pe care acesti oameni din capmia Dunarii, le pot avea. Secerisul se desfasoara dupa un ritual de sute de ani : "oamenii se trezesc cu noaptea-n cap, pregatesc de-ale mancarii, membrii familiei secera, iar Moromete leaga snopii". Secerisul are reguli precise impuse de traditie , de legile nescrise, ale comunitatii rurale.Culegerea roadelor pamantului se incepe cu cel mai vrednic dintre copii care in mod simbolic da tonul inceperii muncii. El masoara cu pasul statiile :apoi incep sa taie spicele si sa arunce manunchiurile in urma.Tatal leaga manunchiurile in snopi aszandu-i in clai.O astfel de zi memorabila nu poate fi lipsita de eventuale glume, referitoare la cei mai lenesi pe care Niculae nu le pricepe mintind ca trebuie sa faca altceva .Revolta lui de pe miriste exprima de fapt dorinta lui cea mai mare de a merge la scoala. Femeile se ocupa cu gatitul pentru seceratori.Catrina se invarte grabita in jurul focului pregatind o cratita cu fasole pentru numeroase familii. Pranzul luat pe camp este un nou prilej pentru tata in a-si afirma autoritatea dar si ironia fata de copii : "frigandu-se cu o lingura de fasole pe care sa repede s-o manance cu pofta, de pe foc,el se repede serios si ironic : "De ce n-ati incalzit si voi fasolea asta ? "Paraschiv care-l crede se repede si el in mancare si desigur se frige la fel de tare ca si tatal.Glumele si voia buna sunt moduri specifice ale taranilor de a privi viata , de a trais au a munci. Cateodata aceste evenimente campenesti se desfasoara dupa un scenariu mult mai dur, cu batai violente cum este cazul lui Victor Birica(sotul Polinei), venit cu proaspata nevasta sa-si secere graul de pe locul cuvenit ca mostenire. In anul acela recolta era buna si toti erau veseli,entuziasti,iar Catrina ii multumeste lui Dumnezeu pentru aceasta"mana cereasca".Desi Moromete nu munceste prea mult el este cel

care face caz de autoritatea sa si isi ia solul in serios.Se gandeste si socoteste daca va iesi suficient grau anul acesta pentru a-si achita toate datoriile. In concluzie,secerisul este atat munca traditionala a taranilor din C. Dunarii cat si evenimentul cel mai important la care participa tot satul, o sarbatoare a muncii, a spiritului arhaic traditional .