Sold.cl.

III Munteanu Vlad

Eseu
Subiectul:”Participarea Basarabiei in Primul Razboi Mondial”

Odată cu intrarea României în război şi crearea Frontului Român, Basarabia

s-a pomenit implicată efectiv în Primul război mondial, constituind spatele acestui
front. Pe lângă faptul că reprezenta un loc de dislocare a forțelor militare de
rezervă ruseşti, cu toate obligațiile materiale şi financiare aferente acestei situații,
provincia a fost obligată să mobilizeze în armata țaristă aproape 300 mii de bărbați.
De asemenea, la construcția fortificațiilor de apărare au fost mobilizate, în perioada
aprilie 1915 – februarie 1916, 125 mii de persoane şi 15 mii de care, iar în
primăvara anului 1916 la lucrările de fortificație au fost concentrate 100 mii de
persoane. În plus, condițiile grele de muncă, subnutriția, lipsa asistenței medicale
au condus la izbucnirea unor epidemii, cu efecte dramatice pentru populația
provinciei.

Una dintre particularitățile dezvoltării economice a Basarabiei în această

perioadă a fost construcția accelerată de căi ferate, fenomen ce se explica prin
necesitățile frontului. În anii 1914-1917 au fost construite 400 de verste de căi
ferate noi, 350 de verste de căi paralele şi 200 de verste de căi ferate militare de
campanie cu ecartament îngust. În ianuarie 1918 lungimea totală a căilor ferate (cu
ecartament larg) a ajuns în Basarabia la 1200 de verste. Pentru lucrările de
construcție au fost aduse cadre şi forță de muncă calificată din afara ținutului.
Muncitorii constructori şi feroviari străini au început să reprezinte cel mai numeros
detaşament al proletariatului basarabean. Numărul total al reprezentanților clasei
muncitoare se ridica, în 1917, la peste 80 mii, o mare parte provenind din regiunile
industriale ale Rusiei şi Ucrainei, acest lucru explicând marea influență de care se
vor bucura bolşevicii în Basarabia şi complexitatea situației în provincie în anii
1917-1918. Societatea Căilor Ferate din Basarabia care, în anii 1916-1917,
construia cinci linii strategice avea foarte mulți muncitori constructori. În vara
anului 1917, aceasta dispunea de peste 20 de mii de muncitori.

În condițiile războiului, industria basarabeană a cunoscut un grav declin. Din

cauza lipsei de materii prime şi combustibil au încetat să funcționeze multe
întreprinderi. În anii 1914-1916 numărul fabricilor şi uzinelor s-a redus cu 35%, iar
efectivul muncitorilor cu 42%. În timpul războiului multe unități industrial-
comerciale s-au închis. Dacă, în anul 1913, în Basarabia erau 14,5 mii de
întreprinderi industrial-comerciale, în 1917 au rămas numai 10 mii. Pe de altă
1
parte, s-a intensificat exploatarea muncitorilor. Ziua de muncă cu durată prelungită,
salariul mic, condițiile locative precare, mizeria, foamea provocau înrăutățirea
calității vieții muncitorilor şi determinau creşterea numărului accidentelor de
muncă. Salariile reale ale muncitorilor scădeau continuu. În anul 1917 acestea au
fost majorate, față de 1913, cu numai 60%, în timp ce prețurile la produsele
alimentare crescuseră de 7-12 ori.

Criza economică şi mobilizarea populației în armată şi la lucrări de

fortificație au subminat şi agricultura ținutului. În aprilie 1916, 250 mii de
basarabeni au fost recrutați, iar 72 de mii de persoane au fost scoase la săpatul
tranşeelor. Nesfârșitele rechiziții de vite pentru nevoile armatei au dus la
diminuarea forței de tracțiune. S‐a redus la minimum livrarea de inventar şi de
mașini agricole pentru țărănime, iar suprafețele însămânțate şi recolta globală de
cereale s-au micșorat semnificativ. De pildă, în anul 1916, în județul Orhei
suprafețele însămânțate cu culturi de toamnă erau cu 60% mai mici decât în 1914,
iar în județul Chişinău cu circa 50% față de 1915.

Războiul a avut implicații nefaste şi în viața publică a ținutului. Odată cu

începutul operațiunilor militare, direcționarea resurselor spre front a determinat
încetarea aprovizionării, în special a satelor, cu zahăr, gaz lampant, chibrituri, sare,
lemne şi alte produse de uz cotidian. Impunerea unor prețuri fixe a condus la
înflorirea speculei şi a pieței negre. Situația devenea practic insuportabilă în
perioadele de iarnă şi primăvară, când suferințele populației erau fără limite. În
plus, în Basarabia a fost declarată starea de război şi întreaga viață politică a fost
pusă sub controlul sever al autorităților militare şi de poliție. Pentru cele mai
neînsemnate abateri, locuitorii erau supuşi represaliilor şi persecutați în baza
legilor perioadei de război. Deoarece situația s-a agravat, după ce în armată au fost
recrutați capii de familie şi tinerii, locuitorii, opunându-se autorităților, au refuzat
să achite impozitele datorate statului şi zemstvei şi să accepte rechiziționarea
vitelor. În aprilie 1916, țăranii din satele Chişcăreni, Izvoare, Făleşti, Râşcani
(județul Bălți) s-au opus rechiziționării vitelor pentru nevoile armatei. În aceste
condiții între 1914-1915, pentru delicte împotriva statului şi încălcarea ordinii
publice, au fost arestate şi amendate 6.637 de persoane.

Din cauza primului Război Mondial, teritoriul Basarabiei devine un mare

depozit pentru frontul în care luptau armatele române şi ruse.
Decretul lui Lenin „Pace şi pământ” a creat o adevărată turbulenţă pe front,
militarii ruşi părăsind în masă unităţile militare s-au pornit înapoi spre casă. Pe
drum aceştia erau nevoiţi să treacă prin Basarabia. Atunci începe o adevărată
 Sold.cl.III Munteanu Vlad

teroare pentru basarabeni, deoarece pe lângă furturi şi distrugeri liderii militari de

posedau populaţia de bunuri şi pământuri.

În condiţiile dezordinii de nestăpânit, Consiliul Directorilor decide să ceară

ajutorul armatei române. După mai multe apeluri primite cu prudenţă la Bucureşti,
guvernul Brătianu a decis să trimită peste Prut două divizii de infanterie şi două de
cavalerie, pentru restabilirea ordinii, protejarea populaţiei, apărarea căilor de
comunicaţie şi a depozitelor, cu menţiunea că armata română fusese chemată prin
comandamentul militar rus. La 13 ianuarie 1918, armata română, sub conducerea
generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău şi a restabilit ordinea.

Puterea sovietică, ignorând principiul autodeterminării pe care aparent îl

susținute până atunci, a considerat acţiunea drept un act de agresiune pe propriul
teritoriu, a rupt relaţiile diplomatice cu România şi a confiscat tezaurul României
aflat atunci la Moscova.

În concluzie pot spune că Primul Război Mondial a adus Basarabiei cât și altelor
țări multe pagube la nivel economic, spiritual și altele. Din cauza acestui război
dezvoltarea Basarabiei a rămas la un nivel mai scăzut și continuă încă să fie în
urmă în comparație cu alte țări care s-au restabilit mai repede si mai bine după
război. De asemenea războiul s-a răsfrânt negativ a supra agriculturii Basarabiei.
Deci nu ne rămâne decât să constatăm că războiul nu a fost ceva bun pentru
teritoriul nostru.