Cultura si Societate in Romania secolului XIX

Economie si Societate
Populatia
Numarul populatiei se afla intr-o continua crestere modesta. Populatia
Principatelor in anii 1840 numara 3.500 000 de locuitori. In anii 1850, populatia
ajunsese la numarul de 4 milioane. Din anii 1859-1860, recensamintele indicau
o cifra de 4 500 000 de locuitori. In ajunul proclamarii independentei, populatia
se ridicase la 5 milioane.
Peste 85% din populatie era constituita din romani, populatia minoritara find
constituita din evrei, tigani, bulgari, sarbi, albanezi , greci, germani, maghiari.
Densitatea populatiei era redusa: sub 40 de locuitori pe kilometru patrat, cu mari
diferente intre mediul rural si cel urban.
4/5 din populatie era constituita din locuitorii lumii satelor, in timp ce 1/5 era
populatia oraseneasca. 648 168 de familii din 973 986 din cate se compunea
populatia se ocupau cu agricultura. Erau 60 000 de meseriasi, 30 000 de
comercianti.
Populatia Bucurestiului numara 120 000 de locuitori in timpul unirii
principatelor, iar dupa proclamarea independentei, numara 177 000. Alte orase
precum Iasi, sau orasele porturi, Braila si Galati se dezvoltau mai lent.
Din 1860 pana in 1900, populatia Principatelor Unite a cuoscut o crestere cu
54% . In 1900, populatia Romaniei numara 5 900 000 de locuitori. La inceputul
secolului XX, populatia a crescut la 6 200 000 de locuitori, densitatea fiind de
45 locuitori pe km2
92% din populatie era constituita din romani, procentul strainilot fiind de 8%.
19% din populatie erau oraseni si 81% erau tarani. Populatia Bucurestiului
numara 276 000 de locuitori, iar alte orase precum Galati, Braila, Craiova,
Ploiesti numarau 20 000 de locuitori.

Societatea
S-au remarcat diverse schimbari de la elaborarea Regulamentelor Organice.
Conventia de la Paris din 1858 consemna desfiintarea rangurilor si privilegiilor
boieresti. Boierimea isi inceta existenta juridic, dar continua sa ocupe un rol
important in societatea romaneasca ca o clasa privilegiata. Din randurile
boierimii s-au ridicat multi lideri ai revolutiei de la 1848. Pe plan economic, o
parte din boierime a trecut la alte activitati economice, mergand pe calea
imburghezirii.Inegalitatea fiscala consemnata in Regulamentele Organice era
stearsa.
Burghezimea (negustorii, meseriasii, functionarii, intelectualii) ocupa pozitii tot
mai importante in societatea romaneasca si avea sa devina un element de sprijin
pentru Partidul Liberal, in timp ce mosierimea se integrase in Partidul
Conservator.
In 1864 a fost aplicata Reforma Agrara, taranii fiind eliberati din
servituti.Taranimea clacasa si-a incetat existenta, in plan juridic devenind o
taranime libera. Reforma agrara a fost o disputa dintre boierimea conservatoare
care accepta degrevarea taranilor clacasi de servitutii feudale, dar considera ca
pamanturile apartineau de drept proprietarilor. S-au inscris legiuirile agrare din
Principate ce-i considerau pe taranii clacasi ca fiind chiriasi pe domeniile
boieresti. Se pleda pentru emanciparea taranimii odata cu improprietarirea pe
loturile avute in folosinta. Reforma agrara din 1864 a dus la improprietarirea a
400 000 de clacasi, pe o suprafata de 1 600 000 hectare.
Se afirma o noua categorie sociala: muncitorii, care lucrau ca angajati in
agricultura si in diverse ramuri ale industriei, ca extractia petrolului, a sarii, in
diverse ramuri ale industriei usoare sau in activitatile de construire a retelei de
cai ferate sau de amenajare a soselelor. Concentrata in orase, incepeau sa apara
primele framantari privind obtinerea drepturilor precum limitarea zilei de
munca, asigurarile sociale, in 1872 fiind constitutia Asociatia Generala a
Lucratorilor din Romania.

Economia, comertul si comunicatiile

Primul loc in economie il ocupa agricultura ca principala ocupatie. 90% din
volumul exportului romanesc era dat de agricultura. Culturile de porumb, grau,
orz, ovaz si secara predominau. Productivitatea era insa scazuta, tehnica
moderna in agricultura fiind nesemnificativa. Unii dintre marii proprietari aveau
un interes crescut pentru importul de masini agricole mecanizate: seceratori,
batoze, pluguri perfectionate, desi majoritatea preferau sa continue exploatarea
fortelor de munca ale taranilor. Desi taranii au devenit proprietari in urma
reformei din 1864, au fost expusi unei legislatii agrare discriminatorii. Legea
tocmelilor agricole din 1867 a fost modificata in 1872 de catre guvernul
conservator al lui Lascar Catargiu, care introducea clauza aducerii taranului la
lucru cu ajutorul dorobantilor pentru respectarea invoielilor agricole incheiate cu
proprietarii.
Cresterea apreciabila a terenurilor de aratura s-a facut pe seama scaderii
fanetelor si a islazurilor, numarul de animale fiind in scadere.Incepea un proces
lent de industrializare, mai ales in domeniul mestesugurilor si a micii industrii.
Numarul meseriasilor de la Bucuresti a crescut de 3 ori, mai ales in domeniile
industriei usoare si alimentare, industriei zaharului, hartiei, a extractiei de sare si
petrol. Apar stabilimente (fabrici timpurii), majoritatea ramanand in stadiul de
ateliere. Treptat, s-au dezvoltat fabrici de ulei, de zahar, paste fainoase, alcool,
de prelucrare a lemnului, de sapun si lumanari, de postav, Romania participand
la expozitia universala de la Paris din 1867.
Sunt progrese notabile realizate in ramurile extractiei de petrol si extractiei de
sare, iar productia de petrol a crescut de patru ori (de la 37 000 de hectolitri la
174 000) intre 1862-1872. Cantitatea de sare exploatata crescuse de la 50 de
milioane kg in 1862 la 83 milioane de kg in 1873.
Se resimtea si un progres in domeniul comertului intern si extern odata cu
desfiintarea monopolului turcesc si reintegrarea in teritoriul national a fostelor
raiale de pe linia Dunarii. Se observau efectele intrarii Principatelor in circuitul
economic international. Vama dintre Tara Romaneasca si Moldova fusese
desfiintata in 1847 in urma deciziei luate de catre domnii Gheorghe Bibescu si
Mihail Sturza.In timpul lui Cuza si a constituirii statului national roman, s-au
infiintat Camerele de Comert si a Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC) in
1864 si a fost introdus sistemul metric. In urma internationalizarii navigatiei pe
Dunare, activau in anii 1859-1860 30 000 de comercianti in orase . Inca erau
organizate targuri saptamanale sau ocazionale conform traditiei. Exportul de
cereale a trecut pe primul loc in defavoarea exportului de vite, in frunte aflanduse exportul de grau. Porumbul era destinat consumului intern.

Pe langa cereale, mai erau exportate lana, piei, cherestea, vinuri, pacura, cele
mai multe ajungand in Imperiul Otoman, in Imperiul Austriac, in Rusia, Serbia,
Franta sau Marea Britanie. Porturile Braila si Galati cunosc o deosebita animatie
a numarului de vapoare si corabii ce intrau si ieseau anual in numar de
1000.Importul era in continuare mic, el vizand doar articole de lux si produse de
consum.
Caile de comunicatie au fost dezvoltate si imbunatatite in timpul domniei lui
Cuza. Prima cale ferata, linia Cernavoda-Constanta, a fost finisata si inaugurata
pe teritoriul Dobrogei in timpul domniei lui Carol, urmata apoi de construirea
liniei ferate Bucuresti-Giurgiu. In timpul domniei lui Sturdza, s-a construit
principalele drumuri ca : dumul Mihailesti-Iasi-Tecuci-Galati, iar in timpul lui
Cuza, s-a amenajat drumul Turnu-Severin-Craiova-Bucuresti-Ploiesti-Focsani.
S-a edificat drumul national Predeal-Bucuresti, extins spre Giurgiu. In 1875,
reteaua de drmuri pavate amenajate numara 5000 km, iar reteaua de cai ferate
numara 1200 km .
Autoritatile au constituit si o flotila duinareana si maritima romaneasca pentru a
diminua patronatul companiei austriece de navigatie care tindea sa-si impuna
dominatia asupra navigatiei pe Dunare. In 1862 a fost elaborat Regulamentul de
navigatie pentru marina comerciala a Principatelor, domnitorul Cuza impunand
taxa pe marfurile exportate si importate. In 1862 au fost arendate postele ce au
trecut sub administratia statului, fiind infiintata Directia Centrala a Postelor cu
sediul la Bucuresti. Este introdus telegraful electric in 1854-1857, fiind extins
pana la domnia lui Carol.
Sistemul modern al bugetului statului a fost introdus in Principate prin
Regulamentele Organice. S-a stabilit separarea veniturilor camarii domnesti de
cele ale statului. Avand in vedere ca reformele presupuneau cheltuieli serioase,
in timpul lui Cuza si Carol, bugetul a fost deficitar, cheltuielile depasind
veniturile statului. Va fi impus un echilibru bugetar pe baza imprumuturilor
externe in 1877.
Cel mai important impozit era capitatia, pusa pe locuitorii sateni, urmata de
patenta pusa pe mestesugari si negustori. A aparut impozitul funciar in urma
desfiintarii privilegiilor boieresti, precum si o serie de taxe pentru operatiuni
speciale. Impozitele directe si indirecte reprezentau cea mai mare parte a
veniturilor statului. Prioritatea absoluta acordata in anumite sectoare o detinea
Ministerul de Finante care avea nevoie de o retea intinsa de functionari
insarcinati cu strangerea impozitelor catre stat de la contribuabili.
In 1867 a fost introdus sistemul monetar national, avand ca model sistemul
bimetalic al Uniunii Monetare Latine, trecandu-se peste opozitia Turciei.

Sub guvernul liberal I.C. Bratianu, in 1880, a fost infiintata Banca Nationala,
sistemul financiar romanesc fiind sustinut de doua institutii: Creditul Funciar
Rural si Creditul Funciar Urban.
Din 1912, 79% din populatie se ocupa cu agricultura si numai 13% se ocupa cu
industria si comertul, in timp ce 5% se ocupau cu profesiuni liberale si institutii
publice. Suprafetele agricole cresteau in detrimentul fanetelor si pasunilor, cea
mai mare pondere revenind productiei de cereale de 84%. Se observa o relativa
crestere a numarului de animale. Au fost introduse tractoarele si batozele, insa
baza productiei agricole era tot munca manuala a taranilor cu mijloace
rudimentare.
Industria detinea 20% din venitul national, principalele ramuri fiind legate de
productia agricola si materii prime: alimentara, textila, a lemnului, a hartiei,
extractiva. Ramurile industriei grele precum siderurgia si cea constructoare de
masini erau inca inexistente. Petrolul era in mare parte destinat exportului.
In 1895 este emisa legea minelor, dezvoltandu-se extractia de carbune si
industria petroliera luand amploare cu ajutorul capitalului strain, in 1880 fiind
80 000 de tone, iar in 1913 productia ajungand la 1 900 000 de tone, rolul
decisiv revenind marilor societati cu capital strain precum Steaua Romana din
Campina, Romano-Americana din Ploiesti, Vega, Astra Romana.
Reteaua de cai ferate a fost edificata, reteaua de sosele a fost amplificata, iar
telefonia si telegrafia se extindeau. Navigatia fluviala si cea maritima a
progresat, in 1890 fiind infiintata societatea Navigatia Fluviala Romana, iar in
1895 fiind infiintat Serviciul Maritim Roman.
Pe plan financiar sunt infiintate banci cu capital strain: Banca Generala Romana
sau Marmorosch-Blanc.

I. Taranimea

Taranimea popula mediul rural in proportie de 80% . Taranii se ocupau

predominant cu agricultura. Gradul de analfabetism era crescut, iar igiena era la
standarde joase. Natalitatea si mortalitatea infantila erau ridicate.Speranta de
viata era mica. Alimentatia se baza doar pe carbohidrati.
Existau putine forme de divertisment: hore, mersul la biserica, petrecerile de la
carciuma, festivalurile de targ, jocurile de noroc, bataile. Taranii infruntau
dificultati pe timp de iarna, iar cand rezervele de hrama se epuizau in luna
februarie, statul impartea porumb pentru care se formau cozi lungi. Foametea se
acutiza si revoltele izbucneau.
Cerealele reprezentau 85% din exporturi. Romania se clasa pe locul 4 la
exportul de grau si pe locul 3 la exportul de porumb in lume. Vin primii ingineri
agricoli pentru a-i instrui pe tarani sa-si valorifice productia prin utilizarea
ingrasamintelor naturale, insa taranii erau refractari caci ingrasamintele naturale,
mai ales grasimea animala, erau utilizate pentru incalzirea sobelor. Utilajele erau
foarte scumpe. Forta de munca era excedentara in mediul rural. Pana in 1874 au
devenit proprietari funciari. Acestia au primit mai putin pamant decat li se
incredintasera. Se cautau suplimente la mosieri particulari. Taranii nu erau
independenti in totalitate chiar daca nu mai erau clacasi si aveau libertatea
juridica si acces la educatie.Mosierii nu se inghesuiau sa achizitioneze utilaje
agricole din moment ce erau scumpe si forta de munca umana era mai
ieftina.Fenomenul arendasiei a crescut. 57 % din proprietati aveau 500 de
hectare. 72% din mosii aveau 3000 de hectare. Arendasul provenea din randul
minoritatii etnice, in special evrei. Taranii nu s-au rasculat datorita constiintei
nationale, ci datorita situatiei economice.
Arendasii erau intermediari tarani-mosieri, avand rol de a exploata mosia
proprietarului pentru a obtine profit. Subarenda terenurile si crestea cota de
produse taranilor. Intre 1870-1906 au crescut sumele aferente arendei cu 150160% . Invoielile agricole presupuneau indeplinirea obligatiilor agricole pentru
ca taranii sa primeasca un lot de pamant:

Taranii veneau cu propriile seminte

Transportau recolta pe cheltuiala proprie
Arendasul decidea impartirea si dijma
Taranii se supuneau abuzurilor arendasilor in lipsa de alternative
Accesul la pasune era contra-cost, precum si la balti
Plateau daune pentru absenta
Cu voia arendasului, procurau materiale pentru construirea locuintelor

In Muntenia, taranii se rasculau din lipsa de hrana si de pamant, dar si datorita

nelegiuirilor primarilor, perceptorilor si lacomiei proprietarilor si atitudinii
guvernului. Cateodata, nu se revoltau datorita amenintarilor, fie datorita
mentalitatii religioase si conservatoare, fie se multumeau cu putin si li se parea
firesc si comod traiul.
Dar in timpul guvernarii liberale, cand accesul la educatie s-a largit, au aflat ca
cei de la conducere profitau de pe urma analfabetismului acestora, autoritatile
profitand de oportunitatea de-ai convinge pe taranii analfabeti sa semneze orice
act, chiar si in defavoarea lor indiferent ca li se spunea ca este favorabil.
In 1905 era o disproportie dintre posesorii de pamant si suprafetele pe care le
detineau. Era un grup restrans de marii proprietari funciari cu mosii de peste 100
de hectare, in totalitate rezultand 4 milioane de hectare. Erau mici proprietari cu
suprafete sub 10 hectare-in totalitate 3 milioane de hectare detinute de 900 000
de familii. 400 000 de familii nu detineau pamant.
In 1907 a izbucnit rascoala taraneasca datorita cresterii sarcinilor de munca, dar
care a fost reprimata sangeros. In 1910, taranii posedau 90% din vite si 30% din
pasuni. In 1889, s-a emis o lege pentru vinderea catre tarani a loturilor de 5,10
sau 25 hectare din domeniile statului. In 1891 au fost infiintate banci populare.In
1907 a fost emisa i lege privind invoielile agricole.
In 1908 este infiintata Casa Rurala si s-a emis o lege contra trusturilor
arendaresti. Multe carciumi au fost inchise pentru a impiedica planificarea unor
comploturi si rascoale. Numarul de jandarmi a crescut in localitatile rurale.
Se constata ca dupa rascoala din 1907, are loc o modificare la nivelul structurii
muncitorilor agricoli, care din 1906 fiind 25% au crescut la 35% in 1913.
Salariatii agricoli erau tarani lipsiti de pamant care erau platiti sa munceasca
pamanturile altora .

II.Satul romanesc si locuintele taranilor

Prin legea din 1864, s-a stabilit ca igiena sa fie predata in scoli. S-au luat masuri
pentru imbunatatirea vietii la sat. In 1864 s-a emis o lege pentru inmormantare
prin care se stabilea adancimea de 2 metri pentru groapa si s-au luat masuri in
privinta stabilirii decesului persoanelor. In 1888 s-a emis un regulament pentru
alinierea satelor si pentru construirea locuintelor taranesti pe baza unei
autorizatii si numai de o parte si de alta a soselei.In 1924 s-a emis un regulament
pentru alimentarea cu apa in comunele rurale.
Locuintele satului romanesc aveau cate o singura camera, in care taranii
dormeau cu animalele pe podea. Casele erau mici, stramte, intunecoase, asezate
direct pe suprafata solului, fara nicio dusumea sau pardoseala. Nu erau dotate cu
sobe sau cu ferestre, avand tavane joase cu usi mici care se inchideau
incomplet.
Taranii se imbolnaveau de variola, rujeola, scarlatina, difterie, tuse convulsiva,
dizenterie, raie, pelagra. Anual, 20-30% dintre copii mureau. Doar 50% din copii
se nasteau vii, si multi mureau inainte de implinirea varstei de 5 ani.
S-au luat masuri pentru sanatatea publica, in 1859 fiind interzisa vindecarea
prin descantece. Chiar daca in sate erau medici, acestia nu aveau clientela,
taranii neavand incredere in ei. Neincrederea a fost alimentata si de sarlatanii
care vindeauleacuri. Din 1863, invatatorii se implicau in vaccinarea elevilor,
caci de multe ori, cand veneau medicii in sat, mamele fugeau cu copii lor in
padure in timpul perioadei de vaccinare.
In 1881 sunt amenajate primele spitale rurale.

III.Credine i obiceiuri populare

Casatoria era considerata ca fiind tocmeala unirii barbatului cu femeia spre

facerea de copii, sa traiasca intr-o intovarasire nedespartita, conform Codurilor
lui Caragea si Calimah.
Perioada de casatorie la fete era varsta de 12 ani, la baieti-14 ani. Ulterior, varsta
a crescut la 16 ani la fete, si 19 ani la baieti.
Nu se putea oficia casatorii intre rude de pana la a saptea generatie. Casatoriile
nu se puteau incheia decat in anumite perioade ale anului. In perioada posturilor
nu se puteau incheia casatorii. Existau si exceptii cand unul dintre parteneri era
foarte batran si exista riscul sa moara inainte de incheierea postului sau cand
unul intre parteneri era grav bolnav.
Prima etapa a nuntii era petitul, prin care parintii unui baiat trimiteau un alt
tanar sa o convinga pe fata sa se logodeasca . Parintii isi intrebau tinerii daca
erau de acord cu viitorul mariaj, chiar daca cordul era insa facut deja intre
parintii celor doi parteneri. Copii puteau fi dezmosteniti daca refuzau caci la
baza relatiilor era intotdeauna zestrea . Tinerii primeau binecuvantarea si
incepea logodna timp de cateva saptamani, cateva luni sau ani. Logodna
insemna ca viitorii miri de fata cu martorii isi schimbau inelele, insemne ale
relatiei lor. Daca un baiat saruta o fata de fata cu altii, trebuia sa se casatoreasca
cu ea. Existau cazuri in care logodna era rupta. Izbucneau scandaluri nu pentru
ca se gaseau defecte in caracterul sau fizicul unui partener, ci pentru ca parintii
ambiilor parteneri nu se mai intelegeau in privinta zestrei. Parintii cautau
intotdeaua parteneri mai bogati pentru copii lor.
Daca logodna nu se rupea si trecea de perioada postului, se organiza nunta. Mirii
erau pregatiti. Mirele era barbierit si i se depunea o bancnota sub talpa, fara sa o
piarda pentru a-si demonstra forta. Slujba religioasa era intotdeauna organizata
duminica, pregatirile fiind facute sambata. Dupa slujba religioasa, urma evident
petrecerea si oferirea de daruri.
In vechiul regim demografic, infertilitatea masculina era de neconceput, iar daca
un cuplu nu reusea sa faca un copil, femeia era intotdeauna invinovatita. Femeia
considerata ideala in lumea satelor postea, muncea, facea copii, era fidela,
respecta regulile. In perioada sarcinii, o femeie nu trebuia sa asite la
inmormantare sau la cununie. Trebuia sa munceasca cat mai mult si zilnic.
Femeia nu avea voie sa se uite la oameni cu defecte fizice pe perioada sarcinii
(astfel, copilul se nastea cu defectele respective), sa nu stea pe sub pragul usii, sa
nu fure (pentru ca obiectul furat aparea pe corpul copilului). Cand avea loc
nasterea, de femeie se ocupa moasa satului, neavand incredere in medici.
Moasele le spuneau femeilor gravide sa impinga usile cu piciorul, si toate
lacatele erau descuiate pentru a deschide nasterea.

Pentru ca nasterea sa fie mai usoara, erau impinse obiecte grele (o galeata prin
casa sau prin curte) sau i se dadea femeii sa bea apa cu recipiente cu lacate sau
sa bea apa din opinca si pumnii barbatului.
Dupa manevrele respective , toate usile si ferestrele erau inchise ca sa nu intre
duhurile rele, apoi era adus un brat de paie din grajd pentru a se reitera
momentul nasterii biblice, pentru ca femeia sa nasca pe ele.
Se aduceau obiecte religioase: cruci, apa neinceputa, busuioc, trifoi cu patru foi.
Timp de 40 de zile de la nastere, femeia nu avea voie sa iasa din casa. Trebuia
sa faca o baie ritualica. Pana cand erau chemate ursitoarele, mama nu avea voie
sa-si alapteze pruncul. Copilul era hranit cu lapte de vaca, indulcit cu zahar sau
miere. La monentul nasterii, cordonul ombilical era taiat cu un obiect ascutit
gasit pe drum. Pentru a se asiura sanatatea pruncului, i se punea pe cerul gurii
sangele rezultat de la nastere. Daca se nastea vara, era imbaiat cu apa rece din
fantana. Daca se nastea iarna, era frecat cu zapada. Daca pielea sa se facea
albastruie-violet, se considera ca era un semn rau.
Pruncul primea binecuvantari de la ursitoare care aduceau paine. Vin, miere, aur
si argint.
Copilul, de la natere, era plasat sub protecia divinitii si era dat
unei femei cu mai multi prunci sanatosi, fiind scos pe fereastra si primind un
nume, apoi era inapoiat mamei sale. Se rosteau rugaciuni, si dupa un timp,
copilul primea un alt set de rude spirituale-nasii, care il botezau.
La inmormantare, bradul decorat cu hainele decedatului, era infipt la capataiul
mormantului, fiind un punte pentru suflet ca sa poata ajunge in lumea de dincolo
si apoi era pus in sicriu. Participantii se imbracatu cat mai bine cu putinta.
Veneau si bocitoare profesioniste. Se presupunea ca daca participantii plangeau
excesiv, impiedicau sufletul sa treaca in lumea de dincolo, ramanand intr-o zona
intermediara, devenind o fantoma care sa-i deranjeze pe cei vii. Baia ritualica
era efectuata de rudele din apropiere. Daca mortul era barbat, era ras, unghiile ii
erau taiate si asezate si agatate in apropierea casei. Clopotele bateau, iar la
inmormantare, erau aduse coliva facuta din grau, care simboliza moartea si
invierea. Se efectua priveghiul pentru ca cei prezenti sa-si aduca aminte de
faptele bune ale celui decedat.

IV.Aristocraia

Pana in 1858 se mentinuse boierimea. Dupa 1858 toata lumea platea impzote,
dar in mod egal. Ca roman, cu cat erai mai bogat, cu atat plateai statului un
impozit mai mare. S-a produs astfel o transformare la nivelul elitei. Boierimea
devenise moserime, singura diferenta fiind ca boierii se bucurau se imunitate
fiscala. Oficial, rangurile nobiliare nu mai existau din 1858, insa au ramas in uz
apelativele care aminteau de ierarhizarea de tip nobiliar. Mosierii inca erau
denumiti boieri. In privinta rangurilor boieresti, acestea devin ranguri
nobiliare occidentale. Marele Ban se transforma in Duce de Craiova. Marele
Vornic devine Marele Justitiar, iar Marele Postelnic devine Marele Sambelan.
Toti reprezentantii elitei se imbracau la fel. Femeile nu puteau prelua nici prin
alianta sau mostenire titlurile barbatilor si nici nu puteau fi active in societate.
Barbatul era responsabil cu aducerea bunastarii in casa in timp ce femeia ii tinea
locul cand lipsea. Totusi, femeile aveau un oarecare cuvant de spus in luarea
deciziilor politice, prin soti sau prin cunostinte masculine. Femeile utilizau
saloanele pentru a invita apropiatii din anturaj sau pentru a intra in contact cu
alti decidenti politici. Femeia trebuia sa fie cultivata si diplomata , sa fie la
curent cu problemele zilei, sa poata discuta cu orice barbat indiferent de
temperamentul sau, sa aiba capacitatea de a convinge, de a avea un profil moral
bine conturat. Femeile usoare aveau de suferit de pe urma statutului. Femeile isi
faceau cunoscute optiunile poliitce prin protectia pe care o acordau tinerilor
politicieni cu idei reformatoare, putand capata astfel putere decizionala.
Eliberarea revolutionarilor de la 1848 a fost realizata la insistentele femeilor.
Elena Cuza a facut cunoscuta situatia sotului ei la curtea austriaca si a facilitat
eliberarea sa. Mary Grant/Maria Rosetti a reprezentat primul model al Romaniei,
nascand o fetita in perioada Revolutiei, numind-o Libertatea. Femeile s-au
manifestat ori de cate ori era nevoie cu un zambet dulceag, cu o vorba spusa pe
un ton calm pentru a dezmorti lucrurile.
Principalele preocupari ale femeilor aristocrate erau :
*Instruirea pentru a deveni femei rafinate si independente
*Educatia muzicala pentru a impresiona audienta masculina prin calitatile ei
muzicale de a canta la pian sau la harpa
*Dansurile de societate: gavota, valsul, polka, mazurca
*Treburile gospodaresti: supravegheau servitoarele, confectionau obiecte de
decoratiune interioara, brodau, confectionau pungi pentru bani.
*Educarea copiilor

Femeia trebuia sa se lupte cu propriul corp pentru a fi in tendintele epocii,

evidentiindu-si sau ascunzandu-si anumite parti ale corpului.
Idealul estetic feminin din secolul XIX era: gura mica ca o cireasa, dintii mici,
albi, frumosi si ordonati, maini albe si fine, picior mic ca de copil, talie de
viespe de tip clepsidra, purtand corset de la 9-10 ani, ochi expresivi, gene lungi,
sprancene care sa contureze privirea, sa roseasca ori de cate ori i se spunea un
compliment sau sa lesine oportun.
Foloseau ca accesoriu flaconul cu saruri si evantaiul pentru a fi adusa in simtiri
cand lesina oportuni sau din cauza corsetului prea strans. Trebuia sa tremure
cand intalnrea un barbat.
Barbatii nu mai purtau haine lungi ca odinioara, ci costume dupa modelul
occidental. Isi mentineau silueta cat mai supla fata de boierii care erau
extraponderali. Barbatul aristocrat trebuia sa fie un bun cantaret, uin bun
scrimeur, un bun dansator, atlet, tragator, cultivat, poliglot, sa respecte regulile
sociale, sa aiba un comportament galant fata de femei, sa aiba cultura muzicala
si artistica, sa fie un bun expert in toate domeniile si sa se dueleze cu alti barbati
pentru a-si apara onoarea sau a lupta pentru femeia iubita. Personalitati ca B.P.
Hasdeu sau Nicolae Iorga au participat la dueluri. Aristocratii practicau vrajitoria
pentru a-si arata iscusinta. Citeau in timpul liber, avand biblioteci si colectii cu
carti in mai multe limbi pe subiecte variate. Colectionau si expuneau obiecte
vechi precum arme, tablouri, obiecte de ceramica sau monede , dand dovada de
prestigiu. Ei trebuia sa stie sa se apere de hoti care se aflau la tot pasul. In
Bucuresti, aristocratii participau la organizarea Balului Domnesc in ianuarie, la
carnavaluri si baluri mascate unde aristocratii se amestecau cu alti oameni de
alte statuturi sociale in februarie, la sesiuni parlamentare din lunile martie-iunie ,
precum si la Ziua Nationala. Vara si-o petreceau la mosie, intr-un spatiu larg si
aerisit, iar in toamna reveneau in oras cand se redeschideau scolile, urmand ca
in decembrie sa inceapa febra sarbatorilor de iarna. La Sinaia, aristocratii isi
cumparau pamant un jurul orasului pentru a fi aproape de familia regale, dupa
1883 devenind o moda sa petreci o perioada de timp la Sinaia, asemeni unei
statiuni. Frecventau cafenelele si cofetariile deschise de straini fiind medii de
socializare, precum High Life unde se adunau artistii si jurnalistii, Kubler,
Riegler, Imperial, Capsa sau Fialkovski. Casatoriile aveau loc doar intre
membrii aristocratiei, femeia trebuia sa aiba astfel zestre, sa provina dintr-o
familie rezonabila, sa aiba aspect placut, inteligenta, educata, manierata, sa aiba
o reputatie buna, sa fie virgina, iar barbatul trebuia sa fie bogat, sa provina dintro familie buna, sa aiba un aspect fizic puternic, sa aiba convingeri sociale si
politice, sa aiba o cariera profitabila, sa fie cultivat.Initial, varsta de casatorie
era ca la tarani. Diferenta de varsta intre parteneri era deseori de 20 de ani.

V.Urbanism si urbanizare
Gradul de inapoiere al Romaniei era mare conform multor scrieri ale vremii.
Nicolae Iorga , in Romania,mama a unitatii nationale, scria ca ulitele aveau
gropi, praf, paie si noroiul zacea pana ce-l usca soarele si-l prefaceau trecatorii
in pulbere. Procesul de modernizare a oraselor a inceput dupa perioada
Regulamentelor Organice, pana atunci, statul neimplicandu-se decat in
colectarea taxelor. Precaritatea economica si modelul de civilizatie orientala sunt
motive pentru care orasele nu s-au modernizat, precum si calamitatile ce au lovit
principatele, epidemii ce au depopulat orasele, razboaiele, incendiile, toate
acestea afectand procesul de modernizare. Rusii au incercat sa faca schimbari
sociale pentru a le scoate de sub influenta orientala.
Au inceput primele lucrari pentru amenajarea principalelor artere din Bucuresti,
Podul Calicilor, Podul Serban Voda, Podul Mogosoaiei fiind singurele amenajate
pe banii primariei, restul cailor de comunicatie fiind finantate din contributiile
oamenilor. Orasele nu aveau canalizare. Toate apele murdare erau deversate pe
strada si se scurgeau in balti, in rauri sau in lacurile din apropierea oraselor.
Dambovita reprezenta principala sursa de apa pentru Bucuresti, unde devarsau
apele murdare. Strazile erau din nisip si pietris, iar cele mai mici erau ulite.
Se utilizau materiale precum barne, bolovani , pietre cubice, cuburi de lemn pe
fundatie de beton, pietris de rau pentru pavare.
Piatra cubica era importata din Elvetia, Belgia si Franta pana cand romanii s-au
orientat spre resursele locale ce erau mai ieftine.
Din 1860 au fost amenajate trotuarele, cu borduri din import, fiind utilizat tot
cubul din lemn. Arterele de circulatie principale au fost modernizate, iar
drumurile secundare au fost construite din macadam. Intr-o situatie de urgenta,
se utiliza apa depozitata. In timpul guvernarii Kiseleff, in 1830, s-a infiintat
Comsiia pentru infrumusetarea orasului, fiind trasate strazile Bucurestiului, fiind
fixate pietele. A fost organizat Serviciul de Curatenie si Ecarisaj, fixand in
perimetrul orasului pescariile, macelariile si sapunariile.
Bucurestiul a fost impartit in cinc sectoare.
A fost organizat serviciul sanitar, obligand primaria sa anajeze medici si
veterinari. Cimitirele au fost mutate din oras.
A fost elaborat un Regulament pentru constructii si alinieri. Nimeni nu mai
putea construi fara autorizatie oriunde si oricand. Nu mai erau ridicate
constructii mai inalte de 17 metri, cele mai inalte constructii avand 4 etaje. Se
preferau culorile obisnuite de fatada, cele tipatoare fiind interzise. Gardurile
erau facute din nuiele pe arterele principale, iar pe arterele secundare, din
caramida.

Era interzis ca locuitorii din zona centrala sa mai aiba curte din pamant
batatorit, dusumeaua si betonul fiind obligatorii. Cosurile trebuiau sa aiba o
inaltime de 1 metru. Deversarea apelor reziduale in strada a fost interzisa.
Mlastinile si baltile din orase au fost asanate. Rauri ca Dambovita au fost
amenajate pentru a nu mai provoca indundatii.
Strazile au fost botezate: Podul Mogosoaiei-Calea Victoriei, Strada GermanaStrada Smardan, Podul de Pamant-Calea Plevnei, Podul Calicilor-Calea
Rahovei, Drumul Targovistei-Calea Grivitei. Strazile au fost largite in functie
de trafic.
In 1859 a fost introdus iluminatul cu petrol, felinarele cresteau la numar,
luminand cu ulei de rapita initial, ulterior cu petrol/gaz lampant, in 1882 fiind
introdus iluminatul electric.
Sub primarul Emanoil Pache Protopopescu (1888-1892) a fost introdus
telefonul, aprovizionarea cu apa a fost imbunatatita, construindu-se statii de
purificare a apei, s-au pavat strzi, a fost introdus iluminatul electric, s-au
deschis noi linii de tramvai, s-a reorganizat lucrul primriei, a fost canalizata
Dambovita.
Au fost imbunatatite mijloacele de transport, in 1870 fiind introduse tramvaiul
cu cai. Au aparut si regulamente privind circulatia acestora, in acestea urcand
doar persoane care plateau calatoria, aveau igiena corespunzatoare si nu erau in
stare de ebrietate.
Parcurile si gradinile au fost amenajate pentru a spori frumusetea, reprezentand
zone de socializare si spatii de sporturi.
Au fost construite noi hanuri unde erau adapostiti negustorii cu marfurile
acestora, precum Hanul lui Manuc.
Pe plan arhitectural, se manifesta romantismul, apar cele doua arce de cerc ce
sustin tavanul, apar arcadele, apetenta pentru decoratii, alternanta benzilor de
caramida si tencuiala ca la Spitalul Coltea.
Orasle de deal si de munte erau cu regim inchis, iar cele de pe campie aveau
case aproape una de alta.
Locuintele aveau un parter pentru bucatarie si camara, si un etaj ca spatiu de
locuit.
Ritmul de construire a Bucurestiului a crescut : 1886-520 de cladiri/an, 18901300 de cladiri/an, 1912-2000 de cladiri/an.
In 1910 se infiinteaza o societate pentru construirea locuintelor ieftine, ridicand
3000 de locuinte in patru ani pentru 10 000 locuitori. Locuintele erau
subventionate in proportie de 50% de primarie, platite in avans cu 10% daca
indivizii aveau locuri de munca si stare de sanatate buna. In primii 5 ani nu se
platea impozit, iar dupa 15 ani se platea 50% din impozit.

Aprovizionarea cu alimente era supravegheata de stat, se asigura serviciul

medical, locul de munca aproape era asigurat prin aparitia intreprinderilor si
atelierilor mestesugaresti. 66% din locuinte erau constituite din doua camere, 24
% din acestea avand 3-4 camere, restul-5 camere.
In Bucuresti erau vile ce apartineau burgheziei, avand doua nivele si case de un
nivel la periferie.
Pe langa cladiri izolate, predominau locuintele de tip vagon.
Au trait arhitecti precum Cerchez, Ion Mincu, ce au creat stilul neoromanesc,
caracterizat prin prispa, coloane realizate din lemn sculptat si butoni de
ceramica, precum si reprezentarea vulturilor sau personalitatilor importante.

VI.Junimea si junimismul
Junimistii s-au regasit in cercurile conservatoare, aparand in octombrie 1863. In
perioada preliminara, Titu Maiorescu a incercat sa desfasoare
conferinte/prelegeri populare, la care au fost invitati oameni cu preocupari si
interese populare si pentru a se face cunoscut spre obtinerea diferitelor posturi.
In perioada studiilor s-a lansat intr-un maraton de la o scoala la alta, pentru a
obtine diplome si a-si asigura posturi inalte, prestigiul social si o situatie
economica buna. La varsta de 23-24 de ani, Titu Maiorescu era un om realizat,
casatorit si se bucura de notorietate.
Principiul la care a stat la baza selectarii membrilor Junimii era Entre qui veut,
teste qui peut. Junimistii erau tineri cu varste de 20-30 de ani, care s-au format
intelectual si avand o situatie financiara buna. Nu atingeau subiecte din sfera
juridicului si politicii. Vasile Pogor era cel mai in varsta junimist (30 de ani),
fiind specialist in fixarea poreclelor. Titu Maiorescu era poreclit tatal
nebunilor.
Iacob Negruzzi era responsabil cu primirea corespondentei, fiind poreclit capul
minciunilor. Caraioni ea numit bine nutritdatorita gabaritului. P.P. Carp era
poreclit excelenta.
Intalnirile junimii se desfasurau lunar in casa lui Titu Maioirescu sau in casa lui
Vasile Pogor, incepand vineri, ulterior mutate sambata. Femeile erau excluse de
la intalniri. La intalnire era imbogatit dosarul, ea comunicata posta redactiuni,
se citeau lucrarile originale aduse de membrii Societatii, precum poezii si proza
in timp ce se seveau ceaiul si cafeaua. Dosarul Junimii era compus din taieturi si
fragmente din presa vremii. Junimea dorea sa infiinteze o tipografie pentru a
publica scrierile cele mai valoroase. Fiecare membru care isi publica si vindea
opera ii era oprit un procent din banii obtinuti in vanzari.

In revista Convorbiri literare erau publicate poezii ale membrilor Junimii si

opere ale unor necunoscuti. Unii se simteau persecutati si ii trimiteau lui Iacob
Negruzii aceeasi poezie, schimbandu-si scrisul, localitatea si numele. La
intalniri participau si Caracuda, profesorii tineri care susoteau intre ei, dar se
sfiau sa isi citeasca poeziile. Junimea dorea sa incurajeze tinerii valorosi si a
publicat o antologie. Membrii junimisti discutau despre legislatia polisurilor
grecesti, despre legislatia romana, despre islam, revolutia engleza si reforma
protestanta luterana. Participau si femei si barbati la un anumit nivel cultural.
Titu Maiorescu isi imagina intalnirile ca pe un ritual, iar cel care tinea conferinta
nu trebuia sa intre in contact cu auditoriul. Poeziile erau citite deseori de Mihai
Eminescu.
Pana in anii 1850, limba romana era intr-un stadiu deplorabil din punct de
vedere ortografic dupa cum evientiaza presa vremii si manualele. Pana in 1868,
Titu Maiorescu a analizat situatua culturala romaneasca si a publicat un articol:
In contra directiei de azi in cultura romana, unde a prezentat teoria formelor fara
fond. Dorinda de a ajunge din urma occidentul grabea progresul, iar
introducerea legislatiei si institutiilor nu erau adaptate realitatilor romanesti,
devenind nefunctionale. Junimistii au decis ca daca vor sa schimbe ceva, trebuia
sa intre in politica
Vasile Pogor si P.P. Carp au participat la inlaturarea lui Cuza alaturi de ceilalti
politicieni.
Au ajuns in Parlament din 1871.
Junimistii s-au afiliat
conservatorilor. Junimistii si conservatorii erau membri ai lojei masonice
LEtoile de Roumanie. Erau impotriva revolutiei spontane, imbratisand ideea
evolutiei lente. Respingeau ideea improprietaririi taranilor, dar sustineau idei
precum garantarea proprietatii funciare si dezvoltarea invatamantului rural.
Dupa 1876 junimistii nu mai aveau resurse si nu au mai colaborat cu
conservatorii si s-au apropiat de liberalii aflati la guvernare, gasindu-si afinitati
politice cu liberalii moderati. In 1884, Titu Maiorescu a purtat discutii cu I.C.
Bratianu care dorea sa-i asimileze pe junimisti. Junimistii s-au dus la negocieri
pentru ca credeau ca vor accede la conducerea PNL si doreau ca toti functionarii
bratienisti suspectati de coruptie sa fie eliminati. Liberalii au incetat discutiile,
dar in 1884, au acceptat ca junimistii sa participe la alegeri pe liste liberale.
Aflati in parlament, junimistii au format cu alti opozanti o Opozitie Unita care
va marca incheierea guvernarii liberale in 1888. Au avut trei ministri: Th.
Rosetti, P.P. Carp si Titu Maiorescu. In 1881, ideile junimistilor in plan politic
au prins contur prin programul Era Noua asumat de conservatori. Junimistii erau
critici si selectivi si loveau accentuat in diversi, gasindu-si numerosi opozanti ca
Fractiunea Libera si independenta, discipolii lui Simion Barnutiu, Revista
Contemporana a lui Petre Gradisteanu si B.P. Hasdeu.

Etapa ieseana (1863-1874) s-a pronuntat cu caracter polemic si s-a manifestat in

trei directii: limba, literatura si cultura, realizand tipografie, librarie, revista si
prelectiuni populare.
Etapa Intermediara (1874-1885) a inceput cand Titu Maiorescu a profesat la
Bucuresti, mentinand legaturi cu Iasi. S-au afirmat repreentantii directiei noi in
poezie si proza romaneasca: Eminescu, Creanga, Slavici si Caragiale. S-a
diminuat teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare.
In Etapa Bucuresteana, de dupa 1885, revista Convorbiri Literare si societatea sau mutat la Bucuresti. Junimistii erau interesati de dezvoltarea altor domenii
culturale neabordare , ca filosofia, istoria si geografia. Au fost publicate primele
studii de istorie, ca cele ale lui A.D. Xenopol-Istoria Romanilor in 14 volume si
de filosofie-Vasile Conta.
VII.Poporanismul
Poporanismul (de la popor)era un curent de idei care s-a manifestat pe plan
politic, social si cultural, la sfarsitul secolului XIX. Curentul a fost initiat de
Constantin Stere, fiind un om politic variat , nascut in Basarabia intr-o familie
boiereasca. Din cauza conflictelor cu Imperiul Rus, a fost exilat in Siberia unde
si-a initiat ideile socialiste si poporaniste. Venit in Moldova, la Iasi, a scris
despre poporanism, avand multi simpatizanti. A urmat studii juridice, fiind
profesor de drept constitutional si si-a publicat ideile sub forma unor articole :
Adevarul , Evenimentul Literar, Din notitele unui observator ipohondric. S-a
pus in fruntea Grupului Generosilor ce a trecut in tabara liberalilor din 1895,
sperand ca ideile sale sa fie puse in aplicare de catre cei mai deschisi. In 1907 a
fost perfect de Iasi. Ulterior, si-a dat seama ca liberalii nu erau suficient de
curajosi sa-i aplice ideile, , astfel s-a aliat cu tabara conservatorilor.
Curentul s-a manifestat pe fondul radicalizarii problemei rurale (rascoala
taraneasca de la 1891 care evidentia limitele legii rurale din 1864): nivelul de
trai scazut, gradul de analfabetizare in ciuda eforturilor de educare, mortalitatea
infnatila ridicata, igiena deplorabila.
Un factor extern a contribuit la popularizarea curentului: romanii din Vechiul
Regat erau sensibili in legatura cu ce se intampla in Imperiul Austro-Ungar,
procesul de maghiarizare luand dimensiuni aberante , ca obligativitatea invatarii
limbii maghiare in scolile primare si pentru ocuparea functiilor).
Dupa Primul Razboi Mondial, Stere a devenit membru fondator al Partidului
Taranist.

Poporanismul s-a manifestat timid, neexistand teme literare care sa poata fi

considerate strict poporaniste. Poporanismul s-a manifestat in apararea
poporului, alcatuit in mare din tarani. Poporanistii au incercat sa imortalizeze
imaginea satului nu idealist, ci in mod realist. Isi doreau imbunatatirea vietii si
instruirea taranilor .
Viata Romaneasca a fost o revista ce era comparata cu reviste occidentale, in
care se publicau fragmente de literatura cu specific tematic poporanist, avand si
articole stiintifice, in care publicau Octavian Goga, A.D. Xenopol, Vasile
Parvan, Vonstantin Parhon, Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Alexandru Vlahuta.
Colaboratorii care publicau articole de calitate erau foarte bine renumerati .
Poporanistii s-au preocupat de democratizarea vietii politice prin introducerea
votului universal. Considerau ca industrializarea nu era necesara pentru
Romania. Erau acceptate doar ramurile legate de agricultura si extractia
minereurilor. Erau anticapitalisti, nu erau xenofobi, sustineau dezvoltarea pe
forte proprii si puneau accent pe latura nationala in toate domeniile.
Constantin Stere constatase denaturarea limbii romane prin utilizarea
neologismelor. A intrat in conflict cu socialistii si cu samanatoristii ce idealizau
mediul rural.
VIII.Relatiile Stat-Biserica
In secolul XIX incepe un proces de laicizare. Materiile stiintifice erau studiate in
scoli. Casatoria civila a devenit obligatorie, iar cea religioasa a deveni
facultativa. Dar statul era dependent de biserica pentru ca aceea era in contact
frecvent cu populatia. Biserica avea obligatia sa explice populatiei deciziile
luate de domnie. In 1819, in Muntenia fusese numit mitropolit romanul Dionisie
Lupu, dupa ce in perioada fanariota o sumedenie de greci au capatat functii
importante in stat. Seria mitropolitilor greci a fost intrerupta. Chiar daca nu
aveau functii, preotii erau scutiti de impozite. In 1823, calugarii greci au fost
inlaturati de la conducerea manastirilor inchinate. In 1826, pe fondul ameliorarii
relatiei Rusia-Imperiul Otoman, grecii se intorc. Domnitorul Alexandru Ioan
Cuza a dat cele mai consistente lovituri bisericii prin: legea secularizarii averilor
manastiresti, decret pentru impunerea serviciului divin in limba romana, legea
pentru inmormantari, legea comunala, codul civil, legea calugariei, legea
sinodala, legea pentru numirea mitropolitilor si episcopilor eparhioti. A unificat
administrativ biserica: mitropolia Ungro-Vlahiei cu mitropolia Moldovei. A
transformat multe manastiri in scoli. A inzestrat copilele orfane. Manastirile
inchinate au fost obligate sa intretina scoli si azile pe propriile cheltuieli.

Datoriile pe care manastirile inchinate le aveau fata de stat in 1863 se ridicau la

20 de milioane de piastri. Autoritatile statului au recurs la evaluarea bunurilor si
proprietatilor funciare, iar calugarii greci nu mai puteau iesi din tara fara
verificare. Toate obiectele de cult si documentele au fost puse sub control
militar. din terenul funciar al Romaniei a intrat sub proprietatea statului, far a
plati despagubiri manastirilor.
Dupa adoptarea legii inmormantarilor, s-au stabilit norme ale igienii si ale
decesului. Legea comunala avea ca baza obligatia primariilor de a asigura
salariile preotilor. Manastirile care au cedat terenurile statului li se ofereau
terenuri cultivabile. Pana in 1864, manastirile erau populate de tineri si tinere
spre a spala pacatele familiei sau pentru a nu inzestra fetele. Prin legea
calugarilor, doar cei cu varste de 60-65 de ani, bolnavi sau absolventi de teologie
mai puteau sa se calugareasca. S-a impus legea sinodala prin care apare un sinod
central, organul suprem care decidea in toate privintele legate de biserica, in care
intrau mitropolitii, episcopii, decanii facultatii de teologie, trei deputati din
eparhie. Nu se putea facea o numire de mitropolit sau episcop fara decret
domnesc. Intre 1864-1885, relatiile cu Patriarhia de la Constantinopol a fost
tensionata.
Sub Carol I, s-a dat lege pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane, s-a
impus autocefalia Bisericii, l-a dat legea clerului mirean si a seminariilor, s-a
infiintat Casa Bisericii si Consistoriul superior bisericesc. Biserica a donat sume
importante si a colaborat in Primul Razboi Mondial cu Crucea Rosie. Salariul
preotilor varia dupa legea din 1893 in functie de scoala absolvita si de marimea
parohiei.Biserica isi putea promova ideile prin intermediul presei de specialitate:
Biserica Ortodoxa Romana, Ortodoxul, Revista Teologica, Viitorul, Candela.
Dupa Marea Unire, se amenajeaza Patriarhia Romana in 1925, primul patriarh
numit fiind Miron Cristea. Sunt infiintate cinci mitropolii: Mitropolia UngroVlahiei, Mitropolia Moldovei si Sucevei, Mitropolia Ardealului, Banatului,
Crisanei si Maramuresului, Mitropolia Bucovinei si Mitropolia Basarabiei.

IX.Sculptura romaneasca

A fost ramura cea mai neglijata, cea mai putin frizata, datorita costului unei
lucrari sculptate extrem de mare. Pentru a mentine memoria contemporanilor
treaza, se organizau baluri si tomble din care se strangeau bani necesari pentru
sculpturi. Busturile, statuile si grupurile statuare aveau un rol educativ si cel de a
trezi spiritul patriotic.
In prima jumatate a secolului XIX, boierimea prefera genul minor al decoratiei
statuare pentru gradini si fatade, importat din occident. Se cautau decoratiile de
ipsos confectionate in Italia in stil neoclasic : cariatide, statui mitologice,
fantani cu personaje.
Karl Stork a sculptat busturile lui Theodor Aman si C.A. Rosetti. Ion Georgescu
a realizat bustul actorului Mihail Pascaly si monumentul lui Gheorghe Asachi.
Carol Stork a realizat bustul lui Karl Stork. Wladimir Hegel a sculptat
monumentul lui C.A. Rosetii din Bucuresti, statuia lui Vasile Alecsandri din Iasi,
Dumitru Paciuirea a sculptat bustul lui Beethoven, iar Corel Medrea-Dansul
Taranesc.
Sculptura funerara a fost influentata de neoclasicism, simplele pietre funerare
fiind inlocuite cu genii inaripate, urne antice, coloane frante: Vernetta Monumentuldin Iasi, Monumentul pompierilor din Dealul Spirii-Wladimir
Hegel
X.Pictura romaneasca
De la inceputul secolului XVII s-a schimbat stilul de pictare a bisericilor, stilul
bizantin fiind inlocuit si se pune accent pe pictura laica ce patrunde in randul
elitei si burgheziei. Se manifesta interesul zugravului de a surprinde detaliile de
vestimentatie si trasaturile particularizante. Se observa aparitia unor simboluri
ale preocuparilor. Se afirma multi pictori straini in spatiul romanesc: Giovanni
Schiavoni, Miklos Barabas, Carol Wallstein, pretuiti de elita romaneasca,
impunand portretul de sevalet, avand in vedere si pretentiile mici ale
clientilor.Se desfasura o competitie intre pictori ce surprindeau materialele,
valoarea acestora si a bijuteriilor. De la jumatatea secolului XIX apar pictori
romani ca Ion Negulici, Barbu Niculescu , Constantin Rosenthal, Barbu
Iscovescu. Treptat, dupa 1848, accentul cadea pe portret, mai ales pe cele
psihologice, precum si pe scene ale istoriei romanilor pentru a arata ca exista
constiinta de neam de la Mihai Viteazul. Sunt remarcate figurile revolutionarilor
de la 1848, fruntasilor unionisti (Gh Tatarescu-Nicolae Balcescu, Misu Pop-Al.
I. Cuza, Th. Aman-Tudor Vladimirescu), precum si autoportretele lui Nicolae
Grigorescu, Th. Aman sau Gh Tatarescu. Tematica istorica a vizat domni din
evul mediu, ca Mircea cel Batran, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul (Th. AmanCea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, Constantin Lecca- Mihai Viteazul

intrand in Alba Iulia, Nicolae Grigorescu-Mihai Viteazul dupa batalia de la

Calugareni).
Momentul Unirii Principatelor a fost surprins de Th. Aman in pictura Unirea
Principatelor, de Gh. Tatarescu sau de Carol Pop de Szathmari. Carol Popp de
Szathmari, nascut in Imperiul Habsburgic, s-a mutat in Tara Romaneasca,
devenind pictor de curte domneasca. A fost primul fotograf roman.
Gheorghe Tatarescu castiga venituri in plus prin pictarea bisericilor, precum
Biserica Zlatari din Bucuresti.
Multe tablouri au fost realizate pentru a imortaliza scene din Razboiul de
Independenta, Nicolae Grigorescu, Sava Hentiia sau Carol Popp de Szathimari
au insotit armata romana.
Nicolae Grigorescu a organizat expozitii la Paris, unul din tablourile sale fiind
cumparat de Napoleon al III-lea. Pictorii s-au concnetrat si pe mediul rural
pentru a captiva atentia asupra problemelor sale. La sfarsitul secolului XIX,
pictorii si-au indreptat atentia spre imortalizarea naturii si peisaj.
De asemenea, erau realizate picturi cu rol propagandistic de inspiratie istorica
sau din problematica rurala. Au fost organizate expozitii in care publicul era
invitat sa le viziteze.
XI.Muzica
Gustul publicului amator de muzica se schimba, influentele orientale
estompandu-se. Initial, se asculta muzica greceasca si cea bizantina cu tematici
religioase. Se afirma creatiile muzicale ale lui Anton Pann, care publica cantece
inspirate din folclorul romanesc.
Se afirma compozitori ca Alexander Flectenacher si Johann Wachmann, sefi de
orchestra ai treatrelor nationale, autori de vodeviluri si operete de inspiratie
romaneasca. Se adauga
Eduard Caudella, George Stephanescu, Gavril
Muzicescu, Ciprian Porumbescu, D.G. Florescu, introducand muzica simfonica,
de opera , de camera, de balet, muzica corala sau cea cu romanta. Se manifesta
si critica muzicala a lui Nicolae Filimon. De asemenea, s-au afirmat in cadrul
muzicii laice si lautari. Ciprian Porumbescu, care manuia vioara din copilarie, a
compus Rasuna Carpatii, Hora Nationala , Balada,Se manifestau fanfare si
concerte militare in caz de conflict.
In 1864 sunt infiintate Conservatoarele de muzica si declamatie, la Bucuresti si
la Iasi, fiind remarcata activitatea lui George Stephanescu. Se infiinteaza prima
formatie simfonica romaneasca, condusa de Ed. Wachmann, iar in 1866 ia fiinta
Societatea Filarmonica, condusa de el ca dirijor. George Enescu s-a remarcat sub
protectia reginei Maria in opere ca Oedip sau Rapsodia Romana. Muzica
patriotica a avut in prim plan anumiti domni sau evenimente: Visul lui Stefan cel
Mare, Oda lui Balcescu, Marsul lui Iancu, 11 Ciresar, Hora Ardealului, Oda

ostasilor romani. Au fost apreciate lucrarile lui Verdi, Beethoven, Mozart,

Donizetti, Rossipi , Bellini etc.
XII. Evreii in Romania
Procesul de emancipare a evreilor in Principate a fost lung si plin de obstacole.
Erau incurajati de promisiunile pasoptistilor cu idealuri liberale importate ce
doreau solutionarea umanista a problemei minoritatilor. Evreii au sprijinit cu
entuziasm revolutia din 1848 si unirea principatelor. Evrei ca Barbu Isovescu,
Solomon Halfon, Davicion Bally sau Hillel Manoah au participat la revolutia
pasoptista. Constantin Daniel Rosenthal, de origine evreica, a fost arestat si ucis
de autoritatile austro-ungare de la Budapesta pentru participarea la revolutie. La
9/21 iunie 1848, la Proclamatia de la Islaz, revolutionarii pasoptisti au proclamat
emanciparea israelitilor si acordarea drepturilor pentru compatriotii de alta
religie. Evreii au fost cooptati in posturi publice, iar prin legea comunala din
1864, li s-a asigurat dreptul de a participa la alegeri municipale. Codul civil
stipula naturalizarea evreilor dupa 10 ani de rezidenta in tara. Ulterior insa,
pasoptistii liberali si-au uitat promisiunile fata de evrei. Articolul 7 din
constitutie stipula acordarea cetateniei doar locuitorilor crestini. PNL a initiat o
serie de actiuni antisemite, prin interdictia evreilor de a locui in mediul rural,
expulzarea acestora, pecum si supunerea la restrictii economice,agravate de
abuzurile administratiei locale. Sub guvernare conservatoare, politica fata de
evrei a fost moderata si se cauta o solutie echitabila a problemei evreiesti.
Marile puteri au fost de acord cu recunoasterea independentei Romaniei decat
dupa corectarea amendamentului la articolul 7 din Constitutie, prin care se
asigurau drepturi civile tuturor locuitorilor tarii indiferent de etnie sau
religie.Intre 1878-1913, 53 000 de evrei au primit cetatenie romana. In 1881, la
Focsani, s-a desfasurat primul congres sionist al asociatiilor Iubitorilor
Sionului pentru recolonizarea Palestinei cu evrei si infiintarea statului Israel.
Primul val de emigranti sionisti spre Palestina a iesit din Romania in 1882.
Romanii aveau diverse stereotipuri si prejudecati privind evreii, mai ales in
mediul rural.Evreii erau considerati a fi reincarnari ale diavolului, descrisi ca
roscati, cu barba lunga, cu nasul carn si cu pistrui pe fata, purtand palarie ca sasi ascunda coarnele, ochelari si barba pentru a-si ascunde chipul diavolesc,
mirosind a usturoi . Evreii erau carciumari, bancheri, camatari sau negustori ce
ii corupeau pe tarani.Erau acuzati de infanticidul ritual si de deicid, fiind
considerati si urmasii lui Cain.Intalnirile cu evreii erau considerate de bun
augur caci absolveau duhurile rele . Evreii erau frecvent asociati cu porcii caci
Isus a trimis diavolii din cei exorcizati in tarcul cu porci. Erau batjocoriti cu
ocazia sarbatorilor pascale.

In realitate, procentul de negustori, bancheri si carciumari evrei era extrem de

mic, cei mai multi evrei fiind mestesugari. Aveau o igiena corespunzatoare si
rata alfabetizarii in randurile acestora era crescuta.
1.Elaborarea Constitutiei din 1866
Misiunea elaborarii Constitutiei a fost factorul de baza al noului regim politic
din Romania, recenind aceleiasi Adunari Legislative care l-a ales pe Carol ca
domn. Dupa 10 mai 1866, s-a transformat in Adunarea Constitutionala. In ciuda
disputelor dintre liberali si conservatorii care predominau Adunarea, dezbaterile
au fost de scurta durata, fiind incheiate pe 29 iunie/11 iulie cu votarea
proiectului de constitutie, fiind promulgat un nou act constitutional pe 1/13 iulie
1866. Membrii Adunarii Constituante au acceptat compromisul. Modelul
constitutiei de la 1866 a fost constitutia belgiana din 1831, considerata a fi cea
mai liberala din Europa. Cele 133 de articole din textul Constitutiei insereaza
cele mai importante aspecte ale organizarii vietii de stat: caracterul statului
roman si statutul sau international, problematica drepturilor si libertatilor
cetatenesti, problematica organizarii institutiilor de stat pe principii moderne.
Articolul I consacra numele statului de Romania, denumire pe care Imperiul
Otoman nu o va recunoaste pana la obtinerea independentei. Se proclama
principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, la plata impozitelor. Sunt
garantate libertatea individuala, libertatea de exprimare a ideilor, dreptul la
intrunire si asociere, libertatea credintei, libertatea invatamantului si dreptul la
invatamant. Un important principiu face referinta la proprietate, fiind sacra si
inviolabila. Nimeni nu putea fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica
(salubritate, comunicatii, lucrari de aparare militara) si cu o dreapta despagubire.
Se garanteaza proprietatea data taranilor prin reforma de la 1864. In articolul VII
se stipuleaza ca numai cetatenii romani se pot bucura de drepturi politice, ca
impamantenirea este acordata numai strainilor crestini, fapt ce ii afecteaza pe
evrei. Articolul avea sa fie modificat in 1879 in conformitate cu dispozitiile
tratatului de la Berlin. In privinta organizarii vietii de stat, se stipuleaza
principiul monarhiei constitutionale, de caracter ereditar. Conducerea statului
apartinea pe viata domnitorului Carol si succesorilor sai pe linie masculina. La
baza organizarii vietii de stat se afla principiul moderl al separarii puterilor in
stat: puterea executiva, puterea legislativa, puterea judecatoreasca. Puterea
executiva apartinea domnului si ministrilor, numiti si revocati de el. Sunt
stipulate drepturile domnitorului, acesta fiind o persoana inviolabila si
neresponsabila, numai ministrii fiind raspunzatori, orice act semnat de domn
fiind legal numai consemnat de ministru. Putea sa sanctioneze sau sa refuze
sanctionarea legilor votate in parlament, avand dreptul de veto absolut. Putea sa

dizolve corpurile legiuitoare cu conditia convocarii corpului electoral si

intrunirea lor in sesiuni extraordinare. Avea dreptul de amnistie in materie
politica, de iertare sau micsorare a pedepselor in materie penala cu exceptia
ministrilor, dar nu putea interveni in administrarea actului de justitie.
Administrativ, numea si confirma functiile publice. Era comandatul suprem al
armatei, confera grade militare, avea dreptul de a bate moneda. Ministrii erau
raspunzatori in fata parlamentului pentru activitatile lor, fiind judecati la cererea
domnitorului sau a Adunarilor, fiind stipulat principiul responsabilitatii
ministeriale.Puterea legislativa era exercitata in comun de domn si Parlament
dupa principiul suveranitatii nationale, cele doua corpuri legiuitoare constituind
Reprezentanta Nationala. Nicio lege nu putea fi supusa sanctiunii domnului daca
nu era mai intai dezbatuta si adoptata de Adunarea Deputatilor si Senat. Legile
privind bugetul si armata erau dezbatute in Adunarea Deputatilor. Initiativa
legilor o aveau ambele parti, domnul si Parlamentul. Senatul era organ ales ca si
Adunarea Deputatilor. Deputatii si senatorii dispuneau de imunitate
parlamentara, putand fi urmariti penal numai cu autorizarea Adunarii. Aveau
drept de critica la adresa guvernului, drept de interpelare si de ancheta asupra
ministrilor. Corpul electoral era impartit dupa avere in patru colegii pentru
Adunarea Deputatilor si doua pentru Senat. La Colegiul I votau marii
prioprietari cu un venit anual de peste 300 de galbeni. La colegiul II votau
proprietarii funciari cu un venit anual de 100-300 de galbeni. La Colegiul III
votau orasenii ce puteau achita un impozit anual de 80 de lei, fiidn insa scutiti de
cens liber-profesionistii, profesorii, ofiterii retrasi, functionarii pensionari.
Colegiul IV era rezervat taranilor si muncitorilor ce plateau o suma mai mica
statului, ce votau indirect prin intermediul a 50 de alegatori din judet ce
desemnau un delegat ce avea sa-i reprezinte si sa i se atribuie calitatea de
alegator. Senatori puteau fi mstenitorii tronului la varsta de majorat, mitropolitii
si episcopii eparhoti, inaltii demnitari, diplomatii, generalii, doctorii, licentiatii.
Universitatile puteau alege cate un senator din randurile lor.Conditiile pentru a
candida la o functie politica erau urmatoarele: sa aiba cetatenie romana, sa aiba
drepturi civile si politice, sa aiba varsta de 25 de ani , fara un cens special decat
cel pe care il avea impus in calitatea de alegator (pentru a fi ales senator, trebuia
sa aiba censul de 800 de galbeni si varsta minima de 40 de ani). Durata
mandatului era diferita: patru ani in Adunarea Deputatilor si opt ani in Senat,
aparand obligatia reinnoirii la 4 ani in proportie de 50% prin tragere la sorti.
Diferitele categorii sociale erau reprezentate inegal in parlament, in mare masura
mosierimea si in mica masura burghezimea, taranimea si oamenii cu statut
modest. Daca 124 deputati, din cei 157 ce alcatuiau Adunarea, erau alesi de
primele trei colegii, doar 33 deputati erau alesi de colegiul IV ce era cel mai
numeros.Puterea judecatoreasca era exercitata prin tribunale si curti de apel, prin

functionarea pe intreg teritoriul a unei singure instante supreme: Inalta Curte de

Casatie si Justitie, functionarea juriului in materie penala si pentru delicte
politice sau de presa, interdictia infiintarii de tribunale exceptionale.
In constitutie sunt stipulate prevederi privind administratia locala, insitutii
judetene si comunale, fiind consemnat principiul descentralizarii administrative
si independenta comunala, finantele publice, votarea anuala a bugetului, puterea
militara, principiul obligativitatii pregatirii militare a tuturor cetatenilor.
Ultimele articole redau dispozitiile finale privind consemnarea tricolorului
reprezentat pe drapel, consemnarea statutului de capitala a Bucurestiului,
enumerarea legilor care urmau sa fie elaborate, consemnarea inalienabilitatii pe
30 de ani a pamanturilor cu care au fost improprietariti taranii prin legea rurala
din 1864 pentru a asigura ordinea si linistea sociala.
2.Razboiul de Independenta
Pe 9/21 mai 1877, in Parlamentul Roman, Mihail Kogalniceanu a citit actul de
independenta al Romaniei in fata Imperiului Otoman ca dorinta a poporului
roman. Pe 10/22 mai, actul a fost semnat de domnul Carol, care a declarat
independenta deplina a statului roman. Guvernul roman a incetat plata tributului
catre Imperiul Otoman si suma dedicata tributului a fost data in schimb
ministerului de razboi. Initial, inainte de 1877, Rusia nu dorea sa coopereze cu
Romania dupa ce Romania participase la tratatele de pace de dupa razboiul din
Crimeea. Rusii aveau insa nevoie de sprijin in noul razboi cu otomani, 50000 de
turci condusi Osman Pasha fiind trimisi la Plevna, in timp ce rusii suferisera
pierderi imense in bataliile anterioare. Nikolai Konstantinovich, marele duce al
Rusiei, a propus colaborarea cu fortele romane. Carol I a acceptat propunerea
si a fost numit maresal al trupelor ruse la comanda trupelor romane combinate
cu fortele ruse pentru a respinge otomanii ce ocupasera Plevna. Dupa lupte grele
cu otomanii, armata romana a obtinut victorii in bataliile de la Grivita si
Rahova, iar pe 28 noiembrie 1877, cetatea Plevnei ocupata de otomani a
capitulat. Osman Pasa s-a predat si si-a oferit sabia colonelului roman, Mihail
Cerchez. Armata romana s-a intors pe Dunare si a obtinut victorii la Vidin si
Smardan. Pe 19 ianuarie 1878, epuizat, Imperiul Otoman a cerut armistitiu,
acceptat de Rusia si Romania. Romania a castigat razboiul de Independenta cu
costul a 10 000 de victime. . Tratatul de pace dintre Imperiul Rus i Imperiul
Otoman a fost semnat la San Stefano pe 3 martie 1878. Acesta a creat
Principatul Bulgariei i a recunoscut independena Serbiei, Muntenegrului i a
Romniei Independenta in fata Portii a fost recunoscuta de marile puteri pe 13
iulie 1878. La conferina de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia s
recunoasc Romniei independena, s cedeze teritoriile Dobrogei i Deltei
Dunrii, inclusiv portul Constana, i mica Insul a Serpilor. n schimb, Rusia

prelua judeele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraser n
componena Moldovei dup Rzboiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la
Paris din 1856.

3.Partide Politice
Partidul National Liberal
Partidul National Liberal a fost primul partid politic din Romania, fiind fondat
inainte de Razboiul de Independenta, la 4 iunie 1875, pe baza unificarii
diferitelor grupari liberale, constituite in Opozitia de la Mazar-Pasa. A pus capat
guvernului conservator Lascar Catargiu. A infruntat criza orientala din 18761878, conducand statul roman in colaborare cu principele Carol pentru obtinerea
independentei. La fondarea sa, ziarul Alegatorul Liberviza luarea puterii de
stat, acuzand abuzurile guvernului conservator, punand accentul pe incoronarea
domniei legilor, pe reorganizarea administratiei si justitiei, stipuland o serie de
masuri sociale si economice, ca completarea legii rurale din 1864,
improprietarea proaspetilor casatoriti, reducerea impozitelor. Dupa Razboiul de
Independenta, PNL s-a consolidat, a crescut si si-a edificat doctrina. La
conducerea sa au fost oameni politici cunoscuti vremii: Ion C. Bratianu, D.A.
Sturdza, I.I.C. Bratianu. Alaturi de I.C. Bratianu si Dimitrie Bratianu, la
organizarea partidului au contribuit si alti liberali radicali ca C.A. Rosetii, Gh.
Chitu, Eugeniu Catana. Banca Nationala a Romaniei a devenit un instrument
economic in sprijinul acestui partid. In 1881, partidul enunta un nou program ce
viza dezvoltarea economica, incurajarea industriei nationale, edificarea retelelor
de cai ferate, infiintarea institutiilor de credit si a camerei de comert. Doctrina
partidului s-a afirmat in stransa legatura cu ideile enuntate de liderii liberali. Se
sublinia necesitatea promovarii unei politici nationale, enuntand doctrina Prin
noi insine, care reclama dezvoltarea economica a tarii prin forte proprii, a
obtinerii independentei economice si politice. Din 1881 pana in 1888, Partidul
Liberal a fost la guvernare, perioada s-a manifestat prin aparitia a numeroase
disidente, desprinse din sanul partidului oficial sau neoficial. La Iasi, in 1878, sa constituit Partidul Liberal Moderat, iar in 1880 , din Partidul Liberal s-a
desprins Fractiunea Libera si Independenta avand un program bazat pe
nationalism exagerat, avand ca ziar oficial Miscarea nationala.
S-a despris apoi o alta grupare a liberalilor sinceri , care a fuzionat cu
conservatorii, fiind infiintat Partidul Liberal-Conservator, cu ziarul oficial
Romania. In 1882, neintelegerile dintre fratii Ion si Dimitrie Bratianu au dus
la constituirea unei grupari de opozitie condusa de Dimitrie, ce avea sa joace un

rol important in inlaturarea guvernului liberal. In 1884, C.A. Rosetti, avand

vederi diferite in raport cu I.C. Bratianu, a creat o formatiune politica de stanga,
nedesprinsa oficial din partid.. In 1885, dupa moartea lui Rosetti, la conducerea
gruparii sale vine Vintila Rosetti si Gh. Panu care au pus bazele unui partid de
stanga-Partidul Radical. In 1887, disidentele liberale au ajuns la o intelegere cu
conservatorii, constituind Opozitia Unita pentru inlaturarea guvernului liberal.In
1892, aflandu-se in opozitie, PNL condus de Dimitrie A. Sturdza, a creat un nou
program ce viza criticarea guvernului conservator in privinta domniei legilor,
libertatea alegerilor, descentralizarea administrativa. Se preconiza largirea
sistemului electoral pe baza principiului votului universal. Se preconiza in
chestiunea taraneasca aplicarea legii vanzarii bunurilor statului, pentru taranii cu
proprietati de pana la 5 hectare, infiintarea institutiilor nationale menite pentru
sprijinirea taranilor in achizitionarea proprietatilor particulare, precum si
modificarea legii tocmelilor agricole. In 1895, PNL ajunge la putere, dar uita de
promisiunea cu votul universal. Interesul pentru ameliorarea situatiei taranimii
se diminuase.In 1906, aflandu-se din nou in opozitie, PNL, condus de D.A.
Sturdza, a elaborat un nou program privind problema agrara, infiintarea Casei
Rurale care sa sprijine cumpararea loturilor din domeniile statului. Alte noi
grupari se desprindeau din partid ca Gruparea Drapelista, numita dupa ziarul
Drapelul, in care erau promovate idei ca colegiul electoral unic,
descentralizarea administrativa, reformele economice reale, avand ca adepti pe
Xenopol si Delavrancea, ce a putut sa-si puna in practica o parte din idei. In
1895, o alta grupare trecatoare s-a desprins, Partidul Liberal Democrat, avandul ca lider pe Nicolae Fleva care a trecut insa la conservatori.Spiru Haret ,
cunoscut pentru scoala care ii poarta numele, promotor al miscarii de
emancipare a taranimii, si Vasile Lascar, cunoscut ca reformator al administratiei
publice si institutiei politice, au creat la randul lor formatiuni nedesprinse. In
1909, survin elemente innoitoare sub influentele unor fosti lideri socialisti ca
Constantin Stere, iar I.I.C. Bratianu ajunge la conducerea partidului. S-au
observat elemente innoitoare in legislatia agrara, adoptata in 1907-1910. In
1911, PNL se afla din nou in opozitie, trecand in revista legile agrare adoptate,
menite sa redreseze situatia taranimii si enuntand chestiunea agrara, ca o
prioritate in preocuparile partidului , punandu-se accent in rolul sindicatelor
agricole, institutiile de credit si camerelor de comert in mediul rural.
Programul enunta largirea cadrului participarii la viata de stat, la initierea unei
reforme electorale. Se dorea afirmarea economica a capitalului autohton si a
initiativei romanesti in vederea incurajarii industriei nationale. Procesul isi
atinge obiectivul in 1913 dupa cel de-al doilea razboi balcanic. Era necesara o
reforma electorala, in forma colegiului electoral unic, o reforma agrara, prin care
Statul sa aiba drept de expropriere unde era necesar pentru cresterea proprietatii

taranesti. In 1914, liberalii au inaugurat noi reforme, care au fost insa intrerupte
de declansarea marelui razboi. PNL dorea o reformare rapida a statului, promova
ideile liberale, respectarea suveranitatii poporului, respectarea principiului
separarii puterilor in stat, principiul meritocratiei, extinderea accesului la viata
politica, garantarea drepturilor si libertatilor, implementarea reformelor
economice, sociale si culturale, dezvoltarea economica pe libera concurenta,
separarea intereselor majore ale populatiei romane in raport cu dominatia
straina, mentinerea unui stat minimalist ca cel mai bun investitor insa. Doreau
mobilizarea resurselor pentru atingerea progresului. Pledau pentru o colaborare
cu investitorii straini, dar primau interesele intreprinzatorilor din tara.
PNL:

Participarea in razboiul ruso-turc si obtinerea independnetei

Modificari ale constitutiei in 1879, 1884, 1917
Transformarea Romaniei in regat
Legea si organizarea Dobrogei in 1880
Crearea BNR, legea pentru rascumpararea cailor ferate
Aderarea la Tripla Alianta, legea pentru fixarea si gradarea renumeratiilor
cadrelor didactice
Legea pentru infiintarea domeniilor coroanei
Trecerea la tariful vamal protectionist
Legea pentru invatamantul primar
Legea pentru inaugurarea industriei mari
Legea pentru invatamantul secundar si superior
Legea pentru invatamantul profesional
Legea pentru infiintarea gradinitelor

Partidul Conservator
Partidul Conservator a fost infiintat in februarie 1880, constituit dintr-un club
politic central, avand in frunte un Comitet Permanent. Primul presedinte al
partidului a fost Manolache Costache Epureanu. Urmatorii lideri care l-au
succedat au fost Lascar Catargiu, Gh. Gr. Cantacuzino, P.P. Carp si Titu

Maiorescu. La baza constituirii partidului au fost mai multe grupari in frunte cu

liderii lor: gruparea de dreapta condusa de Lascar Catargiu, gruparea de centru
condusa de Vasile Boerescu, gruparea de centru-dreapta , gruparea junimista
condusa de P.P. Carp, pe baza ideilor acestuia avand sa profileze doctrina
intregului partid. Ziarul oficial a fost Timpul, condus de Mihail Eminescu ce
promova doctrina conservatoare. Programul partidului incerca sa defineasca
doctrina conservatoare in opozitie cu politica liberalilor aflati la putere care
fortau ritmul progresului in timp ce conservatorii militau pentru progresul
masurat, dar continuu prin Pasi Marunti. Doctrina conservatoare s-a
consolidat in urma enuntarii ideilor in cercul societatii Junimea. In 1881, P.P.
Carp a pronuntat in Adunarea Deputatilor un discurs bazat pe principle de baza
ale doctrinei junimiste, publicat in ziarul Timpul, sub numele de Era Noua.
Se enunta un program de reforme sociale, administrative si economice pentru
modernizarea societatii romanesti. Se doreau reforme organice treptate pe linia
consolidarii institutiilor existente si a respectarii principiilor inscrise in
constitutie. Daca liberalii se pronuntau pentru o modernizare mai accelerata a
Romaniei prin reforme substantiale, conservatorii, sub influenta gruparii
junimiste, se propuntau pe reforme treptate cu caracter moderat , utile pentru
stabilitatea vietii politice si sociale. PNL era progresist, PC era reactionar.In
urma caderii guvernului liberal in 1888, P.P. Carp a chemat la putere un guvern
prin Apel catre alegatori ce reprezenta fosta opozitie, in frunte cu liderul
junimist Theodor Rosetti. A mai fost afirmat ca program de guvernare din 1892,
in timpul guvernarii conservatoare Lascar Catargiu (1891-1895), la constituirea
unui nou guvern, concentrand pe vechii conservatori, Lascar Catargiu si pe
junimisti in frunte cu P.P. Carp. Erau preconizate reforme in modernizarea
institutiilor (administratie, justitie, biserica, scoala), in domeniul socialeconomic in spiritul doctrinei junimiste. Partidul Conservator va infrunta spre
sfarsitul secolului XIX numeroase framantari si neintelegeri idntre lideri. In
1899, moare Lascar Catargiu, si are loc o disputa intre P.P. Carp si Take Ionescu,
din care cel de-al treilea, Gh. Gr. Cantacuzino, va iesi castigator. Take Ionescu
si-a constituit propriul partid in 1908-Partidul Conservator Democrat, fiind mai
receptiv la exigentele modernizarii. Partidul sau va atrage numerosi adepti, mai
ales cei intelectuali.
In 1912, castiga alegerile parlamentare, constituind un guvern de coalitie cu
partidul conservator condus de Titu Maiorescu. Spre deosebire de P.P. Carp si
alti fruntasi conservatori ce ramaneau rigizi privind marile reforme, Take
Ionescu a adoptat o pozitie nuantata, aproband respectivele reforme in 1917.

PC promova idei ca individualitatea nationala, respectarea practicilor

constitutionale, cultivarea stabilitatii institutionale, dezvoltarea treptata a
statului.
PC:
Legi pentru mediul rural
Reorganizarea BNR, legea etalonului de aur
Legi pentru organizatiile administrative centrale a Ministerului Cultelor
si instructiunii publice si restaurarea si conservarea monumentelor
Legea pentru construirea cailor ferate
Legea vamilor
Legea pentru exploatarea petrolului de pe domeniile statului
Legea contra preturilor de monopol la produsele de consum de baza
Legea meseriilor

4. Monarhia Constitutionala
In urma demisiei domnitorului Cuza si instaurarea locotenentei domnesti, s-a
pus problema mentinerii unirii principatelor. In primavara 1866, la Paris, marile
puteri europene s-au intrunit pentru a dezbate situatia Principatelor Romane
Unite. Imperiul Otoman era pentru separare, Imperiul Austriac, Franta si Prusia
erau pentru mentinerea unitatii, iar Imperiul Britanic si Imperiul Rus aveau o
atitudine duplicitara, britanicii fiind favorabili turcilor. In cele din urma, s-a
decis venirea unui print strain la conducerea Principatelor: Carol de
Hohenzollern, iar I.C. Bratianu a fost cel care a incheiat negocierile.Intre 2-8
aprilie, s-a desfasurat un plebiscit in care participantii si-au spus opinia privind
venirea printului strain. In Moldova insa a izbucnit o miscare separatista initiata
de Nicolae Rosetti.Carol, ca domnitor, s-a dovedit a fi foarte disciplinat,
punctual, riguros, fiind un militar de cariera . Era rigid, distant, pasionat de
lectura. Moartea fetitei sale in varsta de 4 ani a dus la racirea relatiei dintre el si
Elisabeta, sotia sa. In 1889, s-a reglementat problema mostenitorului tronului,
fiind numit unul din nepotii sai, Ferdinand. Ferdinand s-a casatorit cu Maria de
Edinburgh. Nu era asemanator cu Carol, fiind nehotarat, sovaielnic, introvertit
si timid, fata de sotia sa, Maria, care era o buna diplomata.
Afacerea Strousber l-a pus pe rege intr-o lumina negativa de catre liberalii
radicali, iar razboiul franco-prusac a fost un motiv de neincredere fata de acesta.
In 1870 are loc miscarea republicana la Ploiesti al carei lider a fost Al. Candiano
Popescu. Liberalii il considerau tradator, iar conservatorii s-au panicat. Din
1871 pana in 1876, Lascar Catargiu a fost numit premier in guvernul

conservator si l-a sustinut pe Carol ce i-a impus o serie de conditii. Au fost

momente de tensiune cand in 1887, seful gruparii radicale l-a calomniat pe rege
intr-un articol din ziarul Lupta. In 1884 s-au infiintat Domeniile
Regale.Alaturi de parlament, institutia monarhica continua sa aiba un rol
semnificativ. Carol I si-a crescut prestigiul personal in urma Razboiului de
Independenta si proclamarii statului roman ca regat, fixandu-i un rol primordial
in viata de stat. Si-a fixat ca obiectiv realizarea stabilitatii politice si interpretand
stipulatiile constitutionale in raport cu framantarile politice. Carol I si-a asumat
responsabilitati importante pe politica externa si organizarea armatei nationale
aflata sub directa conducere. Si-a asumat rolul de a desemna guvernele si a numi
sefii de guvern , de a asigura succesiunea guvernamentala, devenind un arbitru
al vietii politice romanesti pentru a asigura stabilitatea politica interna. Din 1895
a inceput rotatia guvernamentala pentru a corespunde cu vederile suveranului si
a mentine alternanta la putere pe durata limitata a celor doua partide politice.
Putea dizolva parlamentul si efectua noi alegeri pentru ca noa formatiune
ministeriala sa aiba asigurata majoritatea parlamentara. Astfel, nu parlamentul
dadea guvernul, ci invers. Liderii politic se straduiau sa se apropie de tron
pentru a ajunge la putere si faceau presiuni regelui pentru a interveni in timpul
agitatiilor politice. Tot regele avea sa se pronunte pentru statutul de neutralitate
a Romaniei in prima faza a Primului Razboi Mondial.

5. Politica externa
Intre 1878-1914, politica externa romaneasca a avut ca obiective consolidarea
statului roman independent si desavarsirea unitatii nationale. Prin incheierea
tratatului de la Berlin din 1878 in urma razboiului ruso-turc din 1877-1878,
independenta Romaniei a fost recunoscuta, guvernul roman retrocedand

Basarabia de Sud Rusiei in schimbul Dobrogei si Delta Dunarii. Constitutia a

fost schimbata in privinta acordarii drepturilor politice strainilor. Rusia si
Austro Ungaria au recunoscut independenta in 1878 in timp ce Olanda si Grecia
au recunoscut independenta dupa implinirea celei de-a doua conditii privind
acordarea drepturilor strainilor. Caile ferate au fost rascumparate de societatea
germana Strousberg, Germania recunoscand independenta abia in 1880, dupa
exemplul Frantei si Marii Britanii. Relatiile dintre Romania si Austro-Ungaria
(careia i se conferise presedintia Comisiei Europene a Dunarii) privind navigatia
pe Dunare sau cu Rusia privind delimitarea granitei de sud a Dobrogei. Era o
situatie ce afecta alarmant starea de suveranitate a Romaniei, pe care cercurile
guvernamentale nu le putea accepta. In 1881, Romania s-a proclamat ca regat
grabit pe fondul incordarii cu Austro-Ungaria si Rusia. Presa romaneasca facea
trimitere la situatia romanilor din Transilvania. In 1882, CED a elaborat
Regulamentul de navigatie si politie fluviaza vizand zona Galati-Portile de Fier,
in 1883 fiind supus dezbaterii la Londra si ratificat, Romania neparticipand la
conferinta. Romania se vedea izolata in cadrul relatiilor internationale. In 1882
se infiinteaza societatea Carpati care avea ca obiectiv unirea Transilvaniei cu
Romania. In 1883 a izbucnit un conflict diplomatic dintre Romania si AustroUngaria in cadrul inaugurarii statuii lui Stefan cel Mare la Iasi, unde in prezenta
regelui Carol I, deputatul Petre Gradisteanu a facut aluzie la provinciile romane
aflate sub stapanire straine. Romania a recurs la incheierea unei aliante cu
Germania, o mare putere europeana la acel moment condusa de cancelarul
Bismark spre a contrabalansa o intelegere intre Rusia si Austro-Ungaria. In
1883, Carol I si premierul I.C. Bratianu merg in vizita la Viena si Berlin.
Romania avea sa adere la Tripla Alianta pentru ca Austro-Ungaria sa renunte la
privilegiile in domeniul navigatiei dunarene (desi putea sa stopeze miscarea
nationala a romanilor din Transilvania). Actul de aderare la Tripla Alianta
stipula obligatia sprijinului reciproc in caz de atac si de a nu incheia pace
separata la sfarsitul unui conflict. Termenul de valabiliutate a tratatului era de 5
ani, avand caracter secret. Continutul tratatului nu era cunoscut decat regelui si
unor lideri politici care s-au implicat. Tratatul de aderare a fost reinnoit in 1892,
sub guvernul conservator L. Catargiu, reinnoit apoi in 1896 cu ocazia vizitei
imparatului Franz Joseph in Romania.
Ultima reinnoire a avut loc in 1913 cu ocazia deteriorarii relatiilor dintre
Romania si Austro-Ungaria. In ciuda aliantei cu Puterile Centrale, guvernele
romanesti, indiferent de ideologie, doreau desavarsirea unitatii nationale, ce avea
sa se realizeze intr-o conjuctura favorabila, incurajand manifestarile in anumite
limite. In 1885, presedintele Consiliului de Ministri, I.C. Bratianu a dispus
expulzarea tinerilor lideri ai societatii Carpati pentru a stopa conflictul
diplomatic cu Austro-Ungaria.Romania a dus intre timp bune relatii cu Bugaria,

Serbia, Grecia si cu Imperiul Otoman. Aflata in Tripla Alianta, Romania nu sa

implicat in conflictele inter-balcanice, manevrate din umbra de marile puteri.
Romania si-a asigurat prestigiul international plasandu-se intr-o pozitie neutra,
fiind cel mai stabil stat din sud-estul Europei timp de 48 ani, lunga domnie a
regelui Carol I. In 1908, Austro-Ungaria anexeaza Bosnia si Hertegovina,
relatiile cu Serbia inrautatindu-se.In 1912-1913 se declanseaza criza balcanica.
Romania si-a indreptat atentia spre Bulgaria care si-a proclamat independenta si
a incorporat Rumelia. Luptase alaturi de Serbia si Grecia impotriva Imperiului
Otoman. Ulterir, in iunie 1913, Bulgaria s-a intors impotriva fostilor aliati,
declansand cel de-al doilea razboi balcanic pentru a distruge echilibrul de putere
din zona., considerata periculoasa pentru interesele Romaniei. Premierul Titu
Maiorescu dorea stoparea avantului Bulgariei, punand problema retrocedarii de
catre aceasta a partii de sud a Dobrogei, Cadrilaterul. Guvernul roman a
solicitat medierea marilor puteri la conferinta de la Petersburg. Romania
obtinuse insa doar Silistra. Dupa declansarea celui de-al doilea razboi balcanic,
Bulgaria a atacat prin surprindere Serbia si Grecia. Romania ataca Bulgaria in
iulie 1913, ducand campania la sud de Dunare ce parea a fi o demonstratie de
forta. Razboiul este incheiat pentru ca armata bulgara nu a putut opune
rezistenta. Pacea a fost incheiata prin tratatul de la Bucuresti din august 1913.
Bulgaria a acceptat cedarea Cadrilaterului, cu judetele Durostor si Caliacra.

6. Primul Razboi Mondial

Declansarea primului razboi mondial a afectat direct Romania, legata printr-un
tratat secret cu una dintre cele doua tabere militareRomania era pregatita pentru
un razboi de intregire nationala, constientizata de clasa politica si de paturile
largi ale societatii. O tabara dorea eliberarea romanilor din toate provinciile
stapanite de austrieci si intrarea in razboi alaturi de Antanta, in timp ce o alta

tabara dorea sa intre in razboi de partea Puterilor Centrale pentru eliberarea

Basarabiei stapanita de rusi. In vara anului 1914, liderii politici romani printre
care premierul liberal, I.I.C. Bratianu, au optat pentru neutralitate in cadrul
Consiliului de Coroana , exceptand Carol I si P.P. Carp care doreau intrarea in
razboi alaturi de Puterile Centrale. Principesa Maria, sotia mostenitorului
Tronului, Ferdinand, pleda pentru alianta cu Antanta. Regele Carol s-a supus
deciziilor fruntasilor politici. In septembrie 1914, regele moare si este succedat
de Ferdinand, care aflat sub influenta reginei Maria, se va alia cu Antanta.
Neutralitatea parea potrivita, durand din 1914 pana in 1916. In 1915, Nicolae
Iorga, B.S . Delavrancea, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Titulescu au
discutat in privinta acordarii sprijinului miscarii nationale din Transilvania.S-a
format Federatia Unionista, alcatuita din componenta conservatoare condusa de
Nicolae Filipescu si de PCD condusa Take Ionescu, un organism politic ad-hoc.
Liga Culturala, condusa de Iorga, s-a transformat in Liga pentru unitatea politica
a tuturor romanilor. Miscarea pro-antantonofila a capatat un imbold,
organizandu-se un congres la Ateneul Roman privind acordarea sprijinului
guvernului catre refugiatii din Transilvania si Bucovina.
Romania a parasit Tripla Alianta alaturi de Italia, intrand in Antana. Romaniei i
se recunostea dreptul de a incorpora teritoriile Imperiului Austro-Ungar, iar
puterile Antantei se angajau sa o sprijine.
Industria existenta pe productia de armament si munitie a proliferat, fiind
infiintata Directia Generala a Munitiilor. Pe baza tratatului incheiat cu Antanta,
un nou Consiliu de Coroana a fost convocat in august 1916 prin care Romania
intra imediat in razboi cu Puterile Centrale.
Entuziasmul armatei romanesti a fost de scurta durata. Neajutorata de aliati,
armata romana a fost silita sa se retraga in fata trupelor germane si austroungare. Romanii s-au retras la sud de Carpati in urma bataliilor sangeroase de pe
Valea Jiului, pierdind multi generali ca David Proporgescu si luptatoarea
Ecaterina Teodoroiu. Romania a fost atacata si din sud de catre trupele germane
conduse de generalul Mackensen, sprijinit de trupele bulgare si otomane.Pe 6
decembrie, Bucuresti a fost ocupat, si o mare parte din teritoriul Romaniei a fost
ocupat . Armata Romana, institutiile statului si autoritatile s-au retras in
Moldova, pe linia fortificata Galati-Namoloasa-Focsani, pentru a organiza o
noua rezistenta. Parlamentul Roman s-a retras la Iasi.In cadrul sesiunii, regele
apela la solidaritate nationala si la reformele democratice privind
improprietarirea taranilor si votul universal in sprijinul soldatilor.
In primavara 1917, cele doua reforme democratice au fost adoptate.Armata a
fost instruita de generalul francez Berthelot.

A urmat o serie de batalii sangeroase in vara 1917, a Marasti, unde armata era
condusa de generalul Al. Averescu, la Marasesti unde romanii au obtinut cea mai
mare victorie, unde trupele romane conduse de generalul Eremia Grigorescu ,
inflacarate de apelul Pe aici nu se trece!, si-au demonstrat eroismul, 27 000 de
soldati romani cazand eroic pentru a ucide 47 000 de soldati inamici si ofiteri.
Simultan, la Oituz, inaintarea inamicului a fost oprita pe Valea Trotusului.
Rusia a iesit din razboi, incheind un armistitiu cu Puterile centrale in toamna
1917 si o pace separata la Brest-Litovsk in februarie 1918. Romania , sub
guvernul conservator Marghiloman, a trebuit sa incheie pace separata cu
Puterile Centrale: armistitiu incheiat la Focsani si pacea de la Buftea-Bucuresti.
Romania pierdea Dobrogea si a fost supusa la cedarea exploatarii petrolului
pentru 30 de ani si monopolului exportului de cereale, precum si la despagubiri
de razboi.
In noiembrie 1918 insa, Antanta a reluat ofensiva si a denuntat tratatul cu
Puterile Centrale. Take Ionescu si Simion Mandrescu au desfasurat o ampla
propaganda in favoarea Romaniei in occident

7. Marea Unire
Odata cu incheierea Primului Razboi Mondial si obtinerea victoriei alaturi de
Antanta, Romania si-a putut concretiza visul national: unitatea nationala prin
integrarea efectiva a Basarabiei, Transilvaniei, Banatului si Bucovinei in
interiorul granitelor Romaniei.

In Basarabia se declansase miscarea nationala in urma izbucnirii revolutiei

bolsevice din Rusia. Apare ziarul de lupta nationala Cuvantul Moldovenesc si
se infiinteaza Partidul National Moldovean. Romanii basarabeni au avut in
vedere realizarea autonomiei politice in urma emiterii de catre Lenin a
Declaratiei a drepturilor popoarelor la autodeterminare. Pe baza documentului
tinut la Chisinau, Congresul Ostasilor Moldoveni, s-a adoptat autonomia
teritoriala si politica a Basarabiei, constituindu-se Sfatul Tarii ca organ de
copnducere a miscari, prezidat de Ioan Inculet. Sfatul Tarii a proclamat pe 2/15
decembrie Republica Democrata Moldoveneasca ca membra a Republicii
Federative Ruse. Relatiile dintre Romania si Rusia bolsevica se inrautateau pe
fondul desprinderii Ucrainei si tendintelor de incorporare a Basarabiei. Trupele
revolutionare ruse stationate la Chisinau incitau la dezordine si anarhie, iar
Sfatul Tarii a solicitat guvernului roman sa intervina militar asa cum a evacuat
trupele ruse de la Iasi. Relatiile dintre Rusia si Romania au fost rpupte in ianurie
1918. Pe 22ianuarie/4 februarie 1918, dupa ce liderii basarabeni au proclamat
independenta provinciei, Republica Moldoveneasca isi putea alege calea de
urmat. La 27 martie/9 aprilie 1918, Statul Tarii a decis unirea cu Romania.
In Bucovina activa din 1892 Partidul National Roman, caruia i s-a alaturat
Partidul Taranesc. La Cernauti era fondata Junimiea literara care avea cunoscute
publicatii. In 1915, la Bucuresti, s-a infiintat Asociatia romanilor bucovineni ce
milita pentru unirea Bucovinei cu Romania.Multi militari bucovineni au fost
incorporati in armata austro-ungara , cazand prizonieri in Rusia, dezvotandu-se
solidaritatea cu romanii din regat.Prizonierii bucovineni si transilvaneni , aflati
in Ucraina de azi, au lansat apelul la incorporarea ca voluntari, alaturi de
Romania si Antanta, cu scopul realizarii unirii. Numarul voluntarilor a crescut la
30000. Fruntasii bucovineni, membrii ai Parlamentului de la Viena, s-au
organizat in Clubul Roman al parlamentarilor de la Viena, transformandu-se in
Consiliul National Roman. In octombrie 1918, fruntasii miscarii, C. IsopescuGrecul si Gh. Grigorovici au lansat declaratia Bucovina sa fie restituita Patriei
in parlamentul vienez.
La 14/27 octombrie 1918 a fost convocata adunarea reprezentativa a poporului
roman din Bucovina, fiind ales un Consiliu National largi, in frunte cu un
Comitet Executiv, hotarand unirea Bucovinei cu Romania. Se putea evita
pericolul unirii fortate a Bucovinei cu Galitia orientala, pe care o urmarea Rada
Ucraineana. I. Flondor , profesor, initiator al adunarii, a solicitat sprijinul
guvernului roman pentru inlaturarea trupelor ucrainene.Intervine generalul
Zadik care isi indeplineste misiunea. La 15/28 noiembrie 1918, la Cernauti, a

fost convocat un Congres al reprezentatilor intregii populatii din Bucovina,

participand alaturi de Consiliul National Roman si alte organisme ale altor etnii.
Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea, Comitetul Executiv al PNR si
reprezentantii PSD au dat semnalul printr-o declaratie prin care se cerea
independenta Transilvaniei fata de habsburgi. Noul imparat austriac, Carol I,
promitea transformarea imperiului intr-o federatie de state independente. Dar la
30 octombrie 1918, la Budapesta, s-a constituit Consiliul National Roman
Central, condus de PNR si PSD. Au fost constituite consilii nationale provinciale
si comunale si garzile nationale. CNR si-a mutat sediul la Arad unde s-au
desfasurat tratative cu Consiliul National Maghiar,dar care au esuat. A trebuit sa
fie consultata vointa poporului roman din Transilvania prin intermediul Adunarii
Nationale reprezentative. S-au desfasurat la nivelul localitatilor adunari pentru
alegerea delegatilor.
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, alaturi de cei 1228 de delegati alesi prin vot
de catre cercurile electorale, organizatiile politice si institutiile romanesti din
Transilvania, s-au strans la Alba Iulia 100 000 de oameni-tarani, muncitori si
intelectuali. Hotararea de Unire cu Romania a fost aprobata de Adunarea
Nationala, prin care era stipulata autonomia provizorie pana la intrunirea
Constituantei a teritoriilor unite cu Romania, aleasa pe baza votului universal.
De recunosteau libertatea nationala si legalitatea in drrepturi pentru toate
nationalitatile conlocuitoare, votul universal, libertatea presei, reforma agrara
radicala, drepturi pentru muncitori. In cadrul festivitatii din sala Cazinoului, a
luat cuvantul V. Goldis ce a citit Declaratia Unirii si Iulia Maniu, care si-a
exprimat increderea in soarta Unirii.
La Bucuresti, a fost prezentata Declaratia regelui Ferdinand, menita sa
organizeze Romania Mare.
In 1919-1920, prin Conferinta de pace de la Versailles si tratatele de la SaintGermain, Neuilly, Trianon, Sevres , Romaniei ii era recunoscut dreptul asupra
provinciilor.