a) Analiza situației Basarabiei în cadrul României întregite.

Țara basarabă este unicul loc de pe întinderile românești care a cunoscut fenomenul bisericilor
pe roți – încât când vor năvăli oștile străine, să poată fi dosite cu ajutorul unor boi înjungați la ele
sau fiind trase de cai în ascunziș de păduri- , cu preoți care putau crucea pe piept și spada sub
sutană, cu plugari care arau câmpiile de la o margine de țară cu o mână pe cornul plugului și cu
alta pe sabie, cu cetăți voievodale – Hotin, Soroca, Tighina, Chilia, Reni – dar și cu biserici
cetate la margine de Nistru sau pe mal de Dunăre..
La 27 martie 1918 a triumfat adevărul istoric pentru poporul român şi s-a realizat visul de
veacuri de unire. Drept urmare au fost create condiţiile necesare pentru renaşterea şi întregirea
spirituală a tuturor românilor. Revenirea Basarabiei, în anul 1918, în sânul spaţiului românesc a
asigurat pe parcursul întregii perioade de până în 1940 o renaştere naţională şi spirituală a
românilor basarabeni, în perioada 1918-1940 constituindu-se aici o adevărată intelectualitate
naţională.
Evoluția României în perioada interbelică a demonstrat că Marea Unire de la 1918, a avut
consecințe pozitive asupra întregii societăți și în toate sferele de activitate: economic, social,
politic, cultural.
După Marea Unire România va ocupa locul 10 după suprafață și locul 8 după numărul de
locuitori printre statele europene. Marea majoritate a populației o alcătuiau românii (71,9%).
78,9% dintre locuitorii țării trăiau la sate și doar 21,1% - locuiau în orașe. Cele mai mari orașe
erau București, Cernăuți, Galați, Iași. 72,3% dintre locuitorii țării munceau în agricultură. După
primul război mondial situația economică a țării era destul de grea: inflația atingea proporții
maxime, scăzuse nivelul producției industriale, drumurile și căile ferate erau distruse, scăzuse și
suprafața terenurilor cultivate, România devenind țară importatoare de produse agricole.
În 1921, reforma agrară a limitat marea proprietatea funciară la 100 de hectare, au fost
împroprietărite mai mult de 1,4 milioane de familii. În Basarabia reforma a avut un caracter mai
radical, pentru că au fost expropriate și redistribuite pământurile moșierești ocupate de țărani în
urma revoluției bolșevice din 1917. Țăranii din Basarabia au primit loturi mai mari (6-8 ha)
decât în alte regiuni ale României (pentru că clasa politică de la București era convinsă, deși
greșit, că Basarabia este o regiune doar cu potențial agrar). (3) Pentru aplicarea legii agrare din
1921, în Basarabia a fost creată instituția specială de Stat - Casa Noastră. (4)
După Unirea din 1918, sarcina principală a conducerii politice a României era integrarea
provinciilor istorice în cadrul statului naţional unitar. Totodată, se impunea asigurarea egalităţii
în drepturi a tuturor cetăţenilor Ţării, indiferent de rasă, naţionalitate, religie sau limbă. Astfel, ca
urmare a ratificării de către regele Ferdinand a actelor de unire, toţi locuitorii provinciilor istorice
respective au devenit cetăţeni români, cu drepturi şi obligaţii egale cu cei din Vechiul Regat.
Fiind vorba de integrare, nu pot să nu menționez de unificarea monetară. După Unire, în
România se utilizau mai multe unităţi monetare: în vechiul regat – leul emis de Banca Naţională
a României şi leul emis de ocupanţii germani, în Basarabia – rubla rusească, în Bucovina –
coroana austriacă, în Transilvania – coroana şi forintul unguresc. Pentru a elimina acest haos
monetar, în august-septembrie 1920 s-a realizat schimbul tuturor bancnotelor şi monedelor
străine în leul emis de Banca Naţională a României, ceea ce a permis ca pe baza leului să fie
elaborat primul buget al României întregite, pus în aplicare de la 1 aprilie 1921.
Drept concluzie, pot spune că Basarabia şi-a găsit locul firesc în cadrul statului naţional unitar
român întregit, a participat plenar la viaţa culturală şi ştiinţifică a României, reuşind să parcurgă
multe trepte pe drumul civilizaţiei moderne şi să se apropie de nivelul de dezvoltare al celorlalte
provincii istorice, căci Unirea din 27 martie 1918 trebuie consfinţită şi evocată fără ezitare ca o
izbândă a românismului în Basarabia, după peste 100 de ani de eforturi de rusificare şi schimbări
demografice majore, deoarece simţământul conştiinţei identitare a românilor basarabeni a fost
de neclintit.
b) Elaborarea și rezolvarea unei relații de cauzalitate sau interdependență referitoare la
unirea Basarabiei cu România în 1918.
Soarta vitregă și brutalitatea muscălească ne-au răpit de la sânul patriei mume. Dar nici vitregia
soartei, nici brutalitatea regimului rusesc n-au putut smulge din noi nici amintirile unui trecut de
glorie și libertate românească, nici dorul realipirei de România.
Încercarea rușilor de a desnaționaliza Basarabia a fost o luptă ce s-a încins între democratism și
autocratism, între noile idei democratice și între vechea forță stăpânitoare. Sufletul român s-a
împotrivit unei asemenea tendințe, arătând prin asta că mulțimile doreau altceva și că biruința
vremelnică a celor ce în mod arbitrar dețineau puterea, avea să se înmormânteze după un timp
oarecare, prin manifestări dornice de viață liberă, pe bază națională, începând rusificarea forțată a
Basarabiei, ale cărei mijloace erau: colonizarea, școala și biserica. Cei mai strașnici rusificatori
erau guvernatorii, arhireii și directorii de școli. Națiunea română a fost așa de îngenunchiată,
încât guvernul rusesc ajunsese la convingerea că nu mai există acolo o limbă, literatură și cultură
românească.
Dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din februarie 1917 a
însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au accelerat lupta pentru afirmarea
identităţii naţionale şi pentru propria organizare în state naţionale proprii, pe baza principiului
autodeterminării.. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în cei 100 de ani de
dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine
de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia
a urmărit mai întâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România.
În pofida modalităţilor de interpretare a evenimentelor istorice din Basarabia şi a situaţiei social
– economice precare, în problema succeselor obţinute de românii basarabeni, mai ales, în
domeniile cultură, ştiinţă, educaţie afirm cu hotărâre că au fost obţinute rezultate considerabile.
Numeroşi activişti şi intelectuali s-au integrat în instituţiile politice ale statului unitar.Integrarea
Basarabiei a înregistrat sub aspect cultural. Este evidentă ridicarea nivelului de cultură al
poporului, formarea şi cultivarea elitelor intelectuale, politice. . Învăţământul şi-a adus propria-i
contribuţie în acest domeniu, de aceea cele mai importante acţiuni vizau în special diminuarea
analfabetismului. Eforturile cele mai mari au fost îndreptate spre reducerea analfabetismului.
Legea învăţământului din 1924 stabilea un sistem unitar de organizare al acestuia pe întreg
teritoriul ţării. Astfel Legea cu privire la învăţământul primar şi secundar în statul românesc,
promulgată la 26 iulie 1924, prevedea acordarea dreptului la învăţătură pentru toţi copiii,
indiferent de sexul, naţionalitatea şi rasa lor, se introducea învăţământul primar şi secundar
obligatoriu.
În concluzie, cu certitudine pot afirma că unirea Basarabiei cu România la 1918, a avut
consecințe plenare din punct de vedere politic, deoarece s-a constituit un sistem naţional modern
de învăţământ,astfel era asigurat dreptul la studii în limba maternă pentru reprezentanţii
minorităţilor naţionale care beneficiau de şcoli cu predare în limba maternă, limba şi literatura
română devenind o disciplină obligatorie în toate şcolile.
Bibliografie
https://moldova.europalibera.org/a/basarabia-%C3%AEn-cadrul-rom%C3%A2niei-re
%C3%AEntregite-(i)-reforma-justi%C8%9Biei-(1)/30361009.html
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/evolutia-economica-a-romaniei-dupa-marea-
unire-din-1918
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2364/1/
Enciu_Nicolae_Reforma_agrara.pdf
http://ziarullumina.ro/marea-criza-din-perioada-interbelica-a-durat-4-ani-45595.html
Cartea ,,Reunirea ”  de Dan Dungaciu și Petrișor Peiu
Cartea ,,Sub jug străin ”  de Gh. Dighiș