Etapele Modernizarii Dreptului Romanesc In Secolul Al XIX-Lea

De la mijlocul secolului al-XIX-lea procesul de modernizare al societatii

romanesti s-adesfasurat intr-un ritm accelerat in anumite directii.De-a lungul a
aproximativ 75 de ani au fostinfaptuite in etape si cu modificarile cerute de
desfasurarea concreta a procesului-obiectivelestabilite de revolutia de la
1848:Unirea Principatelor,Independenta,Mrea Unire,eliberarea
siimproprietarirea taranimii,dezvoltarea comertului si a industriei,infiintarea
Bancii Nationale si aaltor institutii de credit, invatamant de toate gradele,
egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor,Adunarea Nationala aleasa prin vot
secret si altele.
O parte din aceste obiective au fost duse laimplinire prin Actele Marii
Uniri.In 1918 s-a realizat ceea ce nimeni nu visa la declansarea primului razboi
mondialdeoarece atat partizanii Antantei cat si cei ai Puterilor Centrale
erau constienti ca asezareaRomaniei de o parte sau de alta beligerantilor lasa
teritorii romanesti in tabara invingatoare laterminarea conflictului.
Marea Unire a insemnat un eveniment de importantanationala pentru
destinele natiunii, a marcat sfarsitul unei etape si intrarea societatii romanesti
intr-onoua etapa a evolutiei sale istorice. Intrerupta la inceputul celui de al
doilea razboi mondial,Romania intregita, s-a infaptuit la 1 decembrie 1918, pe
cale democratica, prin adunari cu caracter plebiscitar.
Hotararile adoptate la Chisinau,Cernauti si Alba-Iulia au exprimat pozitia 
natiunii inepoca.Aceste hotarari au precizat si sensul dezvoltarii
democratice a societatii,prevazandu-se,explicit sau implicit,cele ce au
urmat:reforma agrara din 1827,votul universal,egalitatea tuturorcetatenilor
indiferent de etnie,limba pe care o vorbeau sau religia ce o
aveau.Teritoriul-pamantul romanesc- si populatia au reprezentat elemente
esentiale alestatului.Romania realizata in 1918 avea un caracter majoritar
si prin structura populatiei,etniaromana reprezentand majoritatea absoluta.
In raport insa cu situatia din vechea Romanie, locul sirolul minoritatilor
au crescut, in cadrul unui proces complex de intelegere si acceptare, mai
rapidasau mai lenta, totala sau partiala, a noi realitati. Pozitii extremist-
nationaliste s-au manifestat incontinuare, dar ele nu au avut acces la
putere decat la sfarsitul perioadei interbelice. Unele categoriisau elemente
din cadrul minoritatilor au incercat pe diferite cai sa isi mentina
privilegiile, sa sefolosesca numai de drepturi nesocotind indatoririle si
angajandu-se chiar sa sprijine tendinterevizioniste din exterior.Unirea
Basarabiei, Bucovinei, Banatului si Transilvaniei cu Romania a dus si la
marireasemnificativa a potentialului economic. Natiunea romana aparea
astfel, fata de sine si pe hartageopolitica a lumii, ca o comunitate etnica,
teritoriala, economico-sociala, lingvistica si cultural-spirituala unificata si
definitiv constituita in statul sau national unitar. Consolidarea unificarii
 statalnationale necesita, in anii dupa Unire declansarea unor procese cu
caracter administrativ-organizatoric, institutional, legislativ, economic,
cultural etc.., in scopul totalitatii patrimoniuluiexistent acum intr-un
organism functional unitar al tarii, in vederea fortificarii resurselor
materialesi umane in scopul natiunii.
 
Provinciile romanesti unite in 1918 au suportat pana atunci, consecintele
restrictive aleadministratiei, legislatiei, factorilor economici si politici ai
imperiilor stapanitoare, care urmareaunu numai gestionarea in interesul
dominatiei lor, dar si racordarea economica a provinciilorromanesti, intereselor
imperiilor austro-ungar si rus. Dupa integrarea acestor provincii romanesti
instatul roman s-a impus, in chip firesc, inlaturarea randuielilor fostei stapaniri,
introducerea siextinderea in noile provincii a regimului institutional si legislativ
romanesc, destinat sa creeze uncadru favorabil si eficient tuturor
intreprinzatorilor si producatorilor, unitatilor economic, proceselor de productie
si schimb, dezvoltarii ample si neingradite a pietei nationale.Procesul de
integrare a componentelor economiei intr-un mecanism unic, organic
sifunctional a fost foarte important deoarece in urma unirii teritoriul a sporit de
la 137.000 km la295.049 km², iar populatia de la aproximativ 7,7 milioane de
locuitori laaproximativ 15,6 milioanede locuitori, Romania Mare devenind o
tara de marime medie din Europa si cea mai mare din parteade sud-est a
continentului. La recesamantul din 1930,populatia tarii era de l8.057.028
locuitori, dincare : 71,9% romani; 7,95% unguri; 4,45%germani; 4% evrei; 2,2%
ruteni si ucrainieni; 2,3% rusi;2% bulgari; 1,5% tigani; 0,9% polonezi; 0,3%
cehi si slovaci; 1,1% greci; 0,6% gagauzi; 0,3% altenationalitati
Primul aspect al procesului de integrare a fost cel economico-social si a
vizat asamblareafactorilor de productie si schimb din toate provinciile Romaniei,
ale ramurilor si intreprinderilor deextractie, de prelucrare, de transport si
circulatie, in sistemul noii diviziuni a muncii sociale dincuprinsul economiei
nationale, modificarea si adaptarea productiei si consumului la amplitudinea
sinecesitatile noilor dimensiuni cantitative si calitative ale reproductiei sociale, a
noii pieti largitenationale.Integrarea economica a insemnat totodata reasezarea si
reorientarea economiei teritoriilorunite la necesitatile si posibilitatile pietei
nationale marite de de peste doua ori, articularea siconjugarea activitaii
intreprinderilor si ramurilor noilor provincii cu Vechiul Regat,
restructurareatransporturilor si comunicatiilor, a legaturii lor si a circulatiei
bunurilor economic in conformitatecu noile structuri si noile dimensiuni ale
resurselor naturale ale tarii, ale productiei industriale siagricole, a capacitaii de
transport si comunicatiei, ale fortei de munca etc.Este esential de observat ca
desi procesul de integrare s-a infaptuit intr-un cadru nu tocmaifavorabil fiind
framantat de situatia imediata de dupa razboi, s-a desfasurat fara crize si
dezechilibremajore, fara obstacole importante. Aceasta s-a datorat premiselor
economice ale Unirii din 1918,legaturilor multiple statornice de multe secole si
dezvoltate ascendent in Tarile Romane, pestefrontierele care le desparteau,
caracterului complementar al economiilor provinciilor romanesti,diviziuni
sociale a muncii tesuta in decursul vremurilor pe toata intinderea spatiului
national.Integrarea patrimonului economic national cu toate resursele materiale
si umane, cucapacitaile tehnice productive ale teritoriilor romanesti foste sub
stapanirea straina a marit sidiversificat potentialul de productie al noii Romanii,
a asigurat in multe domenii de activitateeconomica posibilitati sporite de
satisfacere a productiei si reproductiei sociale cu resurseenergetice si de materii
prime autohtone, precum si o piata nationala mai larga pentru vanzarea
sicumpararea produselor. Ca urmare a acestui proces complex de integrare
economica la sfarsituldeceniului al doilea Romania se prezenta cu un patrimoniu
de resurse umane si materiale, de fortede productie, transport si schimb, marit de
2,2-2,5 ori in comparatie cu statul roman antebelic.
Prin unirea tuturor teritoriilor romanesti in statul unitar, nu s-a modificat
decisivconfiguratia economico-sociala a tarii, dar s-au creat conditii pentru
dezvoltarea intr-un ritm mare alindustriei. Romania a ramas preponderent
agrara, agricultura constituind sursa principala a produsului social si ramura in
care lucra circa 80% din populatia activa a tarii. Ca atare, pamantul sistructura
lui dupa folosinta avea o importanta covarsitoare in producerea bunurilor
materiale. Prinmarirea teritoriului national au crescut toate suprafetele, in
proportii insa diferite. Faptul esentialeste urmatorul: structura dupa folosinta nu
s-a modificat substantial in ceea ce priveste
categoriile principale de teren agricol si arabil. Urmatorul tabel evidentiaza modi
ficarile din structurasuprafetelor.Sporul suprafetelor, pe categorii de teren in
Romaniain anii1919-1924 fata de anii 1911-1915
Sub unghiul de vedere al disponibilitatilor pe locuitor, modificarile in
structurasuprafetelor agricole dupa modul de folosinta au fost minime, resursele
generate, de aceasta,ramanad aproximativ constante pentru economia nationala.
Potentialul industrial
 a suferit modificari calitative si cantitative structurale: in VechiulRegat
industria extractiva era reprezentata, in principal prin industria petrolului, a sarii,
acarbunelui, in timp ce in Transilvania si Banat lipsea petrolul, dar ele aveau
importante zacamintede carbuni, minereuri feroase si neferoase complexe si
surse de gaz metan. Pe aceste resurse s-auintemeiat si aici ramuri de industrie
extractiva, siderurgica, metalurgica. Putem aminti, astfel, deintreprinderile ce s-
au format sau care s-au dezvoltat:Uzinele Resita, Mina si spalatoria de carbunide
la Lupeni, Exploatarea miniera de la Baia Sprie, Uzinele Titan-Hadrag-Calan,
Uzinele de laHunedoara.Ancheta industriala din 1920 asupra semnificatiei din
1919 furnizeaza date privind sporul potential al industriei mari prelucratoare
inregistrat in urma Unirii din anul 1918.Industria prelucratoare dupa indicatorii
principalidin anul 1919
Contributia cea mai importanta a noilor provincii a adus-o industria
metalurgica,industria lemnului, ramura chimica, industria materalelor de
constructii etc. Sub media sporuluigeneral s-au aflat ramurile hartiei, pielariei si
textile. Concomitent cu intregirea organismuluieconomic cu noi domenii, ramuri
si subramuri, s-au ameliorat si legaturile dintre productie siconsum, dintre unele
ramuri prelucratoare si altele consumatoare; s-au completat structurile
unorramuri industriale asigurandu-se acoperirea pietii nationale cu productia
interna.Resursele energetice suplimentare, debitate de industria petroliera din
Muntenia secanalizau acum liber si relativ ieftin inspre intreprinderile
consumatoare din celelate provinciideficitare in petrol. Industria carbonifera a
Transilvaniei si-a gasit debuseu complet in cadrul pieteinationale, productia
centralelor siderurgice si metalurgice transilvanene si banatene se desfacea
ininteriorul tarii; surplusul de cereale din zonele de sud si de est de Carpati si din
Basarabia asiguranecesitatile sporite din zonele de deal si de munte din
Transilvania si Bucovina. Pentru
studierea productiei industiale si a pietii nationale este important sa prezentam c
ontributia prin cativaindicatori a provinciilor unite in 1918:
  Capacitatea industriala a diferitelor provincii a Romaniei dupa cum reiese
din tabel, eradiferita:pe primul loc se situau provinciile Romaniei antebelice
urmate de Transilvania, Banat,Bucovina, Basarabia, ultima avand cea mai slaba
inzestrare industriala. Ca o consecinta majora aimbogatirii structurii industriale
prin unificare statala si prin dezvoltarea ulterioara o parte din productia-marfa
destinata inaintea exportului acum asigura consumul productiv si
individual intern.Sporea, astfel, gradul de autonomie a productiei nationale in
unele domenii si de independenta aunor ramuri corespunzatoare. Se asigura
aprovizionarea acestora cu diferite materii prime sisemifabricate, cu bunuri de
consum mai variate din productia interna.Cu toate ca structura industriala, ca
urmare a stadiului primar al industrializarii, eradeficitara in ramurile vitle-
constructoare de masini, utilaje si instalatii-se creea, totusi, premiseleunei
productii mai integrate si mai complexe. Imperativul strategic al integrarii
organismului unitar,nou constituit al economiei nationale conducea productia
nationala pe calea industrializarii in fazaei superioara. Zacamintele de minereuri
feroase si neferoase, impreuna cu sursele de
combustibili- petrol, carbuni, gaze naturale-constituiau o posibilitate reala de de
zvoltare a unor ramuri noi,moderne, menite sa propulseze procesul de
industrializare si progresul economic al tarii. Existauconditii naturale pentru
largirea industriilor energetice, siderurgice, metalurgice, constructoare demasini,
a ramurilor chimica si electrotehnica etc, pentru dezvoltarea bazei tehnice
materiale a tarii.In perimetrul asamblarii si articularii noilor provincii in
economia nationala unificata se
inscrie cu importanta majora “
Sistemul transporturilor si comunicatiilor
”. Aparatul de transport
si comunicatie conditie indispensabila a infatuirii reproductiei materiale, caile
ferate, drumurile,instalatiile de telegraf, organizarea postala etc-care se
conectasera la circuitul general al tarii a primit o administratie si o coordonare
unificata.
Se infaptuieste in anul 1920 retragerea din circulatie a monedelor straine,
provenite din teritoriile unitela Romania, inlocuindu-se cu moneda nationala
care era leul. Banca Nationala isi va extinde prerogativele la emisiunea si
circulatia monetara asupra intregului teritoriu national.Procesul de integrare a
fortelor de productie a insemnat si modificari in orientare sifunctionarea
capitalului. In primul rand capitalul romanesc din Transilvania se orienteaza
spre piatanationala bancara si incepe sa se alimenteze cu mijloace de credit de la
banci din Bucuresti. El intra,insa, totodata in concurenta cu aceasta si mai ales
cu marele capital industrial autohton interesat sa-si extinda dominatia si in
economia Transilvaniei. Dar interesele economice conduc laintrepatrunderea
celor doua grupari care formeaza ulterior platforma capitalului national,
cuatitudini insa diferite fata de capitalul strain. La randul sau capitalul maghiar
si germantransilvanean, cu gravitatie antebelica spre centrele financiare ale
fostului Imperiu Ausro-Ungar-Viena, Budapesta-manifesta o tendinta de
desprindere treptata de acestea, de orientare catre centreleinterne de
finantare.Capitalul autohton, dupa Unire aspira la dobandirea unor pozitii
prioritare in economia tarii,ceea ce s-a manifestat printr-un sir de masuri
legislative si economice menite sa-i intareasca pozitiile si sa-i
realizeze aspiratiile. Aceasta a dus la o confruntare cu companiile straine
interesatein industria petroliera, in sistemul bancar si in alte ramuri. Diferite
grupari ale capitalului auconstituit organizatii profesionale, de ramura si
generale pe intreg cuprinsul tarii, cum au fost:Uniunea Generala a Industriasilor
din Romania, Uniunea Industriilor Miniere si Metalurgice etc. Deasemenea,
marii producatori au constituit asociatii pentru producerea sau desfacerea
produselor subforma sindicatelor si a cartelurilor
monopoliste.Al doilea aspect al procesului de integrare, care a urmat dupa Unire
a din 1918 se refera lacrearea cadrului legislativ si institutional la dimensiunile
intregii tari. Astfel ca in provinciile unitese va institui autoritatea suverana a
statului roman.
CONCLUZII
Dupa cum am remarcat si la disciplina “Istoria economiei” pentru a caracteriza o
anumita
 perioada economica din istorie, trebuiesc
mai intai caracterizate pe rand toate ramurile economiei,lucru pe care l-am pus
in evidenta prin datele prezentate mai inainte, pentru ca acum la sfarsitullucrarii
sa remarcam ideile ce se desprind. Dupa parerea mea perioada economica ce a
urmatformarii statului national urtanta fiecarei perioade eu cred ca Romania din
perioada imediata de laformarea statului roman modern prezinta cea
mai infloritoare economie din istoria romanilor.