1.

Societatea ordinelor
In sec XVII-XVIII, societatea a pastrat caracteristicile medievale cind era impartita in 3
categorii: cler, nobilime si membrii de rind ai obstii. Principiul ei ordonator a fost
inegalitatea. In interiorul ordinelor privilegiate cler si nobilime exista o ..plebe care
avea o situatie materiala precara, dupa cum si in rindurile membrilor obstii existau persoane
bogate si influiente.
Elementele de mobilitate intre ordine si in interiorul acestora au variat in timp si de la tara la
tara.
In Anglia, marea nobilime, s-a interesat de modernizarea agriculturii, de activitati cu caracter
industrial (exploatarea carbunelor, conducerea navelor) si comercial. Aceasta orientare a
fost urmata si de mica nobilime provinciala, in rindurile careia au patruns bancheri,
negustori, proprietari de manufacturi care cumparau pamint. Pentru acestia proprietatea
funciara era asociata cu prestigiul social. Astfel s-a format treptat o ,,noua nobilime, ceea ce
a contribuit la liberalizarea sistemului social-politic britanic.
In Franta, evolutia starilor privilegiate s-a realizat in sens contrar, tendinta lor fiind de a se
inchide in raport cu agentii sociali ai modernizarii. Nobilimea ,,de spada, a fost obligata sa
traiasca din veniturile obtinute pe domeniul personal, ruinindu-se. O evolutie asemanatoare a
avut si nobilimea ,,de roba provenita din burghezi inobilati. Burghezia, elita starii a 3-a era
formata din oameni de afaceri, detinatori de functii publice, artizani si proprietari de ateliere.
Din starea a 3-a faceau parte si oamenii liberi saraci, traitori la orase, insa ponderea cea mai
mare o avea taranimea. Proprietarii independenti, plugarii, fermierii alcatuiau categoria celor
,,fruntasi ai satelor, care au format burghezia rurala, insa micii proprietari nu-si puteau
asigura existenta din parcela proprie, astfel arendau loturi de pamint in schimbul unei parti
de recolta.
In Europa centrala si de est, nobilimea interesata de comertul cu cereale a sporit obligatiile
masei de tarani dependenti.
Astfel in aproape toate societatile europene, numai din produsul muncii taranului ii
raminea pentru traiul zilnic, restul era plata darilor catre rege, preot sau senior.
In urma ,,revolutiei industriale a sporit nr lucratorilor salariati. In acelasi timp conditiile lor
de viata s-au inrautatit. Degradarea conditiei lucratorului specializat a fost cauzata de
inlocuirea lui cu masinile, si a avut ca reactie miscarea luddista , muncitorii distrugeau
mijloacele moderne de productie, masini si utilaje. care dupa 1810 s-a extins si in Anglia.

2. Societatea claselor. Reformele sociale

Revolutionarea agriculturii si a industriei din sec XVIII-XIX a constituit un factor de
reordonare a societatii. In cadrul acestor procese burghezia s-a dovedit a fi cea mai activa
componenta a societatii. Primatul ei economic si intelectual a fost consacrat in plan politic
fie prin reforme, fie prin revolutii. Ajunsa la conducerea statelor in sec XIX ea a impus
primul model de organizare sociala. In centrul acestui model se afla individul, liber de orice
constringere si interesele sale.
Egalitatea juridica si libera initiativa au dus la simplificarea structurilor sociale prin
disparitia ordinelor si rangurilor. Criteriul pentru departajarea claselor a fost proprietatea.
Societatea s-a impartit in 2 clase: detinatorii de proprietati si cei salariati de catre acestia.
Din clasa proprietarilor faceau parte membrii vechii nobilimi, oameni de afaceri, posesorii
unor diplome universitare, iar salariatii erau muncitorii industriali, agricoli si servitorii.
Pretutindeni unde masinile erau folosite pe scara larga situatia materiala a muncitorilor sa
inrautatit. Regimul de munca impus de patron era epuizant pentru salariati, acestia neavind
posibilitatea sa-si apere interesele.
Astfel muncitorii s-au organizat treptat si au reusit sa se implice in viata politica facind
presiuni asupra puterii publice. In timpul miscarii cartiste din Anglia, Parlamentului i-a fost
prezentata ,,Carta poporului ce continea 1 250 000 semnaturi. E revendica votul universal,
desfiintarea censului electoral, alegerea anuala a Parlamentului, indemnizatii pentru deputati,
vot secret. Desi cartele au fost respinse, au servit ca instrumente de presiune populara, care
au obligat guvernul britanic sa actioneze in sensul liberalizarii regimului politic.
Prosperitatea economic determinata de liberalizarea regimului politic, a creat conditii pentru
sporirea nr de muncitori. Au aparut asociatiile muncitoresti-sinducatele care militau pentru
adoptarea unei legislatii a muncii.
In Anglia, Franta, Germania, SUA, au fost adoptate legi prin care s-a recunoscut dreptul la
greva si cel de sindicalizare, s-a redus durata zilei pina la 10 ore, s-a stabilit responsabilitatea
patronului pentru accidentele de munca si s-a creat un sistem de asigurari.
Otto van Bismarck a prezentat un program ,, socialismul de stat in care sustinea
imbunatatirea situatiei clasei muncitoare.
In Rusia tarista a fost interzisa munca de noapte pentru femei si copii.
Ca urmare a actiunilor sindicatelor in a doua jumatate a sec XIX salariul mediul al
muncitorilor s-a dublat. Produsele rezervate alta data numai pentru bogati au devenit
accesibile pentru o categorie mai larga de consumatori.
Reformele sociale din tarile din Europa centrala si de est au avut ca scop eliberarea si
improprietarirea taranimii. Aceste reforme au dinamizat evolutia generala a societatii.

3. Urbanizarea
Orasul a fost spatiul definitoriu al modernitatii. La orase s-au infaptuit transformarile
caracteristice epocii moderne in gindire, modul de viata, in economie, in structurile sociale
Daca in sec al XVII si prima jum a sec XVIII orasele erau locuite de nobili, de functionari ai
aparatului birocratic, de artizani, negustori, servitori, din a doua jumatate a acestui secol
populatia urbana se compunea din elite, clase mijlocii si saracime.
Elitele cuprindeau reprezentati ai marii burghezii, ai profesiunilor liberale si a
intelectualitatii. Clasele mijlocii erau liber profesionistii, functionarii publici, aristocratia
muncitoreasca. Din categoria celor saraci faceau parte muncitorii din fabrici docuri, salariatii
din sectorul tertiar.
Pina la jum sec XVIII orasele si-au pastrat aspectul medieval. In perioada respectiva s-au
cristalizat si functiile oraselor: administrativa, religioasa, economica.
Majoritatea oraselor erau mici si mijlocii, nr de locuitori variind intre 3000 si 10000.
Orasele mari cu peste 100000 locuitori erau putine, cele mai multe fiind situate in zona
mediteraneana.
Politica despotilor luminati a contribuit la dezvoltarea oraselor, unde marea nobilime dupa
examplul regal si-a construit resedinte fastuoase, imitate apoi de burghezia bogata.
Mecanizarea productiei in sec XIX a fost insotita de intensificarea urbanizarii.
Vechile orase s-au extins catre periferii. In jurul garilor si fabricilor s-au format noi cartiere
de muncitori. Marii industriasi au cautat amplasarea fabricilor, spatii potrivite, in apropierea
surselor de materie prima. Astfel au aparut orasele ciuperca.
Aglomerarile urbane industriale au inceput sa se schimbe in a doua jum a sec XIX datorita
actiunilor unor industriasi ca Alfred Krupp. Din dorinta de a atrage si a stapini mina de lucru
ei au construit case individuale pentru fiecare familie, au infiintat scoli, biblioteci, spitale.
O evolutie asemanatoare si sincronica cu cea din Europa au cunoscut si SUA.