Repetiţie:

SCHIMBĂRILE POLITICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ȘI PERMANENTELE

CARE AU PEVENUT ÎNTRE 1895 ȘI 1930 ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA
CONFORMĂRII PERU

Introducere

Pe măsură ce trec 200 de ani de la obținerea mult-așteptată independență față

de țara noastră, Peru a trebuit să treacă prin momente critice din viața noastră, de la
boom-ul guano și nitrați, în această perioadă am trăit deplin apogeul erei republicane,
în special perioada republică aristocratică care de la început la noi în țara noastră a
fost văzută cu ochi foarte triști întrucât începe deja cu instituirea unor ierarhii în țara
noastră cărora li se datora respect, a fost perioada 1895-1930, o perioadă de
instabilitate economică, politică și social, mai ales din cauza disprețului față de clasa
proletariană, munții și exporturile pe piața mondială și relațiile sale internaționale.

Dezvoltare

În acest eseu de față se dezvoltă perioada Republicii Aristocratice, care începe

din 1895 până în 1919, această perioadă începe în plină reconstrucție a țării noastre
prin Războiul Pacificului, perioadă caracterizată de dominația politică a unei oligarhii
dedicate agro-exportului, minerit şi finanţare prin partea civilă. În această perioadă sunt
prezentate următoarele guverne din țara noastră:
 Nicolás de Piérola (1895-1899): S-au înființat lira de aur peruană și tutuneria de
sare. Un mare sprijin este acordat instituțiilor de credit și financiare. Se
înființează școala militară Chorillos și se instituie serviciul militar obligatoriu.
 López de Romaña (1899 – 1903): Investițiile nord-americane în minerit au fost
stimulate cu dealul Companiei Miniere Pasco. Au fost promulgate codurile de
minerit, comerț și apă. A început construcția căii ferate La Oroya – Cerro de
Pasco și s-au rupt relațiile diplomatice cu Chile.
 Manuel Cándamo (1903 – 1904): Guvernează ales de partea civilă. El propune
un mare proiect de construcție a căii ferate. Nu și-a încheiat mandatul
prezidențial.
 José Pardo y Barreda (1904 – 1908): Marea mobilizare socială a muncitorilor a
avut loc cu federația brutarilor „Estrella del Perú”. Se creează școli de noapte și
se construiește calea ferată La Oroya - Huancayo. Cripta Eroilor este
construită.
 Primul guvern al lui Augusto B. Leguía (1908 – 1912): I-a confruntat pe
Pieroliști ai Partidului Democrat pentru a veni la putere. Promovez colonizarea
junglei. A fost promulgată prima Lege privind accidentele de muncă. Probleme
de frontieră au apărut la toate frontierele (Bolivia, Ecuador, Brazilia, Chile și
Columbia).
 Guillermo Billinghurst (1912 – 1914): s-au realizat 8 ore de lucru, s-a
reglementat dreptul la grevă. În fața valului de greve, civiliștii au optat pentru o
lovitură militară cu Oscar Benavides (1914 – 1915).
 Al doilea guvern al lui José Pardo y Barreda (1915 -1919): A rupt relațiile cu
Germania în cadrul Primului Război Mondial. A avut loc răscoala țărănească a
 lui Rumi Maqui. A avut loc arbitrajul internațional în chestiunea La Brea și
Pariñas. Exporturile au crescut. Cele opt ore de muncă au fost stabilite la nivel
național. Cáceres a susținut lovitura de stat Leguía.

La noi, pe plan economic, a presupus epuizarea guanoului si nitratului si

revenirea mineritului.In acest sector a guvernat sistemul "enganche", care consta in
recrutarea fortei de munca indigena pentru salarii insuficiente si de multe ori compulsiv.
, cu un sistem de „îndatorare” în care statutul de debitor permanent îi supunea unei
relaţii coercitive cu angajatorul lor. Apoi a apărut și alte producții agricole precum:
zahăr, bumbac și lână, exportul de materii prime fiind principala activitate economică în
acest moment. Dar toate acestea au contribuit la reconstrucția țării noastre, adică a
unui Stat Națiune.

Oligarhia a fost în contextul ei o clasă conducătoare din moment ce această

epocă a republicii aristocratice s-a dezlănțuit din cauza cenușii care s-a aprins din faza
colonială, aceste reziduuri au rămas încă în relațiile clasei politice dominante întrucât
aceasta nu reprezenta doar interesele. a acestui sector naţional şi extern modernizator,
dar şi sectorului proprietarilor de pământ care şi-au bazat puterea economică, socială
şi politică pe relaţii preponderent feudale adoptând o falsă poziţie aristocratică. Au
existat două clase conducătoare, civiliștii și democrații, această oligarhie era cunoscută
ca oligarhia democratică reprezentată de Nicolás de Piérola, care a permis stabilitatea
politică din 1895 până în 1899, iar apoi Piérola a transferat puterea civililor până în
1919. În aceste vremuri a domnit democrația, la scurt timp după ce republica
aristocratică a intrat în ea, după loviturile de stat care au avut loc în guvernele recesive.

Mentalitatea oligarhică a fost concepută pe plan politic, perioada care începe în

1895 are două etape: Prima, care se întinde din 1895 până în 1919, este dominată de
guverne aristocratice, grupate în jurul „partidului civil” alcătuit din familii din Lima care
s-a bucurat de putere economică și prestigiu social 4 . Această primă perioadă a fost
epoca de aur a modelului de exportator primar oligarhic. Iar a doua perioadă începe cu
apariția unei clase de mijloc formată din angajați ai statului, civili din forțele armate,
comercianți și profesioniști. Dar tocmai în secolul al XI-lea al lui Leguía s-a deschis
democrația în clasele de mijloc, recunoscând drepturile comunităților indigene, ceea ce
era foarte bun pentru un început ideal al democrației.

După cum bine știm, Republica Aristocratică și-a dedicat timpul doar elitelor
clasei superioare, lăsând deoparte clasa proletariană care avea multe cereri pentru
dezvoltarea lor socială, economică și de drepturi. Parcă astăzi guvernul evocă doar
participarea lor la clasa superioară, iar oamenii sunt la un alt nivel fără nicio importanță
sau interes, de aceea revendicările sunt corecte prin greve și de atunci ne-am pretins
ceea ce avem dreptul să aparțină.

Concluzie

 Trebuie avut în vedere faptul că Peru a trecut prin patru momente economice
puternic influențate de situația economică internațională, atât în faza de
creștere, cât și în cea de recesiune, cu o durată medie de 50 de ani, cuplată cu
problema protecționismului împotriva comerțului liber.
 Crizele mondiale au marcat repere pentru fiecare moment economic din Peru și
au dus la conflicte sociale profunde. Războiul civil între Cáceres și Piérola.
 Crack-ul istoric din 1929 a pus capăt boom-ului zahărului și bumbacului și a
avut, de asemenea, un impact social foarte puternic, generând ca răspuns
persecuția politică a comuniștilor și apristilor de către Unión Revolucionaria
condusă de Sánchez Cerro.

Bibliografie

Frumos Arellano, Daniel. Venezuela 2014. Instituții și capitalism periferic: Peru-ul

„Republicii aristocratice” (1895-1919) sub prismele lui North și
Prebisch.
Reyes Flores, Alexandru. Cercetare socială 2002. Finanțe în Peru: 1895-1914.
Durand Guevara, Anahi. Mexic 2014. Mișcări sociale și politică în Peru astăzi.
Cosamalon, Isuse. IEP 2020. iau 4. Compendiul de istorie economică a Peruului.
Hernan zeolla, Nicolaz. Economie politică și studii de sistem mondial