Spațiul Românesc în secolul XVIII- prima

jumătate a secolului XIX

În secolul al XVIII-lea apare “Problema Orientală”, determinată de dorința
Austriei și a Rusiei de a anexa teritorii ale Imperiului Otoman. Competiția dintre
maile puteri a condus la declanșarea a șase conflicte austro-ruso-turce. O urmare a
manifestării problemei orientale pentru Țara Românească a fost instaurare
regimului fanariot în anul 1716. Fanarioții erau percepuți ca dregători otomani,
fiind executanți loiali ai instrucțiunilor venite de la Istanbul. Regimul fanariot în
Țara Românească se caracteriza prin numirea directă a domnitorilor de către
sultan, însoțită de reducerea puterii militare a celor două țări române, astfel încât
domnul dispunea doar de o gardă personală și unități reduse pentru menținerea
ordinii intern. Această perioadă se remarca prin creșterea obligațiilor financiare
față de Imperiul Otoman, reflectat într-o fiscalitate sporită prin diversificarea și
intensificarea dărilor. Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot desemnat de
către sultan, a condus atât în Moldova, începând din 1711, cât și în Țara
Românească, începând din anul 1716. În perioada fanariotă, anumiți domni,
influențați de ideile iluministe și de practicile despoților luminați, au inițiat reforme
ample în diverse domenii, precum: social, economic, administrativ, juridic și
cultural, avansând astfel procesul de modernizare al principatelor. Constantin
Mavrocordat a implementat reforme esențiale, incluzând salarizarea dregătorilor în
cadrul reformei administrative, înlocuirea tuturor impozitelor cu unul singur,
achitabil anual în patru rate, în cadrul reformei fiscale, și desfințarea șerbiei (=
condiție de dependent personală a țăranilor față de stăpânul lor) sau legării
țăranilor de glie în cadrul reformei sociale.

Două cauze ale Revoluției Europene de la 1848 sunt împarțite in cauze

economice: criza alimentară, agravată de seceta din 1847-1848, a contribuit
semnificativ la nemulțumirea populației. Această criză a determinat o creștere
excesivă a prețurilor, afectând în special categoriile sociale vulnerabile și
amplificând revendicările pentru schimbări socio-economice. Cauzele socio-
politice includ nemulțumirea profundă a diverselor categorii sociale: burghezia(
resentimentele acesteia au crescut în urma revenirii la regimul absolutist, care
limita libertățile economice și politice câștigate în perioada anterioară),
țărănimea( agricultorii și țăranii au fost afectați de criza alimentară, iar măsurile
autorităților absolutiste au contribuit la accentuarea nemulțumirilor privind starea
economică și socială), nobilimea liberă( o parte a nobilimii cu idei liberale și
progresiste a resimțit restricțiile regimului absolutist și a susținut aspirațiile
democratice pentru mai multe drepturi), munictorimea( muncitorii au fost
dezavantajați de condițiile economice nefavorabile și absența drepturilor
democratice, ceea ce a alimentat dorința lor de schimbare și de îmbunătațire a
condițiilor de muncă). Principalele nemulțumiri s-au concentrat în jurul revenirii la
regimul absolutist și absenței drepturilor democratice, aspecte care au unit
diversele straturi sociale într-un efort comun de a obține schimbări politice și
sociale. Această frustrare colectivă a fost un catalizator major pentru izbucnirea
revoluțiilor din 1848 în diverse țări europene.

Revoluția din 1848 în Țara Românească a fost un moment semnificativ în

istoria țării, integrată în contextul mai larg al Revoluției Europene din acel an. Un
aspect crucial al acestei revoluții în Țara Românească a fost dorința populației de a
obține mai multe drepuri politice și sociale, precum și revendicările pentru un
guvern reformat și autonomie națională. Un aspect al revoluției din Țara
Românească a avut loc la 13 aprilie, când a avut loc o adunare a reprezentanților
revoluționari la București. Această adunare a avut loc în fața Palatului Domnesc și
a fost marcată de prezentarea a 15 revendicări adresate domnitorului Gheorghe
Bibescu. Printre principalele revendicări s-au numărat: elaborarea unei constituții,
cererea pentru redactarea unei constituții care sa asigure drepturile și libertățile
fundamentale ale cetățenilor; înființarea unui guvern reprezentativ, exigența de a
forma un guvern reprezentativ, responsabil în fața populației și capabil să răspundă
nevoilor și aspirațiilor acesteia; îndepărtarea autorităților fanariote, solicitarea
înlăturării domnitorului fanariot și a influenței străine asupra guvernării, în
favoarea unui guvern autonom și național; drepturile civile și politice, cererea
pentru acordarea de drepturi civile și politice, inclusiv libertatea presei și a
întrunirilor, și eliminarea cenzurii; reforme sociale, exigența unor reforme sociale
pentru îmbunătățirea situației țăranilor. Această adunare și prezentarea
revendicărilor au construit un moment semnificativ al Revoluției din Țara
Românească, întrucât au reflectata dorința puternică a populației de schimbare și
de obținere a unor drepturi și libertăți fundamentale. Cu toate acestea, intervenția
ulterioară a trupelor otomane și restaurarea regimului fanaraiot au înnăbușit
momente revoluționare, dar amprenta acestor evenimente a rămas în memoria
istorică a țării.

Revoluția Română din 1848-1849 a fost un eveniment semnificativ în istoria

României, marcând lupta pentru drepturi politice, sociale și naționale. Importanța
acestei revoluții constă în mai multe aspecte: LUPTA PENTRU AUTONOMIE ȘI
DREPTURI, Revoluționarii români au luptat pentru obținerea autonomiei față de
dominația străină și pentru dobândirea unor drepturi fundamentale, precum
libertatea presei, drepturile civile și politice și un sistem de guvernare
reprezentativ;REVENDICĂRILE SOCIALE, revoluția din 1848 a fost însoțită de
revendicări sociale, inclusiv pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, reducerea
sarcinilor fiscale și eliminarea unor practici feudale; NAȚIONALISM
ROMÂNESC, revoluția a evidențiat dorința românilor de a-și afirma identitatea
națională și de a lupta împotriva influenței străine. A fost o perioadă în care a
început să se contureze ideea unirii principatelor române și formarea unui stat
național unitary; CONȘTIENTIZAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR,
prin evenimentele din 1848, populația română a început să-și contureze o mai clară
conștiință a drepturilor și libertăților individuale și colective, contribuind la
dezvoltarea unui spirit civic; INFLUENȚA ULTERIOARĂ, deși revoluția a fost în
mare măsură înăbușită, aceasta a avut un impact pe termen lung asupra evoluției
istorice a României. Idealurile revoluționare și lupta pentru drepturi au continuat să
fie un catalizator pentru mișcările ulterioare de reformă și pentru eforturile de
modernizare a societății românești; CONTRIBUȚIA LA MAREA ADUNARE DE
LA ALBA IULIA(1918), evoluția din 1848 a pus bazele unor idei de unitate și
naționalism, care au fost preluate și dezvoltate ulterior în timpul Mării Adunări
Naționale de la Alba Iulia din 1918, când s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu
România.

În ansamblu, Revoluția Română din 1848-1849 a avut un rol esențial în formarea

conștiinței naționale și a luptei pentru drepturi și libertăți în contextul istoric al
secolului al XIX-lea.

BIBLIOGRAFIE:

manual de istorie editura Corint;

caietul de istorie;
https://chat.openai.com/c/d311600a-4320-48aa-a5c1-da6edb07dcc8;

https://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/TARILE-ROMANE-SI-PROBLEMA-
ORIE94.php;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n
%C4%83_din_1848#

https://dexonline.ro/definitie/glie;

https://quizlet.com/249689787/revolutiile-de-la-1848-1849-in-europa-diagram/;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_Rom%C3%A2n
%C4%83_din_1848#