EVUL

MEDIU
• Evul mediu desemnează o epocă istorică, cuprinsă
între o Antichitate târzie și Epoca Modernă. Această
epocă a început în anii 200-600, și s-a încheiat în
1500-1700.
• Perioada medievală este subdivizată în trei faze: Evul
Mediu Timpuriu, Evul Mediu Clasic și Evul Mediu
Târziu.
• Evul Mediu cuprinde perioada dintre căderea
Imperiului Roman de Apus și, după unele opinii,
cucerirea Constantinopolului, respectiv descoperirea
Americii sau revoluțiile din Țările de Jos și din Anglia.
• Către anul 1000, existau
câteva zone principale de
civilizație, constituite pe
temeiul unor mari religii. În
cadrul acestor zone existau
structuri statale și culturale
specifice.
• Europa, în cea mai mare parte
barbară, nu era în legătură
directă cu regiuni
îndepărtateale lumii. America
era încă izolată, iar restul lumii
ignora existența ei.
• Extinderea suprafețelor agricole
și progresele tehnice care au
înlesnit exploatarea acestora au
fost două dintre cauzele creșterii
populației în Europa în secolele
XI – XII. Înmulțirea așezărilor
rurale și dezvoltarea orașelor au
produs schimbări importante în
viața oamenilor. S-au reluat
activitățile meșteșugărești și
comerciale, care au constituit
importante surse de venituri și
produse pentru locuitorii spațiului
european.
• În Evul Mediu, cea mai mare
parte a populației locuia în sate.
Începând cu secolele XI – XII, o
dată cu încetarea migrațiilor,
viața urbană a reînviat. Pe
ruinele vechilor orașe antice, la
întretăierea drumurilor
comerciale, în jurul mănăstirilor
și reședințelor nobiliare au
renăscut orașele. Dependente,
la început, de seniorul feudal, cu
timpul orașele au dobândit un
statut de autonomie, având o
guvernare proprie.
• Evului Mediu îi este specific un
sistem social și politic cunoscut sub
denumirea de feudalism. Acesta a
fost un sistem de oraganizare a
societății în care aristrocrația agrară
și militară stăpânea pământul și
țăranii.
• Nobilii și țăranii erau principalele
categorii sociale în orânduirea
feudală. Nobilii, posesori de
pământuri, dețineau puterea
economică și politică. Țăranii,
lucrători ai pământului, și-au pierdut,
în număr tot mai mare, libertatea.
• Decăderea imperiului bizantin,
slabiciunea statelor din sud-estul
Europei, dar și puterica forță
militară a turcilor au permis
extinderea treptată a granițelor
marelui Imperiu Otoman în
Europa.
• Țara Românească și Moldova și-
au păstrat cu autonomie
organizarea statală proprie.
• Arta este, într-o oarecare măsură,
reflectarea epocii ale cărei condiții
au facut-o posibilă. O adevărată
revoluție, îndeosebi arhitectura
Occidentului european, s-a produs
începând de prin secolul al XI-lea.
• În Evul Mediu, două stiluri artistice
au dominat Europa: silul romanic
și stilul gotic.
• Evul Mediu constituie o sinteză între Antichitate
și creștinism, reprezentând o perioadă de mari
transformări în plan politic, economic, cultural și
social. Acest interval de timp este caracterizat de
migrația popoarelor, de etnogeneza popoarelor
europene și, în final, de constituirea statelor
feudale, care stau la baza Europei moderne.
• În Evul Mediu, în Europa au apărut state noi în
urma destrămării Imperiului Roman, printre care
Anglia, Franța, Germania, Ungaria, Spania,
Portugalia. De asemenea, au mai apărut și alte
state noi, ca Polonia, Rusia, Danemarca, Suedia
etc.